În muncă, un „loc” este un loc al deficienței.

Adică, dacă omul are o lipsă, ar trebui să spunem că are un loc în care să primească o umplere pentru acea lipsă. Dar dacă nu are nicio lipsă, nu se poate spune că aceasta poate fi umplută, deoarece nu există nimeni care să o umple (Rabaş, „Ce înseamnă „Nu există nimic care să nu aibă un loc”, în muncă?”).

„Locul” este, așa cum spune Rabaş, ceea ce a fost creat din absență, dorința de a primi, creatura. Adică, creatura este locul în care Creatorul este revelat.

Când este omul numit creatură? Când creează, produce și dă naștere acestui loc. Nu apare de la sine; trebuie construit din mai mulți factori. Inițial ni se dau toate datele, toate cauzele și toate condițiile pentru construirea dorinței. Dar munca creării sale ne revine nouă.

Dacă vrem să construim ceva în lumea corporală, punem o fundație și începem construcția de la ea. Același lucru este valabil și în spiritualitate. Trebuie să luăm ca fundament dorința de a primi, creată din absență, care ne este la dispoziție.

Ca și în lumea noastră, învățăm de la oameni mari care ne transmit experiența lor. Ca și în această lume, trebuie să depunem eforturi mari împotriva dorinței noastre pentru a construi ceva. Mintea noastră iubește să se odihnească, iar corpul preferă să rămână liniștit, să facă doar ceea ce îi este convenabil și plăcut. Și pentru a face ceva, trebuie să ne obligăm să depunem eforturi împotriva dorinței noastre.

Efortul este ceea ce facem împotriva dorinței. Pot să sar de dimineața până seara, dar acesta nu va fi considerat efort dacă corespunde dorinței mele. Și pot sta nemișcat fără să mă mișc, totuși acesta poate fi un efort mare, deoarece este împotriva dorinței mele. Testul aici este dependența de dorința omului.

Construcția spirituală este similară cu construcția corporală. Primim dorințe care sunt opuse de a deveni un loc pentru revelația Creatorului și trebuie să le corectăm astfel încât să devină potrivite pentru a fi împlinite de Creator. Munca noastră constă în pregătirea și organizarea locului.

Acest loc se numește suflet. În timp ce îl construim, trecem prin 125 de grade, și în funcție de gradul la care se află creatura, Creatorul îi este revelat. Atunci omul devine o locuință, un loc de reședință pentru Şchina, un templu pentru revelarea Creatorului.

Din Lecția zilnică de Cabala 07/03/26, Rabaș – Art.20, 1991-Ce înseamnă „Nu există nimic care să nu aibă un loc”, în muncă

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →