Întrebare: Cum pot cere ceva de la o întâlnire de grup dacă eu însumi nu pot să le dăruiesc prietenilor mei?

Răspuns: Cum pot cere ceva de la prietenii mei dacă eu însumi nu sunt foarte bun la asta? Dacă aș fi bun la asta, nu le-aș cere nimic; totul ar fi bine.

La urma urmei, mă alătur grupului pentru că mă simt slab și incapabil să avansez pe cont propriu și am auzit că acest lucru este posibil într-un grup, așa că sper că ceea ce îmi lipsește pentru a atinge scopul se va găsi în ei. Am nevoie de vase suplimentare în care să-L dezvălui pe Creator, iar aceste vase sunt în interiorul lor!

Aceasta înseamnă că trebuie să primesc toate impresiile, toate dorințele și toate gândurile de la ei și le pot dobândi doar dacă mă apropii de ei cu intenția de a dărui. Dacă mă raportez la ei cu intenția de a primi, atunci voi primi de la ei dorințele lor egoiste; nu am nevoie de acestea.

În măsura în care îi tratez cu dorința de a dărui, în acea măsură voi dobândi de la ei idei despre formele de dăruire. Altfel, unul se bucură de țigări, altul de Coca-Cola, altul joacă bingo, iar eu voi fi atras de fiecare dintre dorințele lor. Mă vor târâ la fotbal etc.; mă vor învăța să mă bucur de viața trupească.

Dar dacă mă alătur unui grup pentru a învăța formele de dăruire de la ei, atunci le iau aspirația și ascensiunea lor către Creator. Prin urmare, există loc pentru munca individului – cum se raportează el la grup și ce își dorește de la acesta.

Grupul în sine trebuie să oblige omul să se raporteze corect la el. Dacă omul îl abordează egoist, grupul trebuie să reziste unei astfel de abordări. Trebuie să „întoarcă” omul către ceea ce este benefic pentru el, către o atitudine de dăruire față de grup. „Dacă vrei să dăruiești, ești binevenit. Dacă vrei să primești, nu ai ce căuta aici.”

De ce? Ce-i poate oferi prietenul unui om care a venit pentru a primi de la el? El sau ea doar își va crește dorința de a primi, va dori să conducă grupul și să-l manipuleze conform dorințelor sale. Prin urmare, grupul trebuie să ne ajute să ne raportăm corect la această chestiune.

Din Lecția zilnică de Cabala 08/02/26, Rabaş – Art.36, 1985-Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă nu obțin avansare în cadrul grupului, care este problema?

Răspuns: Dacă nu primești de la grup ceea ce crezi că ar trebui să primești, atunci se poate întâmpla una dintre următoarele: fie grupul nu îți acordă suficientă atenție, fie în general, este neatent la datoria sa de a trezi constant fiecare prieten.

Poate că membrii grupului nu depun suficientă energie și efort în gândul comun, în dorința împărtășită; poate că nu sunt suficient de atenți la faptul că o flacără interioară ar trebui să se aprindă cu adevărat între prieteni, ceva ce trebuie simțit în aer, nu doar în cuvinte, mesaje text sau alte lucruri exterioare.

Trebuie să fie cât mai interioară posibil, dar în așa fel încât nimeni să nu se poată odihni și toată lumea să se simtă obligată să se îndrepte către vârtej. Cu alte cuvinte, individul este de vină pentru că nu a trezit grupul, iar întregul grup este de asemenea de vină, deoarece nu îi include pe toți. La urma urmei, grupul este o colecție a tuturor dorințelor noastre, a tuturor speranțelor noastre.

Întrebare: De unde începem pentru a corecta o astfel de situație?

Răspuns: Adunându-ne și hotărând ce dorim. Și de îndată ce simțim că alunecăm, fiecare prieten începe imediat să „trezească” grupul pentru a nu coborî de la nivelul pe care l-am stabilit. Același lucru este valabil și pentru acțiunile externe.

