Întrebare: Dacă omul practică constant iubirea față de aproapele său, poate deveni aceasta un obicei?

Răspuns: Totul depinde de definiția a ceea ce se consideră a fi grija față de aproapele său? Dacă este bine plătit, atunci de ce nu? Sunt gata să muncesc pentru o recompensă. Pot chiar să am grijă de alții în mod voluntar dacă primesc un beneficiu din aceasta, nu neapărat monetar, ci într-un alt mod, cum ar fi respectul. Respectul de sine funcționează și el; chiar dacă nimeni nu știe despre „bunătatea” mea, o astfel de modestie poate da naștere unei mândrii și mai mari.

Trebuie să ne amintim: adevărata analiză este realizată de lumina care se întoarce la sursă. Dacă încep să acționez conform propriei judecăți, se vor deschide în fața mea o mie de oportunități de a mă abate de la cale.

La un moment dat, Avraam le-a oferit astfel de daruri unora dintre studenții săi: „Dacă doriți, vă rog, sădiți iubirea fără lumina reformatoare. Fiți copii dulci, tratați-vă bine unii pe alții și la revedere.” Cu toate acestea, adevărata calitate a milei (Hesed) din Sfirot spirituale poate fi purtată doar de un grup mic, pe care Avraam l-a luat cu el.

Trebuie să înțelegem că, dacă vrem să mergem mai departe, nu ar trebui să o facem singuri și nu conform propriului nostru raționament. Lumina care se întoarce la sursă (lumina reformatoare) este cea care trebuie să ne dezvăluie calea de fiecare dată. Fac un pas înainte doar după ce ea mi-a arătat calea, fie luminând-o, fie dimpotrivă, întunecând-o. Asta nu mai contează. Principalul lucru este să nu acționez singur, urmând propria logică.

Întrebare: Poate nu singuri, dar împreună, într-un grup, putem „deveni dependenți” de grija față de prietenii noștri?

Răspuns: Într-un grup adecvat, acest lucru nu se poate întâmpla niciodată. Dimpotrivă, veți vedea că după fiecare urcare vine o coborâre și mai mare. Ce fel de obicei poate exista? „Turbulența” care vă așteaptă pe cale vă va face să uitați complet ziua de ieri din cauza necazurilor actuale.

Din Lecția zilnică de Cabala din 21.10.2012, Scrierile lui Baal HaSulam –Articole – „Matan Torah [Dăruirea Torei]”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că Malchut din lumea infinitului s-a împodobit pentru a ajunge la echivalența de formă cu lumina superioară. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Malchut alege forma în care poate primi, pentru a fi umplută cu lumina infinitului care a fost revelată la începutul creației.

Întrebare: Care este diferența dintre realitatea de dinainte de Ţimţum și cea de după corectarea finală?

Răspuns: Că adevărata realitate devine revelată.

Întrebare: În esență, Țimţum este singura acțiune prin care este posibilă echivalența de formă cu Creatorul?

Răspuns: Deocamdată, da. Iar după aceea va depinde de cât și în ce mod Kli-ul primește. În aceasta va fi echivalența.

Întrebare: Actul de Țimţum este legat de restricționarea dorinței de a dărui?

Răspuns: Da, actul de Țimţum este restricționarea dorinței noastre de a primi.

Din Lecţia zilnică de Cabala  15/08/25, „Studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că omul trebuie să-și depășească propriile opinii și gânduri și să creadă cu credință deplină că aceasta este chemarea Creatorului. Ce depășim în noi înșine pentru a auzi vocea Creatorului în grupul de zece?

Răspuns: Trebuie să încercăm să ieșim din starea noastră limitată în care suntem conectați unii cu alții prin mici legături egoiste și să ne străduim să le înlocuim cu dăruirel reciprocă îndreptată către centrul grupului.

Pe cât posibil, ar trebui să evităm să ne adresăm personal cuiva din grupul de zece, și în schimb, să ne dizolvăm în prieteni și să-i conectăm împreună. La asta trebuie să ajungem.

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.08.2025, „Sensibilitatea la chemarea Creatorului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În cel mai înalt punct al unei ascensiuni, cum își poate aminti omul în timp util că totul a fost făcut, se face și va fi făcut de către Creator și să nu-și atribuie nimic?

Răspuns: Un astfel de sentiment și o astfel de evaluare se formează treptat în om. Așadar, trebuie doar să continue.

