Întrebare: Cum se desfășoară conceptul bucuriei în Cabala? De exemplu, credința este iubirea, dăruirea. Și bucuria?
Răspuns: Bucuria vine din faptul că pot face acțiuni de dăruire. Așa cum este spus că „Bucuria este o reflecție a faptelor bune.”
Când faci fapte bune: dăruieşti, iubeşti, îmbrăţişezi, ajuţi, împingi în faţă și, atunci, ai bucurie.
Din lecţia de Cabala în limba rusă 4/4/19
Ultima generație începe din transformarea întregii lumi într-un mic sat, într-un singur sistem. În secolul 21, lumea a atins o stare în care toată lumea depinde de toată lumea.
Această dependență este neplăcută, împovărătoare și este percepută ca o manipulare a elitei financiare asupra noastră, dar, totuși, lumea s-a blocat singură într-un cerc și, prin urmare, suntem numiți ultima generație.
Lumea a început să funcționeze ca un mecanism global și, deși acest mecanism este corupt, acum avem ocazia să îl corectăm într-unul bun. La urma urmei, mecanismul acesta și-a dezvăluit deja răul și și-a expus conexiunile rele, care ne-au înconjurat din toate părțile și acționează în detrimentul nostru. Sistemul se ridică chiar din controlul autorităților și se produce o explozie financiară la scară globală.
După mii de ani de dezvoltare, sistemul a ajuns, în cele din urmă, la o interdependență globală. Acum a apărut o nouă problemă și, anume, cum putem să ne corectăm, fiindcă este imposibil să mai tolerăm acest lucru. Egoismul devine atât de global, încât nu ne lasă nicio speranță pentru viitor.
Dacă înțelegem, simțim acest lucru și acceptăm în mod serios misiunea noastră, trebuie să ne corectăm cât mai curând posibil în grupuri de zece, pentru a influența pozitiv lumea, din aceste grupuri. Cei care se presupune că guvernează lumea sunt foarte slabi, raportat la noi.
Ei nu au nicio ocazie să influențeze altceva, decât sistemele artificiale fictive, pe care le-au construit pentru ei, înșiși: un sistem financiar care nu are o bază reală, un sistem industrial cu 90% din produse de care nimeni nu are nevoie, etc.
Iar dacă dăm lumii o mică iluminare din corectările noastre, asta va produce schimbări uriașe în ea, spre bine. De aceea, trebuie să știm ce se întâmplă în lume și să includem starea ei în ruga noastră.
Nu ne putem corecta pentru propria noastră bunăstare, fiindcă ar fi o acțiune egoistă și nici pentru binele Creatorului nu putem fi corectați, pentru că El nu are nevoie de favorurile noastre. Orice corectare trebuie făcută numai în raport cu lumea.
Iar dacă vom corecta lumea, atunci vom crea un ”vas” (dorință) pe care Creatorul îl poate umple și asta să-L bucure. Acest vas este corpul sufletului comun și noi suntem doar ”capul”, care trebuie să organizeze această întâlnire între Creator (lumina) și dorința (trupul Partzuf-ului). Noi suntem la mijloc, ca un cap și aceasta este misiunea noastră. Prin urmare, nu putem decât să ne gândim la lume și să-i absorbim problemele. (Minutul 1:40)
Ziua Memorială a Holocaustului este mai relevantă astăzi, ca oricând. Situația s-a răsturnat cu susul în jos: astăzi, pentru un evreu, este mai periculos să trăiască în America sau în Europa, decât în Israel. La urma urmei, nu se poate apăra acolo. Evreii din străinătate suferă și sunt în pericol, în timp ce în Israel domnește seninătatea în creștere. Acestea sunt cele două forme de indiferență caracteristice evreilor: fiind printre dușmani, nu se simt în pericol, iar cei care sunt departe de pericol, în afara diasporei, nu sunt doar indiferenți față de ceea ce se întâmplă acolo, ci, în general, nu vor să audă despre ei sau să susțină evreii în exil.
Același lucru se întâmpla și înainte de Holocaust, când niciunul dintre evreii din întreaga lume nu a intervenit în ceea ce se întâmpla în Germania. Evreii americani nu au vrut să accepte o navă cu evrei, care au fugit din Europa și i-au trimis înapoi în Germania, direct la Auschwitz. Nimic nu s-a schimbat de atunci, iar astăzi evreii israelieni nu se vor îngriji de evreii din America.
Așa cum, odată, evreii americani nu au avut grijă de evreii europeni, Israelienii nu se vor îngriji de evreii din alte țări ale lumii. Ei vor spune: „Dacă ei se simt rău acolo, să vină aici. Cel puțin, nu îi vom da afară, cum au făcut americanii, în trecut.”
Când naziștii au venit la putere în Germania, la început au colaborat cu liderii mișcării sioniste și toți evreii europeni ar fi putut fi trimiși în siguranță în Israel. Germania a fost gata să contribuie la acest lucru și a promis sprijin financiar pentru cei care se mută în Israel. Dar evreii nu au vrut să părăsească Germania, pentru a schimba „cea mai civilizată țară” cu Palestina săracă. Apoi, atitudinea naziștilor s-a schimbat în opusul ei: în momentul în care evreii au refuzat să părăsească Europa și să meargă în Israel, ei s-au transformat din suporteri, în antisemiți. Această schimbare drastică a fost făcută de Sus, iar astăzi trebuie să învățăm această lecție din istorie.
Dar, în zilele noastre, ar trebui să aibă loc corectarea finală a întregii lumi, așa că principalul lucru este să ne ocupăm de unitatea noastră și să găsim o cale de a scăpa dintr-un loc în altul. Totul depinde de când, sub ce formă și cât de repede vom realiza unitatea noastră, fiindcă, în funcție de aceasta, este posibil ca evreii să nu fie nevoiți să caute un adăpost în Israel, fugind din alte țări.
Dar nu există nicio îndoială că Israelul va fi cel mai sigur loc, dacă poporul Israel va înțelege că trebuie să fie Yashar – El (direct către Creator), adică uniți. Dacă nu, atunci ar putea fi la fel ca în întreaga lume și chiar mai rău. De aceea, Ziua Memorială a Holocaustului este un simbol foarte relevant pentru prezent. (Minutul 7:50)
Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 4/30/19, Lecția pe tema „Construirea Societății Viitoare”
Substanța creației este dorința de a se bucura, iar toată munca noastră este să o ”îmbrăcăm” în intenția de a dărui, de iubirea aproapelui. Intenția are cea mai mare importanță pentru că dovedește esența acțiunii. Ideea nu este dacă primesc sau dau, ci ce aștept din această acțiune: să primesc sau să dau? Este ceea ce determină totul.
Dacă un extraterestru ar ateriza pe Pământ și ar vedea cum o persoană muncește din greu toată ziua și la sfârșitul zilei dă toți banii câștigați unui vânzător dintr-un magazin sau unui casier dintr-o bancă, el ar fi fascinat: „Ce act de dăruire!” Dar noi înțelegem de ce dăruiește, pentru că, apoi, primește ceva mai valoros pentru el.
Se pare că acțiunea în sine nu spune nimic și totul este determinat de intenție. Aceasta este diferența dintre un animal și o ființă umană: animalul înțelege numai acțiunea în sine. Este imposibil să vorbim cu el despre intenție, deși este posibil să antrenezi un animal și să-i explici puțin despre intențiile proprietarului față de el, cu ajutorul acțiunilor. Dar, în general, un animal înțelege numai acțiunea: dacă dai, ești bun, dacă nu dai, ești rău.
O persoană acționează cu intenție, iar aceasta este diferit față de animale. Suntem animale prin natura noastră, dar cu cât ne ridicăm mai mult de la nivelul animalelor, datorită educației și obiceiurilor dobândite, cu atât mai multă importanță acordăm intenției. Toată ficțiunea, arta filmului și arta înaltă vorbesc despre intenții și nu despre acțiuni. Cu cât intenția se abate mai mult de la acțiune, cu atât sunt dramele mai acute, conflictele și confruntările apar și, prin urmare, este greu de înțeles și de simțit intenția și dificil de exprimat. Iar atunci când, în final, intenția se conectează cu acțiunea, ea duce la o soluție, la un deznodământ (Minutul 30:12).
