Ce fel de mecanism poate fi construit care să mă forțeze să rămân constant concentrat pe schimbarea stărilor mele interioare? Cu siguranță, este grupul. Cum mă pot trezi? Cum pot construi un mecanism în mine care să mă trezească constant? Eu nu pot. Îmi este imposibil să fac asta.

În esență, corpul meu este o dorință de a primi, o dorință de a mă bucura. Dacă se află într-o stare de satisfacție relativă și se pare că a rămâne în acea stare este avantajos pentru el, atunci pur și simplu va sta sau va zăcea acolo. Aceasta este natura sa.

Pentru a-l schimba, trebuie să construiesc niște stări exterioare pe care nu le simt încă, ele nu există în corp, dar l-ar forța să se schimbe.

Acum nu sunt altceva decât o dorință de a primi. Cu toate acestea, trebuie să cultiv o atitudine specifică în mine față de scop, una care exercită suficientă presiune asupra dorinței de a primi, încât să o facă să se simtă inconfortabil și neliniștită, cu excepția cazului în care se mișcă activ în direcția scopului.

Abia atunci va începe să se miște: „Mă simt rău, ce ar trebui să fac, unde pot găsi ceva bun?” Ce constituie „bun”? Este vorba de a merge la un bar, la un meci de fotbal, la un club de noapte sau de a viziona un film. Dar ce este cu adevărat bun? În fiecare stare pe care o întâlnește dorința mea, aceasta nu își găsește împlinirea suficientă. Totul este învăluit în întuneric până când, dintr-o dată, o lumină începe să strălucească undeva în depărtare!

Omul trebuie să treacă prin aceste discernăminte interioare, astfel încât dorința de a primi să se trezească doar către căutarea adevăratei plăceri. Pentru asta, trebuie să primească suficient combustibil, adică presiune și senzația de suferință care îl va forța să se elibereze de starea sa actuală. Această presiune îl obligă să caute adevărul, un adevăr care odată găsit, devine o sursă de dulceață profundă.

Mai mult, necesită un mediu  de susținere, un grup, care să-l încurajeze, să-i ușureze calea și să-l poarte mai departe. Toate acestea nu sunt ușoare. Când începi să construiești acest mecanism și să vezi de ce depinzi, când începi să analizezi toate aceste stări, ajungi la realizarea despre care a scris Baal HaSulam în articolul „Libertatea dorinței”. Pe scurt, este vorba de faptul că exist eu și calitățile mele, care se schimbă constant; există mediul înconjurător ale cărui calități se schimbă și ele, și nu există nimic altceva.

Nu am nicio putere asupra „eului” meu și a calităților mele. Cu toate acestea, pot schimba potențial mediul înconjurător și calitățile acestuia. Voi exercita influență asupra grupului, și la rândul său, acesta mă va influența pe mine. Singura forță care mă poate influența este grupul. Acesta poate provoca transformarea mea trezind un sentiment de rușine atunci când îmi dă lovituri, realizând cât de mult am nevoie de ele. Sunt de acord să primesc lovituri și să fac ajustări, tot ce este necesar, cu condiția să mă îndrume în direcția corectă.

Dacă omul este de acord, are dreptul să fie pus în grupul corect. Alege un grup care îl va transforma și va exercita presiune asupra sa și este gata să plătească pentru asta cu eforturile sale, servindu-i în orice mod posibil. Totul vine din recunoașterea faptului că singura sa alegere liberă este să aleagă un grup care va exercita presiune asupra sa și îl va forța să se miște în direcția corectă.

Nu există nicio alarmă în interiorul tău care să te trezească brusc, astfel încât să-ți schimbi o stare. Senzația de deficiență (Hisaron) nu va apărea din interior. Va veni în cele din urmă, dar într-un ritm atât de lent și natural, încât progresul tău va fi determinat doar de suferință. Doar grupul, mediul tău imediat, te poate trage înainte. Dacă ai început deja să înțelegi asta, atunci poți accelera schimbarea stărilor tale.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/03/26, Rabaș – Art.34, 1988 “Ce este Ziua și Noaptea în muncă”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →