Entitățile spirituale se separă unele de altele doar prin diferenţa de formă. Cu alte cuvinte, dacă o entitate spirituală dobândește două forme, ea nu mai este una, ci două. …

Acum vedeți că, așa cum o materie corporală este divizată, tăiată și se separă cu un topor și o mișcare care măresc distanța dintre fiecare parte, o materie spirituală este divizată, tăiată și separată prin diferenţa de formă dintre fiecare parte (Baal HaSulam, Studiul celor Zece Sfirot – Observaţie interioară ).

Creatorul a creat o dorință generală de a primi, care a fost împărțită în 600.000 de părți principale, care la rândul lor s-au divizat în miliarde de părți (dorințe). Distanța dintre diverse dorințe (cercurile roșii și verzi din diagramă) este determinată de diferența dintre calitățile lor.

Dacă diferența de calități se diminuează din cauza uneia sau a celeilalte, atunci, în consecință, fie prima dorință se îndreaptă spre a doua, fie a doua spre prima.

Când diferența devine zero, ele se conectează și devin una singură.

Programul creației constă în faptul că toate cele 600.000 de părți, care alcătuiesc o dorință generală, trebuie să se conecteze între ele.

La început, ele se organizează în grupuri de zece (cercurile verzi mici din diagramă). Și apoi aceste grupuri de zece se adună până când formează un vas (Kli) comun numit Adam. În acest fel, sistemul ajunge la corectarea sa.

Întrebare: Există vreo corespondență în aceasta cu microcosmosul uman în care există un număr enorm de microbi, atomi și molecule diferite? La fel este și în macrocosmos, există o multitudine de stele, planete și corpuri cerești.

Răspuns: Există o corespondență absolută. Totul constă din aceleași mici dorințe, fiecare dintre ele fiind în aceeași stare: apropiere, contopire și distanțare una de cealaltă. Toate acestea au scopul de a ajunge la un numitor comun. Întreaga natură se îndreaptă către această direcție.

Nu este oare acest lucru evident din întreaga istorie, din ceea ce studiem în științe? Astăzi spunem: lumea devine integrală, dezvăluindu-se din ce în ce mai mult ca un sistem integral. Anterior, acest lucru nu era revelat, dar acum îl vedem deja.

Întrebare: Deci, atât macrocosmosul, cât și microcosmosul au o rădăcină spirituală?

Răspuns: Toate au! Totul este un singur sistem care există în cadrul unei singure dorințe create de Creator.

Toate dorințele particulare, pe măsură ce sunt corectate, se conectează altruist cu celelalte părți și se contopesc într-un întreg unificat.

În această dorință unificată, ele devin asemănătoare între ele și nu diferă deloc una de cealaltă. Acesta este chiar punctul de corectare al întregii creații.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 15.04.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Empatia este capacitatea de a simți emoții care corespund emoțiilor altui om, iar compasiunea este simpatia pentru suferința altcuiva.

Răspunsul meu: Este ca și cum te-ai muta în interiorul unui alt om și i-ai simți experiențele.

Întrebare: Cum poate cineva să dezvolte acest lucru în sine? Din câte înțeleg eu, dacă acest sentiment ar fi cultivat, am trăi diferit.

Răspuns: Da, atunci am educa oamenii în consecință. Cred că acest lucru este posibil. Pur și simplu nu ne implicăm în acest lucru. În general, de la 13 la 14 ani, oamenii sunt deja capabili să simtă profund suferința altei persoane. Și trebuie să fie educați pentru asta.

Comentariu: Acest lucru ar schimba absolut, complet, lumea.

Răspunsul meu: Desigur, fără îndoială.

Întrebare: Deci, compasiunea poate fi cultivată la un om?

Răspuns: Se poate cultiva înțelegerea compasiunii pentru un alt om și se poate oferi unei persoane capacitatea de a înțelege cum să îl perceapă până la punctul în care, în compasiunea sa, ea va putea împărtăși suferința altcuiva, o va lua parțial asupra sa, și prin urmare, va neutraliza suferința celuilalt.

Întrebare: Și nu te vei epuiza făcând asta?