Intenția de dragul dăruirii poate fi obținută numai din lumina reformatoare, deoarece această lumină provine din sistemul în care suntem cu toții interconectați. Se pare că încep să simt o altă persoană, nedespărțită de mine și, prin urmare, îmi schimb atitudinea față de ea și îi dăruiesc, ca și cum aș primi eu însumi. Astfel, dăruirea pentru ea se transformă în primire, ca și cum aș fi dăruit copilului meu.
Înțelegem exemplul cu un copil; este chiar mai plăcut pentru noi să dăruim copiilor, decât să ne luăm pentru noi. În mod similar, ar trebui să percepem un străin ca și cum ar fi partea noastră inseparabilă. În acest scop, există lumina care se întoarce la sursă, care are puterea de a-mi arăta că prietenii mei și cu mine suntem părți ale unui singur trup și că, dăruind lor, par să primesc eu, însumi.
Prin urmare, schimbarea intenției este posibilă numai într-un grup și numai cu ajutorul luminii reformatoare (Minutul 34:00).
Lecția ar trebui să fie o acțiune practică în grupul de zece și nu speculații mentale. Trebuie să intre în substanța noastră, în conexiunea dintre noi, pentru că unitatea este matricea întregii realități. Nu există altă realitate decât grupul de zece. Dacă repet toate scenariile prin grupul de zece, îmbrăcând toate materialele articolelor în el – cele zece Sfirot, lumile superioare, Partzufim, sfărâmarea și corectarea – acesta este adevăratul studiu al științei Cabala în practică, adică Cabala practică.
După lecție, ies cu totul diferit de ceea ce am fost înainte, iar grupul de zece, de asemenea, este diferit, deoarece am făcut împreună un salt pe calea către spiritualitate. ( Minutul 1:03:57)
Ce mă împiedică să mă simt în perfecțiune, abundență completă, ”topit” în Creator? Lumea este bună și frumoasă, plină de Creator, iar eu sunt etern și perfect în ea. De ce mă simt acum diferit? Diferența dintre aceste două stări este doar în senzația mea. Dacă nu calculez cu dorința mea animalică de a mă bucura, ci vreau să fiu în dorința de a dărui, atunci dăruiesc plăcere Creatorului spunând: „Mă simt infinit, umplându-mă cu ceea ce îmi dai. Nu mai am nevoie de altceva și sunt fericit că Tu exiști și ai grijă de mine!“
Cine mă împiedică să simt o astfel de bucurie și împlinire, cu excepția egoismului meu și a mândriei mele? (Minutul 1:16:40)
La sfârșitul corectării, întreaga lume devine absolut bună, așa cum este scris că „lupul va locui cu mielul”. Israel (aspirând la Creator) este Rosh (capul) lui Partzuf, sufletul comun al lui Adam HaRishon. Adam nu avea un Rosh; el s-a născut un animal, un înger, care este nivelul animal al sfințeniei, iar un animal nu are minte și, deci, nici Rosh.
Acum, datorită clarificărilor, Rosh începe să crească pe nivelurile Shoresh, Aleph, Bet, Gimel și Dalet. Noi suntem Rosh, luptând pentru revelarea Creatorului, pentru unitate. Guf (corpul) există datorită lui Rosh și nu poate să iasă la viață fără el.
Adam a avut Rosh la nivelul Hassadim, adică la nivel animal. Când a dorit să aibă un Rosh cu lumina Hochma (înțelepciune), adică la nivel uman, s-a fragmentat (”spart”). Iar corectarea constă în adunarea înapoi a Rosh și Guf, ceea ce va fi corectarea lumii, a realității. Toată lumea se va uni prin conexiuni bune, în lumina Hassadim și umplută de lumina perfectă Hochma. Aceasta se numește sfârșitul corectării. (Minutul 1:58:57)
Din prima parte a Lecţiei zilnice de Kabbalah 4/30/19 „Nu există altcineva în afara Lui” (Pregătirea Convenției din America Latină 2019)
Spiritualitatea poate fi atinsă numai în conexiunea dintre noi. Nu este atât de ușor de acceptat și nu este foarte plăcut, pentru că este complet împotriva naturii noastre. Cu cât omenirea se dezvoltă de la o generație la alta, de-a lungul a mii de ani, cu atât devenim mai egoiști. Acest lucru poate fi văzut clar în transformările societății umane, care au început cu clanuri tribale, apoi s-au transformat în sate, care apoi au crescut în orașe mari și țări.
