A te strădui spre spiritualitate înseamnă a te strădui spre conexiunea cu toate celelalte suflete, deoarece aceasta este starea noastră spirituală. Este imposibil să ne imaginăm spiritualitatea în afara acestei acțiuni. Toate celelalte reprezentări și stări pe care ni le putem imagina nu sunt spiritualitate.

Așa cum este scris, „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este o mare regulă a Torei. Aceasta este construirea unui vas în care lumina, Tora și Creatorul pot intra cu siguranță.

În articolul „Agenda Adunării”, Rabaş prezintă așteptările pe care ar trebui să le aibă omul atunci când vine la grup, precum și gândurile pe care ar trebui să le aibă și rezultatul pe care își propune să îl obțină de la întâlnire. Toate dorințele, toată măreția pe care o simte omul, trebuie să o „sădească” în solul grupului, astfel încât să dea roade. Prin urmare, trebuie să ne asigurăm că întâlnirea prietenilor oferă putere pentru toate celelalte ore ale zilei și săptămânii.

Măreția pe care o simte omul pentru grup duce la lauda grupului și la lauda și măreția Creatorului. Omul ar trebui să plece de la o întâlnire de grup cu sentimentul că a câștigat puterea care îl va ajuta să atingă scopul creației.

Omul nu are altă sursă de putere decât grupul. Trebuie să lucreze la construirea Kliului său, iar Kli-ul său trebuie să includă în mod necesar toate celelalte suflete.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11.01.26, Rabaș – Art.17, 1986-Agenda adunării – 2

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu există nicio conexiune între munca de împlinire fizică a poruncilor și munca interioară pe care o studiem, deoarece aceasta din urmă se poate face doar atunci când dobândesc forțe de sus, când am o conexiune cu Creatorul. În măsura în care primesc iluminare și instruire de la El de sus, înțeleg ce să fac cu mine însumi, cum să o fac în relație cu El, cum să mă adresez Lui și cum să mă apropii de El.

Munca mea interioară este apropierea mea de Creator conform principiului echivalenței de formă, ca și cum ar exista un fir de conexiune între mine și El. Și eu, ca pe o sârmă întinsă la circ, urc de-a lungul acestui fir.

Acțiunile care ajută în acest sens se numesc porunci; cele care interferează se numesc încălcări; și există lucruri permise, adică recomandări.

Acestea sunt toate acțiuni interioare, pe măsură ce mă ridic în mine însumi spre Creator.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08.01.26, Rabaş – Art.32, 1985-Referitor la Răsplata primitorilor

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Lupii se mișcă în şir. Mai întâi sunt trei lupi bătrâni și bolnavi. Sunt urmați de cinci dintre cei mai puternici. Apoi vine partea haitei pe care o protejează, iar o alta, apoi cinci lupi puternici. Liderul merge ultimul, asigurându-se că nimeni nu rămâne în urmă. Deci, a fi lider nu înseamnă a fi în fruntea haitei, ci a te asigura că toată lumea ajunge?

Răspuns: Acesta este cel mai important lucru – grija pentru siguranța tuturor.

Întrebare: Inclusiv pentru cei în vârstă care merg în față?

Răspuns: Absolut toți! Exact așa este evaluat liderul.

Întrebare: Aceasta este puterea unui lider?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este posibil acest lucru?

Răspuns: Vedeți că printre lupi este. Pentru oameni, este mai dificil.

Comentariu: La urma urmei, încă te ții de scaun dacă ești ales și așa mai departe.

Răspunsul meu: Omenirea s-a corupt în mare măsură în ultimele mii de ani.

Comentariu: Acolo funcționează instinctul, iar la noi este rațiunea.

Răspunsul meu: Într-o haită de animale, există o înțelegere interioară clară a necesității care funcționează.

Întrebare: Acolo, în haită? Adică, trăiesc conform naturii?

Răspuns: Da. Aceasta este natura atât a noastră, cât și a unei haite de lupi din jurul nostru. Numai așa putem acționa și supraviețui.

Întrebare: Și ce se întâmplă cu noi aici?

Răspuns: Aici, suntem nimeni și nimic. Toată lumea caută unde să fugă, cum să scape de asumarea responsabilității și îi lasă pe alții să se descurce cum pot. „Nu am nimic de-a face cu asta.”