Răspuns: Nu, pentru că prin neutralizarea suferinței lor prin participarea ta, prin empatia ta și prin compasiunea ta, îi împarți treptat suferința în multe părți mai mici, și în acest fel, omul se calmează. Și făcând acest lucru, poți conduce întreaga lume către echilibru, către o stare interioară care poate fi deja numită fericire.

Întrebare: Deci, dacă compasiunea ar fi împărtășită în mod egal între toți locuitorii Pământului, ar aduce ea fericire lumii?

Răspuns: Da, exact asta trebuie să realizăm în unitatea noastră. Pentru că în principiu, ne confruntăm cu siguranță cu probleme foarte serioase. La urma urmei, egoismul crește, iar lumina superioară se dezvăluie din ce în ce mai mult în raport cu egoismul nostru. Adică, legat de egoismul nostru, vom simți presiuni tot mai mari într-o asemenea măsură încât, dacă nu ne putem uni și împărtăși totul între noi, nu vom putea să-l suportăm.

Întrebare: Acum înțeleg esența a ceea ce spuneţi mereu: „Unitate, conexiune, gânduri bune și relații bune”. Fundamentul tuturor acestora este compasiunea, nu-i așa?

Răspuns: Da, dar practic nici măcar nu este compasiune. Este împărtășirea enormei suferințe: opoziția dintre dorința enormă și lumina enormă care este menită să umple acea dorință și lipsa intenției „nu pentru sine”, care ar permite luminii să umple dorința.

Întrebare: Deci, împlinirea este posibilă doar dacă este de dragul altora?

Răspuns: Da, de aceea avem nevoie de echilibru aici. Acest lucru se poate întâmpla doar prin înțelegerea modului de a învăța compasiunea, cum şi de a împărtăși opoziția dintre împlinirea absolută și golul absolut între toți.

Bineînțeles, nu va ieși nici mai puțin, nici mai rău. Dar dacă vrem să fie împărtășită în acest fel, atunci contradicția în sine dispare. Aceasta este calitatea specială a unității.

Întrebare: Și apoi, vine această fericire?

Răspuns: Da, în acel moment, senzația de opoziție, imposibilitate și strigăt interior se transformă în sațietate, în ceva superior, în plăcere. Nu mai există nicio diferență între durerea enormă și plăcerea enormă. Ele se contopesc într-una singură.

Întrebare: Și ce devine, atunci, durerea în acest caz?

Răspuns: Se transformă în plăcere pentru că le-ai echilibrat una cu cealaltă.

Comentariu: Acesta este ceva cu adevărat elevat.

Răspunsul meu: Așa se întâmplă, la un nivel superior.

Întrebare: Deci durerea ne este dată pentru a o transforma în plăcere?

Răspuns: Da, desigur.

Întrebare: Și cea mai mare durere devine în cele din urmă cea mai mare plăcere?

Răspuns: Da, dacă știi cum să împaci aceste contrarii, primești plăcere.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 15.08.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Am depus un efort  mare să ne adunăm. Am primit impresii puternice unii de la alții. Dar cu toate acestea, vrem să adăugăm ceva în plus pentru a fi mai aproape de text și de ceea ce se întâmplă. Ce altceva putem adăuga în afară de marele efort pe care l-am depus deja pentru a ne reuni fizic?

Răspuns: Deschideți-vă inima comună, intrați în ea și îndreptați acest punct comun spre centrul întregii realități, centrul întregii creații.

Din Lecția zilnică de Cabala din 16.08.2025, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus că trebuie să construim vas [Kli] al celei de-a patra faze și apoi să primim lumina celor trei faze anterioare în aceasta. Cum este construită a patra fază în munca noastră comună?

Răspuns: Dorim să ne apropiem de Creator, ne înălțăm rugăciunile, dorințele și cererile pentru ceea ce ne lipsește pentru a fi similari cu El în calități. Acest lucru îl influențează pe Creator, și în acest fel, El schimbă dorințele noastre din noi.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 19/08/2025, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce a fost doar un singur student, Chaim Vital, care a înțeles învățătura lui ARI, și nu ceilalți? De ce anume el?

Răspuns: Este imposibil de știut de ce a fost aranjat așa de sus cu sufletele. Baal HaSulam scrie despre sine că nu știa de ce i s-a acordat o astfel de misiune.

