Zohar, capitolul „Yitro (Jethro),” punctul 199: Fruntea Lui este mare, dar nu atât de mare, liniile sale sunt cinci- trei orizontale de la o parte a fruntii la alta, iar două nu sunt orizontale. El este in confruntare, în special în casa lui, toate acţiunile sale sunt rapide, el pare bun, dar nu este aşa. El se laudă cu ceea ce nu este în el … El este îngăduitor în discursul său, dar nimic mai mult, se împinge unde nu aparţine, iar cel care colaboreaza cu el ar trebui să fie atent la lăcomia lui, dar va reusi cu el.

Zoharul ne spune despre cât de complicati suntem în interior. De fiecare dată dezvăluim noi calităţi în interiorul nostru, care pot fi bune sau rele şi care vin în mod constant pentru a se înlocui una pe alta, noi trebuie să le folosim pentru a discerne toate oportunităţile noastre de a ne realiza, în stadiul actual, pentru a descoperi toate slăbiciunile noastre şi limitările. Acesta este modul în care, clipă după clipă, o persoană atinge mai mult in sine, şi asta înseamnă că atinge Creatorul, după cum este scris, „Te voi şti din acţiunile Tale.”

Când totul este spus şi făcut, întreaga noastră cale este calea auto-realizarii, realizarea de noi înşine. În esenţă, întreaga ştiinţă a Cabalei explică unei persone cine este, cum l-a facut Creatorul. Prin urmare, nu aveţi nevoie de nimic mai mult: În măsura în care ai înţeles modul în care Creatorul te-a creat, ce a creat El în tine, de ce şi în ce formă, atat de mult îl vei atinge.

Prin urmare, citind descrierile acestor imagini ale omului, trebuie să înţelegem că nici una dintre ele nu este ştearsa. Toate se completeaza unul pe altul, prin calităţile lor, care sunt similare sau opuse Luminii, şi în cele din urmă obtin imaginea Creatorului.

În plus, trebuie să înţelegem că este vorba despre o persoană care progreseaza în spiritualitate şi acesta este modul în care ea se vede pentru moment, cu calităţile sale pozitive şi negative în comparaţie cu Lumina, Creatorul. Dar persoana se judeca pe ea însaşi şi discerne aceste calităţi ea însaşi. O altă persoană le-ar vedea diferit, pentru ca „orice persoană judeca potrivit defectelor sale.”

Dacă o anumită imagine apare în faţa ei acum, doar i se pare, dar nu există de la sine în realitate. Singura imagine care există prin sine este imaginea Creatorului. Dar aceste imagini sunt reprezentate în interiorul unei persoane prin calitatile sale interioare.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/16/11, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Creatorul a creat o singură dorinţă care a fost iniţial în unitate totala cu Lumina care a conceput-o, în adeziune susţinută cu puterea Luminii. Aceasta este prima şi, din partea Creatorului, starea absolut perfecta, numai creatura n-o simte. Asta pentru ca aceasta stare a fost creata de către Creator, şi lipseste conştientizarea creaturii in legatura cu ea. În esenţă, nu există nici o creaţie aici încă, există doar ceva care a fost creat şi există datorita forţei care a născut-o.

Astfel, fiinta creata trebuie să fie supusa unui proces lung pentru a avea conştiinţa de sine, şi există mai multe etape, pe această cale. În primul rând, nu pare să existe deloc, ca “existenţa din absenta” (Yesh Mi Ain). Cu toate acestea, în cele din urmă, creatura este setata pentru a deveni „existenţă din existenţă” (Yesh Mi Yesh), inseamnand ca si Creatorul.

Creatura învinge această discrepanţă, de la „Yesh Mi Ain” la „Yesh Mi Yesh,” treptat, prin dezvoltarea ei pas-cu-pas, achiziţioneaza în cele din urmă o a doua natura: natura Creatorului. Cu toate acestea, pentru a realiza acest lucru, trebuie să acţioneze independent pentru a o obtine în sine: ce sunt creatia, „Yesh Mi Ain” şi Creatorul, „Yesh Mi Yesh,” şi cum difera acestia.

