Intrebare: Știm cu toții că sentimentul de timp este foarte subiectiv. Cum poate fi atunci când o persoană trebuie să ia o decizie importantă, timpul este întins, astfel încât acea persoană trece prin mai multe stări și le pot lua în considerare?

Răspuns: E adevărat, mulți oameni experimentează acest fenomen. Chiar și în viața noastră obișnuită avem uneori impresia că simțim cum timpul este extins și, uneori, zboară și este comprimat.

Dacă îmi place, timpul trece neobservat, iar dacă nu mă bucură, eu nu am răbdare să aștept ca timpul să treacă. Dar timpul este chiar mai subiectiv decât credem. Întrebarea este dacă am putea simți timpul, dacă nu am trăi în conformitate cu pulsul nostru, care este de 80-90 bătăi pe minut, sau în funcție de ciclul nostru de respirație, ceea ce reprezintă 16-20 respirații pe minut. Dacă nu ar fi ciclul anotimpurilor în mineral, vegetal si animal ale naturii, am putea percepe timpul la nivelul de vorbire, în sentimentele noastre? Probabil că nu.

Poate percepem timpul la modul în care facem acest lucru pentru că este modul în care există fizicul nostru, nivelul animal care este influențat de percepția noastră umană a realității și determină percepția noastră de viață și realitate. O persoană dezvoltă și simte legătura cu trecutul său, prezentul și viitorul lui.

Spre deosebire de o ființă umană, un animal trăiește în prezent, dar este încă într-un fel conectat la viitor și este capabil să-l simtă. Animalele simt în viitor într-un mod mult mai clar decât oamenii pentru că sunt conectate la natură. Toate formele posibile viitoare există deja în natură, dar ele sunt ascunse de la noi.

Dacă vom reuși să anulăm dorinţa noastră de a primi, vom putea să transcendem la o percepție subiectivă a unei percepții mai obiective de timp, iar apoi vom putea să simţim în viitor. Singura problemă este că suntem în dorința noastră egoistă. Dar dacă reușim să o depășim și să ne înălţăm deasupra ei, conceptul de timp, mișcare şi spatiu poate fi complet inversat și să nu fie un obstacol în percepția noastră.

O persoană care încearcă să se elibereze de ego-ul său și începe să creadă că, dacă tot universul – toată materia minerală, vegetală, animală și nivelul de oameni – se află într-o dorință de a primi, și deci nu trebuie să opună forță împotriva sa, înseamnă o dorinţă de a dărui şi de a umple acea dorință de a primi. Apoi, ea vrea să știe această forță și transcende de la nivelul celui care primește plăcere la nivelul celui care vrea să ofere plăcere.

Pentru a urca mai sus dorința noastră trebuie să primim mijloace pentru a urca mai sus decât se află natura noastră. Este posibil pentru a ieși din cadrul universului, de a transcende momentul Big Bang-ului, și a reveni la starea care a precedat, la forţa care a creat creaţia?

Dintr-o dată ne dăm seama că, pentru a face acest lucru, nu avem nevoie de a accede la stele îndepărtate sau de a explora alte lumi. Vom găsi toate aici, unde suntem, în noi. Aceasta se datorează faptului că o persoană percepe totul într-un mod subiectiv. Prin urmare, atunci când lucrez la percepția realității mele, pe atitudinea mea față de ceea ce se întâmplă aici și acum, pot efectua exerciții prin care voi fi capabil să urc mai sus dorința mea de a primi, pentru că nu există nimic în afară de mine și totul există numai în percepția mea.

Eu voi fi în măsură să controlez dorința mea de a primi, pentru a ieși și a o restrânge , ceea ce înseamnă că nu voi permite să funcționez egoist, ci mai degrabă aş transforma-o în forța care mă motivează.

Ascensionând dorința mea de a primi înseamnă mijloace de acceptare a dorinţei de a dărui, sursa din care dorinţa este umplută. Dorinţa de a dărui este forța care a cauzat Big Bang și scânteia din care universul nostru s-a dezvoltat. Aceasta este forța care a creat toată materia și umplerea.

De fapt, această forță este peste tot, deoarece susține și funcționează materia, dar este ascunsă de la noi. Noi percepem doar rezultatele sale, forța de atracție și respingere. Fiecare acțiune are loc ca urmare a acestei forțe, ca scânteie de energie superioară care este sursa de viață.