Deși acțiunile externe sunt doar un mijloc către conexiune interioară și arderea interioară, sunt inspirat de disponibilitatea fiecărei persoane de a depune eforturi în cadrul grupului pentru a avansa odată cu grupul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08/02/26, Rabaş – Art.36, 1985-Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Forța motrice dinainte de Machsom este intenția „pentru sine”. Dincolo de Machsom, în simțirea Creatorului, forța mea motrice rămâne întrebarea: „Ce voi câștiga din următorul nivel?”

Răspuns: Întotdeauna! Combustibilul meu este întotdeauna: „Ce voi câștiga din asta? Dar înainte de Machsom, această întrebare sună ca „Ce se va întâmpla cu mine?” Este frica de a nu primi beneficii, frica de a muri și de a nu avea timp să primesc totul, frica de a suferi etc.

Dincolo de Machsom, există aceeași întrebare, doar într-o formă diferită: „Ce se va întâmpla cu mine ca să-I pot dărui Lui?” Întrebarea este aceeași, sensul este opus.

Aceasta se numește „Lişma”. Tot ceea ce simțim, simțim și evaluăm prin dorința noastră de a primi; nu avem alt sistem de măsurare.

Altfel, cum putem acționa? Dacă nu obțin plăcere, nu am nimic să-I dau! Plăcerea mea de fapt, este ceea ce Îi dau Lui, El se bucură de ceea ce mă bucur și eu.

Din Lectia zilnica de Cabala 09/02/26, Rabaș – Art.15, 1990-Ce înseamnă că înainte ca ministrul egiptean să cadă, strigătul lor nu a primit răspuns, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum își poate spori omul puterea de a depăși, atunci când se dezvăluie o dorință egoistă și mai mare?

Răspuns: Toate calitățile unui om, indiferent cum i s-ar părea, de la cele bune la cele mai rele, sunt dezvăluite în cadrul unui sistem general de suflete care se îndreaptă spre unitate conform programului creației. Prin urmare, nu putem atribui niciuna dintre manifestările personale ale unui om, omului însuşi. Asemenea unei roți dințate, a unei părți integrante a sistemului, omul este obligat să dezvăluie în sine un anumit set de înclinații, impulsuri și stări.

Orice s-ar întâmpla într-un om, nu trebuie să facă niciun calcul în legătură cu asta. La urma urmei, nu el însuși, ci sistemul general, într-o anumită stare, determină ce se întâmplă cu el acum.

Așadar, nu trebuie să vă faceți griji cu privire la starea actuală; nu puteți face nimic în privința ei. Este țesută din mii de factori externi vouă. Cât despre starea viitoare, nici la ea nu este nimic de gândit, pentru că nici aceasta nu depinde de voi; este determinată de nevoile sistemului care trebuie să facă un pas înainte.

În esență, tot ce trebuie să mă gândesc este cum voi face acest pas. Ce depinde de mine?

Și aici există lucruri care sunt îndeplinite nu de mine, ci de Forța superioară, revelate nu de mine, ci de lumina superioară. Omul efectuează o analiză și ajunge la punctul în care se poate realiza cu adevărat pe sine. Și vede o acțiune foarte clară și precisă, cum ar fi apăsarea unui buton.

Aceasta este sarcina unui om: să identifice doar acțiunea care i se cere în fiecare moment și să o împlinească. În cursul acestei analize, se dezvăluie și multe alte lucruri, și ca urmare, apăsând butonul, se activează sistemul și omul începe să-l perceapă, să-l accepte și să se integreze în el.

Cu alte cuvinte, un om începe să atingă sistemul ca întreg. Nu este în niciun caz un cobai care găsește în labirint butonul pentru hrană. Dimpotrivă, prin eforturile sale în diferite stări, omul atinge condițiile, cauzele și esența a ceea ce se întâmplă.

