În articolul „Referitor la răsplata primitorilor”, Rabaş scrie că există lucruri interzise; lucruri permise care nu pot fi primite de dragul dăruirii, dar sunt necesare; și de asemenea, lucruri primite prin îndeplinirea poruncilor care nu pot fi primire de dragul dăruirii.

În plus, există lucruri permise și lucruri primite prin porunci care pot fi primite de dragul dăruirii. În funcție de nivelul de performanță, omul primește o recompensă.

Și ce este această recompensă? Recompensa înseamnă efectuarea acțiunii în modul cel mai optim, prin care omul atinge echivalența de formă. De ce atunci, nu se spune că echivalența de formă este scopul, ci mai degrabă că scopul este primirea de dragul dăruirii? Pentru că rezultatul nu depinde de noi. Rezultatul vine din legea Creatorului, în timp ce acțiunea depinde de noi.

Acest lucru este similar cu modul în care Rabaş explică chestiunea iubirii: cum se poate forța omul să-l iubească pe Creator sau să „își iubească aproapele ca pe sine însuși”, când noi nu putem interveni în acest sens? Cum îmi pot forța inima să iubească pe cineva?

În lumea noastră, acest lucru se poate realiza prin efort – atunci când investesc în cineva, îi dăruiesc, am grijă de el. Acest lucru se vede clar în exemplul oamenilor care iau un copil pentru a-l crește, iar copilul devine complet al lor, pentru că investesc în el.

Înainte de a investi în el, nu simțeau nicio iubire pentru el – nici iubire naturală, instinctivă, nici iubire deasupra naturii. Dar după ce au investit o parte din ei înşişi în el, copilul devine foarte important pentru ei, pentru că acea parte din ei pusă în copil este cea pe care o iubesc, și din aceasta, se naște iubirea pentru copil.

Așa este și cu noi: Când suntem în dorința de a primi și de a transfera acel lucru către altcineva, se creează o conexiune între noi. Și în spiritualitate, când vrem să iubim pe cineva care ne este complet străin, de dragul dăruirii (nu de dragul primirii, căci atunci vorbim despre un sentiment animalic), aceasta este o lege diferită, așa cum se spune: „Iubește-l pe Domnul Dumnezeul tău”.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08.01.26, Rabaş – Art.32, 1985-Referitor la Răsplata primitorilor

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Corectarea noastră în legătură cu dăruirea nu ar trebui să fie îndreptată spre aproapele nostru, ci spre corectarea conexiunii noastre cu Creatorul. Atunci va deveni cu adevărat bine pentru aproapele tău, pentru că de fapt, ceea ce există în lume vine de la Creator.

Dar dacă vrei să schimbi starea acestei lumi, trebuie să schimbi ceea ce le vine de la Creator. Și asta se poate face numai dacă Îi dăruiești Lui. Și în măsura în care dăruiești mai bine, El nu va trebui să afecteze lumea într-un mod mai rău.

Poți ajunge la asta prin societate, când dăruiești prietenilor tăi, iar ei îţi dăruiesc și ție, creezi un grup, și la fel cum la sfârșitul corectării la nivel spiritual te unești în suflete, tot așa încerci să te unești aici, în sarcina spirituală, adică să te ridici de fapt la acel nivel.

Prin aceasta, trezeşti lumina înconjurătoare în lumea noastră, și prin urmare Îl obligi pe Creator să dea mai multă lumină acestei lumi.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07.01.26, Rabaş – Art.23, 1986-Despre teamă și bucurie

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Înțelegerea obișnuită a bucuriei și a uimirii provine din calitățile noastre naturale, cele cu care ne naștem. Ne naștem cu calitatea dorinței de a primi; adică, toate gândurile, intențiile, dorințele și pasiunile noastre sunt îndreptate către modul de a ne împlini.

Aceasta este chiar prima formă a dorinței de a primi. Adevărata dorință de a primi care există în fiecare dintre noi este mult mai mare decât ceea ce simțim în prezent. A fost redusă la un nivel minimal, numit „lumea noastră” sau „această lume” (Olam HaZeh), astfel încât să putem, prin propriile noastre eforturi, să-i adăugăm un ecran (Masach), o intenție de dragul dăruirii.

De îndată ce suntem capabili să adăugăm un ecran de dragul dăruirii acestei mici dorințe, vor veni dorințe mai mari. Prin urmare, de fiecare dată când urcăm de la un grad la altul, ne găsim într-o dorință de a primi de dragul primirii. Apoi discernem răul din interiorul ei, dorim să-l corectăm de dragul dăruirii, cerem putere de sus, adăugăm o intenție de dragul dăruirii și primim împlinire.