Întrebare: Munca interioară cu Creatorul este menită să aducă pe om la intenţia de a dărui? Sau chiar înainte de munca interioară, ar trebui să simt că intenția mea este îndreptată spre dăruire și apoi voi ajunge la această muncă?

Răspuns: Nu, intențiile de dăruire se formează treptat în interiorul omului. Adică, munca interioară te aduce la o intenție clară de a dărui.

Întrebare: Ar trebui să percep toate cuvintele care vin de la prieteni ca fiind vocea Creatorului?

Răspuns: Nu toate, dar în cea mai mare parte.

Întrebare: Care ar trebui să fie răspunsul unui om la chemarea Creatorului?

Răspuns: Omul ar trebui să încerce să se apropie de Creator și să înțeleagă ce își dorește El de la el.

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.08.2025, „Sensibilitate față de chemarea Creatorului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Din știința Cabala se știe că, urmare a întregii noastre dezvoltări în această lume, în cadrul credințelor și religiilor, în domeniul tehnologiei, al vieții publice și sociale, în domeniul guvernării și al relațiilor internaționale, trebuie să ajungem la o dezamăgire completă în această dezvoltare, să ne oprim și să recunoaștem: „Nu știm ce să facem în continuare”. Am încercat să realizăm ceva, să ne îndeplinim dorințele, și nu am realizat nimic. Această cursă fără sfârșit nu a dus la nimic.

Desigur, când omul ajunge la o astfel de concluzie, nu este fericit. Dar tocmai această stare de anxietate îl face să se oprească și să se gândească la ce să facă în continuare.

Apoi, în disperare și neputință, începe să descopere că există o altă formă de dezvoltare. Dar aceasta nu poate fi revelată până când omul nu ajunge la deziluzia completă față de prezent și la disperare față de viitor în această viață, care ne-a fost dată se pare, din întâmplare, pe acest glob unde trăim ca animalele, fără să înțelegem de ce și pentru ce. Și într-adevăr, dacă ne privești din exterior, de oriunde din univers, întreaga noastră viață pe această planetă va părea foarte ciudată, pentru că ne distrugem în mod constant. Pentru ce?

Când omul se întreabă „De ce am nevoie de toată această viață?”, el începe să realizeze că are nevoie de un ghid care să-l îndrume și să-l conducă pe calea aceasta. Și atunci ajunge la cărțile adevărate, ai căror autori au înțeles deja o nouă formă de viață, nu pe stratul subțire și fragil al scoarței terestre care acoperă această planetă, unde existăm în dependență completă de ea în toate, ci viața într-o dimensiune complet diferită. La urma urmei, pe lângă Pământul nostru, universul nostru și alte galaxii, există o trecere într-o altă dimensiune, superioară.

Desigur, acest lucru necesită un ghid care să ne îndrume pe parcurs. Dar este ca și cum întreaga umanitate s-ar afla în Arca lui Noe, care trebuie acum să se desprindă de această lume și să pătrundă în următoarea dimensiune.

Acest ghid este o Forță specială de sus, pe care Zohar-ul o numește „conducătorul măgarilor”. Măgarii, Hamorim (adică noi), de la cuvântul „Homer” (material, dorința de a se bucura), care trebuie dezvoltat, adică să-l conducă înainte, arătându-i cum să atingă o formă diferită de existență.

Prin urmare, „Conducătorul de măgari” este un articol special din Cartea Zohar. Pe măsură ce citim acest articol, ar trebui să încercăm să ne conectăm cu această Forță, conducătorul nostru, care ne conduce înainte, cu condiția să ne putem agăța de el și să vrem să-l urmăm.

Zohar-ul vorbește alegoric despre această Forță, conducătorul de măgari, ca despre un om care merge înaintea măgarilor pe care îi mână, înțepându-i cu un băț ascuțit pentru a-i face să înainteze. La urma urmei, măgarul înțelege un singur lucru: dacă îl doare, merge înainte; dacă nu îl doare, se oprește. Așa se comportă materia noastră.

Și de aceea avem nevoie de această Forță externă care ne va „înțepa”, iar apoi va trebui să mergem înainte; altfel, vom rămâne pe loc. La urma urmei, suntem creați din dorința de a ne bucura și nu suntem capabili să ne „înțepăm” singuri sau să invocăm această Forță din exterior. Cum pot să-mi provoc de bunăvoie suferință?

Prin urmare, conform Zoharului, această Forță externă este trimisă oamenilor care sunt deja capabili să se ridice la o dimensiune superioară, și pe lângă viața din această lume pe care o simt în corpul lor, în „măgarul” lor, să dobândească o viață suplimentară, în dimensiunea spirituală.