Odată ce omul ajunge la buton, îl va apăsa, fără îndoială. Întreaga chestiune de aici este în analiză și asta este adevărata comoară.

Din Lecția zilnică de Cabala 12/11/11, Rabaș – Art.17, 1985-Cunoaște azi și răspunde inimii tale

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă vrei să atingi o stare corectată, în conformitate cu planul Creatorului, conform modului în care El ar face-o, și nu te preocupă în ce formă ți se va întâmpla atât timp cât este similar cu El, atunci trebuie să ceri un exemplu și instrucțiuni de la El, iar El ți le va da.

Dar aceasta, cu condiția să nu ceri nicio compensație înainte de a începe măcar munca. Trebuie să ceri cunoștințe: cum să lucrezi.

O astfel de cerere de corectare se numește ridicarea de MAN. Și apoi de sus, primim un plan despre cum să efectuăm chiar și cea mai mică acțiune. Desigur, omul singur nu îl poate găsi. De unul singur doar își poate organiza mediul pentru ca acesta să-i ofere cererea corectă care vizează numai corectarea. Dacă acest lucru reușește, atunci totul va fi bine.

Prin intermediul mediului înconjurător, organizăm o cerere către Creator, astfel încât El să ne dea un exemplu. Prin noi înșine suntem incapabili, confuzi, incapabili să ne împotrivim naturii și incapabili să împlinim regula „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, dar dacă cerem, primim o astfel de oportunitate. Aceasta este singura acțiune liberă, iar a o îndeplini este datoria noastră.

Numai pentru aceasta avem recompensă și pedeapsă. Fie vine forța la noi la momentul potrivit, în locul potrivit, iar omul crește în direcția corectă, fie el face greșeli, iar atunci forțele nu sunt distribuite în mod corect pentru a da roade, iar omul ratează oportunitatea.

Greșeala este că el nu se pregătește să ajungă la cererea corectă, astfel încât Creatorul să-i ofere un program de corectare. De obicei, omul cere împlinire, nu corectare. El trebuie să ceară Creatorului corectare pentru a putea atinge iubirea față de aproapele său, adică pentru a dobândi calitatea dăruirii.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/02/26, Rabaș – Art.883-Căci omul este pomul câmpului – 1

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Munca noastră este să fim constant în adeziune cu Creatorul. Ni se dă un punct, ceva care nu depinde de noi, și de la el începem munca noastră.

Punctul este realitatea noastră în starea de infinit, perfecţiune și eternitate. Dar din starea de infinit, simțim doar acest punct; dorim cu pasiune ceva și simțim că ceva lipsește. Dar ne lipsește doar un punct, iar aceasta nu este o dorință reală. Din interiorul acestei stări, omul trebuie să atingă golul din vasele sale pentru a fi umplut în corectareaa finală cu toată lumina NRNHY.

Toată munca noastră este un efort de a rămâne constant concentrați asupra dezvăluiriii infinitului. Aceasta înseamnă adeziune completă cu Creatorul, conținută în cuvintele „Nu există nimeni altcineva în afară de El”, și la asta trebuie să aspirăm. Toate obstacolele sunt menite doar să ne împingă în diverse direcții ale caracterului nostru spiritual: mândrie și frică, diverse simțiri și gânduri aduse nouă de Klipot.

Klipot par să vrea să ne tragă departe de acest punct. Și trebuie să ne străduim să ne întoarcem la el, în ciuda contradicțiilor care ne atrag în direcții diferite. Să presupunem că o Klipa mă trage cu zece centimetri spre dreapta, adică îmi dă un gând străin, o lipsă de încredere. În ciuda acestui fapt, trebuie să mă întorc la punctul central, deoarece acolo se află punctul de adeziune cu Creatorul. Dacă fac asta, deja îmi extind starea cu zece centimetri spre dreapta.

