Toata istoria omenirii arata ca rugamintile staruitoare catre Creator nu merita un raspuns clar de la El. Asta ridica o intrebare: Daca exista Creatorul, atunci exista vreo cale de a comunica cu El? Sau aceasta intrebare va ramane un mister pentru totdeauna, la fel ca OZNurile si viata pe alte planete, unde suntem lasati in intuneric pentru totdeauna cu privire la existenta altor civilizatii in afara pamantului, care poate ca exista, dar nu doresc sa ia contact cu noi?

Pentru a obtine contact cu Creatorul, trebuie sa stabilim o conexiune cu oamenii care sunt deja in conexiune cu El. Trebuie sa ne lipim de cei care sunt conectati cu Sistemul Superior. Atunci, vom fi ca un copil care se lipeste de un adult si, astfel, primeste tot ce are si adultul. Asa putem sa inaintam catre spiritualitate.

Daca vrem ca gandurile si dorintele noastre sa fie aceleasi ca cele ale marilor kabbalisti (Baal HaSulam si Rabash), atunci vom fi influentati de aceeasi Lumina care ii implineste pe ei. Asta ne va remedia problemele, inclusiv toata boala corpurilor si a sufletelor noastre. Lumina stie ce trebuie corectat si aranjeaza totul in modul cel mai bun cu putinta.

Adevarul este ca noi nu stim ce anume e bine cu adevarat pentru noi. Noi trebuie doar sa dorim sa ne apropiem de Lumina, iar Ea va face totul. Ca urmare, intreaga noastra lucrare este sa ne apropiem cat de mult putem de ceea ce au scris kabbalistii. Trebuie sa ne lipim de ei cu inimile noastre.

Acesta este modul in care putem sa inaintam pas cu pas. Indiferent ce ni se intampla, in ciuda tuturor problemelor, greselilor si confuziei, trebuie sa aspiram sa ne tragem mai aproape de Lumina.

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Putem si trebuie sa folosim egoismul copilului ca sa-l ajutam sa se dezvolte si sa avanseze. Asa cum Kabbalistii spun, “Coaja protejeaza fructul.” Trebuie sa incurajam aspiratiile egoiste ale copilului, intrucat, altfel, nu va avea energia de a avansa. Trebuie sa-l ademenim cu recompense pe care le asteapta si pe care stiinta Kabbalah i le ofera.

Lasati-l sa inceapa sa studieze Kabbalah pentru binele lui, cu scopul de a cuceri lumea, conform principiului, “De la ‘pentru binele meu’ la ‘pentru binele celorlalti’ “ (Mi Lo Lishma –  Lishma). Trebuie doar sa directionam aceasta energie in directia cea buna.

Copiii invata din exemple si din acest motiv trebuie sa-i invatam mesajul Kabbalei alegand exemplele cele mai bune. Cu scopul ca, copilul sa invete ceva, va trebui sa-i aratam cum. Acesta este singurul mod prin care putem sa plantam o samanta folositoare copilului – dandu-i un exemplu evident, mai degraba decat prin cuvinte.

Copilul trebuie sa vada idealul exprimat prin relatii sau interactiuni, in loc sa citeasca despre cum ar trebui sa se comporte. Exemplul trebuie sa fie extern si real, dar nu indreptat spre el. Altfel egoismul sau nu-l va accepta. Mai mult, observand un anumit tip de comportament la ceilalti, egoismul copilului il va impinge sa-i imite. Deci, tot ce avem de facut este de a alege exemplele corecte pentru copiii nostri.

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dorinta de a te bucura este necesara fizic, pentru ca fara ea, ne-ar fi imposibil sa invatam sa daruim. Pot doar sa schimb forma dorintei mele, insamnand ca pot invata sa o folosesc pentru altii in loc s-o folosesc pentru mine.

Apoi voi percepe realitatea diferit – nu in interiorul meu, ci in afara mea. Si apoi voi intelege ca am vazut o lume imaginara in interiorul meu. Ceva era gresit in interiorul meu, facandu-ma sa ma gandesc ca realitatea se divide in mine si in lumea din afara mea. Dar cand am corectat aceasta divizare imaginara a lumii in partile ei componente si le-am pus apoi la un loc, incorporand toate dorintele lumii, care-mi pareau straine, sau ca existau in afara mea, atunci am obtinut o singura dorinta sau kli.