Dar trebuie să înțelegem că doar din perspectiva noastră pământească se pare că există suflete alese și suflete neimportante, „secundare”, pentru că privim prin prisma egoismului nostru.

Totuși, când vine vorba de spiritualitate, nu există mare sau mic. Acolo totul se măsoară în dăruire, iar cel mai mare este cel care dăruiește cel mai mult, cel care slujește tuturor, stă mai jos decât toți și le oferă sprijin și fundație.

Din Lecția zilnică de Cabala 15.07.2010, Scrierile lui Baal HaSulam, Scrisoarea 39

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatorul Însuși nu există.

Comentariu: Ei bine, această afirmație șochează pe toată lumea.

Răspunsul meu: Dar este adevărat! Cum reacționează omul la asta, dacă o face, este treaba lui. Trebuie să lămuresc lucrurile. Creatorul Însuși nu există. Ceea ce există este sentimentul de apropiere cu ceilalți care apare prin efortul reciproc de a dezvălui calitatea iubirii și a dăruirii.

Întrebare: Deci, acest sentiment, îl numiți revelarea Creatorului?

Răspuns: Da, Creatorul este iubire. Și asta nu are nicio legătură cu ceea ce este între un bărbat, o femeie, copii, nu contează cine sau ce. Este pur și simplu o relație cu tot ceea ce, aș spune, percep ca fiind în afara mea.

Întrebare: Și în afara mea, spuneți că există doar iubire?

Răspuns: Da.

Întrebare: În mine, nu există nimic. Dar în afara mea există iubire?

Răspuns: În mine este egoism predeterminat, peste care trebuie să mă ridic și să simt iubirea adevărată.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 18.08.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În Cabala există două concepte fundamentale: Creatorul și creația. Ce sunt acestea?

Răspuns: Inițial există o forță necorporală, fără nume, fără nicio calitate care ar putea fi definită în vreun fel și care nu are nicio legătură cu noi.

Această forță se numește „Aţmuto”, care în ebraică înseamnă a exista prin sine; adică este ceva ce nu atingem deloc și nu putem cerceta.

Întrebare: Și nu o vom atinge niciodată?

Răspuns: Nu putem spune asta pentru că ne ocupăm doar de propria noastră corectare. Nu știm ce vom începe să atingem și să dezvăluim după ce ne corectăm.

Aţmuto dă naștere calității de dăruire și iubire. Această calitate este ceea ce numim Creatorul. Poate fi definită doar în raport cu creația. Nu poate exista Creatorul fără creație și creația fără Creator. Ele ies simultan din Aţmuto: lumina și dorința din interiorul ei. Dorința se numește creație, iar lumina se numește Creator.

Dorința Creatorului este de a dărui, de a umple, de a iubi. Dorința creației este de a primi, de a fi iubit, de a absorbi.

Treptat, aceste două forțe reciproc opuse încep să se dezvolte prin cele patru faze ale luminii directe, din care apare dorința de a primi, care își completează formarea în ultima fază, a patra, Malchut.

Din Malchut se ramifică lumile: Adam Kadmon (prototipul viitorului om), Aţilut, Bria, Yeţira și Asia. Scopul lor este slăbirea treptată a luminii și dezvoltarea simultană a dorinței: cu cât este mai puțină lumină, cu atât dorința este mai mare. Dorința se dezvoltă până în lumea noastră prin absorbția luminii.

În procesul de dezvoltare a dorinței, au loc multe acțiuni diferite. Când ajunge la nivelul nostru, se rupe, absoarbe lumina în sine și începe să se dezvolte într-o aparență a luminii. Asta se întâmplă cu noi.

Adevărul este că din punct de vedere corporal, în forma în care ne percepem acum, noi nu existăm. Lumea noastră și noi înșine suntem o iluzie în simțirile noastre. Percepem totul doar în noi înșine.

Întrebare: Dacă nu existăm, atunci de ce ne simțim unii pe alții și lumea?

Răspuns: Deoarece avem o comunitate de simțiri prin care putem interacționa unii cu alții.

De foarte multe ori, nu ne înțelegem unii pe alții, deoarece, pe lângă această comunitate, avem și dorințe și gânduri individuale. Prin urmare, interpretăm diferit ceea ce percepem. Dar în simțiri, suntem de acord unii cu alții.