Acest lucru este foarte posibil, dar trebuie să ascultați acel conducător de măgari care este trimis de sus fiecărui om. Acest conducător se trezește în noi și ne mișcă. Trebuie doar să fim sensibili la acțiunile sale.

Așadar, să-l găsim în noi înșine și să ne dorim să ne ridicăm!

Din Lecția zilnică de Cabala 18.03.2011, Introducere la Cartea Zohar „Conducătorul de măgari”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există multe povesti despre bărbați care au trăit vieți liniștite și sumbre. Chiar dacă au familii, sunt sumbri și distanți. Nu spun niciodată un cuvânt amabil nimănui, dar pe patul de moarte, se întorc către soțiile lor și în cele din urmă spun: „Te iubesc”. Ce puteți spune despre asta?

Răspuns: Omul, înainte de moarte începe să simtă ceva din lumea adevărului.

Întrebare: Deci este ca și cum ceva i se luminează?

Răspuns: Nu numai că i se luminează viitorul, dar este eliberat de egoismul trecutului. Ce este moartea? În primul rând, este moartea egoismului nostru. iar dacă câștigă ceva după aceea, este o altă întrebare.

Întrebare: Deci este ca o graniță între a te îngriji doar de tine însuți și a păși într-un spațiu complet diferit? Și există un mic adevăr acolo?

Răspuns: Este mic, dar acolo începem să-l înțelegem și se deschide o lume nouă.

Întrebare: Și acest „Te iubesc” este adevărul?

Răspuns: Da, de acolo începe. Cu realizarea că până acum nu ai iubit și nu ai ştiut ce înseamnă să iubești cu adevărat.

Întrebare: Deci, în acel moment simt că am trăit pentru mine, că m-am iubit doar pe mine?

Răspuns: Foarte mult!

Întrebare: Și ce se află în această mărturisire finală, în acest strigăt, în această rugăciune?

Răspuns: Omul realizează că întreaga sa viață egoistă a fost, în esență, greșită. Dar sunt și oameni care spun contrariul: „Bea, fumează, distrează-te, ia tot ce poți din viață.” Vorbesc serios. Am auzit asta: „Nu ține cont de nimic! Îndeplinește-ți dorințele.”

Comentariu: Este o schimbare destul de bruscă, de la romanticul „Te iubesc” la asta…

Răspunsul meu: Nu este un „Te iubesc” romantic. Este ceea ce simte cu adevărat omul. Nu este sentimentul romantic „iubesc – nu iubesc”.

Întrebare: Este într-adevăr adevărul care strălucește?

Răspuns: Da.

Comentariu: Și ceea ce tocmai aţi spus, opusul…

Răspunsul meu: Și asta este adevărul, dar cealaltă fațetă a lui.

Întrebare: Ce se ascunde în spatele cuvintelor „Te iubesc”?

Răspuns: Depinde de cine o spune.

Întrebare: Dar în general, sincer, ce se ascunde în spatele expresiei „Te iubesc”?

Răspuns: „Te iubesc” înseamnă că vreau să simt că nu am un sine propriu și că existența mea are ca scop doar să te împlinească și să se bucure de împlinirea ta.

Din KabTV, „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 04.08.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În fiecare cuvânt pe care îl spuneţi, se simte o Hisaron (dorintţă) în relația cu Creatorul, fără de care este imposibil să continui să trăieşti.

Putem face o Hisaron ca a dvs. o proprietate a grupului nostru de zece, astfel încât să doară cu adevărat, și să nu o ascundem în spatele unor fraze, cuvinte sau formule memorate?

Răspuns: Nu este nimic special în efortul meu de corectare. Prin urmare, dacă doriți, veți putea să vă conectați între voi și cu Creatorul, cu toți prietenii noștri din lume, să ridicați această Hisaron și să o îndreptați către Creator. Asta trebuie să faceți.

Întrebare: Dar totuși, cum putem face ca nevoia interioară de Creator să devină proprietatea grupului de  zece, astfel încât să doară pe toată lumea?

Răspuns: Trebuie să discutați despre asta, iar apoi vă veți conecta între voi. În aspirația voastră comună, în Hisaron a voastră comună, veți putea aduna tot ceea ce lipsește și o veți putea îndrepta către Creator. Iar Creatorul îi va răspunde cu siguranță.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 11/08/2025, „Mai întâi cereți și întrebați”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă m-am îndreptat către Creator, dar încă nu am primit un răspuns, ar trebui să depun și mai mult efort în aceleași gânduri, emoții și sentimente?