Trebuie să evalueze în mod constant aceste două stari, fie fiind in acord ,fie în dezacord cu ele, asta fiind, prin declararea voinţei sale, după ce a primit liberul arbitru. Astfel, creatura se mută tot mai aproape de forma Creatorului şi acceptă, nu pentru că este mult mai plăcut şi benefic (insemnand, nu din cauza straduintei sale naturale egoiste), ci pentru ca, de fapt, vrea să achiziţioneze proprietăţile Creatorului, atributele daruirii pure.

Atingerea, in ansamblu, este posibilă doar prin echivalenţa de forma. În caz contrar, nimic nu poate fi atins şi nici Creatorul, nici calităţile sale nu pot fi înţelese dacă cineva nu posedă aceleaşi calitati. Prin urmare, pentru ca fiinta creata sa atinga Creatorul complet şi să devină identica cu El, Creatorul divide starea Sa, pe care o împărtăşeşte cu fiinta creata, ca una în mai multe părţi, stari consecutive şi dorinţe diferite şi gânduri.

Ar putea fi vizualizate ca blocuri de construcţie sau ca un puzzle, dar nu ca unu sau tri-dimensional, ci mai degrabă ca blocuri de construcţie de dimensiuni nenumărate. Orice parte din acest puzzle are un număr infinit de laturi prin care se leaga de toate celelalte, astfel că nimeni nu are nimic propriu lui, dar întotdeauna partea sa superioară se conectează la cea de mai sus şi partea de jos se conectează la cea de mai jos de el.

Toate acestea sunt legate în aşa fel încât nimeni nu are nimic aparţinând lui însuşi cu o singură excepţie: punctul central al Tabur (buricului). Este locul unde toată lumea decide modul în care poate participa în mod independent, cu propria sa dobandire şi constientizare şi atinge aceasta interconectare unde se află fără voie, în scopul de a da toată puterea şi dorinţa sa pentru a susţine această legătură.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 3/15/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot controla o rugăciune în inima atunci când inima nu este corectata?

Răspuns: În cazul în care inima este corectata, nu există nici o rugăciune! O rugăciune este un apel pentru corectare, dacă simt că eu sunt corupt, sau dacă nu-mi simt propria mea corupţie, atunci cer Lumina de a discerne dorintele mele (Kelim) pentru mine, să-mi arate deficienţele mele.

Dintr-o data, străinii încep sa-mi spuna că am nevoie de ochelari, probabil, fiindcă nu văd bine. Cu toate acestea, nu am observat acest lucru înainte pentru că nu am avut nimic cu care sa compar acest lucru.

Astfel, trebuie sa cer Luminii să-mi arate corupţia mea. Când o simt, voi cere Luminii să mă corecteze. Când sunt corectat, voi cere Luminii să mă umple. Aceeaşi Lumină, Creatorul, îndeplineşte toate aceste acţiuni în mine. Cu toate acestea, El se manifestă prin diferite acţiuni, în conformitate cu apelul meu.
Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/13/2011, Cartea Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cabaliştii, cei care au explorat realitatea superioară, ne explică cum că noi am început întreaga noastră evoluţie în Lumea Infinitului, Ein Sof, unde noi am fost cu toţii legaţi împreună ca un singur om într-un singur suflet, într-un singur punct – care arată cât de strânsă a fost legătura noastră. Această legătură a fost susţinută iniţial de forţa Luminii Superioare care ne controla şi ne umplea.

Mai târziu însă, am început să coborâm din această Lume a Infinitului până când, conexiunile noastre au început să se desfacă. Între noi s-a format o distanţă care a continuat să crească (Lumile lui Adam Kadmon, Azilut, Bria, Yetzira şi Asia, ca în desenul de mai jos), pâna când am căzut la nivelul existenţei noastre din prezent, cel mai de jos grad al Lumii de Asia.