Nu există altă cale. Desigur, ne putem întreba de ce nu ne-am născut cu o intenție de dragul dăruirii? De ce trebuie noi înșine să căutăm calea de a o atinge și cum să o adăugăm la dorința de a primi? De ce trebuie să facem acest lucru independent?

Răspunsul este simplu. Intenția nu poate veni de sus, deoarece privește atitudinea noastră față de dăruitor; altfel, nu ar fi de dragul dăruirii. Trebuie să provină de la noi.

Prin urmare, ni se dă doar dorința de a primi, și alături de ea, intenția opusă, de a ne umple pe noi înșine. Mai întâi trebuie să le neutralizăm, să nu le folosim deloc și apoi să transformăm acest lucru în dăruire.

Corectarea în care îmi neutralizez dorințele și ajung într-o stare în care nu vreau să le folosesc deloc se numește „corectare prin restricție” (Ţimţum). După aceea, încep să lucrez cu adevărat, de dragul dăruirii către Creator. Și dacă nu aș fi făcut acest lucru independent, nu s-ar fi numit dăruire și nu aș simți-o. Atunci plăcerea primită ar rămâne doar cea mai mică plăcere, cea care în lumea noastră se numește o mică lumânare (Ner Dakik), care poate fi primită de dragul de a primi.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07.01.26, Rabaş – Art.23, 1986-Despre teamă și bucurie

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Mecanismul de intrare în lumea superioară este acela prin care omul își construiește un ecran pentru sine, se explorează, își studiază natura egoistă și o transformă treptat într-una altruistă. În același timp, nu se deconectează de ceilalți; dimpotrivă, îi atrage spre sine și îi include în sine, așa cum o mamă include dorințele și întreaga esență a copilului ei în sine.

În același mod, fiecare dintre noi trebuie să includă întreaga umanitate în sine, pentru că așa ne extindem.

Eu am doar un punct, un embrion de contact cu toți ceilalți, și mă pot extinde așa cum se extinde un uter atunci când un făt se dezvoltă în interiorul lui. În starea sa normală, uterul are să spunem, dimensiunea unei pere mici, și pe măsură ce se extinde, devine ca o minge de fotbal imensă.

Așa reprezintă sufletul meu embrionar un punct, numit „punctul din inimă”. Pe măsură ce îi accept pe ceilalți în mine, ei intră în acest punct, iar acesta începe să se extindă, să se umfle și să se transforme într-un uter, în AHP al meu, care îi include pe toți, până la întreaga umanitate, sau cel puțin micul grup de oameni cu aceleași gânduri cu care lucrăm în acest fel, fiecare raportat la ceilalți ca un uter.

Astfel, încep să percep toată umanitatea în mine (nu undeva în afară, abstract, ci tocmai în interiorul meu) și să mă raportez la ea ca la cel mai prețios lucru din mine, precum organismul unei mame care este conceput să se dedice exclusiv dezvoltării fătului.

Aceasta este baza corectării egoismului – includerea tuturor celorlalți în tine ca fiind cea mai prețioasă parte integrantă a ta și lucrul la ea. Procedând astfel, înlocuiești complet percepția introvertită asupra lumii cu una extrovertită. În realitate, nu este cu adevărat extrovertită, ci se numește așa pentru că este conectată cu ceilalți. Dar acești „ceilalți” nu mai sunt ceilalți. Ei sunt deja cea mai apropiată, cea mai prețioasă parte din tine.

Când ajungem la o astfel de stare, vedem că întreaga creație, întreaga natură, este absolut un singur întreg și nu există viață și moarte, nicio trecere de la o stare la alta, totul este etern și perfect. Omul se ridică deasupra tuturor limitărilor de timp, spațiu, mișcare, viață și moarte; totul dispare. El intră în mod clar într-o dimensiune complet diferită.

În același timp, până în ultimul moment, această lume nu dispare; tu continui să exiști în ea fizic. Și numai atunci când absolut toate sufletele, adică toți oamenii, își schimbă atitudinea, natura, către o singură iubire, o singură includere unii în alții, atunci toate lumile și lumea noastră, adică întreaga iluzie a existenței în dimensiunea noastră egoistă, va dispărea treptat, pentru că ne este dată doar pentru a îndeplini această muncă asupra noastră înșine.

Am fost scoși în mod deliberat, artificial, dintr-o stare unificată, separați, ni s-a dat o conștientizare a „sinelui”, astfel încât acum, prin propriile noastre eforturi, să ne putem reuni din nou. Astăzi, omenirea intră într-o etapă în care natura noastră, existența noastră pământească, această mică lume și simțirea pe care o avem în ea ne vor împinge afară, precum durerile nașterii, în dimensiunea superioară și ne vor forța să intrăm în ea prin problemele noastre.