Deci, se dovedeste ca problema cu care ne confruntam este pur psihologica, asa cum Baal HaSulam scria in articolul “Stiinta Kabbalah”. Trebuie sa analizam dorintele noastre si sa vedem cat de eronat ne folosim dorintele, exploatandu-i pe ceilalti. Cand descoperi ca totul in jurul tau este format din propriile dorinte, atunci iti dai seama: pentru ca anume traiesti? Este ca si cum te-ai juca cu fiul tau cel mic, incercand sa-l induci in eroare cu scopul de a profita de el.

Ei bine, in exact acest mod noi ne purtam fata de restul lumii, care ne pare straina datorita fortei de separare. Dar cand adevarul va iesi la iveala, vom vedea o lume diferita.

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce ar trebui sa fac daca am dificultati in a imi continua studiile si simt ca si cum as fi impins la o parte?

Raspunsul meu: Atunci cand simti o impovarare a inimii, dezamagire si plangeri egoiste, acestea sunt sentimente pe care le primesti de Sus. Ce ar trebui sa faci? Micsoreaza-ti cerintele: daca stai culcat la pamant, nu mai ai unde sa cazi.

Si daca hotarasti ca nu ai nevoie de nimic, decat sa fii in starea de daruire, atunci va fi imposibil sa fii scos din aceasta stare. Asta pentru ca iti vei respinge Malchut-ul (dorintele egoiste) si vei ramane credincios lui Bina (daruirea).

Atunci, esti ca un embrion in pantecele mamei, gata sa lasi Nivelul Superior sa iti faca ce vrea! Si atunci, Nivelul Superior incepe sa dezvolte o calitate a daruirii si mai mare in interiorul tau, pana cand tu te nasti intru lumea spirituala.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O intrebare pe care am primit-o: Uneori, in viata, exista acele clipe rare cand simti ca totul in jurul tau este plin de o forta deosebita, care te invaluie cu blandete si umple intreaga lume de iubire. Aceasta senzatie este cea mai intensa placere pe care ai simtit-o vreodata. Si stii ca, in toata lumea, stau la coada o multime de oameni, asteptand sa simta aceasta senzatie plina de placere.

Si daca toata asta este doar o parte microscopica din ceea ce simti atunci cand te inalti la primul nivel spiritual, atunci oare e posibil sa suporti genul acesta de placere? Eu insumi am avut o astfel de experienta – si nu-mi imaginez cum e posibil ca, inauntrul sentimentelor tale, sa mai ai loc si pentru altceva.

Raspunsul meu: Bineinteles ca n-ai fi in stare sa o suporti! Sa spunem ca esti pe cale sa castigi un milion de dolari la loto: inima ta ar plesni, pur si simplu, pentru ca noi suntem la fel de impresionati de lucrurile rele cat si de cele bune. Te simti bine pana la un punct, dar dupa ce treci de limita aceea, e „prea mult bine”, iar experienta devine prea intensa pentru tine.

Asta se intampla deoarece capacitatile tale de a simti sunt foarte limitate si trebuie sa le largim. Trebuie sa simtim eternitatea, perfectiunea, nemarginirea si infinitatea – in toate sensurile si din toate perspectivele. Fiecare persoana din lume va trebui sa-L simta pe Creator pe deplin si in intregime. Fiecare dintre noi va trebui sa simta toata puterea si cuprinderea Creatorului, sa aiba experienta intregului Sau program si a tuturor abilitatilor Sale launtrice.

Ca urmare, toata lucrarea noastra si unicul scop al studiilor noastre si al vietii noastre este sa ne extindem sensibilitatea pentru primirea placerii. Acesta este motivul pentru care stiinta Kabbalei se numeste Kabbalah, care inseamna „primire”.

Trebuie sa invatam doar cum sa facem acest lucru in mod corect. Acum, cu totii primim in mod egoist si, ca urmare, ne distrugem in permanenta dorinta, care dispare mereu. Sa spunem ca m-am bucurat de ceva pentru o clipa, dar apoi, placerea a disparut. Poate ca a durat cateva minute, cateva ore sau chiar cateva saptamani (daca lucrul pe care l-am primit a fost chiar foarte mare – cum ar fi o casa noua sau vreo calatorie incitanta). Dar, in cele din urma, totul se sfarseste si dispare.