Comentariu: Deci am ajuns la concluzia că liderul, cel responsabil, trebuie să-i vadă pe toți și să meargă în spatele lor.

Răspunsul meu: Da, și așa trebuie să creăm o astfel de „haită”, astfel încât oamenii să vină la noi și să ceară să ni se alăture, în special conform regulilor noastre.

Întrebare: Când spuneţi „noi”, despre cine vorbiţi?

Răspuns: „Noi” se referă la grup.

Întrebare: Și oamenii vor veni pentru că vor înțelege că toată lumea are grijă unii de alții?

Răspuns: Da, nu există altă cale. Pentru a ne păstra, pentru a crește copii, pentru a oferi siguranță persoanelor în vârstă, femeilor și copiilor, trebuie să ne comportăm exact în acest fel.

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 26.12.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Un lup trăiește toată viața cu o singură lupoaică și nu o înșală niciodată. Și chiar dacă în timpul unei vânători lupul sau lupoaica moare, partenerul supraviețuitor nu caută un înlocuitor, ci rămâne singur pentru tot restul vieții. Vă puteți imagina?

Răspunsul meu: Suntem încă foarte departe de asta.

Comentariu: Vă puteți imagina că alegeți pentru viață! Lupii reușesc asta.

Răspunsul meu: Avem multe de învățat.

Întrebare: Ce este atunci când iei o astfel de decizie?

Răspuns: Pentru ei, este natura.

Întrebare: Și pentru noi? Ce este atunci când decizi așa?

Răspuns: Pentru noi, natura noastră egoistă ne înnebunește.

Întrebare: Dar când te hotărăști și trăiești așa, înseamnă că ai îmblânzit-o cumva, ai reușit să-ți înfrânezi natura egoistă, că alegi pentru viață?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dar dvs spuneţi: „Ar trebui să alegi pentru viață.”

Răspuns: Așa ar trebui să fie.

Întrebare: Și să reziști?

Răspuns: Și stai puțin, dar vezi cum se întâmplă pentru noi.

Întrebare: Despre lupoaică. Când lupul mascul este în pericol, lupoaica îi acoperă gâtul, ceea ce poate fi foarte periculos și pentru ea, dar ea nu se gândește la asta.

Și în viața de om, ce înseamnă pentru o soție să-și acopere soțul, să-l protejeze?

Răspuns: Nu cunosc sentimentele unei lupoaice.

Comentariu: Dar vorbim deja despre un om.

Răspunsul meu: Pentru un om, înseamnă că înțelege că depinde de el și aceasta este sarcina ei principală. Atât timp cât el este viu și puternic, ea și copiii sunt protejați.

Întrebare: Dar ce înseamnă o soție care își iubește soțul?

Răspuns: O soție care își iubește soțul crede că, dacă i s-ar putea întâmpla ceva rău, este gata să împărtășească răul cu el, fără nicio ezitare.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 27.12.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Se spune că Parţuf-ul inferior îmbracă corpul Parţufului superior. Ce înseamnă să îmbraci Parţuf-ul superior?

Răspuns: Corpul superiorului reprezintă acțiunile sale, lucrul său cu dorinţele, iar capul este luarea deciziilor.

Inferiorul nu poate face nimic cu propriul său cap, la propriul său nivel. Se spune: „Prin acțiunile Tale Te cunoaștem”. Adică, inferiorul trebuie să intre în corpul superiorului.

Și când învață practic ce face superiorul, executând el însuși, abia atunci începe să înțeleagă ce a vrut să spună superiorul prin asta. Până când nu faci ceea ce ți-a spus superiorul să faci, nu vei înțelege ce spune el.

Și aceasta nu este o acțiune plictisitoare, animalică, în care trebuie doar să faci ceea ce îți spune el, trebuie să o faci și să înveți! Priviţi la copii, cum repetă acțiunile adulților. Ei copiază acțiunile noastre fără să le înțeleagă sensul.

Când unui copil i se dau un ciocan și cuie de plastic, nu știe ce să facă cu ele. Dar el privește cum bateți cuie și face același lucru, și de acolo începe să înțeleagă la ce servește.