De exemplu, avem simțirea comună că există o masă în fața noastră. Astfel de acorduri naturale sunt inițial înrădăcinate în noi, deoarece suntem cu toții construiți pe același principiu.

Întrebare: Dacă nu există realitate corporală, atunci ce există?

Răspuns: Întregul nostru univers, tot ce ne înconjoară și noi înșine suntem un set de unde. Chiar și fizicienii sunt de acord cu acest lucru astăzi.

Întrebare: Fizicienii spun că dacă ne uităm la electroni, îi vedem ca particule corporale. Dar dacă nimeni nu se uită la ei, se comportă ca niște unde. De ce?

Răspuns: Deoarece undele din afara noastră sunt de asemenea noi înşine. Totul este vorbit și simțit doar în relație cu noi. Nu există nimic ce putem percepe în afara noastră.

Întrebare: De ce nu se predă acest lucru în școli? Oamenii s-ar trata unii pe alții destul de diferit.

Răspuns: Când eram copil, ni se spunea că universul există etern și are dimensiuni infinite. Astăzi, știința respinge acest lucru și susține că universul există de paisprezece miliarde de ani și are dimensiuni definite. Adică, suntem în continuă dezvoltare.

Dar această cunoaștere nu va schimba relațiile dintre oameni. Ce diferență poate face pentru un om ceea ce spun oamenii de știință? În primul rând, omul se gândește la propriul trai, la sănătate și la distracție. Omul este un organism animalic obișnuit, care își dorește „pâine și circ”.

Din Lecția de Cabala din 10.11.2017, „Principiile Cabaliste și semnificația și aplicarea lor spirituală”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Vă rog să explicați principiul cabalist: „Extinderea luminii urmată de plecarea ei face vasul (Kli) potrivit pentru utilizarea sa.”

Răspuns: Acest principiu funcționează și în lumea noastră. Când pot spune că simt ceva, că am intrat în contact cu ceva, că îmi doresc ceva? Este atunci când l-am încercat, l-am gustat ​​și am simțit plăcere, iar apoi aceasta a dispărut și o dorință specială a apărut în mine, o atracție specială către ea.

Această atracție specială, care rămâne după degustarea inițială, este ceea ce se numește dorință. Prima dată, nu era încă o dorință. Cineva mi-a spus pur și simplu că este bună și am încercat-o. Nimic mai mult.

În povestea păcatului lui Adam, se spune: „A mâncat și va mânca din nou” din fructul interzis. Prima dată, nu este considerată un păcat, Adam pur și simplu a absorbit plăcerea luminii superioare. Dar când a simțit-o și apoi el însuși a întins mâna după ea, acesta a fost deja un păcat.

Extinderea luminii în interiorul dorinței și plecarea ei ulterioară fac vasul (Kli) potrivit pentru primire. Dorința de a se bucura este cea care definește efortul vasului ( Kli) de a merge mai departe .

Din Lecția de Cabala din 19.11.2017, „Principiile cabaliste și semnificația și aplicarea lor spirituală”.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce trebuie făcut pentru a întări influența Creatorului asupra mea, astfel încât dorința să se reînnoiască mai repede?

Răspuns: Pentru aceasta, trebuie să lucrezi la tine însuți: să pui mai multe întrebări și să participi mai activ la discuțiile despre material. După ce citești o secțiune din Studiul celor Zece Sfirot, încearcă să-i găsești sensul și scopul și „agăță-te” de ceea ce vorbește cartea.

Într-un fel sau altul, totul se va rezolva, dar accelerarea este posibilă doar prin dorință reciprocă.

Din partea a 3-a a Lectiei zilnice de Cabala 19/08/2025, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Elon Musk a spus odată: „Vreau să fac parte din ceea ce schimbă lumea. A face greșeli nu este înfricoșător. Principalul lucru este să faci greșeli noi de fiecare dată.” Aș dori să comentați acest lucru.

Răspunsul meu: Este corect.

Întrebare: Deci greșim tot timpul?

Răspuns: Fără asta, este imposibil.

Întrebare: S-a spus întotdeauna: „Învățăm din greșeli”. Chiar învățăm din ele?

Răspuns: Nu toată lumea o face, dar greșelile vin tocmai pentru ca noi să putem învăța din ele.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 30.06.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→