Nu avem nicio idee despre ce se întâmplă în lume. Fulminările ecologice vor fi de așa natură! Și nu puteți face nimic împotriva lor. Ele sunt cele care vor aduce omenirea la necesitatea de a se uni împotriva unui dușman comun, natura.

Această natură se va dezvălui atunci când va trebui să ne unim cu toții. Nu sunt arabi și evrei aici, nu sunt ruși și americani, nu sunt africani și europeni! Aici, cu toții suntem oameni minusculi împotriva unei naturi uriașe.

Și atunci vom vedea că această natură are propria formă, propriul plan, propria intenție, propriul creier, propria minte. Și de aceea ni se adresează în acest fel, în mod intenționat și ne învață să devenim mai înțelepți. În acest fel, ne va forța să ne conectăm unii cu alții și să dezlegem enigma motivului pentru care acționează astfel. Vom descoperi în ea o influență cauză-efect asupra noastră, un simț al raționalității. Să nu ne plasăm deasupra ei. Cine suntem noi? Mici insecte. Vom vedea că existăm într-o minte vastă care ne obligă să creștem treptat.

Prin urmare, toate schimbările de mediu inspiră o mare speranță pentru schimbări pozitive iminente în societatea umană.

Creatorul ne va forța să ne apropiem prin presiunea naturii înconjurătoare și ne va obliga într-un fel, să căutăm interacțiune și ajutor reciproc.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Cabala și LSD”, 01.10.2010

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce este conexiunea dintre noi? În măsura în care avem o conexiune unii cu alții și o protejăm, atunci din interiorul acestei conexiuni ne conectăm cu cineva din exterior. Mai mult, se poate ca doar unul dintre noi să se conecteze cu cineva din exterior, dar o face din interiorul conexiunii pe care întregul grup a creat-o.

A te conecta din interiorul conexiunii dintre prieteni înseamnă că fiecare prieten se simte astfel, se prezintă ca reprezentant al întregului grup și se conectează cu cineva ca întregul grup.

Întrebare: Ce înseamnă că mă simt ca întregul grup?

Răspuns: Acestea sunt deja simțiri interioare. Dar dacă există o conexiune între prietenii din grup, atunci în fiecare dintre ei, în loc de „eul” său, există noțiunea de „grup”, iar „eul” este șters. Dacă „eul” este șters și în schimb apare „grupul”, atunci cu această calitate, care se numește „grupul”, el se conectează cu cineva din exterior.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07.01.26, Rabaş – Art.23, 1986-Despre teamă și bucurie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se va transforma societatea atunci când Cabala va fi folosită corect? Cum se va exprima ea intern și extern?

Răspuns: În primul rând, toate mijloacele de informare în masă ar trebui să își schimbe direcția printr-o singură decizie a majorității țărilor. Totul ar trebui să aibă ca scop explicarea maselor că numai unitatea noastră va salva lumea și va restabili influența pozitivă a naturii asupra noastră.

Mass-media este un sistem care poate fi schimbat rapid în beneficiul comunității globale, și astfel, poate inversa direcția dezvoltării noastre.

Vom vedea imediat efecte pozitive în toate aspectele: sănătate, sfârșitul terorii, condițiile meteorologice, societate și multe altele. Veți vedea brusc că totul se calmează, se echilibrează și devine pașnic: relațiile copiilor cu părinții lor, problemele cu generația tânără, totul se calmează instantaneu în fiecare dintre aceste manifestări. Egoismul enorm, răul mare și rezistența reciprocă dispar brusc. Nu este vorba că îngerii vor umbla pe pământ, nu; oamenii încep să înțeleagă acest sistem, să se impregneze de el și să simtă că se pot ridica deasupra morții.

Iată ce trebuie să arătăm umanității: „Ai ocazia să te ridici deasupra morții, să atingi simţirea eternităţii și perfecțiunii! Aceasta este ceea ce ți se oferă pe lângă viața pe acest pământ, care va deveni cu adevărat cerească, spre deosebire de a ieși afară și a nu ști dacă te vei întoarce sau dacă vei avea ce să respiri mâine.”

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Ridică-te deasupra morții”, 1.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul trebuie să-și vadă prietenii ca părți ale propriului Kli [vas], pe care Creatorul l-a adunat pentru el. I se dă oportunitatea de a îndeplini această acțiune tocmai cu cei care sunt lângă el, iar ei sunt cu adevărat câmpul muncii sale.

Dacă se conectează cu ei, atunci fiecare dintre prietenii săi este ca un reprezentant al milioanelor sau miliardelor de alți oameni din lume. Noi nu vedem acest lucru, dar când devine evident, vom înțelege că este într-adevăr așa.

Prin urmare, trebuie să ne raportăm în acest fel la prieteni, la grup, la importanța adunării prietenilor. Exact asta trebuie să cerem de la noi înșine și de la mediul pe care îl construim.