Este imposibil să înveți în alt mod. Atunci când construim programe educaționale, trebuie să ținem cont de faptul că omul poate fi învățat doar prin exemplu. Vedem că motivul este ascuns în rădăcinile spirituale și este încorporat în răspândirea Parţufim (coborârea conexiunii sufletelor) de sus în jos.

Tot intelectul dat celui inferior este necesar doar pentru a putea repeta acțiunile celui superior. Capul celui inferior trebuie să funcționeze doar în acest fel.

Dacă capul celui inferior privește în sus pentru a lua un exemplu de la cel superior și a efectua acțiuni similare cu ale sale, atunci succesul îl așteaptă pe cel inferior. Dar dacă cel inferior crede că poate judeca, decide și face ceva cu propria minte, îl așteaptă eșecul.

El va crede că se află la un nivel la care el însuși poate face ceva. Dar toate acțiunile sunt efectuate în corpul celui superior. Dacă cel inferior are suficientă inteligență pentru a-și anula propria minte, intelectul său, atunci se ridică și primește mintea și intelectul celui superior.

Din Lectia zilnica de Cabala 01.01.11, Baal HaSulam, Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să ne asumăm credința în înțelepți (RABAŞ, Art.4, 1989- „Ce etse Potopul în muncă?”).

Să presupunem că sunt gata să cred cuvintele înțelepciunii, dar ce înseamnă asta? Înțeleg cuvintele înțelepților? Care este mesajul lor?

În primul rând, în înţelepciunea Cabala nu avem de-a face cu corpuri. Nu există corpuri, există suflete. Corpurile care apar în fața noastră sunt imagini ale unei lumi imaginare.

Eu exist în dorință, care se manifestă în diverse forme: minerală, vegetală, animală și umană. Înțelepții sunt suflete corectate, care există în sistemul spart al lui Adam HaRişon. Ei pot servi drept ajutor și sprijin pentru mine; pot fi ghizi și educatori pentru sufletul meu spart.

În consecință, așa ar trebui să primim sfaturile lor. De exemplu, Cartea Zohar ne vorbește despre cei zece înțelepți ai grupului lui Rabin Şimon, precum și despre profetul Ilie, Moise, Aaron, regele David, regele Solomon și alții.

Nu îi percepem ca pe oameni care au trăit în lumea noastră, ci ca pe dorințe corectate, suflete corectate. Ei există în cadrul sistemului spart care începe treptat să reînvie. Ei înșiși sunt deja corectați parțial sau complet și participă la corectarea întregului sistem.

„Rabi Șimon a spus… Rabi Abba a spus…” Am citit în Cartea Zohar. Pentru mine, aceștia nu sunt oameni care au atins și vorbesc despre lumea superioară; pentru mine, aceste nume sunt grade de realizare.

Prin aceste cuvinte studiez scara gradelor spirituale: la un nivel realitatea apare într-un fel, la altul diferit. Este ca și cum cabaliștii mi-ar spune asta, dar pentru mine sunt forțe, vase de percepție.

Fiecare înțelept întruchipează un anumit concept spiritual, putere, forță sau calitate pentru mine. În fața mea nu sunt numele unor personaje istorice, ci numele unor fenomene și grade spirituale.

„Credința în înțelepți” înseamnă: vreau să obțin aceeași dăruire ca în gradele despre care citesc. „Credința” înseamnă dăruire.

În timpul studiului, omul trebuie să se includă pe sine în acest proces și să se străduiască să înțeleagă cum îl va influența. Oricare ar fi subiectul cărții, vreau să pătrund esența spirituală a fiecărui cuvânt. Asta înseamnă că eu cred în cuvintele înțelepților.

Din Lecția zilnică de Cabala din 29.12.2010, Rabaș – Art.4, 1989-Ce este Potopul în muncă

Filed under: Intelepciune, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lumea spirituală și sufletul sunt pur și simplu dorințe în forma lor directă, pură. Dar știința Cabala vorbește despre stări în care sufletul este îmbrăcat într-un corp. Cabaliștii nu descriu stările unui suflet care nu este îmbrăcat într-un corp, deși desigur, le cunosc și sunt conectați cu ele.

Sufletul unui om care se ridică deasupra Machsom, deasupra graniței lumii spirituale, până la nivelul ecranului anti-egoist, se simte deja liber de corp.

