Comentariu: Omul vrea să se îmbrace frumos. Este în natura lui.

Răspunsul meu: Dacă nu este forțat să facă acest lucru de circumstanțe externe, atunci în circumstanțele sale interioare poate continua să trăiască așa cum trăia înainte.

Întrebare: Într-o haină veche?

Răspuns: Desigur.

Comentariu: Atunci nu există progres.

Răspunsul meu: Ei bine, atunci nu va exista un astfel de progres.

Comentariu: Acum mergeţi oarecum împotriva naturii. Priviţi în jur, totul este construit pe cumpărarea unei case, să te îmbraci elegant, modă. Totul este astăzi așa.

Răspunsul meu: Totul este necesar doar pentru a trăi confortabil de dragul scopului tău, astfel încât să nu fii sclav al lucrurilor, sclav al timpului și sclav al mediului înconjurător. Asta este tot. Și tot restul timpului tău liber, dedică-l sinelui tău iubit.

Întrebare: Deci așa ar trebui să trăiești?

Răspuns: Da, de ce ar trebui să muncești, cum spuneţi voi, pentru o haină, pentru o masă sau pentru altceva?

Întrebare: Ce vreţi să spuneţi prin „ai grijă de tine”?

Răspuns: Fă ceea ce vrei cu adevărat, ceea ce consideri important. Ceea ce consideri important, nu ceea ce dictează mediul înconjurător.

Întrebare: Deci sfatul dvs. este să mă opresc?

Răspuns: Nici măcar să te opreşti, ci de la bun început să nici nu intri în asta,. Nu te implica; nu te arunca în asta.

Întrebare: Chiar dacă sunt neliniștit și mă învârt în interior?

Răspuns: Ar trebui să fie scopul unui nivel atât de scăzut de dezvoltare umană, nivelul animalic al omului, aşa încât el să nu se lase dus de alte obiective sau nișe. Trăiește pentru tine! Chiar dacă pare egoist.

Comentariu: Tocmai aţi dat o formulă foarte egoistă: trăiește pentru tine, nu pentru alții.

Răspunsul meu: Alege un scop și trăiește pentru el. Omul trebuie să-și examineze calea și să o direcţioneze și să o aranjeze în așa fel încât să nu facă rău nimănui, nici măcar propriei vieți. Asta este tot.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 16.10.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rav Baruch Şalom HaLevi Aşlag (RABAŞ) este sursa de la care primim întreaga înțelepciune  Cabala. Totul curge către noi din gura lui. Toate articolele sale, toate explicațiile sale și toate învățăturile sale pe care le-a primit de la marele său tată, Baal HaSulam, ne sunt transmise prin el. Să sperăm că vom accepta și realiza toate acestea în mod corespunzător, în onoarea acelui mare suflet.

Desigur, în lumea spirituală nu există așa ceva ca moartea. Prin urmare, chiar și astăzi suntem guvernați de aceeași forță, numită RABAŞ. Trebuie să înțelegem și să simțim acest lucru și să nu ne detașăm niciodată de moștenirea pe care ne-a lăsat-o. Este obligația noastră să traducem scrierile lui RABAŞ în toate limbile majore și să le răspândim în întreaga lume.

Trebuie să ducem la bun sfârșit toate sfaturile și recomandările sale cât mai precis și atent posibil și să-l vedem ca Învățător și tată spiritual. Tot ceea ce putem atinge în lumea spirituală, în eternitate, în timpul vieții noastre în această lume și dincolo de ea, depinde de acest lucru.

Scara gradelor și a sufletelor nu se schimbă niciodată, și prin urmare, suntem cu toții dependenți de el. RABAŞ este sursa din care primim viață, prin conexiunea noastră cu el și unii cu alții. Prin urmare, organizația noastră îi poartă numele, Bnei Baruch („Copiii lui Baruch”).

Suntem cu adevărat fiii lui, fie ca noi să fim vrednici de această onoare!