Atunci, am o perturbare cu zece centimetri spre stânga, sau în jos, sau în sus – nu contează cum, în direcții diferite față de acest centru – și în acest fel construiesc o Sfira. Tocmai Klipot îmi oferă materia din care construiesc un vas gol dintr-un punct. Și odată cu primirea perturbării, umplu acest gol cu ​​adeziune.

Rezultă că din acel punct încep să mă extind într-o mică Sfira, apoi din ce în ce mai mult, până când primesc toate perturbările, le depășesc și ader – în ciuda lor sau împreună cu ele – în adeziune neîntreruptă (Zivug) cu Creatorul. Și aceasta se va numi că mi-am finalizat munca și am ajuns la corectarea finală.

Rezultă că Klipa mă ajută să cresc și mă protejează și în timpul creșterii mele. Prin urmare, nu ar trebui să ne temem de gândurile străine și de tot felul de tulburări. Acestea se trezesc în noi în conformitate cu starea noastră actual, iar cu ajutorul lor avansăm și construim stări viitoare – viitorul nostru. Nu este vorba despre faptul că aceste tulburări ne trag înapoi; dimpotrivă, ele ne oferă oportunitatea de a avansa în aceeași măsură.

Aceasta este diferența dintre a lucra de dragul Creatorului și a lucra de dragul propriu. Toată înțelepciunea constă în modul de a folosi dorința de a primi. Cabala este știința folosirii dorinței de a primi, adică a Klipot, a tulburărilor, în timp ce alte metode se tem de ele, învățând omul să prevină tulburările, să fugă de ele, mai degrabă decât să le folosească.

Din Lecția Zilnică de Cabala 31.01.2026, Rabaş – Art.24, 1985-Cele trei timpuri in muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când sun un instalator, îi spun ce trebuie reparat. El îmi spune prețul, suntem de acord și acum am dreptul să-i cer o lucrare de calitate.

În cazul Creatorului, credem că El ne va efectua corectările gratuit. Poate de aceea nu funcționează? Poate trebuie să stabilim un fel de plată? Ce fel de plată este necesară pentru munca pentru El, pentru corectările de care avem nevoie?

Răspuns: Dacă aveți nevoie de ele, cereți-I.

Întrebare: De ce „să cerem”? De ce ar trebui ca El să o facă gratuit?

Răspuns: Nu o face gratuit.

Întrebare: Atunci care este plata pentru munca Lui?

Răspuns: În faptul că Îi cereți.

Întrebare: Este aceasta într-adevăr plata?

Răspuns: Desigur! Și în lumea noastră, dacă ceri cuiva bine, o va face pentru tine.

Întrebare: Lucrează Creatorul pe credit?

Răspuns: Nu are nevoie de asta; totul este în mâinile Lui.

Din Congresul din Moldova, 7 septembrie 2019, Lecția 5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Un bărbat este în mod inerent instabil în relația cu o femeie. Să presupunem că întâlnește o femeie, dar după un timp, atracția de început dispare. De ce își dorește alta, și alta, și încă una?

Răspuns: Aceasta provine din rădăcina spirituală, deoarece el vrea constant să se umple și să se umple, dar nu simte nicio noutate în aceeași stare.

În cazul unei femei, este opusul; ea „se lipește” de el pentru că primește 90% din dorințele ei de la el, și doar 10% din ale ei. Un bărbat primește 90% din propriile dorințe și 10% de la femeie. Așa își schimbă ei dorințele prin contact.

Dintre cele zece Sfirot, nouă sunt Zeir Anpin și una este Malchut. Prin urmare, pentru o femeie, este suficient să se atașeze de un bărbat; odată cu aceasta, ea primește atât dorința, cât și împlinirea. Dar pentru un bărbat, acest lucru nu este suficient; el are nevoie de o reînnoire constantă în Malchut, astfel încât suflete noi să poată intra în ea, oferindu-i o oportunitate de a le umple. Dacă Malchut nu se reînnoiește, atunci nu mai are nimic de-a face cu ea.