În timpul vieții omului în această lume, cât timp sufletul lui este îmbrăcat într-un corp, trebuie să își corecteze toate dorințele, astfel încât corpul să nu prezinte nicio barieră între sine și alte suflete care sunt fără trup. O astfel de stare se numește sfârșitul corectării (Gmar Tikun).

Este necesar un limbaj special pentru a descrie stările sufletelor, deoarece întregul nostru limbaj se bazează doar pe conceptele acestei lumi. Deci, de unde pot fi luate cuvinte pentru a descrie stările sufletelor?

Cabaliștii au văzut că, deși corpul este făcut dintr-un material complet diferit, structura sa este analogă structurii sufletului. Și prin urmare, este posibil să numim părțile sufletului și acțiunile spirituale cu aceleași nume ca părțile corpului și acțiunile sale, chiar dacă nu există nicio legătură între ele. Astfel a fost inventat „limbajul ramurilor”.

Cabaliștii folosesc un limbaj pământesc obișnuit pentru a descrie fenomenele spirituale, dar dacă vrem să citim despre ce se întâmplă cu sufletul și nu cu trupul, trebuie să căutăm un sens spiritual în cuvinte, nu unul material. Adică, chiar dacă nu cunoaștem încă sensul spiritual al cuvintelor, trebuie să rămânem cu această întrebare și nu trebuie să ne imaginăm imagini materiale. Altfel, nu vom ieși niciodată din această lume.

Cabaliștii ne-au dat limbajul ramurilor și ne-au obligat să studiem cărțile cabaliste, astfel încât în ​​timpul studiului să ne străduim să înțelegem ce se ascunde în spatele acestor cuvinte, care sunt calități sau fenomene spirituale. Adică, încercăm să traducem ceea ce este scris din limbajul pământesc, uman, în cel spiritual, ca și cum am traduce fiecare cuvânt dintr-o limbă în alta.

Din Lecţia zilnică de Cabala 06.01.26, Rabaş – Art.23, 1984-85-Pe patul meu, noaptea

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În orice stare, scopul nostru este să ajungem la recunoașterea faptului că nu există nimeni în afară de Creator. Oricare ar fi situația, depășesc această perturbare și intru în „nu există nimeni în afară de El”, dar fără a mă deconecta de la realitatea acestei lumi.

Lucrul constă în acceptarea perturbărilor, și prin intermediul lor, căutarea Creatorului. Și când termin această muncă, înseamnă că am terminat cu această lume și încep să lucrez cu alte perturbări, spirituale.

De ce a aranjat Creatorul astfel încât să mă împiedic la fiecare pas și să-mi descopăr neputința totală? Pentru că întregul proces este doar un mijloc pentru mine de a simți nevoia de Creator și de a mă conecta cu El. Prin aceasta, dobândesc calitățile Sale.

Creatorul vrea să devin etern și perfect ca El, și prin urmare, de fiecare dată îmi arată slăbiciunea, neputința, lipsa de speranță și ignoranța mea. Îmi arată opusul Său, astfel încât să mă întorc către El și să cer ceva opus a ceea ce simt, adică puțin din calitățile Sale, gradul Său. Și astfel, din a fi opus Creatorului, ajung la o stare perfectă. De fiecare dată, cu cât mă afund mai adânc în rău, cu atât binele pe care îl ating este mai mare.

Când nu am de ales, îmi amintesc de Creator. Dar în realitate, El este cel care îmi amintește de Sine Însuși. De unul singur nu m-aș gândi niciodată la El, deoarece dorința egoistă este blocată în ea însăși; este un sistem închis. Prin urmare, Creatorul aduce o mică rază de lumină aproape imperceptibilă în mine, și dintr-o dată, îmi amintesc că există un Creator și că mă pot îndrepta către El.

Și așa se întâmplă de fiecare dată pentru a întări conexiunea cu El, deoarece prin aceasta îmi construiesc sistemul spiritual interior, dobândesc calitățile Sale și devin ca El. Dar mai întâi, pentru a-mi arăta cine sunt eu și cât de opus sunt Lui, El trebuie să mă pună în stări neplăcute.