Veniți și vedeți cât de recunoscători ar trebui să fim învățătorilor noștri, care ne împărtășesc luminile lor sacre și își dedică sufletele pentru a face bine sufletelor noastre. Ei stau la mijloc între calea chinurilor aspre și calea pocăinței. Ei ne salvează de tărâmul de jos, care este mai greu decât moartea, și ne obișnuiesc să atingem plăcerile cerești, blândețea sublimă și plăcerea care este partea destinată nouă, pregătită și așteptându-ne chiar de la bun început…

Înțelepții noștri au spus deja: „Nu aveți o generație fără cei precum Avraam, Isaac și Iacov” (Baal HaSulam, Introducere la cartea Panim Meirot uMasbirot, punctul 8).

Aceasta înseamnă că înșiși cabaliștii sunt sursa vieții spirituale, prin care curge către noi abundența de la Creator, coborând în lumea noastră ca lumina corectării și lumina împlinirii. Lumina trece de la Adam HaRişon încolo prin întregul lanț al cabaliștilor, iar noi o primim de la RABAŞ.

Prin urmare, cât de imensă ne este recunoștința față de învățătorii noștri care ne împărtășesc luminile lor sacre și își dedică sufletele pentru a face bine sufletelor noastre!

Din Lecția Zilnică de Cabala din 24.09.2017, „În Ziua memorial a lui Rabaş”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se leagă educația deficitară de lipsa de conexiune dintre oameni? Nu văd legătura aici.

Răspuns: Ceea ce numim „educație” oferă educație, dar nu educă și nu dezvoltă. Școala nu construiește un om din copil, ci îi oferă doar cunoștințe: în fizică, chimie și așa mai departe.

Numim sistemul educațional un sistem de educație, dar el nu oferă deloc educație. Acest lucru este evident atât din rezultate, cât și din materiile care sunt predate acolo.

Câte lecții și discuții din școală au ca scop creșterea omului? Îi pasă cuiva de asta?

Programa include doar fizică, chimie, citit și scris, iar apoi ne întrebăm de ce avem astfel de dificultăți cu copiii. Școala produce roboți care au fost învățați să lucreze la întreprinderi. Aceasta este sarcina școlii: să pregătească un muncitor (un inginer etc.) care va lucra pe „banda rulantă”.

Și ce fel de om va deveni și cum va trăi, nimănui din sistemul educațional nu-i pasă. Pentru că nu este, în principiu, un sistem de educație!

Acest sistem de educație nu și-a stabilit niciodată scopul de a crește omul. A apărut în timpul Revoluției Industriale, când a fost necesar să se transforme țăranii în muncitori.

Atunci a fost inventată școala modernă pentru a preda puțină citire, scris și așa mai departe, astfel încât omul care a lucrat cu vacile și la pământ toată viața să poată lucra cu mașini, să înțeleagă cele mai simple legi fizice și chimice și să poată urma instrucțiuni.

Pe aceasta a fost construită școala și continuă să existe în această formă până în ziua de azi. Dar astăzi trebuie să trecem la un sistem de educație cu adevărat „educațional”, iar acesta este cu totul altceva.

Nu este definit de cât știi în fizică sau matematică, ci de cât de om ești! O ființă umană este cineva care este conectat cu ceilalți! Doar această conexiune îți permite să fii numit om, nu cantitatea de cunoștințe științifice.

Dacă reușești doar în știință, te va ajuta doar să creezi o armă și mai teribilă. La urma urmei, vei adăuga cunoștințele pe care le-ai dobândit la școală egoului tău necorectat și cu ajutorul lui te vei duce și îi vei folosi pe toți ceilalți. Și acest lucru îți va determina succesul în viață.

Așa sunt crescuți oamenii astăzi; primele întrebări: ce specializare ai ales și cât poți câștiga? Iar asta se numește educație?!

Dacă oamenii văd că a apărut un sistem care permite cu adevărat educarea copiilor, vor răspunde imediat. La urma urmei, această problemă este clară pentru toată lumea.

Astăzi, oamenii nici măcar nu vor să aibă copii, nu au ce să le dea copiilor. Nu vor să-i aducă pe lumea asta pentru a-i condamna la o suferință fără sens.