Această coborâre semnifică faptul că sub impactul de Sus, noi am pierdut în mod gradat Lumina care umplea spaţiile dintre noi. În timp ce ăn Lumea Infinitului eram cu toţii legaţi, la momentul când am atins Lumea de Asia, am devenit separaţi unii de alţii la o mare distanţă. Acum noi înşine ne manifestăm ca două realităţi separate: a ta şi a mea. Egoul nostru, cel care ne conduce, este responsabil de golul care ne separă. În acest fel simţim fiecare din noi.

Acum sunt şapte miliarde de astfel de individualităţi egoiste, alienate, în lumea noastră. Dar este adevărat că în Lumea Infinitului am existat ca un singur om! Iar după simţul nostru, realitatea s-a schimbat la fel de bine de când o trăim ca pe o senzaţie în dorinţa noastră, în proprietăţile noastre.

Dar trebuie să înţelegem că avem de-a face cu două mari discrepanţe: realitatea pe care o simţim noi, şi realitatea în care, noi de fapt existăm. Noi le simţim foarte străine una de alta, departe de perfecţiune, eternitate şi împlinirea fără de sfârşit, undeva, la periferia întregii Creaţii, în această lume trecătoare. Şi totuşi, conexiunea dintre noi rămâne, şi este foarte puternică. Încă suntem legaţi prin garanţia mutuală, ca acelaşi om cu o singură inimă.

Noi pur şi simplu nu vrem să urmăm aceste condiţii, şi aceasta este singura problemă. Dar cu toate acestea, Natura ne-a mandatat să fim conectaţi. Numai că, această conexiune ne este dezvăluită la cel mai de jos nivel al Lumii Infinitului, şi în măsura în care noi ne-am separat de ea.

Cu alte cuvinte, în prezent, noi nu ne aşteptăm să îndeplinim toate condiţiile garanţiei ce guvernează Lumea Infinitului şi în care noi eram absolut conectaţi cu toate dorinţele noastre ca un singur tot, şi unde se afla un singur suflet, situat în centrul întregii Creaţii. Noi trebuie doar să înţelegem că am rămas legaţi împreună, tu şi cu mine, şi că este o conexiune între noi.

Aceste legături există între toate sufletele care în trecut erau împreuna, iar astăzi sunt separate. Însă toţi avem nevoie să ne întoarcem în centrul din care am venit.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/14/2011 despre Garantia Mutuala

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Fiindcă ne întoarcem la Lumea Infinitului de la locul de la marginea univesului, unde fiecare din noi a fost aruncat, şi ne apropiem de centru, simţim o apropiere din ce în ce mai mare cu alţii. Şi aşa este până când începem să ne întoarcem la Infint. Asta înseamnă că noi ne întoarcem ca să efectuăm legea unităţii şi a garanţiei mutuale, la un nivel din ce în ce mai înalt, de-a lungul celor 125 de trepte de conexiune în care fiecare depinde de toţi.

Om începe să descopere această interconexiune dorită şi integrală şi, în funcţie de ea, simte Lumina care îl umple în interior. După toate astea, el devine similar Luminii şi acum îl umple proprietatea dăruirii. Atunci, el începe să experimenteze lumea spirituală.

Toată această cale către Lumea Infinitului este considerată Lumea Spirituală fiindcă poate fi percepută numai prin extinderea conexiunii unuia cu ceilalţi. Toată realitatea lăsată în spatele acestei senzaţii este considerată ca fiind această lume, fiindcă astfel o simte cineva când a rupt legăturile cu toţi ceilalţi.

Cu alte cuvinte, sunt două tipuri de realitate. În una, ne dorim să ne separăm de ceilalţi toţi şi de aceea simţim această lume, iar dacă gravităm spre partea opusă, dorindu-ne să luăm legătura cu ei la loc, experimentăm Lumea Spirituală.

Legea garanţiei mutuale este legea supremă a creaţiei, este atemporală şi obligatorie pentru fiecare parte a sa. Tot ce înseamnă mineral, vegetal şi natură vie i se supune ei instinctiv, urmând chemarea interioară, sub influenţa genelor încorporate şi a forţelor naturii. În acelaşi fel se referă şi la om în fazele preliminare ale dezvoltării lui când se exercită această lege instinctiv, din interior.