Trebuie sa construim un Kli sau o dorinta care va fi eterna si nu va disparea. Creatorul vrea un singur lucru de la tine: sa inveti sa te bucuri, ca sa simti placere de la totul, chiar si de la aceasta viata pamanteasca. Nu e nevoie sa te restrictionezi in niciun fel, nu e nevoie sa fii pustnic.

Placerea pe care o vei simti va creste continuu si se va face mai mare. Pentru asta, trebuie doar sa studiezi tot ce este natura (inclusiv aceasta lume) si sa discerni in ce mod poti sa simti acea placere.

Dar asta e ceva ce nu stim! Este bine stiut ca am trait in aceasta lume vreme de mii de ani – si tot n-am invatat sa derivam placere din asta. Cu timpul, nu facem decat sa ne simtim din ce in ce mai nefericiti.

In cele din urma, ce vrea un om inteligent de la viata? Sa se bucure de ea! Si nu poate sa faca asta nici macar in aceasta viata mica si pamanteasca. Si nici nu invata cum sa o faca! El nu face decat sa isi inrautateasca viata din ce in ce mai mult. Dar la capatul tuturor incercarilor noastre, atunci cand suntem dezamagiti de toate, stiinta Kabbalah vine la noi si ne invata cum sa ne bucuram.

Gandeste-te numai: cata placere poti sa absorbi? Esti ca un copil care viseaza la o cutie de inghetata, dar, in realitate, el nu poate sa manance mai mult de trei portii. La fel si tu: ai primit o mica stralucire spirituala si nu poti sa-ti imaginezi cum ar fi posibil mai mult decat atat. Dar cel mai mic nivel spiritual este de un miliard de ori (sau chiar de un miliard la puterea un miliard) mai mare decat ceea ce ai simtit tu in acea clipa neobisnuita, cand ti s-a dezvaluit un pic din spiritualitate.

Traducere – Laura Christiana Ghita

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

Am fost  intrebat: Ce este credinta in Kabbalah?

Raspunsul meu: In Kabbalah, credinta este daruire. Este atunci cand cineva este capabil sa daruiasca, in ciuda dorintei sale de a primi. Aceasta se numeste, „credinta mai presus de ratiune.”

Natura omului este dorinta de a primi, iar credinta este capacitatea de a darui – aceasta e opusa  naturii noastre. Singura cale pentru noi, de a dobandi calitatea de a darui este cu ajutorul Luminii Superioare, pentru ca ne ofera posibilitatea de a ne ridica mai sus si de a actiona dintr-o dorinta diferita: de dragul celorlalti, sau de dragul Creatorului. Apoi actiunile din  această dorinta inlocuiesc pe cele din dorinţa naturala. Şi datorita acestui fapt, vom deveni dependenti de Nivelul Superior (devenim „sclavii Creatorului”), mai degraba decat de cel individual (propriul tau sclav).

De aceea, daca ai incredere in mine, inseamna ca ai actionat de dragul meu cu toate capacitatile tale. De fapt, vei deveni ca mine. Asta se intampla pentru ca in mod normal, fiecare persoana este, in intregime, opusul alteia. Dar daca cineva are incredere in mine, inseamnă ca a neutralizat dorintele sale cu privire la mine si, prin aceste dorinte, el si eu suntem unul.

Opusul credintei este cunoasterea, care este atunci cand acţionam de dragul propriilor dorinte. Credinta este, totusi, atunci cand actionam  de dragul de a indeplini dorintele altora. Cand o persoana are aceasta calitate, ea este capabila sa simta lucrurile din afara ei, prin dorintele altora. Si lumea simturilor, prin aceste dorinte, este cea mai inalta, lumea spirituala. Acesta este motivul pentru care credinta este strans legata de dragoste (dragostea pentru o alta persoana), pentru ca dragostea este capacitatea  de a inlocui dorinta proprie cu dorinta altei persoane, si de a indeplini aceasta dorinta.