Prin urmare, este necesar să le transmitem oamenilor că toate problemele din societate și din viața noastră privată provin doar din lipsa de conexiune dintre noi. Și această conexiune poate fi realizată doar pe calea luminii.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 28/06/10, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere la cartea Panim Meirot uMasbirot”

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare om este obligat să atingă rădăcina sufletului său. Aceasta înseamnă că scopul dorit al ființei create este Dvekut [adeziune] cu calitățile Sale (Baal HaSulam, „Mintea care acţionează Mind”).

Este scris că „cel exclus nu va fi alungat de la Creator”. Toată dorința universală, inclusiv nivelurile mineral, vegetal, animal și uman, toată realitatea, trebuie să se întoarcă la sursă, la rădăcină. Creația a ieșit din sursă doar în imaginația sa, iar acum, încercând să depășească această iluzie care o separă de rădăcină, trebuie să îndepărteze vălurile și să se întoarcă în simțirile sale.

Prin urmare, realitatea universului este o dorință, împărțită în cele patru niveluri enumerate mai sus. Cea mai mare dorință legată de gradul uman poate îndeplini această muncă. Nivelurile anterioare nu au liberă alegere, nu ar trebui să fie nevoite să muncească, să depună efort sau să realizeze acest scop, deoarece nu pot atrage lumina, nu Îl pot obliga pe Creator să le schimbe și să înlăture ascunderea. Numai omul se poate aduce pe sine și întreaga realitate la corectare, cu alte cuvinte, înapoi la simțirea sursei sau la îndepărtarea ascunderii.

Gradul uman la rândul său, este de asemenea, împărțit în patru niveluri; de fapt, „omul din om” este cel care duce la îndeplinire planul. Aceasta înseamnă că unii oameni efectuează acțiunile necesare, îi influențează pe alții și îi trag după ei. Alții trag după ei și nivelurile rămase, cel animal, vegetal și mineral. Așa, se întoarce toată lumea la rădăcina unică.

Astfel, toți oamenii trebuie să ajungă la rădăcină, la adeziune, dar diferă în implementarea muncii și în forma finală. În funcție de rădăcina sufletului și a dorinței lor, fiecare se întoarce în felul său, aderă în propria măsură, își îndeplinește funcția și se ridică la propriul nivel.

Desigur, vorbim despre procesul de întoarcere, atunci când îndepărtăm ascunderea și asamblăm un mozaic al imaginii de ansamblu. Și apoi, când toată lumea își ocupă locul, începem să înțelegem că nu există nicio diferență între mare și mic, între dorințele individuale – toate acestea sunt importante în timpul muncii, în drumul înapoi către sursă. „Dar după ce ne întoarcem la rădăcina noastră, diferențele dintre noi dispar. Apoi, apare o singură forță, o singură dorință, o singură lumină, o singură realitate – așa cum este scris: „El și numele Său sunt una.”

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 28/04/11, „Mintea care acționează”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

A te ruga nu înseamnă să ne adunăm la un moment dat, să plângem, să îngenunchem și să strigăm.

Rugăciunea este o dorință colectivă, uriașă, cu un scop, corectă, care apare în noi sub influența Luminii superioare, Or Makif (lumina înconjurătoare). O astfel de dorință se poate manifesta în orice moment și o vom simți ca pe un întreg comun, în care Creatorul se va dezvălui imediat, fără acțiuni intermediare.

Lumea spirituală nu este ca a noastră, unde oamenii se adună într-un singur loc și se roagă mecanic. Noi lucrăm împreună, atragem lumina superioară, iar aceasta strânge șurubul final în sistemul nostru comun, „prinzându-ne” așa cum ne-am dorit.

Undeva am acționat corect asupra ei, ne-am închis împreună, şi lumina superioară s-a manifestat în noi, care este calitatea dăruirii și a iubirii. În principiu, am realizat acest lucru noi înșine, iar lumina a apărut pentru că am dezvoltat o asemănare de formă cu ea.

Prin urmare, aceasta nu este o rugăciune obișnuită, convențională, ci o acțiune comună a cabaliștilor de a crea o dorință unificată, care trebuie conectată, țesută și lipită împreună din dorințele lor individuale.

Din a 3-a lecție a Congresului Mondial din Moscova, 02.05.2016

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Și cum să vă iert în această privință? Scara pusă pe pământ este neocupată, neavând cine să o urce pentru a crește. Și voi spuneți „mâine” …

 Prin urmare, voi continua să vă reamintesc valabilitatea iubirii de prieteni, mai ales în această perioadă. De aceasta depinde dreptul nostru de a trăi, și doar ea este măsura succesului nostru viitor. 