Şi numai când omul ajunge la stadiul de „vorbitor” al dezvoltării începe să primească proprietăţile de a nu mai se supune orbeşte acestei legi. Omul trebuie să accepte această lege de bună voie şi să înceapă să o urmeze.

Mai întâi omul trebuie să descopere această lege, să o studieze, să înveţe să vrea să o urmeze, să ceară abilitatea de a o putea urma, adică să ceară să fie transformat de Lumina care Reformează. Şi când această Lumină coboară la el, el acceptă condiţiile garanţiei mutuale şi de buna voie începe să le urmeze, să le simtă şi să le ţină, descoperind astfel un suflet unificat, o legătură reciprocă.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala din 3/14/2011 despre Garanţia Mutuală

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: In mintea mea inteleg ceea ce spui, dar in sufletul meu simt ca sunt complet nepregatit sa  ma anulez cum trebuie pentru a ma uni cu ceilalati. Cum imi pot dori asta?

Raspuns:  Niciodata nu ne vom dori sa avansam la stadii spirituale mai inalte. Si este bine ca realizam asta noi insine! Un individ intelege ca el nu doreste cu adevarat spiritualitatea in nici o conditie, opunandu-se unor povesti cu zane pe care lumea le-a inventat, in care  va pluti cu ingerii si va face orice va  dori, unde va primi putere totala si va vedea intregile lumi de la un capat la altul.

Daca incepem sa intelegem sensul adevarat al realitatii spirituale, care este deasupra oricarui beneficiu egosit, noi ne putem imagina doar, apoi evident nu il vom mai dori. Trebuie sa intelegem ca toate schimbarile din interiorul nostru sunt facute doar de Lumina Superioara care corecteaza. Trebuie sa ne eleveze si sa ne dea noi calitati. Doar prin realizarea acestor calitati, prin intelegerea, perceptia si controlarea lor, noi vom fi apti sa privim lumea prin ele. Acesta este felul prin care treptat devin o noua persoana.

Voi incepe sa simt asta deasupra corpului animal cu care ma identific  eu in prezent, o anume echivalenta cu Cel de Sus se construieste in mine – o noua forma sau Kli numit “ vorbitor”  in mine,insemnand “ unul care este similar cu creatorul” [ “Adam”, “ om “ se trage din cuvantul “ Domeh” adica “ similar”]. Acest individ va fi calare , deasupra  “ magarului “ meu [ “magar” , “Hamor” , provine de la cuvantul “ Homer”  adica “ substanta”] , in varful dorintelor mele de mai inainte. De aceea o persoana care a mai calarit un magarus intelege si simte Creatorul. Dar magarul nu intelege si nu simte!

Aceasta alcatuire a omului in noi are loc prin virtutea Luminii care corecteaza. Nu este ceea ce noi noi ne dorim din propria initiativa, desigur ca nu! Magarul nostru (adica noi,in prezent) nu doresta ca omul sa apara! La urma urmei, omul va incepe sa il stapaneasca pe magar.

Intre timp, magarul  vrea sa primeasca ceea ce doreste. Din acest motiv, in mod natural, in prezent noi nu ne dorim adevarata stare spirituala. Cu cat avansam mai mult, cu atat mai mult in mod treptat incepem sa intelegem aceea ca lumea spirituala e total opus a ceea ce noi ne asteptam sa fie si ca atare nu o mai dorim.

Avansarea viitoare e posibila  doar prin virtutea influentei grupului,  care ne va satura/umple cu importanta atingerii spirituale. Doar la acest grad noi vom fi capabili sa avansam, dar nu avem resursele/fortele sa facem asta singuri.

Din prima parte a lectiei de Kabbalah 3/16/11 scrieirile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Portiunea saptamanala de Torah “ Pekudei (descrieri/explicatii])“ descrie cine participa la ridicarea Templului/Cortului (Ithamar fiul lui Aaron; Bezalel fiul lui Hur;  Aholiav fiul lui Achisamach), la fel ca si structura Cortului, materialele folosite  pentru impodobirea lui, cu toate specificarile cum trebuie sa fie toate accesoriile si imbracamintea sacra… Dupa ce munca pentru constructia Cortului este incheiata,el il aduc la Moise, iar Moise il binecuvanteaza.