Și bineînțeles, toate stările trebuie să se producă și cu siguranță mă voi împiedica la fiecare pas. Este deja scris dinainte unde voi primi un cucui și unde o vânătaie, dar fără aceste lovituri nu pot crește. Se spune că deasupra fiecărui fir de iarbă stă un înger care îl lovește și îi poruncește să crească.

Dar dacă vrei să eviți suferința, este posibil. Întreaga întrebare este cum să treci prin ele; despre asta este studiul nostru. Învățăm cum să parcurgem această cale în mod conștient, prin propria noastră dorință. Vrem să aflăm cine suntem și în ce suntem opuși Creatorului, adică să obținem în mod conștient corectarea. Și dacă acționăm astfel, nu simțim loviturile, ci le parcurgem cu bucurie.

Simțim dezamăgire, dar ne privim pe noi înșine ca și cum ar fi din exterior, ca și cum ar fi altcineva. Ca și cum mi-aș vedea corpul pe masa de operație și eu însumi particip la corectarea mea. Aceasta este o simțire complet diferită.

În loc să sufere sub fiecare lovitură timp de cincizeci de ani, omul poate trece prin ea în zece minute. Omul trăiește mulți ani de viață în muncă grea și suferință, și în final, primește mici corectări în plan spiritual, corectări care nu pot fi comparate cu ceea ce corectează un student în timp ce studiază Cabala. Omul care a participat la o singură excursie cu caiacul cu grupul nostru a făcut o corectare care i-ar lua unui om obișnuite o viață întreagă, totuși rezultatul în lumea spirituală este același.

Nu înțelegem ce semnificație are calea conștientă a dezvoltării. Omul trece prin zeci de cicluri de vieți, în timp ce ar putea, într-o singură viață, să facă un salt.

Din Lecţia zilnică de Cabala 06.01.26, Rabaş – Art.23, 1984-85-Pe patul meu, noaptea

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Condițiile de viață în unele sate chinezești sunt foarte dure. În unele nici măcar nu știu ce este o toaletă. Ca pe vremuri, este doar o gaură și asta e tot.

Un tânăr care a crescut într-un sat a devenit milionar și a decis să-și ajute conaționalii. Și a construit case cu toalete și băi calde pentru ei. S-a întâmplat ceva neașteptat. Oamenii au început să se certe despre cine are dreptul la proprietăți imobiliare și cine nu. Mai mult, au început să ceară case mai mari de la omul de afaceri, deoarece familiile lor se măriseră. Milionarul nu se aștepta la asta și aproape a căzut în depresie.

Răspunsul meu: Pur și simplu nu a înțeles că egoismul uman este structurat puțin diferit. Este o mare dezamăgire.

Întrebare: Chiar, oamenii nu se pot calma brusc la un moment dat, își pot lua o casă, o toaletă caldă și pot trăi așa?

Răspuns: Nu, pentru că existența determină conștiința. Le-ai corectat viața, și prin urmare, le-ai schimbat conștiința. Conștiința lor a devenit cu o mie de niveluri egoiste mai mare și asta este tot – oamenii nu mai pot face față, iar acum se vor roade unii pe alții și se vor ucide între ei.

Întrebare: Deci milionarul l-a scos pe diavol din cutie?

Răspuns: Da. Oamenii vor merge acum în instanță: toaleta unuia e mai caldă, cada altuia e mai mare și așa mai departe.

Întrebare: Deci, în condiții dure au trăit liniștiți și și-au trăit viața așa?

Răspuns: Nici nu vă puteți imagina cât de dure sunt acele condiții! Chiar și în Beijing am văzut cămăruțe oribile! Un om doarme pe un pat care este direct pe podea. Și este frig acolo iarna. În China continentală, frigul este ca în Siberia. În cameră există un televizor mic, un pat pe podea și o pungă mică cu ceva, poate legume. Și asta este tot ce are.

Întrebare: Deci concluzia este că nu ar trebui să se schimbe condițiile unui om, care îi sunt familiare?

Răspuns: Sub nicio formă! Condițiile trebuie schimbate cu mare atenție, doar în măsura dezvoltării populației și numai în măsura unei ideologii corecte.

Întrebare: Deci nu ar trebui făcut un astfel de salt?