Întoarceți spatele, așadar, la toate lucrurile imaginare și fiți atenți să aveți gânduri și intenții corecte pentru a uni inimile voastre într-o singură inimă, și se va îndeplini în voi cum este scris: „iubește-ți semenul ca pe tine însuți”. Și veți fi curați datorită gândului de iubire care va acoperi toate păcatele. Verificați afirmația mea (în scrisoare: examinați-mă) în acest sens, începând a vă conecta cu iubire în adevărata măsură. Atunci veți vedea, și „cerul gurii va gusta”…” (Baal HaSulam, Scrisoarea 47).

Ne este atât de dificil să lucrăm la conexiunea dintre noi, deoarece tocmai în acest loc a avut loc spulberarea spirituală. Omul rezistă acestei acțiuni cu toată puterea și prin toate mijloacele, datorită naturii sale, înclinaţiei sale egoiste.

Trebuie să treacă printr-un număr vast de stări înainte de a vedea că nimic nu-l ajută, și în cele din urmă, să se întoarcă la principiul simplu și cel mai apropiat care a fost chiar lângă el tot timpul. Apoi, dacă mai este timp pentru om în acest ciclu al vieții, el poate reuși să se conecteze corect cu prietenii săi și să înțeleagă că numai prin unitatea cu ei se atinge lumea spirituală, corectarea și tot ce este în general.

Prin urmare, ceea ce este necesar aici este o decizie colectivă, o nevoie stringentă și o mare muncă comună pentru a trezi constant simţirea importanței conexiunii. Fiecare trebuie să arate tuturor, și toți trebuie să arate fiecăruia, că corectarea constă tocmai în conexiune – în conexiune se dezvăluie lumea spirituală.

Toate celelalte ocupații pe care ni le inventăm în loc de aceasta se numesc muncă artificială și exil, exil din conexiune, din pregătirea pentru unitate, exil din apropierea contactului cu un prieten, din iubirea pentru semeni, care nu mai reprezintă scopul fiecărui pas și al fiecărei fapte din viața unui om. „Scopul este tocmai în conexiune, prin care se determină măsura succesului nostru – până când aceasta se transformă într-o scară de grade spirituale, iar măsurile conexiunii devin Parţufim, Sfirot și lumi. În final, ne comprimăm și ne unim într-o asemenea măsură încât devenim ca un singur om cu o singură inimă, ceea ce este deja gradul lumii infinitului, căci o astfel de conexiune este absolut perfectă și nemărginită.

Și dacă facem din acesta scopul nostru principal, unic și central, singura sarcină în care trebuie să ne angajăm și nimic altceva, atunci vom reuși. ​​Altfel, egoul nostru ne va îndepărta cu bucurie de adevărata muncă, atrăgându-ne cu tot felul de ocupații imaginare.

După cum scrie Baal HaSulam: Începeți să vă conectați cu adevărat în iubire, iar cerul gurii va gusta, adică va gusta aroma luminii interioare care ne este revelată.”

Din pregătirea pentru Lecția Zilnică de Cabala 19.10.2012

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Chiar și victima neajutorată a unei situații fără speranță, confruntată cu o soartă pe care nu o poate schimba, se poate ridica deasupra sa, poate crește dincolo de sine, și procedând astfel, se poate schimba (Viktor E. Frankl, Omul în căutarea sensului vieții).

Când omul se află în fața absolutului, în fața realizării că nu poate schimba nimic, el înțelege necesitatea de a se schimba pe sine, că singura modalitate posibilă de a face ceva, de a continua o existență corectă în lume este să se schimbe pe sine, chiar din acest moment, în următorul, și în următorul, și în următorul. Și astfel, pas cu pas, îți trăiești viața în așa fel încât în ​​fiecare moment să te schimbi pe tine însuți.

Întrebare: Deci, chiar salutati fundăturile?

Răspuns: Desigur! Cum ar putea fi altfel? Dacă omul nu se simte ca într-o fundătură…

Întrebare: Deci, calea de ieșire pentru dvs., este o situație fără speranță?