Cortul este sufletul nostru. Nu este nimic mai important decat construirea lui din moment ce toata munca noastra consta in construirea sufletului integral, unicitatea noastra a tuturor. Fiecare din noi este o parte a sufletului colectiv care este privit  ca “Adam” (om sau uman), iar cand construim o conexiune corecta intre noi, inseamna ca noi construim Templul.

Cabalistii ne-au transmis cunostintele si programul pe care trebuie sa il realizam in limbajul ramurilor. Cand ei ne povestesc despre copaci si roci, despre ce textile si metale trebuie sa folosim si cine in mod special trebuie sa faca aceasta munca, ei vorbesc despre cele patru nivele ale dorintei noastre (nemiscat, vegetativ, animal si vorbitor), precum si felul in care aceste dorinte trebuie sa se inter-conecteze. Unificandu-le, noi, gradual, construim sufletul integral unde descoperim prezenta Creatorului, Lumina superioara. Astfel, Cortul devine locul vietii noastre spirituale.

Este scris: “ Am creat inclinatia rea, iar Torah ca o mirodenie”. Aceasta inseamna ca intai noi trebuie sa stim cat de mult ne uram unii pe ceilalti. Apoi reformam  aceasta ura si o intoarcem in dragoste si unicitate.

Indiscutabil ca este cale lunga care nu poate fi descrisa in cateva cuvinte, dar cand atingem conexiunea dintre noi si descoperim ca de fapt este vasul, recipientul pentru Lumina Superioara si viata spirituala, incepem sa realizam cat de dificil si ce munca delicata este. Noi trebuie, cu mare acuratete, cu o pereche de clesti,  sa asamblam vasul conectand toti oamenii din lume, unul cu celalalt.

Noi va trebui sa facem asta, iar aceasta munca deja s-a pornit in generatia noastra. Noi trebui sa atingem punctul cand egoismul global se dezvaluie in noi. Astfel, metoda corectiei lui, intelepciunea cabalei devine revelata de asemenea.

Ea descrie in ce fel noi ar trebui sa fim inter-conectati si cum sa obtinem forta superioara, Lumina care reformeaza, care ne va ajuta sa ne unim, deoarece, asa cum suntem acum, nu exista fundatii pentru conexiunea dintre noi. In gradul unificarii, noi vom incepe sa intelegem ce descrie Biblia pentru ca ne spune despre corectia noastra, despre intemeierea conexiunii dintre noi.

Aceasta descriere este vazuta ca un manual al construirii unei case cu toate accesoriile si amenajarile interiaore, dar care devine un sanctuar. Sacru (Kadosh) inseamna separat de egoismul nostru care se afla deasupra noastra. Cand noi ne unim intre noi,  uniunea dragostei este privita ca sfinteinie. Acesta este gradul Binei, nivelul daruirii pe care o dobandim prin dragostea catre alti, cand ne unim in garantie mutuala precum un singur om cu o singura inima.

Cand gradual aranjam o asemenea conexiune noi ne unim din nou intr-un suflet si gasim acea Lumina care ne umple, adica prezenta Creatorului. Prin intermediul fortei care este revelata In unitatea dintre oameni, tu te poti inalta la un nivel superior.

Aceasta in ciuda faptului  ca are loc in “desertul” arid insemnand o persoana care nu mai are nici un strop de putere, nici un loc unde sa se duca si nu stie cum sa se miste inainte si totusi forta superioara este revelata si ne arata cum sa ne ridicam din ce in ce mai sus pana cand atingem pamantul lui Israel, dorinta in totalitate indreptata direct la Creator. Dorinta noastra egoista devine pe deplin transformata pentru daruire, pentru binele altora in acord cu principiul “ iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti.”

Din lectia saptamanala a Portiunii din Torah 3/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Noi existăm într-un sistem de legi la muncă. Există forţa superioară care ne influenţează şi doreşte să dăruiască bine. Prin urmare, a creat dorinta de a ne bucura, pe care o poate umple cu placere.