Atâta timp cât am existat în ego-ul meu, timpul este pulsul meu care este total subiectiv și există numai atâta timp cât eu sunt în viață. Dar dacă vreau să urc mai sus de timp, atunci nu există nici o problemă, așa cum tot ce trebuie sa fac este pur și simplu să urc mai sus dorința mea.

[136007] De la KabTV lui „O viață nouă” 4/17/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă intelectul şi emoţiile noastre ar fi aranjate un pic diferit, atunci toată realitatea pe care o percepem astăzi ar părea complet diferită. Am putea trece prin pereţii care ni se par solizi…

Aceştia ar deveni deodată aer, iar ceea ce a fost aer din contra, ar deveni solid. Ar fi descoperite proprietăţi ale materiei în natură, care încă ne sunt necunoscute.

Întrebare: Am putea trece cu adevărat prin pereţi?

Răspuns: Cu siguranţă nu. Ideea este că cineva care studiază înţelepciunea Cabala descoperă fenomene ascunse în natură şi vede o imagine diferită a lumii. Începe să trăiască în aceasta în plus la existenţa normală din această lume. Se află simultan în două canale de percepţie a realităţii. Este ca şi cum ar fi două canale la televiziune. Primul canal este ceea ce percepem prin simţurile fizice. Al doilea canal este ceea ce percepem prin simţurile spirituale, numite: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin, şi Malchut.

Similar cu aceste simţuri care sunt în corpul nostru, văz, auz, miros, gust şi simţ tactil, avem şi alte cinci tipuri de senzaţii care aparţin sufletului: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin, şi Malchut.

Întrebare: Şi ce vedem în acest al doilea canal?

Răspuns: Vedem o altă lume în care există o reţea de forţe care guvernează lumea noastră, care transmite pe primul canal. Dacă vrem să descoperim cum este operată această lume, ce o mişcă, ce forţe o stăpânesc, unde este punctul de control, de unde se iau toate deciziile, toate acestea se află în lumea spirituală. Înţelepciunea Cabala ne învaţă cum să intrăm în ea, pentru a primi cu adevărat oportunitate de a ne conduce viaţa. Atunci ne trezim din visul în care am trăit tot timpul. Pentru că de fapt, dacă ne uităm la noi din afară, înţelegem în ce fel de vis ne aflăm dacă nu descoperim lumea superioară.

Întrebare: Dacă suntem adormiţi şi nu vedem viaţa reală, de ce nu există un fel de alarmă care să ne trezească, aşa cum o face ceasul care ne trezeşte în fiecare dimineaţa?
Răspuns: Există o alarmă de acest fel, este timpul morţii. Moarte ne întrerupe visul şi încetăm să mai visăm la această lume. Lumea pe care o vedem acum este cea mai de jos lume dintre toate lumile; nu există nimic mai jos decât ea. Totuşi, în ciuda a tot, ne dă o anumită senzaţie de viaţă, chiar dacă este foarte limitată şi înşelătoare. Este posibil să clarificăm şi sa analizăm acest sentiment pentru a-i vedea falsitatea. Cu ajutorul înţelepciunii Cabla învăţăm să ne schimbăm noile simţuri ca şi cum s-ar întoarce toate în diferite direcţii: în sensul acelor de ceas sau invers. Astfel, creăm toate combinaţiile posibile şi putem vedea forma altor lumi, lumi pe diferite niveluri de percepţie a realităţii. Pentru a face asta este necesar doar să învăţăm să ne conducem natura noastră, dorinţele noastre.

Din programul de radio Israel 103 FM din 02.01.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Zohar, „Șlah Leha” (Trimite mai departe), Cap. 83: Israel este mai fericit decât toate națiile lumii fiindcă i-a vrut Creatorul, și-a pus numele Lui prin ei, și a fost glorificat în ei, pentru că lumea a fost creată numai pentru Israel, pentru ca ei să se poată angaja în Tora. Este așa fiindcă unul se conectează cu celălalt, Zeir Anpin și Malhut, și Israel mai jos, în această lume, sunt existența Lui, prin faptele lor bune ei ridică MAN pentru Zivug-ul (cuplarea) lor și ei sunt existența tuturor celorlalte nații, care există pentru Israel, cel care face dorința Stăpânului.