Conexiunea este un subiect foarte dificil, dar definește toate diferențele dintre noi și lumea spirituală. Principala problemă este convingerea noastră că ne putem conecta. Dar nu ne putem conecta pentru că suntem sută la sută egoiști.
Mai întâi de toate, trebuie să ne amintim că noi nu ne putem conecta, ca să nu mai vorbim despre a ne iubi unii pe alții. Acest lucru este complet împotriva naturii noastre. Să fim realiști: suntem capabili numai de ură. Tot restul sunt doar jocuri frumoase, ca la grădiniță. Totuși, inversăm acest joc într-unul foarte serios. Jucându-ne ca niște copii buni și realizând că nu suntem aşa și că, de fapt, nimeni nu își iubește prietenii și nu vrea să se apropie de ei, putem spera să primim singurul remediu – lumina reformatoare.
Nu vrem să ne conectăm și înțelegem asta în mod clar. În orice caz, dacă încercăm totuși să ne conectăm, atunci cerem forța corectării, lumina reformatoare. Noi nu suntem copii nevinovați, ci egoiști răi și venim în grup nu să ne îmbrățișăm, ci să atingem spiritualitatea. Altfel, viața se va sfârși în zadar. De aceea, toate acțiunile noastre în grup, în timpul atelierelor și în diseminare, au un singur scop – de a atrage lumina reformatoare. Și lumina va face toată treaba.
Facem tot ce putem și Creatorul va termina totul așa cum ar trebui să fie; El chiar va corecta tot ceea ce noi am stricat. Principalul lucru este să încercăm să ajungem la o cerere adevărată. Nu ne înșelăm singuri. Noi nu vrem să ne conectăm. Cu toate acestea, în același timp, înțelegem că nu există altă cale. În această lume globală totul este interconectat: natura minerală, plante și animale. Doar omul, ultimul grad, iese din simbioza generală și acționează într-un mod opus.
Pentru a ne conecta corect cu ceilalți, avem nevoie de forța naturii. Această forță ne-a îndepărtat din restul nivelurilor și pe unul de celălalt. Acum trebuie să cerem acestei forțe să ne reconecteze. Prin urmare, încercăm să vorbim frumos unul cu celălalt și să înțelegem că aceasta este o rugăciune, o cerere care ne va ajuta pe noi, egoiștii, să fim corectați de această forță.
Grupurile de zece și atelierele sunt o muncă foarte serioasă împotriva egoismului nostru animalic. Noi nu vrem să ne apropiem unul de celălalt, dar nu există altă opțiune: omenirea trebuie să-și restabilească natura, care este complet integrată și perfect conectată. Numai omul strică totul; prin urmare, suntem obligați să ne conectăm între noi și cu toate celelalte niveluri ale naturii.
Simt că nu vreau să mă conectez cu nimeni, dar, în același timp, recunosc că trebuie să fiu conectat cu toată lumea și, prin urmare, cer lumina reformatoare.
Este scris că „Israelul nu va fi răscumpărat prin durere, nici prin robie, nici prin minuni sau nebunie și nici prin presiuni sau lipsă de hrană”. Nici un efort eroic din această lume nu poate ajuta la atingerea sensului vieții și la realizarea eternităţii, ci numai ” zece oameni care stau împreună”, vorbind despre unificare. Ei înțeleg că nu există nicio legătură între ei, iar prin propriile lor forțe nu pot avea asta; ei cer forței să vină și să îi conecteze. „Astfel, vocile lor vor fi auzite” (Minutul 00:00 – 20:00)
Din Lecția 2, Convenția din America Latină din 2019 – „Construirea unei societăți viitoare” – „Ziua a doua” 5/18/19, Munca în grupul de zece
Noua viață nr. 239 – Înțelepciunea fericirii lui Abraham
Dr. Michael Laitman în discuţie cu Oren Levi şi Tal Mandelbaum ben Moshe
Oamenii au întrebări existențiale. Abraham a explicat că suntem controlați de puterea primirii și că putem descoperi și dezvolta puterea iubirii și a dăruirii, prin bunătate. Pentru a aduce întreaga lume la corectare, era nevoie ca Abraham și urmașii săi să fie aduși mai aproape de întreaga omenire. Ei au căzut în egoism, ca toți ceilalți. Astăzi, trebuie să ne întoarcem la a fi ca un om într-o singură inimă, pentru a transforma ura în iubire. Fericirea adevărată poate fi realizată numai prin înălțarea spre forța superioară.
Din KabTV “Noua viață # 239 – Înțelepciunea fericirii lui Abraham” 10/10/13
| Video: Play Now | Download | Audio: Play Now | Download |
Întrebare: Există multe grupuri de oameni în lume, care găsesc bucurie în conexiune. Care este diferența dintre aceste grupuri și un grup de cabaliști?
Răspuns: Într-adevăr, există multe grupuri în lume care se angajează în diferite metode de conectare și găsesc o mare plăcere în asta. Oamenii fac karaoke, dansează și cântă împreună, etc. Este impresionant să vezi cum se bucură să fie împreună.
Cum putem distinge un grup cabalistic, de oameni, din orice alt grup, care se conectează și primește plăcerea din conexiune?
Faptul este că scopul grupurilor obișnuite este să se bucure ei, înșiși. Scopul legăturii în grupurile Cabalistice este acela de a aduce mulțumire Creatorului și, în măsura în care aspiră la aceasta, ele se ridică la nivelul Creatorului.
Din Lecția de Cabala în limba rusă 1/20/19
Întrebare: Ce trebuie să faci atunci când nu există nicio putere? Să te lupţi cu tine însuţi?
Răspuns: De ce să te lupţi cu tine, însuţi? Niciodată nu te poți birui, pentru că nu ești tu, ci egoismul, egoismul tău, care este mult mai puternic decât tine, iar tu nu ai nimic altceva decât asta. Aceasta este o luptă deja pierdută.
Singurul lucru pe care trebuie să-l faceţi este să vă lipiti de grup, cât mai mult posibil. Apoi veți avea putere, o direcție, tot ce aveți nevoie pentru a depăși problemele.
Întrebare: Cum poți să nu cazi în cursă, gândindu-te că avansezi, dar de fapt te-ai abătut de mult și eşti în regres?
Răspuns: Numai prin lipirea la grup. Nu pot da nici un alt sfat. Dacă ai un grup de zece, atunci ai o linie de salvare. Dacă nu ai unul, atunci te îneci.
Din Lecția de Cabala în limba rusă 1/20/19
Întrebare: De ce a zecea zi a lunii Tevet, ziua traducerii Torei din ebraică în 70 de limbi, este considerată o zi de jale? Se consideră că în acea zi Tora a fost îndepărtată din locul său. Ce semnifică toate acestea?
Răspuns: Din cauză că această traducere a lăsat Tora fără adevărata ei fundație spirituală sau fără forma ei, ceea ce a rămas a fost doar o variantă superficială. Nici măcar din punct de vedere didactic nu a rămas exactă, ca să nu mai menționăm faptul că partea spirituală nu poate fi tradusă în nicio limbă.
De fapt ebraica nu este o limbă, ci un cod – literele se înșiră una după cealaltă în anumite secvențe, după reguli bine stabilite. Ele nu pot fi rearanjate. În fiecare cuvânt există o anumită rădăcină alcătuită din două sau trei litere, așa numita “Binyan” (structură).
Când limba ebraică este tradusă, toate aceste reguli dispar și nu mai rămâne practic nimic din ea. Se ia o traducere simplă a unui cuvânt, a unei caracteristici a lumii noastre și, deși acolo nu se afirmă nimic despre lucrurile materiale, i se atribuie o anumită copie din lumea noastră.
Întrebare: Oare câte discuții există pe marginea faptului că femeia a fost creată din coasta unui bărbat sau despre coarnele strălucitoare ale lui Moise? Toate se datorează unei traduceri incorecte?
Răspuns: Nu se poate face nimic. Aceasta este problema.
Întrebare: Este posibil ca omenirea, urcând în lumea spirituală, să aducă Tora înapoi la locul care i se cuvine?
Răspuns: Nu avem ce să aducem! Tora nu a căzut, nu s-a spart, nu i s-a întâmplat nimic.
Tora este o descriere a lumii de sus. O persoană care se angajează în studiul ei și se înalță, poate înțelege această unealtă.
Dar, când consideră că unealta este deja în buzunarul ei, sub forma unei cărți care nu este nici măcar în ivrit, ci este doar o traducere, fără semnificație spirituală, atunci percepe Tora doar ca pe o poveste. Când citește că la început Dumnezeu a creat cerurile și pământul, se gândește: „Acum știu ce sunt cerurile. Acum știu ce este pământul. Continui să citesc.”
De aceea, unei persoane care nu vrea să se „disece” singură, nu ar trebui să i se permită intrarea în lumea spirituală.
Din lecția de cabala în limba rusă 1/6/19
Întrebare: Pe instituția familiei ce o așteaptă? Cum o salvăm, întărim și echilibrăm? Cum ne poate ajuta Cabala cu asta?
Răspuns: Cred că în acest an, instituția familiei alături de alte instituții sociale, vor întâmpina provocări foarte serioase. Noi vom continua să vedem problemele din familie, separarea dintre părinți și copii și separarea dintre părinții, înșiși, divizarea dintre familii și generații: părinții și copii, bunicii și nepoții. Oamenii nu vor simți nicio apartenența între ei: tu mi-ai dat naștere, m-ai crescut, iar eu acum plec.
În consecință, vom ajunge la o stare unde nimeni nu va datora nimănui nimic, nimeni nu va putea cere nimic de la celălalt: „Lasă-mă în pace. Ce-mi pasă de voi toți și de ce vă pasă vouă de mine?”
După aceasta, alături de recunoașterea generală a răului, suplinită nouă de către egoismul nostru, noi vom începe într-un final să realizăm că nu a mai rămas nimic decât să încercăm să o corectăm. Viața va deveni atât de insuportabilă (nu numai în familie, ci în toate aspectele sale) că oamenilor nu le va mai rămâne nicio speranța pentru viitor sau pentru prezent.
Omul va începe cu adevărat să înțeleagă faptul că a fi singur printre oameni este mai rău decât să fie singur în junglă, unde nu știi unde să-ți pui piciorul fără să fii înțepat sau atacat de sus.
O persoană se va simți amenințată de mediu: omului îi pare că este printre oameni, însă într-o junglă urbană cineva nu poate ajunge la magazin și înapoi, nici dacă fuge. Omul va simți că nimeni nu poate și chiar nu este dispus să-l ajute.
Sper că va fi suficient ca noi să realizăm că trebuie să facem ceva cu natura noastră umană. Atunci vom asculta și auzi că este o metodă care corectează natura noastră și că este pregătită pentru noi. De aceea, totul depinde de persoana în sine. Poate că atunci acea persoană va veni la noi.
Din lecția de Cabala în limba rusă, 1/13/19
Întrebare: Încă o dată, am abordat studiul Prefață la Înțelepciunea Cabalei (Pticha), dar la un nou nivel, prin sentimente. Acest lucru este atât de interesant, atât de adânc, încât ne lipsesc din nou detaliile tehnice.
De ce, atunci când începem să punem orice întrebări tehnice, asta ne îndepărtează de percepția emoțională ȋn care am intrat, ne scot din ea?
Răspuns: Acest lucru se întâmplă doar la început. De exemplu, atunci când oamenii învață să cânte la un anumit instrument muzical, la început trebuie să lucreze la tehnică. Ei trebuie să facă exerciții și să se obișnuiască cu instrumentul.
Odată ce ȋl stăpânesc, atunci este ca și cum s-ar uni cu el, iar instrumentul începe să-și exprime sentimentele, acelea pe care oamenii nu le pot exprima. Iau o vioară în mâini și ea cântă așa cum eu n-am putut niciodată. Dar prin cântul, prin dorul, prin sunetele ei, sunt capabil să mă pot exprima pe mine.
La fel este şi aici. Trebuie să învățăm mai întâi instrumentul. Iar instrumentul nostru sunt sentimentele, nimic mai mult decât sentimentele, deoarece noi suntem doar dorința de a ne bucura. Aceasta este ceea ce Creatorul a creat în noi.
Din Lecţia de Cabala ȋn limba rusă 4/4/19