Fiinţă creată primeşte plăcere în special prin a deveni identica cu forţă superioară: perfecta şi eterna. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să atingă aceleaşi senzaţii, nivel, adâncime, putere, şi statut dupa cum se refera la această forţă superioară.

Forţa principală este considerată ca fiind Creatorul, în timp ce cea secundara este fiinta creata. Această forţă secundara trebuie să fie supusa transformărilor în timp ce acumuleaza impresii diverse pana ce urcă toate cele 125 de grade spirituale. Ea trebuie să le experimenteze pe cont propriu, printr-o căutare independenta, înţelegere, conştientizare, percepţie şi efortul de a atinge toate acestea, în timp ce aspiră să ajungă la o stare pregătita pentru ea de către forţa superioară.

Prin urmare, evolutia creaturii implică un element de participare personala, sentimentele si gandurile proprii, o conştientizare a propriei existenţe şi atingeri. Dar creatura nu are posibilitatea de a face ceva pe cont propriu, cu excepţia unui singur lucru: dorinţa de a se schimba. De fapt, forţa transformării, programul şi comanda ei vin numai de la forţa iniţială a daruitorului, Creatorul.

Succesul unuia în muncă este determinat de învăţarea de a împarti intreaga avansare în două părţi: munca atribuita creaturii şi munca efectuata de către cel superior. Ei sunt parteneri, dar munca lor integrală este distribuita în funcţie de ceea ce se referă la om şi ceea ce se refera la Creator.

Cheia nu este de a încerca să se faca munca Creatorului, in încercarea de a se reforma pe sine şi lumea. Munca unei persoane este de a dori schimbarea. Şi aceste transformari trebuie să apară deasupra naturii mele, care este considerată ca fiind,”deasupra motivului meu”. Asta înseamnă că direcţia transformării mele, precum şi proprietăţile şi senzaţiile interne, care sunt formate în mine sunt cu totul de neînţeles pentru mine, deoarece am primit o nouă natură.

Neavând nici o idee unde este unul sau spre ce se îndreaptă el este un semn sigur al unei noi naturi ce apare într-o persoană. La urma urmei, dacă omul ştia şi simţea totul în avans, toate modificările ar fi avut loc în acord cu egoismul lui, natura lui.

Atunci când o persoană creşte în propria sa natura, el este oarecum conştient de ceea ce il aşteaptă şi face alegeri pentru a beneficia egoismului său prezent. Dar, în spiritualitate, atunci când dorim să obţinem o natură diferită şi să devenim egali cu Creatorul, ne miscam mereu spre ceva necunoscut si imprevizibil. Atragem numai forţele dezvoltarii in noi înşine.

Cu toate acestea, în esenţă, există o singură forţă, care este împărţită în mai multe componente în funcţie de utilizarea acesteia: dorinţa noastră individuală, iniţiala, ”punctul din inimă”, puterea grupului, forţa studiului, şi, în final, forta care de fapt acţionează asupra noastra si ne reformeaza, care se numeste Lumina Inconjuratoare.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 3/8/2011, Importanţa studiului

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce măsură gândurile noastre, intenţiile şi capacitatea de a ne concentra în timpul lecţiei depinde de toti cei care studiaza cu noi din întreaga lume? Există o astfel de interconectare globala?

Răspuns: Ce presupune interdependenţa? Dacă vad întreaga realitate ca părţi ale sufletului meu, atunci eu sunt total independent. Aceste parti din mine se trezesc numai ca adaugare la atitudinea mea faţă de ei, dorinţa mea de a le trezi.

Eu nu ma concentrez pe comportamentul lor extern, ci mai degrabă le trezesc din interior şi la acelasi nivel de legătură interioara, cu care ele m-au trezit ca răspuns. Totul este determinat de perspectiva mea asupra lumii: Ori o privesc ca o realitate materiala cu o mulţime de corpuri fizice, fie ca dorinţe pământeşti ale oamenilor, sau ca si corp al sufletului meu, Partzuf-ul lor(structura).