Sufletul general a fost împărțit în două părți: GE (Galgalta ve Eynaim) și AHP (Af-Ozen-Pe/. Dorințele care aparțin GE au primit scânteile de dăruire în timpul spargerii și, de aceea au fost atrase către Creator. Ele trăiesc în această lume și se întreabă care este rostul vieții, care este scopul lor și care este scopul existenței noastre aici.

Aceste întrebări nu provin dintr-un beneficiu practic, folositor, ci dintr-o aspirație interioară, instinctivă de a-L descoperi pe Creator, sursa vieții noastre. Astfel de dorințe au fost numite Israel adică, Yașar El (Direct la Creator) și, de aceea, când Lumina acționează asupra dorințelor, există acest tip de dorință care apare prima, înaintea la toate celelalte.

Analizarea este axată pe conexiunea dintre noi, deasupra egoului nostru, pe care noi îl definim ca fiind forța care împiedică unitatea. Aceste circumstanțe au fost revelate întâi în starea numită Babilonul antic.

Acolo au început să apară pentru prima oară aceste dorințe care au simțit nevoia de a-L descoperi pe Creator, în timp ce toate celelalte dorințe tânjeau după revelarea egoului lor. Astfel, ei s-au împrăștiat în diferite direcții, în funcție de vectorul lor. Unele au mers pe un drum și celelalte pe alt drum.

Israel au fost aceia care au descoperit metoda corectării și îndeplinirea ei. Toată această metodă este despre obținerea „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” cu ajutorul Luminii Reformatoare și astfel, omul se aseamănă cu Creatorul și vrea să-L bucure prin toate acțiunile sale.

Toate celelalte dorințe nu au tânjit atunci la asta, ci au vrut doar să-și umple egoul și au început să se dezvolte într-o manieră capitalistă. Înainte ca egoul să erupă în ei, au trăit o viață simplă în grupuri, ca o singură națiune, o singură comunitate în Babilonul antic. Le păsa doar de bunăstarea lor simplă, de necesitățile de bază ale existenței umane.

Dar, când dorința egoistă a început să crească în ei și unii dintre ei au început să aspire la revelarea Creatorului, cealaltă parte a continuat să-și dezvolte dorința de a-și face plăcere, egoul. Acest ego i-a împins să obțină mai mult decât aveau nevoie. Acolo a început evoluția societății umane în forma în care a evoluat până azi, cu scopul de a obține o bogăție și mai mare, dincolo de nevoile de bază ale omului.

Asta a determinat un stil de viață și un scop al vieții cu totul diferit în comparație cu scopul vieții acelora care tânjeau spre Creator, Israel și astfel, cele două grupuri s-au tras din ce în ce mai departe. Babilonienii care s-au denumit Israel s-au orientat direct spre Creator și au început să îndeplinească această muncă și astfel s-au despărțit și mai mult de ceilalți.

Cu timpul, noi părți dintre babilonieni au început să se alăture lui Israel, în măsura în care Lumina a acționat asupra lor și le-a lămurit dorințele de la o generație la alta. Astfel, din ce în ce mai mulți oameni au început să simtă aspirația la Creator, în funcție de corectarea dorinței de a „iubi aproapele ca pe tine însuți”.

Din Pregătire pentru Lecția zilnică de Cabala din 29/05/ 2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Psalmul 60:1 – 60:6: Un psalm al lui David, Mai Marelui cântăreților; pentru instrumente cu coarde.
l. Auzi, Dumnezeule, cererea mea, ia aminte la rugăciunea mea!
2. De la marginile pământului către Tine am strigat; când s-a mâhnit inima mea, pe piatra m-ai înaltat.
3. Povățuitu-m-ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie în fața vrăjmașului.
4. Locui-voi în locașul Tău în veci; acoperi-mă-voi cu acoperământul aripilor Tale,
5. Că Tu, Dumnezeule, ai auzit rugăciunile mele; dat-ai moștenire celor ce se tem de numele Tau.
6. Zile la zilele împaratului adaugă, anii lui din neam în neam.

Lupta este pentru ca omul să se unească și astfel, el va înțeleage că toate sentimentele lui vin direct de la Creator și asta chiar dacă tot ceea ce se întâmplă este în ascundere și opus la ceea ce poate fi așteptat de la Binele care face bine. Totuși, pare să fie opus fiindcă este perceput prin dorințele unui om care nu a suferit încă o corectare.