Trebuie să mă văd ca și cum aș fi primit tot ce am și nu-mi lipsește nimic. Căci dacă realizez cu adevărat conexiunea cu prietenii conform regulii „iubește-ți aproapele”, atunci voi avea un Kli [vas] în care, prin legea echivalenței de formă, lumina va apărea imediat și totul va fi revelat.

Adică, totul depinde doar de Kli-ul pe care trebuie să-l construiesc. Acesta este singurul lucru care este pus în sarcina mea.

Din Lecţia zilnica de Cabala 11/01/26, Rabaș – Art.17, 1986-Agenda adunării – 2

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ne puteți spune punct cu punct care va fi evoluţia anului următor?

Să presupunem că mai întâi ajungem la o astfel de înțelegere, la un astfel de antrenament, apoi facem asta, apoi aia și așa mai departe.

Răspuns: Pe de o parte, da, pe de altă parte, nu.

Am o înțelegere generală a ceea ce ar putea fi, dar nu înseamnă absolut nimic, pentru că ne aflăm într-o etapă complet nouă de dezvoltare, în cadrul unei mișcări care nu a existat niciodată.

Există o descriere externă, dar modul în care se manifestă în noi depinde de liberul nostru arbitru, de cum vor fi aceste mișcări în forma lor externă: mai reușite sau mai puțin, lente sau rapide, în diverse forme, stiluri, simțiri.

Deci nu pot spune cu siguranță. Știu ce ar trebui să se întâmple matematic, cunosc formularea, dar se poate întinde cu toate avertismentele. Ca „+ C” într-o integrală. Și acest „+ C” în funcție de nivelul de rezolvare a integralei poate fi orice. Totul depinde de liberul nostru arbitru, de deciziile și realizările noastre.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. 2011”, 11.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poți să le oferi copiilor direcția corectă, dacă ei nu vor să te asculte deloc?

Răspuns: Ți se pare așa, doar pentru că nu există nimic ce le poți spune. Cum îi poți convinge? Cu tatuajele tale, cu gadgeturile tale? Și ei au toate acestea. Doar ceva care este deasupra acestei lumi îi va atrage și nimic altceva. Uită-te câți tineri vin la prelegeri și lecții de Cabala; uită-te cum sunt atrași de ele.

Comentariu: Dar vorbesc despre copii mici care cresc în comunitatea noastră. Mi se pare că nu îi interesează deloc Cabala și sunt pur și simplu obligați să rămână în acest mediu.

Răspunsul meu: Mergi la cursurile lor și vezi cum gândesc și raționează. Pur și simplu nu se încadrează în mentalitatea ta rigidă. Pentru ei ești un dinozaur, nu-i poți înțelege. Și nici eu nu pot.

Dar trebuie să-i înțelegem. Nu există alt detector aici, cu excepția cazului în care un copil de cincisprezece până la șaptesprezece ani rămâne aici și nu merge în nicio altă comunitate. Acest mediu este cel mai potrivit pentru el.

Ați văzut vreodată băieți de șaisprezece ani stând lângă tații lor, organizând grupuri similare cu cele în care se află tații lor? Acest lucru exista acum câteva sute de ani, când ne aflam la un nivel primitiv de dezvoltare. Dar acum, după punctul de cotitură prin care am trecut în secolul al XX-lea, uitați-vă ce se întâmplă.

Dar scopul este diferit acum. Pe atunci era doar o imitație animalică a părinților: tatăl este fierar, și eu voi fi fierar; tatăl este fermier, eu voi fi fermier și așa mai departe. Dar acum este diferit. Tatăl meu este implicat în spiritualitate și eu la fel, pentru că în principiu, eu nu găsesc nimic altceva. Ați putea să-i țineți pe acești băieți de șaisprezece ani lângă voi dacă nu ar fi interesați? Nimeni nu ar putea. Este evident că vin singuri și stau lângă tații lor.

Pentru mine, aceasta este o dovadă clară că exemplul pe care li-l dăm și materialul pe care li-l oferim stau cu adevărat deasupra întregii naturi a omului.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Copiii lui Israel, partea 1”, 01.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aspirația de a raporta totul la forța unică, creatoare a toate, este dorința corectă?

Răspuns: Da, este intenția corectă. Tot ceea ce văd în jurul meu este o imagine a lumii prezentată în mod deliberat mie doar pentru a-l putea descoperi pe Creator prin intermediul ei.

Întrebare: Cum voi înțelege că l-am descoperit pe Creator? Există semne?

Răspuns: În spatele tuturor fenomenelor și obiectelor, trebuie să vezi calitatea bunătății și a iubirii care te înconjoară.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 13.05.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→