În acest ultim caz, eu nu văd imagini externe, care aparent exista in lumea fizica, ci mai degrabă părţi ale sufletului meu, pe care trebuie să le transform. „Eu” este punctul focal al gândirii mele, intenţia. „Eu” este intenţia pe care trebuie să o adaug la aceste dorinţe şi proprietăţi pentru a le indrepta in mod corect.

Ce înseamnă că eu depind si sunt trezit de către ceilalti? Asa cum ii trezesc, mă trezesc pe mine ca răspuns. Această trezire aparent trece prin sistemul extern, în timp ce cu toate acestea sistemul este al meu.
Din partea a a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/8/2011, „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Este spus ca “toate portile sunt incuiate”  pentru rugaciunea omului  “exceptand  poarta lacrimilor”. Dar pentru ce ar trebui sa ne rugam si ce sa cerem, ce sa decidem; daca primim doua forte si discernem opozitia lor? Cel de sus furnizeaza forta Luminii Inconjuratoare, egoismul  se trezeste impotriva ei si noi ne aflam intre doua forte: dreapta si stanga.

Dar proprietatea pe care trebuie sa o obtinem se refera la Gandul Creatiei si anume sa incante creatura. Este deasupra tuturor rezultatelor, actiunilor si fortelor. Aceasta minte, capul celui superior, este exact ceea ce inferiorul, creatura, face tot posibilul sa obtina!

Nu are nici cea mai slaba sansa sa obtina asta de unul singur prin propriile lui eforturi, deoarece este o diferenta intre gandul superior, decizii si rezultatele si actiunile lor. Si noi insine suntem acţiunile Creatorului.

De aceea, cand  omul isi epuizeaza toate resursele sale, facand tot ceea ce i-a stat in putere, el descopera o proprietate speciala cu care nu are nici o conexiune. Este o decizie, un plan,  sa creeze o creatura, un intreg program conceput cu mult inainte de crearea lui. Omul ajunge sa cunoasca cine este Insusi Creatorul, care a planuit toate astea, si de ce le-a conceput asa cum sunt: radacina radacinii al acelui punct din care creatura a fost nascuta.

Aceasta dorinta este ascunsa in cea mai mica actiune si ne conduce chiar unde a inceput totul! Dar noi ajugem acolo doar dupa o cautare lunga, dupa multe actiuni. Si cand o atingem, descoperim ce este spus:  “ Toate portile sunt blocate mai putin poarta lacrimilor”.

Este privita ca “ poarta lacrimilor” pentru ca tot “parul“ provine din razele de Lumina, (Partzufim Searot, parul) care se intind spre noi de Sus in jos, de la cel superior,  care este “ furtunos” (Soer ) si sufera in timp ce anticipeaza sosirea noastra, sunt revelate doar acum asa cum  fac “ picaturile norocului” –(in Ebraica “ Mazal” de la “ Nosel” a picura) – mici picaturi ale Luminii care se preling in jos spre noi. Si cineva poate atinge sursa lor, cum si de ce asemenea efecte descind la noi, doar capatand cunoasterea lui Rosh de Atzilut (capul lumii Atzilut).

Si aceasta poate fi obtinuta doar prin poarta lacrimilor sau o stare cand o persoana doreste sa cunoasca diferenta dintre “ corpul” (Guf)  Partzufului si “ capul” lui (Rosh). El nu poate atinge si intelege  mintea lui, capul celui superior de unul singur,dar multumita acestei rugaciuni, el il atinge.

De fapt, studiind toate actiunile Creatorului,noi obtinem unele idei despre mintea Lui. Ca atunci cand uitandu-ne la o masa, putem ghici ce creatorul ei a avut in minte, asa ca si noi, studiindu-ne pe noi insine si reveland in interior actiunile Creatorului  si acumuland constant aceasta dorinta arzanda sa-L intelegem, gradual  ajungem la poarta lacrimilor.

Din partea 1 a lectiei zilnice de Kabbalah 3/10/11 despre Rugaciune.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→