Asta arată omului unde este nevoie să se corecteze pentru a simți că Creatorul este bun și face binele și chiar răul, până când, pentru el, totul este integrat într-o singură sursă. Toate expresiile și manifestările de rău – confruntare cu dușmani, ură, toate aceste lucruri se întâmplă la „capătul pământului” (haAreț), cu alte cuvinte, la extremitățile dorințelor încă necorectate.

El trebuie să se întoarcă spre Creator, cu alte cuvinte, să se conecteze cu Creatorul tocmai de la acele dorințe de la „capătul pământului” fiindcă, așa cum e scris, „Nu este nimic în afară de El”. El face asta până când obține, în situația dată, alipirea totală și, se pregătește pentru starea următoare; și asta se întâmplă până la completarea corectării.

Dacă un om se gândește la prezent și se pregătește pentru viitor, el este în rugăciune, într-o cerere, mulțumind Creatorului, ceea ce spune că el își exprimă mereu dorința de a se conecta cu El, de a fi în adeziune și, în felul acesta el reușește. Creatorul prelungește zilele și anii săi de la generație la generație.

La început, omului i se pare că are dușmani, că unii îl urăsc. El trebuie să se lupte și să se apere de ei și, într-adevăr, sunt situații în care e nevoie să mergem la război.

Cu toate acestea, după ce omul atribuie totul Creatorului, nu-i mai rămân niciun dușman, niciun vrăjmaș, cu alte cuvinte, nu mai există niciun alt control în afară de Creator. Totul vine de la El, fie din fața Lui, fie din spatele Lui, ceea ce îi arată omului că el trebuie să construiască două feluri de relații și diferențieri între forța dăruirii ce vine de Sus și forța primirii ce vine de jos, de la om. În acest fel el poate vedea că adevăratul dușman se află în el.

Când acest dușman este trezit și se ridică împotriva lui, omului i se pare că Creatorul a plecat de la el și a dispărut. Însă, când omul atribuie toate acestea Creatorului, atunci pentru el nu mai este nicio diferență între întuneric și Lumină. El nu mai depinde de starea lui de spirit și nu mai atribuie ceea ce se întâmplă la tot felul de forțe sau lui însuși. El înțelege că nici el nu are niciun control, ci totul vine de la Creator.

În momentul în care omul se direcționează în acest fel, el vede că și înainte era într-o stare corectată revizuită și echilibrată și că nu a părăsit niciodată Sfințenia. Totuși, a obținut asta abia acum și toată diferența este în asta.

Din Pregătirea pentru „Lecția zilnică de Cabala” din 19/05/2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul 23:3-Șase zile munca poate fi făcută, dar a șaptea zi este o zi de odihnă totală, o ocazie sfântă; nu veți face niciun fel de muncă. Este Șabat pentru Domnul în toate locurile în care locuiți.

În lumea materială, sâmbăta vine la sfârșitul fiecărei săptămâni așa că, psihologic vorbind, avem obiceiul de a nu o lua ca pe o stare spirituală.

De fapt, ea este cea mai puternică ustensilă de dezvoltare. În a șaptea zi, Malhut primește tot ceea ce a fost făcut în cele șase zile și, dacă nu respect termenii Șabatului, nu mă voi ridica deasupra sau nu voi obține noi niveluri spirituale care deja sunt caracterizate ca sărbători.

Sâmbăta este ca un viraj în Lumea Spirituală și, după aceea încă un viraj, și încă unu. După un anume număr de viraje obțin o fază festivă spre care este imposibil să merg fără Șabat.

De aceea, în Lumea Spirituală, Șabatul este cea mai mare sărbătoare. După punerea la muncă a forței de deasupra egoismului obțin un punct în care toate stările sunt realizate în mine și dau roade.

În această stare nu trebuie să fac nimic decât să permit Luminii Superioare să mă reformeze.

Să presupunem că în mod repetat fac eforturi să muncesc în așa numitele șase zile (șase grade) care sunt: Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah, Hod și Yesod. Punând împreună șase eforturi definite consecutiv și proiectate clar, a șaptea forță vine de Sus, fiindcă eu nu am fost în stare să fac asta singur. Numai asta poate să facă cea mai înaltă Lumină să vină apoi și să mă schimbe.

În Lumea Spirituală, dacă nu îndeplinesc această condiție, nu voi fi în stare să formez nicio altă stare.