Răspuns: Da, este ca o mașinuță de jucărie. Se lovește de ceva și începe să se întoarcă. Se lovește din nou și se întoarce din nou. Și așa continuă să încerce până când, dintre toate posibilitățile, descoperă că există o cale de ieșire.

Întrebare: Așadar, omul care trece de la un impas la altul va găsi în cele din urmă o cale de ieșire?

Răspuns: Desigur, totul este programat.

Întrebare: Deci în principiu, ca om, ar trebui să cânt un fel de imn impasului?

Răspuns: Cu siguranță! Aceasta este însăși puterea formării noastre.

Comentariu: Dar vreau întotdeauna să evit impasurile. Omul vrea să le evite.

Răspunsul meu: Poți lua cu adevărat decizia corectă fără a ajunge la un impas?

Comentariu: Nu este probabil.

Răspunsul meu: Deloc.

Întrebare: Ce decizie corectă ar trebui să ia omenirea astăzi? Este o întrebare globală esențială.

Răspuns: Răspunsul este același în toate cazurile: a te anula pe tine însuți.

Întrebare: Este acest „a te anula pe tine însuți” de înțeles pentru studenții dvs.?

Răspunsul meu: Trebuie să devină de înțeles și pentru toți ceilalți.

Întrebare: Deci, ce vreţi să spuneţi prin „a te anula pe tine însuți”?

Răspuns: Înseamnă că nu eu decid ce să fac, nu eu determin scopul și nu mi-l imaginez pentru mine și apoi încerc să-l ating. Pot face un singur lucru: să mă anulez în fața altora, astfel încât ei să-și poată atinge scopul.

Dacă îmi stabilesc orice alt scop în afară de a-i ajuta pe ceilalți, înseamnă că le stau în cale. Dacă mă anulez, atunci îi ajut să se îndrepte spre scopul lor. Și prin urmare, toată lumea ar trebui să fie ocupată exact în acest fel – ajutându-i pe ceilalți să-și atingă scopul.

Întrebare: Ce se întâmplă atunci cu „eul” meu?

Răspuns: Atunci acest „eu” este revelat ca un sine colectiv comun în care se dezvăluie forța superioară a naturii, singura forță existentă și călăuzitoare.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 15.10.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Studiul celor zece Sfirot - Niciun comentariu→

„Sfirot drepte” (Yoşer) și „Sfirot rotunde” (Igulim) respectă legi opuse: printre Sfirot drepte, cea mai interioară este cea mai importantă, în timp ce printre cele rotunde, cea mai exterioară este cea mai importantă. Această opoziție dintre calittățile Sfirot rotunde ne derutează foarte mult.

Înțelegem primirea și dăruirea atunci când primirea este opusă dăruirii, ca în Sfirot drepte. Dar Sfirot rotunde nu aparțin acestor calcule ale primirii și dăruirii; ele nu au ecran (Masah); acestea sunt dorințe care existau înainte de restricție (Ţimţum) și înainte de ecran. De aceea devenim atât de confuzi în această lume, unde suntem influențați de două forțe: una din cercuri și cealaltă din linia dreaptă.

În linia dreaptă, totul este clar și simplu: există un sus și un jos. Jos este răul, primirea; sus este binele, dăruirea.

Oriunde stau pe linie, pot măsura câtă forță am (câte „kilograme”, ce fel de ecran), ce fel de lumină (câți „litri” sau „lumeni”). Prin urmare, în linie, nu am întrebări; m-am înălțat la o anumită înălțime și am măsurat-o.

Aici operează fizica spirituală simplă: toate calculele sunt în mâinile mele. Există o forță, ecranul (ascunderea) și o dorință care este umplută prin el, iar cât am plătit atât sunt umplut. Totul este clar.

Dar în „cercuri”, nu știu ce să fac, nimic nu mai este clar. Nu există sus sau jos, stânga sau dreapta, nicio distincție prin care sunt obișnuit să-mi evaluez starea. „Sferele rotunde” sunt acolo unde încă nu m-am născut; este înainte să încep să înțeleg ceva.