Dupa cum puteti vedea, in Kabbalah, credinta este atunci cand o persoana stapaneste calitatea de a darui – o mare calitate. In mod cert, aceasta nu are legatura cu credinta asa cum este inteleasa in lumea noastra: a crede in ceea ce spune altcineva si acceptand aceasta ca pe un fapt. Cu acest fel de credinta, eu pot sa accept greseala altei persoane sau falsa credinta ca un fapt si, apoi, sa-l utilizez ca o baza pentru toate actiunile mele si intreaga mea viata.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Constatam schimbari la Casa Alba, Presedintele a ajuns la putere iar presiunea asupra Israelului a crescut. Acest lucru poate duce la intensificarea vederilor conflictuale ale natiunilor noastre. Ar trebui oare sa ne concentram gandurile pe acest aspect?

Raspuns: Politica e inteligibila si nonlineara; asteptarile publicului de la reprezentantii politici rareori coincid cu planurile politicienilor; ele sunt in schimb indreptate spre tinte precise. E o problema complicata, in care n-ar trebui sa intram.

Oricum, e necesar sa intelegem ca in masura in care natiunea Israelului amana realizarea misiunii sale, presiunea se va mari. Trebuie sa ii facem pe oameni sa inteleaga si simta nevoia corectiei. Ei trebuie sa accepte sa-si joace rolul in dezvoltarea spirituala a intregii omeniri. Natiunea Israelului ar trebui sa inteleaga si sa accepte aceasta sarcina si sa constientizeze vina ei pentru ceea ce se intampla.

Presiunea asupra noastra de a trezi natiunea Isarelului va creste. Exact acest lucru s-a intimplat cu noi in timpul istoriei – incepand cu faraonii egipteni pana in prezent. Profetii au scris despre asta; ei au spus ca daca nu ne vom da seama de responsabilitatea pe care o avem, vom avea de suportat incercari din cele mai grele.

Presiunea pe care o simtim nu e altceva decat starile pe care nu le-am corectat inca, si desi trebuie sa o facem, nu am folosit oportunitatile care ni s-au ivit. In masura in care presiunea creste, putem judeca starile noastre necorectate. Starile insele sunt oricum revelate conform gradului de evolutie al persoanei respective.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce dezvoltarea naturala a omenirii nu duce la intelegerea faptului ca trebuie sa fim conectati cu totii, unii cu ceilalti, printr-o conexiune binevoitoare?

Raspunsul meu: Toata lumea poate sa dea si sa ia folosindu-si calitatile bazate pe ego – la locul de munca, in comert si la nivel social. Atunci cand proprietatile noastre bazate pe ego ajung la un nivel global, international, ajungem la realizarea maxima a dorintelor noastre. Aici se sfarseste prima faza a dezvoltarii omenesti si incepe o alta faza – aceea de corectare a dorintei dezvoltate.

Cerinta naturii este sa restauram conexiunea dintre noi, care a fost rupta chiar inainte ca noi sa ne nastem. Aceasta conexiune poate fi corectata numai cu ajutorul Luminii, pe care o poate oferi stiinta Cabalei.

Dorinta de a iti intemeia o familie, de a asigura copiilor ceea ce trebuie, de a fi un bun vecin, de a da si de a primi, de a face bani unii cu altii, de a trai in pace – toate acestea exista in cadrul dorintei bazate pe ego.

Dar daca vorbim despre un nou sistem de conexiune intre noi, nu e vorba de un sistem de comert reciproc benefic, ci de un sistem in care sunt obligat sa dau tuturor; trebuie sa investesc in toata lumea. Nu este vorba de o tranzitie la un comert mai mare, cu un grad mai mare de participare, desi lumea ar putea sa o inteleaga in acest fel. Toata lumea intelege ca trebuie sa fim interconectati intr-un mod pozitiv. Dar ceea ce ne cere Natura sunt relatii din inima, bazate pe principiile daruirii si iubirii – nu doar un comert cinstit!

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Individul care traieste in propria realitate, poate, brusc sa inceapa sa inteleaga, ca aceasta intreaga realitate se desfasoara pur si simplu in fata lui si ca el nu are absolut nici o libertate de alegere. Este ca si cum el sta intr-o sala si se uita la un film care arata cum el sta intr-o sala si urmareste acel film si asa mai departe, la infinit.