În lumea materială, acest lucru poate fi reprezentat sub forma unui om care aspiră permanent la ceva și, la un anume punct, ajunge să obțină. Cu alte cuvinte, așa numitele șase zile pot dura câțiva ani.

În esență, toată viața omenirii durează șapte zile, de la Adam care a obținut primul sistemul corectării spirituale, până la cel mai recent om prin care sistemul va ajunge la închidere după o perioadă de șapte mii de ani, în care fiecare zi înseamnă 1000 de ani.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” din 28/05/2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

„3. Putere fizică (vigoare).

Exercitarea muncii în Templu cere o mulțime de eforturi. De exemplu: în cea mai grea zi, de Iom Kipur (Ziua Ispășirii), Ziua Judecății, Cohenii trebuie să postească.

Aaron era incredibil de puternic. În timpul inițierii Leviților, Aaron a ridicat pe fiecare din ei și i-a scuturat înainte și înapoi, în sus și în jos.

Într-o zi a ridicat 20.000 de oameni. Vigoarea lui Aaron a fost excepțională. Toți Cohenii erau cunoscuți pentru puterea lor.” („Să fie acolo Lumină”, „Leviticul”, „Emor”)

„Ridicarea Leviților” înseamnă să ridici o dorință la nivelul ei următor, să dai dorinței linia din dreapta și din stânga și apoi să o pui jos astfel ca ea să-și dea seama cum să urce treptele pe cont propriu.

Bina Superioară, simbolizată prin Coheni (preoți), are o calitate foarte interesantă care stă foarte adânc în proprietatea de dăruire, astfel încât nimeni nu știe să se ridice la ea, nu știe cum să se apropie. Este ca și cum o mână de Sus îl prinde și îl ridică la nivelul ei.

Este exact ceea ce Cohenii trebuie să facă de Iom Kipur fiindcă, în acel timp, toate cele cinci dorințe sunt deja „respinse” și oamenii devin „goliți” adică, gata să se predea la tot ceea ce este esențial pentru ei.

Ca și cum oamenii sunt gata „să moară” adică, autocorectarea este completă la o anumită fază simbolizată de hainele albe pe care Cohenii trebuie să le îmbrace de Ziua Ispășirii (Iom Kipur). În acest caz, partea superioară nu poate face nimic cu cea de jos care s-a anulat.

Pentru Leviți, Cohen este treapta superioară. El îi ridică. Ei fuzionează cu Cohen prin anulare. După ce au trecut prin această stare, ei se întorc și acum, în mod independent, ei cer forței dăruirii și iubirii să-i ridice înapoi la nivelul de la care au coborât din cauza egoismului care s-a întors la ei după ce s-a terminat Iom Kipur.

Întrebare: cine este Levit?

Răspuns: Levit personifică o legătură a conexiunii cu poporul, partea de jos a Binei. Prin ei, Cohenii sunt în contact cu Israel.

Un Cohen este treapta Guvernării Superioare conectată la Creator; în timp ce Leviții sunt „amestecați” de asemnenea și cu Cohenii și cu poporul lui Israel.

Din KabTv „Misterele Cărții Eterne” 14/05/ 2014

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

„Pentru a deveni Mare Preot, un Cohen trebuie să aibă cinci calități:

Ce calități trebuie să aibă un Cohen pentru a îndeplini îndatoririrle de Prim Preot?

1. Înțelepciunea este prima și cea mai importantă calitate.

Prin efectuarea serviciilor din Templu Primul Preot reprezintă întreaga națiune. Pentru acest scop el trebuie să fie Cel Mare în Tora” („Să fie acolo Lumină”, „Leviticul”, „Emor”)

A fi „Cel Mare în Tora” înseamnă să folosească Lumina Superioară pentru corectarea egoismului. Când cineva primește Lumina de Hohma (Lumina Înțelepciunii) nu pentru sine, ci de dragul celorlalte suflete, acela este numit „înțelept”.

2. „Aspect plăcut.

Chiar dacă aspectele exterioare nu sunt calități semnificative, din respect însă pentru Creator și Templu s-a cerut ca Primul Preot să arate bine.” („Să fie acolo Lumină”, „Leviticul”, „Emor”)

„A arăta bine” înseamnă că proprietățile exterioare ale cuiva sunt direcționate spre beneficiul celorlalți.

Din punct de vedere spiritual, un om este considerat „frumos” când iluminează cu Lumina. Nu este o chestiune de trup, ci sunt proprietăți de o reală importanță. Cabala descrie proprietățile dorințelor atât corupte cât și corectate și gradul corectării lor.

Din KabTv „Misterele Cărții Eterne” 20/05/2014

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Un comentariu →

Voi ajutaţi grupul atunci când încercaţi să păstraţi sentimentul de apartenență la conexiunea generală. Cineva ar putea cădea, dar este propria sa cădere, în timp ce puteți rămâne în aceeași stare pe care ați atins-o la convenție.

De exemplu, eu nu simt că am plecat de la convenție.  În zilele de după convenţie am crescut mai puternic, am dobândit experienţa noului nivel care a fost atins în timpul acesteia şi am descoperit noi discernăminte.

Aceasta se datorează faptului că o astfel de stare nu exista anterior în realitatea noastră, în procesul de corectare, sau în lumea de astăzi. Am început, de fapt, corectarea sufletelor! Până în acest moment, toată lucrarea anterioară a fost doar de pregătire. Păcatul (spargerea primului om), Babilonul, sclavia în Egipt, distrugerea templelor, iar apoi exilul au fost toate necesare pentru a pregăti dorințele de corectare. Acum vom începe această corecție!

Conexiunea atinsă între noi este primul nivel de corecție. Nu este clar încă, dar suntem deja la acest nivel. Este ca un copil nou-născut care nu înțelege, dar care deja trăiește în această lume. Vă spun că sunteţi deja în spiritualitate, dar acum trebuie să o descoperim în mod practic și de fapt să o  simţim.

Avem nevoie să dezvoltăm simţurile noastre. Când se naște un copil, de asemenea, el nu vede şi nu aude ceva la început. El nu se simte în această lume, ci numai după un timp el începe să răspundă la sunete si lumină. La fel, noi nu răspundem în acest moment, dar suntem de fapt în lumea spirituală și acum totul depinde de cât de mult ne-am dori să creştem în ea.

Un copil are un instinct natural să crească. Noi nu-l avem și, în loc să folosim instinctele naturale, trebuie să ne bizuim pe cont propriu, să stabilim legătura între natura noastră și Creator. Doar datorită legăturii nostre putem stabiliza acest organism prin adăugarea de mai mult și mai mult la el.

Suntem în mod constant primitori de noi dorințe și atribute și dacă noi nu le prelucrăm corect și nu le atribuim unităţii generale, ele devin o povară sub diverse forme, probleme și greutăți. Prin urmare, ar trebui să încercăm să le prelucrăm într-un mod foarte rapid și corect. În caz contrar, va trebui să muncim dublu, să facem astăzi şi ce nu am făcut ieri. Tot ceea ce nu a fost făcut cu o zi înainte va crește și va deveni de trei ori mai multă muncă și mult mai greu pentru a finaliza. Dacă mergem pe această cale, vom ceda în cele din urmă și ne vom preda. Apoi va fi necesar să se înceapă totul din nou.

Trebuie să ajungem la o stare în care nu vom mai avea nevoie să facem convenții. Vom continua într-o ascensiune şi mai mare chiar și fără ele. Dacă vom păstra starea de conectare la care am ajuns, nu vom avea nevoie de nimic. Ne vom dezvolta mai mult și vom începe să ne se simţim unul pe altul. Lecția zilnică va fi de ajuns pentru noi și vom începe să o perceapem pe un alt nivel și nu prin cuvintele care sunt transmise prin intermediul internetului. Toate acestea sunt foarte aproape.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/17/13, Scrierile lui Rabash

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Cabala vorbește doar despre ce se întâmplă în interiorul nostru. Termenii „Israel” și „popoarele lumii” descriu proprietățile noastre interioare. Oricum, noi folosim aceste definiții că și cum am vorbi despre realitatea fizică. Și totuși, aceste noțiuni niciodată nu se referă la această dimensiune. Dimpotrivă, ele se referă la calitățile interioare ale unei ființe umane.

Cabaliștii folosesc cuvinte obișnuite, simple, pământești, ca să descrie spiritualitatea, pentru că nu există alte cuvinte în vocabularul nostru. Chiar dacă am vedea cealaltă dimensiune, noi nu am fi capabili să găsim cuvinte exacte care să exprime impresiile noastre. Nu am reuși să dăm nume fenomenelor întâmplate aici.