Răspuns: Absolut! Chiar și mai mult efort.

Întrebare: Poate că trebuie să schimb ceva în apelul meu către Creator? Poate că fac ceva greșit.

Răspuns: Nu încerca să repari acțiunile tale din trecut. Ceea ce va fi corect mâine va repara totul. Nu te gândi niciodată că în trecut ar fi trebuit să faci ceva mai mult.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala  11/08/2025, „Mai întâi cere și întreabă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că mai întâi atingem calitatea dăruiriil și abia apoi primim bunătate și încântare. Dar ce putem dărui dacă nu am primit încă nimic?

Răspuns: Nu contează ce putem sau nu putem dărui. Vorbim despre posibilitatea de a dobândi calitatea dăruirii.

Apoi, pe baza forțelor pe care le atrag și pe care doresc să le combin, astfel încât doar ele să existe în mine, mă apropii de calitățile dăruirii, până când acestea mă influențează până la punctul în care sunt complet aliniat cu ele. În acest fel, voi începe să acționez în calitatea dăruirii.

Din Lecția zilnică de Cabala 09/08/25, „Subjugarea inimii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Acest lucru este așa, pentru că este o lege naturală pentru orice ființă – ca orice se află în afara corpului său să fie considerat ireal și gol. Și orice mișcare pe care o face o persoană ca să iubească pe altul este efectuată cu o Lumina Reflectată și cu o recompensă care, în cele din urmă, o să se întoarcă la el și o să îi servească pentru binele său. Astfel, un asemenea act nu poate fi considerat „iubire de altul”, pentru că e judecat după scopul său, este ca și chiria care, în cele din urmă, este achitată. Însă actul de a închiria nu este considerat iubire pentru altul.

Dar a face orice fel de mișcare doar ca rezultat al iubirii pentru alții, fără nicio scânteie de Lumină Reflectată și nicio speranță pentru niciun fel de auto-gratificare în schimb, este complet imposibil de la natură. (Baal HaSulam Matan Torah [Dăruirea Torei]).

Aceasta înseamnă că nu ar trebui să încercăm să facem așa-zise „fapte bune” unii față de alții. Dacă facem acest lucru fără a atrage lumina care se întoarce la sursă, este tot același egoism și nu ne aduce mai aproape de corectare.

În primul rând, trebuie să avem grijă să atragem lumina și abia apoi, tocmai cu ajutorul și puterea ei, să acționăm. Dacă acționez fără lumină, atunci sunt ghidat de egoismul meu și nu fac decât să mă încurc și mai mult, deviind de la calea cea dreaptă care duce spre corectare.

Întrebare: Dacă vreau să fac ceva în beneficiul altuia, care este diferența dacă există lumină în asta sau nu?

Răspuns: Dacă acționezi pur și simplu din tine însuți, este rezultatul egoismului tău. Chiar dacă o astfel de acțiune poate părea din exterior foarte bună și amabilă (poate că îi ajuți pe toți și împarți cadouri), trebuie totuși să depui efort și să investești energie. Aceasta înseamnă că trebuie să primești o compensație; altfel, nu vei putea face nimic.

Conform legii conservării energiei, trebuie să reînnoiești ceea ce ai cheltuit. Această reînnoire a energiei se numește recompensa pe care o primești pentru că faci bine altora.

De exemplu, ai dat dulciuri, și în schimb, ai primit onoare de la ele. Onoarea este mai valoroasă pentru tine decât bomboanele, motiv pentru care faci fapte bune și primești un bonus frumos pentru care merită să muncești. Acesta este calculul făcut în dorința omului de a se bucura.

Dar dacă săvârșești o faptă bună prin puterea Torei, lumina, atunci nu te consideri deloc pe tine însuți, ci doar cât de mult contribuie ea la corectarea lumii, căci aceasta este dorința Creatorului. Prin urmare, faci totul pentru a corecta lumea.

Atunci ți se poate permite să vezi beneficiul acțiunilor tale, adică plăcerea pe care i-au adus-o Creatorului. Ți se va permite să vezi acest lucru cu condiția să nu obții nicio bucurie egoistă din aceasta, ci mai degrabă să pui un paravan peste această cunoaștere și să menții intenția de dragul dăruirii.

Din Lecția Zilnică de Cabala 25.12.2015, Scrierile lui Baal HaSulam, „Matan Tora” [Dăruirea Torei]

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→