Unde este aici, adevarata realitate? Cu aceasta intrebare incepe cautarea interioara. Aceasta cautare aduce pana la punctul in care incepe sa vada ca ‘acolo’ nu este nimic in afara lui: totul se intampla in interiorul sau; In tot acest timp, corpul si emotiile reflecta aceste imagini interioare pe care el le percepe ca realitate.

Rabash descrie aceasta, in povestea unui surugiu. Surugiul avea o casa, sotie, copii, un cal si o caruta si era foarte fericit cu viata lui. Dintr-odata, el pierde totul: familia, sotia, copiii, si-i moare chiar si calul. In final, de spaima si durere, moare si el.

Ajunge in Rai si pentru ca trecuse prin toate aceste suferinte, sigur ca va fi rasplatit cu un cadou. El primeste chiar mai mult decat si-a dorit: senzatia ca are o casa, sotie, copii, o caruta si mai multi cai! Deci, el isi imagineaza ca, conduce un atelaj cu cai puternici si este plin de succes la locul sau de munca; in concluzie, el se bucura de viata!

Poate ca si noi suntem, de asemenea, intr-o astfel de stare? Cum putem determina acest lucru? Cum putem ‘iesi’ din noi insine si sa vedem ce se intampla cu adevarat? Oare suntem niste somnambuli? Sau poate suntem controlati de niste extraterestri, care ne-au plasat in formaldehida si ruleaza pentru noi un film, in timp ce, in realitate noi suntem acolo, inchisi in sticle si dormim de milioane de ani. Si asta consideram noi a fi lumea noastra ?

Dar exista o metoda care ne permite sa reusim a depasi aceasta intreaga realitate si s-o vedem din perspectiva Fortei Superioare, a Creatorului. E sinonim cu imaginea in care un peste, brusc, incepe sa intrebe: “Cine a schimbat apa in acvariu?”

Si astfel, incepe un alt drum care duce o persoana fata in fata cu Creatorul sau. Acest lucru se intampla atunci cand atingem aceasta metoda si o folosim ca sa accedem spre El.

Filed under: Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: O persoana care stie ca intreaga lume e un sistem unic poate incepe sa se corecteze. Dar cum ramane cu oamenii care nu stiu nimic despre asta si continua sa actioneze incorect in sistem, in dauna celorlalti?
Raspunsul meu: Noi trebuie sa ne continuam eforturile de a le explica, si cu cat vor intelege mai mult de ce e nevoie de actiuni corecte, cu atat va fi mai bine pentru noi toti.
Trebuie sa privesti lumea ca parte din tine, care nu e inca corectata si prin urmare pare straina. Oricum, daca o corectezi, te vei atasa de ea si o vei simti ca parte integranta din tine. Asa are loc revelatia.
Daca intr-adevar simti cat de mult depinzi de altii, atunci, in acelasi timp, vei descoperi ca toti sunt parte din tine, dar in afara controlului tau. Ei sunt precum copiii tai pe care ii simti ca parte inseparabila din tine, chiar daca nu asculta de tine si nu vor sa fie impreuna cu tine.
Astfel se dezvaluie de fapt ca toate sufletele, omenirea intreaga sunt parti ale sufletului tau. Dar esti inselat constient de sentimentul ca ei sunt separati de tine, ca sunt straini. Altfel corectarea ar fi imposibila. Daca pentru inceput, as fi simtit ca lumea intreaga e parte din mine, nu as fi fost in stare sa corectez nimic. Senzatia mea, ca ei sunt straini, ca e o distanta care ne separa, e exact motivul pentru care e usor pentru mine sa ii corectez. Daca as simti aceste parti inauntrul meu, ar fi un lucru groaznic si foarte greu de facut; n-as putea sa ma ating de ele.
De aceea Creatorul „le-a smuls” in afara mea si mi-a dat ocazia sa ma raportez la ele ca la niste straini. Daca doresc sa mi-i apropii si sa primesc o influenta buna ca replica de la ei – asta inseamna ca, deja ii corectez. Aceasta iluzie a separarii intre mine si straini serveste scopului corectarii mele, dar in realitate, sunt partile mele proprii, inseparabile.

Filed under: Perceptie - Niciun comentariu→