Același lucru se întâmplă și în lumea noastră. Dacă un bărbat nu simte noutatea, schimbarea la o femeie sau flirtul, își pierde rapid interesul. Psihologii explică exact așa relațiile noastre și încearcă să ajute la reînnoirea lor.

În vremea noastră, când toate acestea sunt dezvăluite și complet accesibile, împlinirea dispare și mai mult. Pe de o parte, aceasta este o problemă comună la nivel material; pe de altă parte, ne conduce spre nevoia de a ne ridica cu adevărat la rezoluția diferitelor probleme.

Cred că generația noastră trece exact prin asta. Nu doar o experimentează, ci merge mai departe. Treptat, va oferi acestui lucru un loc foarte simplu pentru a-și satisface nevoile și totul se va muta într-un tărâm superior.

Întrebare: Dar de ce condamnă societatea un bărbat pentru adulter dacă acesta este un impuls natural, înnăscut, care vine de sus?

Răspuns: În ceea ce privește înțelegerea globală, acest lucru vine din religie, în special din creștinism. Dar în toate culturile anterioare, nu era cazul.

Pe de altă parte, nu spunem că mântuirea constă în libertatea totală: fă ce vrei. Spunem că omul ar trebui să „țină capul în ceruri”, și dacă are nevoi, ar trebui să le satisfacă într-un mod normal, mai mult sau mai puțin acceptat social.

Întrebare: Dar dacă bărbatul este în spiritualitate, înseamnă asta că trebuie să aibă o femeie „spirituală”?

Răspuns: Nu, asta ar putea fi chiar mai rău. El trece prin tot felul de răsturnări și schimbări interioare și orice se poate întâmpla în aceste stări.

Dar acesta nu este punctul principal; nu așa evaluăm omul. Îl evaluăm după locul în care are capul, care este scopul său în viață, nu după modul în care își gestionează nevoile animalice.

Aceasta este diferența fundamentală dintre un bărbat și o femeie. O femeie are nevoie doar de bărbatul ei; trebuie să știe: el este al meu. În principiu, acest lucru este înrădăcinat în ea prin natură. Așa coboară până la noi din Zeir Anpin și Malchut din Aţilut.

Dar un bărbat nu are aici nicio atașare anume. Dacă are, atunci este pentru familie, propriul său loc, copii și o gospodărie, dar acest lucru, ca să spunem așa, este general; Nu este destinat în mod specific unei femei. Acest lucru provine și din structura superioară a lui ZON de Aţilut.

Comentariu: Dar inițial, la primul contact, un bărbat se comportă pur și simplu ca un Don Juan. Și apoi femeile se ofensează întotdeauna: de ce sunt bărbații niște ticăloși?

Răspunsul meu: Vedem asta și la animale. Nu este nimic diferit aici. În lumea animalică, masculul este foarte frumos. Uitați-vă la lei, păuni și lebede! Sunt făcuți așa tocmai pentru a atrage femela, pentru a o aduce în contact, pentru a o subjuga. De aceea masculul are nevoie de astfel de atribute externe.

Și aici există o contradicție, pentru că o femeie, în principiu nu are nevoie deloc de aceste atribute externe. Ea nu vede frumusețe exterioară la un bărbat; nu o interesează; pur și simplu nu o observă.

Dimpotrivă, s-ar putea să-i placă un bărbat cu puțină burtă mai mult decât un „Hercule”. Ea are o perspectivă diferită. Ea privește un bărbat din punctul de vedere al geneticii; vede în el un potențial tată, soț, susținător; Ea îl evaluează după criterii complet diferite față de cele după care un bărbat vrea să se prezinte.

Toate acestea provin din rădăcini spirituale.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Trădare masculină”, 28.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când oamenii vă pun întrebări, ascultați cuvintele sau simţiți impulsurile interioare ale persoanei?

Răspuns: Chestiunea este că eu nu percep o întrebare ca sunet. Mai întâi, trebuie să desenez o imagine a omului care pune întrebarea în interiorul meu; apoi trebuie să transform această imagine într-o imagine generală, o imagine generală (nu cea specifică despre care mă întreabă) și abia apoi să o compar cu imaginea reală existentă.

La urma urmei, omul nu întreabă chiar corect. Este posibil să nu înțeleagă starea despre care întreabă, să și-o imagineze incorect. Apoi trebuie să dezvălui o imagine și mai profundă, cea adevărată care trezesc sentimentele și fenomenele sale. Toate aceste tipuri de simțiri, suprapuse una peste alta, trebuie să existe simultan în mine.

Numai atunci mă pot conecta cu cel care pune întrebarea și pot răspunde la întrebarea lui și a tuturor celorlalți.

Comentariu: Acesta este un sistem complex!

Răspunsul meu: Nu este un sistem complex; nu pot face altfel, ce fel de răspuns ar fi? Plat, cu un singur ecran. Și trebuie să existe patru ecrane, ca în Windows, unul în spatele altuia, de la ecranul interior unde lumina, forța superioară, înfățișează stări pentru un om, până la cel exterior, pe care este capabil să le simtă, și până la unul și mai exterior, pe care îl transmite chipurile în cuvinte.

Trebuie să simt toate acestea; altfel, răspunsul nu este un răspuns. Va fi, fie la nivelul psihologiei externe, pământești, fie un fel de semi-misticism, ceva ce nu este discutat.

Întrebare: Dacă pui oameni diferiți în același studio, îi îmbraci la fel și toți pun aceeași întrebare, le-ai răspunde fiecăruia diferit?

Răspuns: Nu. Chiar dacă mai mulți oameni pun aceeași întrebare, cred că practic nu depinde de om. Încerc să aduc întrebarea la un nivel general și în niciun caz să o las la nivel personal.

În principiu, ce întrebări personale pot exista? Toate sunt la fel. Toată lumea trece prin aceleași stări care diferă doar puțin în acele simțiri interioare pe care nu le putem compara între ele. Așa cum mă simt roșu, cald, amar și dulce, la fel simți și tu, dar nu avem cum sa le comparăm. Doar descriem în mod convențional aceleași impresii, cu aceleași cuvinte. Așadar, nu cred că trebuie să intrăm în aceste discuții.

Cartea Zohar spune că acesta este un studiu foarte profund despre cum simțim, înțelegem și adaptăm ceva în noi înșine. La urma urmei, fiecare dintre noi este un sistem foarte complex, răspândit în întregul univers, în toate lumile. Ca să vorbim de privat și general, cel puțin, nu acum. Aceasta aparține nivelului Cărții Zohar, nu altor cărți cabaliste.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Răspuns la orice întrebare”, 12.09.2010

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când te străduiești spre spiritualitate, trebuie să tinzi întotdeauna spre destinație și să nu rămâi stagnant, prins în capcana propriei dorințe și luptând fără succes împotriva ei. Omul avansează atunci când inima și mintea sa sunt în starea dorită.

Nu mă las amăgit de acest lucru, ci privesc înainte. Poate că nu am atins încă scopul, dar nu mă scufund în dorințele și calitățile mele prezente care mă prind de picioare și încearcă să mă oprească. Și în același timp, nu plutesc în nori, într-o iluzie a lumii spirituale, până când aceasta devine realitatea mea. Aceasta este orientarea corectă.

Fiecare moment este o oportunitate de a depune un efort pe calea către dăruire – spre scop.

Când fac un pas, simt ca și cum aș fi atins deja scopul, iar atunci munca devine recompensa pentru mine.

Ținând cont de obstacole, mă ridic deasupra lor și mă bucur de faptul că creez calitatea dăruirii deasupra cunoașterii. Imaginea lumii spirituale se formează din dorințele mele, atunci când forța dăruirii începe să le dea formă, contururile sufletului meu.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→