Răspuns: Nu trebuie. Conform Cabala, progresul trebuie să meargă mână în mână cu educația, cu conștiința interioară. Altfel, nimic bun nu va ieși din asta. În cele din urmă, vor inventa bombe atomice. Și ce dacă toată lumea are pâine? Se vor simți și mai nefericiți.

Întrebare: Cum poate un om să fie pregătit pentru această tranziție, astfel încât să primească o baie, o toaletă caldă și condiții bune?

Răspuns: De ce are nevoie de asta? Pentru a începe să se uite cu dispreț la vecinul său? Dacă și-ar simți existența ca fiind normală și ar accepta viața așa cum era, de ce ar avea nevoie de mai mult? Și acum soția lui cere un dulap! Dulapul este plin de haine, dar ea are nevoie de mai mult; așa că acum trebuie să cumperi un al doilea dulap.

Întrebare: Deci povestea peștișorului de aur este întotdeauna relevantă?

Răspuns: Absolut. Doar dezvoltarea omului ar trebui să determine statutul său material.

Întrebare: Scoateţi-ne din acest impas. Cum poate un om să trăiască bine și fericit? Ce este nevoie pentru asta? Aţi spus că progresul nu este necesar pentru ca omul să fie fericit.

Răspuns: Deloc. Omenirii i s-au oferit condiții mai mult sau mai puțin normale, iar în 100 de ani populația lumii a crescut de la două miliarde la începutul secolului al XX-lea la opt miliarde la începutul secolului al XXI-lea. Și ce se va întâmpla în continuare? Deși ei spun că acum aceasta începe deja să scadă. Dar de ce scade? Pentru că oamenii nu vor să se reproducă mai departe; se gândesc doar la ei înșiși: „Aș prefera să creez astfel de condiții încât să fiu îngrijit, să fiu îngropat și totul se va termina cu mine; «După mine, potopul! Nu am nevoie de copii.»”

Comentariu: Oamenii justifică acest lucru spunând că nu vor să nască copii în această lume teribilă plină de suferință.

Răspunsul meu: Nu se gândesc la copii! Se gândesc la ei înșiși. De ce ar trebui să investesc în copii? În trecut trebuia să fac asta pentru că mai târziu copiii mă vor sprijini, vor avea grijă de mine și aș fi fericit să-mi văd nepoții. Și acum acest lucru a dispărut. Egoismul a crescut. Omul nu are nevoie de acești nepoți, nu are nevoie de nimic. Până în ultima zi a vieții mele, voi fi bine, iar apoi mă vor îngropa. Voi plăti acum, ca mai târziu să fiu îngropat și totul să fie bine – asta e. Spitale și pompe funebre, asta este tot.

Întrebare: Totuși, progres există. Cum poate un om să fie astăzi fericit?

Răspuns: Acest progres nu este bun. Îl derutează pe om, îl împinge într-o toaletă caldă, iar omul există în această toaletă caldă toată viața. El crede că aceasta este o binecuvântare. Și în afară de asta, nu are nimic mai mult. Nimic!

Întrebare: Să revenim la milionarul chinez. Cum se pot face lucrurile astfel încât oamenii să se simtă bine? Să presupunem că ar fi avut o astfel de intenție. Ce ar fi trebuit să facă? Și în general, ce ar trebui făcut pentru ca oamenii să se simtă bine?

Răspuns: L-aș sfătui să deschidă școli. Este un sat de, probabil, douăzeci până la treizeci de mii de oameni, nu mai puțin. Dați-le copiilor oportunitatea de a studia. „Și-au terminat studiile școlare? Da. Și acum, voi construi o universitate lângă școală.”

Întrebare: Ce ar trebui să înțeleagă și să simtă un copil la școală?

Răspuns: Ar trebui să învețe să fie un element integrant în lume. Adică, ar trebui să cunoască natura, lumea, cum se transformă ea și cum ar trebui el să se transforme împreună cu ea pentru a fi un element integrant conectat cu natura, fără a-i încălca armonia. Asta ar trebui să i se predea la școală și apoi și la universitate. Acesta este un proces lung.

Întrebare: Este acesta principalul lucru, în opinia dumneavoastră?

Răspuns: Da, pentru că este necesar să schimbi un om.

Comentariu: Deci nu schimb lumea, ci, dimpotrivă, pe mine însumi.

Răspunsul meu: Tocmai educația, în mediul potrivit, schimbă omul. Și atunci vom vedea o generație complet diferită, de exemplu, de chinezi.

Întrebare: Și ce se întâmplă cu lumea? Cum poate fi adus binele în lume?

Răspuns: În același fel, nu există nimic altceva. Numai prin educaţie și numai în măsura în care oamenii sunt dispuși să o accepte.

Întrebare: Educație către aceeași persoană integrală?

Răspuns: Desigur. Absolut!

Întrebare: Pentru ca omul să simtă conexiunea sa cu natura?

Răspuns: Da, omul ar trebui să o simtă conștient și să înțeleagă că trebuie să se îndrepte conștient spre aceasta. Și acest lucru trebuie insuflat în mod obligatoriu încă din copilărie.

Întrebare: Dacă de exemplu, îndrumăm umanitatea pe o astfel de cale – integralitate, conexiune reciprocă, înțelegerea faptului că aceasta există în natură – se poate construi progresul pe această bază?

Răspuns: Ce este acest progres?! Când navele spațiale brăzdează întinderile universului? Pentru ce?! Tot progresul va fi în relațiile dintre oameni și în pătrunderea în adâncurile naturii integrale. Acolo omul va găsi totul. Nu trebuie să-și părăsească satul. El zboară în univers! El înțelege și simte ce se întâmplă în jurul său. De ce ar trebui să părăsească satul pentru a merge undeva într-un oraș vecin?

Întrebare: Simte omul atunci, că este cu adevărat fericit?

Răspuns: Desigur! El înțelege unde există, pentru ce trăiește, cine l-a creat, în ce scop și cum și-a împlinit acest scop, cum cu ajutorul lui a descoperit universal pentru sine. Îl simte într-un mod complet. Nu are nicio problemă, nici măcar trecerea de la viață la moarte. El se simte pe sine etern, perfect – ca ceea ce realizează. Ce ar putea fi mai bine? Și asta, în loc să devină un chinez modern, locuitor de oraș! Trebuie să oferi unui om confort interior! Oricum nu vei putea să-i oferi confort exterior!

Întrebare: Este acesta principalul progres – să oferi unui om confort interior?

Răspuns: Da. Pentru că în confortul exterior toată lumea se va uita doar la ceilalți.

Confortul interior este atunci când fiecare atinge echilibrul cu sine însuși, cu natura și cu Creatorul. Atunci nimic nu-l înspăimântă. Asta își dorește fiecare om. Iar oferind omului lucruri corporale în plus sau în minus, nu vei genera decât revoluții, certuri și așa mai departe.

Pe scurt, milionarul a făcut o greșeală.

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 29.01.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Chiar acum, genele informaționale (Reşimot) se schimbă în noi cu o viteză infinită, dar sunt atât de multe și toate trebuie realizate în secvență, încât pare că nimic nu se schimbă.

Dar înainte ca aceste schimbări interioare să producă o schimbare exterioară, ca un contor care sare brusc la următorul număr, miliarde de acțiuni trebuie să se rotească în interior. Așa că dați-le timp să treacă!

Se spune: „Cei care îl caută pe Creator grăbesc timpul.” Toată participarea noastră la creație se reduce la accelerarea dezvoltării noastre.

La urma urmei, te afli la baza acestei lumi, cu datele primite în timpul coborârii de sus în jos. Ești obligat să urci pe aceeași cale de jos în sus; calea este neschimbată. Poți doar să-ți accelerezi dezvoltarea, să parcurgi calea rapidă, dezirabilă, și prin urmare, plăcută.

Aceasta este întreaga diferență dintre calea suferinței împotriva voinței omului și calea luminii, prin dorință.

Calea suferinței este lungă, iar forțele naturii acționează asupra noastră pentru a ne împinge înainte prin lovituri. Iar noi, ca niște măgari, stăm în picioare și refuzăm să ne mișcăm. Aceasta este calea naturală a dezvoltării.

Iar a doua cale este atunci când tu însuți vrei și cauți în ce fel să avansezi. Și astfel scurtezi calea pentru tine și o faci dezirabilă, adică devine confortabilă, plăcută, și de asemenea, rapidă!

Din Lecția zilnică de Cabala 18.09.2009, Baal HaSulam, Şamati , Art. 13, „O rodie”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→