Dacă am fi scris titlurile tuturor obiectelor din cameră pe hârtiuțe de notițe, ar fi lămpi, uși, ferestre și biblioteci, căci fiecare lucru are un nume. Dacă ne corectăm proprietățile, vom mută peretele care ne separă de spiritualitate. Vom mută peretele care ascunde de noi Lumea Superioară, dar, tot nu am găsi cuvintele corecte care să descrie ce vedem noi acolo de fapt.

Este imposibil să găsești cuvinte corecte pentru a denumi forțele și acțiunile asociate cu cealaltă dimensiune. Cum ai explică altora ceea ce ai văzut în lumea spirituală? Să spunem că cineva îți cere: „Te rog, povestește-mi un pic despre ce e acolo! Sunt dornic să știu! Tu nu ai fi capabil să descri nimic.

Cărțile de cabala explică inexplicabilul. Cabaliștii au fost cei care au găsit o soluție. Toți trăim pe această lume, și cabaliștii, și oamenii obișnuiți. Toți cunoaștem această realitate.

Astfel, cabaliștii au spus: „Va vom povești despre spiritualitate.” Ei au scris cărți despre dimensiunea spirituală: Tora, Talmudul babilonian și cel din Ierusalim, Mishnah, Zoharul, Studiul celor 10 sefirot. Toate aceste cărți sunt numite sfinte; ele nu sunt cărți obișnuite, pentru că ele descriu Lumea Superioară.

Oricum, nu putem descrie lumea spirituală folosind cuvinte spirituale, pentru că nu există cuvinte acolo. De aceea, aceste cărți ne spun povești, că și cum ele se întâmplă în această lume, când de fapt, toate sunt despre realitatea superioară

Lumea spirituală este paralelă cu această lume. Este o dimensiune de forțe, dorințe, impresii și senzații. Este un domeniu al sentimentelor! Oricum, acolo sentimentele nu sunt egoiste, așa cum sunt pe planetă această. Dimpotrivă, ele derivă din proprietatea de a dărui, care nu există în această lume. Acestea sunt senzațiile de iubire, dăruire, unitate, reciprocitate, doar sentimente pozitive.

Din „Capitolele Torei cu Shmuel Vilozni”, KabTV, 2/02/15

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În Tora, „Leviticul”, 23:01- 23:2: Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: Iată sărbătorile Domnului, pe care le veți vești că adunări sfinte, iată sărbătorile Mele.” 

O adunare sfântă la diferite nivele, acestea sunt sărbătorile.

Înainte să va adunați, oamenii s-au angajat cu seriozitate în muncă spirituală, încercând să se unească. Această perioadă se numește distanță dintre sărbători. O comunitate a maselor unite la un nivel mai înalt de unitate între ele, rezumă o sărbătoare.

Tora descrie ce sacrificii erau făcute și peste ce nivel al egoului, oamenii trebuiau să se ridice, cu scopul de a formă un stil particular al adunării sfinte, numite Paște, Shavuot, Sukkot, etc

Întrebare: Din punct de vedere spiritual, la ce punct îl conduce pe un om lanțul de evenimente?

Răspuns: La atingerea completei perfecțiuni. Din toate sărbătorile, acestea două sunt cele mai neclare: Shavuot și Purim. Așa pare, în special, Shavuot (primirea Torei), care durează doar o zi, și în timpul căreia ei citesc doar mici porțiuni, și mănâncă produse lactate. Primirea Torei este o celebrare enormă! Ce poate fi mai important decât asta? Obiceiul de a mânca produse lactate în acea zi, vine de la faptul că simbolizează proprietatea de a dărui, de a distribui proprietatea Torei.

Noi tratam Purim că o sărbătoare a unor copii. Acestea două sunt cele mai misterioase sărbători, pentru că trebuie să se ajungă la ele doar prin eforturi interioare foarte serioase. Că o regulă, cu cât unele stări sunt mai înalte, mai profunde, și mai puternice spiritual, cu atât ele sunt mai discrete, mai misterioase, și modeste.

Comentariu: Noi vorbim mult despre sărbătoarea de Paște, exodul din Egipt, dar, asta e doar începutul.

Răspuns: Acesta e începutul tuturor stărilor spirituale. Și în afară de asta, acesta e începutul anului, începutul lunii, și începutul fiecărui calcul în muncă spirituală.

Din „Secretele cărții eterne”, 5/28/14, KabTV

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→