Este ca și cum aș fi în pântecele mamei mele. Acolo operează guvernarea „rotundă” și mă anulez complet. Totul îmi este dat, toate deșeurile sunt luate, nu decid nimic pe cont propriu. Dar când presiunea începe să fie aplicată asupra mea, cerându-mi să încep să lupt eu însumi pentru viața mea, atunci începe o guvernare „liniară”.

Și astăzi, o a doua guvernare se dezvăluie în lume, pe lângă cea liniară – cea rotundă. Dar nu știm ce să facem cu ea.

Lumea devine brusc globală, integrală; toată lumea este conectată cu toți ceilalți și trebuie să iau în considerare pe toți și mă gândesc: „De ce aș face-o?!” Trebuie să-i consider pe toți ca și cum ar fi incluși în dorința mea, în vasul meu, care devine rotund. Acesta este un tip complet diferit de guvernare, și prin urmare, întâmpinăm o problemă. Este opusul a tot ceea ce s-a întâmplat înainte.

Întreaga problemă este că acum sunt dezvăluite „dorințele circulare”, dorințele lumii viitoare. Și de aceea astăzi nu suntem capabili să ne organizăm viața în această lume în care se dezvăluie o nouă guvernare superioară.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 22/08/11, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Studiul celor zece Sfirot - Niciun comentariu→

Ce se află în Aba ve Ima din lumea Nekudim care le face „capul” lumii Nekudim în raport cu corpul, ZON (Zeir Anpin și Nukva)? Ele conțin iluminare de la Parţuf-ul superior, Keter, iar această lumină este o protecție împotriva dorințelor egoiste, lumina Hasadim, care le protejează de dorința de a primi plăcere. Chiar dacă o astfel de dorință apare brusc, lumina dăruirii le protejează de primirea egoistă. De aceea, Aba ve Ima pot fi considerate capul.

La urma urmei, cum diferă capul de corp? În lumea corporală, acestea sunt făcute din substanțe diferite – creier și carne.

Care este diferența dintre capul spiritual și corp (Roş și Guf)? Cum diferă gândul de dorință? La urma urmei, nu este dorința singurul lucru creat de Creator? Principiul capului este o separare de dorința de a se bucura, care permite omului să efectueze o acțiune deasupra lui. De aceea, dorințele, vase spirituale (Kelim), devin un „cap” care primește iluminare de la Hasadim, lumina dăruirii, care le permite să se deconecteze de dorința din interiorul lor și să facă un calcul deasupra acesteia, ca și cum ar privi din exterior, obiectiv, precum un observator independent.

Partea în care se poate lua o decizie obiectivă se numește cap. În aceasta constă diferența dintre o ființă umană și un animal, și în general, dintre om și întreaga natură (minerală, vegetală și animală).

În lumea spirituală, toate distincțiile se găsesc în principiul esențial și nu în substanța în sine, așa cum este cazul în lumea noastră.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 05/07/10, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Studiul celor zece Sfirot - Niciun comentariu→

Întrebare: Malchut se ridică la Zeir Anpin, unde este atrasă lumina reflectată și are loc o cuplare [Zivug]. Lumina reflectată [Or Hozer] nu provine de la Parţuf-ul anterior, ci de la lumina înconjurătoare [Or Makif] care a fost respinsă anterior.

Care este diferența dintre lumina reflectată a lui Hochma din nivelul anterior și lumina reflectată a lui Hochma din stadiu actual? Este o nouă porțiune a aceleiași lumini sau există diferențe în lumina însăși?

Răspuns: Există o diferență uriașă între aceste lumini. La nivelul anterior era Parţuf Keter, iar acum este Parţuf Hochma, iar între ele au loc diverse interacțiuni.

Cred că ar trebui să memorăm mecanic ceea ce scrie Baal HaSulam, iar mai târziu, odată ce vom simți acest lucru asupra noastră, va deveni treptat clar cum aceste lumini intră și ies și alternează între ele.

Întrebare: Fiecare dintre noi, care se angajează în corectare, va merita să atragă o lumină nouă?

Răspuns: Da, fiecare dintre noi va atrage acea lumină care este atrasă de sufletul său, Malchut al său.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 10/28/25, „Studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Studiul celor zece Sfirot - Niciun comentariu→