Stiinta Kabbalah este calea prin care care o persoana atrage Fortele Superioare, pentru a dobandi revelatia Fortei de Guvernare Superioare (Creatorul).

Legea individuala: Inainte ca intreaga umanitate sa aiba revelatia comuna a Fortei Superioare, exista cativa indivizi alesi care sunt capabili sa atinga acest nivel.

Legea generala: La sfarsitul dezvoltarii ei, intreaga umanitate trebuie sa ajunga la relevarea Fortei de Guvernare Superioara, dobandind acest lucru in totalitate. Studiind calea adeziunii cu Creatorul, Kabbalah exploreaza ordinea coborarii Lumilor de sus in jos, asta este, din Lumea Infinitului catre aceasta lume, ca si dobandirea Fortei Superioare de jos in sus, urcand treptele care s-au format prin coborarea Lumilor.

Dobandirea Fortei Guvernatoare este gradual dirijata in sentimentele noastre, in functie de corectarea egoismului nostru.  Forta Superioara trebuie dobandita gradual, in functie de legile stabilite de coborarea de sus in jos.

Kabbalah studiaza Lumea pe care nu o putem simti.  Un kabalist simte la inceput aceasta Lume si dupa aceea incepe sa o perceapa cu adevarat. Aceia care nu simt Lumea Superioara cred ca, Kabbalah studiaza ceva abstract si detasat de realitate. Dar este tocmai contrariul. Kabbalah descrie numai o realitatea tangibila, care poate fi perceputa cu adevarat.

Totul este relevat de sus in jos in Lumile paralele, iar aceste Lumi difera doar prin materia lor, care este calitatea dorintei. Totusi, obiectele si formele sunt la fel ca urma unui sigiliu. Toate detaliile Lumii Superioare (radacinile) sunt reflectate in lumea noastra (ramurile). O radacina controleaza ramura sa, in tot.

Limbajul ramurilor. Limbajul ramurilor a fost creat de Kabalisti, pe baza conexiunilor dintre fiecare ramura din lumea noastra cu radacina ei din Lumea Superioara. Cu toate acestea, limbajul ramurilor nu poate fi inteles decat de cei care simt radacinile. Aspiratia de a dobandi Forta Superioara face ca Lumina sa straluceasca de la radacina la ramura, astfel corectand ramura la nivelul radacinii.

Filed under: Educatie, Perceptie - Niciun comentariu→

Inainte ca sa fie atinsa culmea creatiei, este necesar un proces de obtinere a dorintei de a fi indeplinita. Zi de zi vedem exemple ale acestei pregatiri care anticipeaza implinirea, precum ritualurile de imperechere la animale sau modul in care savuram noi o masa delicioasa. Etapa pregatitoare care creeaza o dorinta este intotdeauna mai importanta decat implinirea in sine pentru ca ea determina marimea si felul placerii pe care o vom trai pana la urma.

In spiritualitate totul depinde de dorinta, intrucat Lumina (Placerea) este vesnica, nesfarsita si de o liniste absoluta. Ea umple complet spatiul din jurul nostru in fiecare clipa. Ceea ce ne lipseste este dorinta de a O primi si instrumentele de a O percepe.

Oricum, pentru a capta Lumina, dorinta este cladita in mod gradat, adaugandu-i treptat condimentele: piperul, sarea, mustarul, si alte mirodenii, care sa ne stimuleze apetitul. Este la fel ca in flirt, caci Creatorul se joaca frecvent cu noi, lasandu-ne sa gustam placerea si apoi lipsindu-ne de ea. Acest joc ne cladeste si ne rafineaza atitudinea corecta pe care sa o avem in viitoarea reusita.

Torah este numita mirodenie, condiment (Torah Tavlin) pentru ca ne reveleaza dorinta, ne invata cum sa o cultivam si cum sa ne-o indeplinim in mod corect. Mai precis ea ne conduce catre dreapta placere si implinirea care ne asteapta in viitor. Acum incercam sa dam dorintei o forma corecta cu ajutorul Torei; fara ea nu am putea simti Lumina, chit ca ea se afla in jurul nostru.

Nu avem inca dorintele care sa tinteasca si sa ne ajute sa revelam Lumina. Suntem la fel ca radioul care trebuie acordat pe o anumita frecventa (lungime de unda) pentru a receptiona semnalul transmis. Pentru a atrage unda exterioara, radioul trebuie sa creeze o lungime de unda care sa corespunda cat mai bine cu aceea care exista in afara lui.

Datorita studiilor noastre, receptionam un pic din gustul aromelor spirituale si atragem Lumina care ne inalta, ca apoi sa ne lase in cadere libera. Uneori ne simtim bine, alteori nu. Oricum, acesta este modul in care cladim vasul pentru Lumina, ca instrument al perceptiei ei.  Cu alte cuvinte, cream o unda, care seamana cu Lumina care exista in afara noastra; numai asa putem reusi.

In clipa in care instrumentul este pregatit, incepe sa primeasca Lumina. Nu este nici un secret aici. ne pare un mister numai pentru ca nu o vedem, iar dorinta noastra nu este inca pregatita pentru ea. Aceasta este singura noastra problema. Nimic din afara nu ne este ascuns; ascunderea este in noi insine.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Spargerea sufletului comun a fost un lucru maret. Prin spargere, Creatorul ne-a oferit oportunitatea de a exista si de a ne manifesta ca individualitati. Deoarece, daca partile sufletului comun nu ar fi fost la distanta una de alta, nu am fi putut construi imaginea Creatorului si sa ne percem pe noi in relatie cu altii. Ne-am fi dizolvat in Lumina, atat cat este posibil ,pentru un obiect unit.

Creatia nu poate exista intr-un tot; noi existam doar atunci cand suntem noi si alcineva. Perceptia noastra rezulta din distanta dintre noi. Nu putem atinge nimic din cadrul unei lumini absolute sau a unui intuneric absolut.

Din acest motiv, ruptura sufletului comun ne ofera oportunitatea sa obtinem si sa experimentam existenta. Altfel, daca ar fi trebuit sa ne gasim pe noi in absolut, sau total intuneric, nu am putea simti nimic, nu am putea simti ca existam. Aceasta este din cauza faptului ca toate simturile noastre se bazeaza pe perceptia dintre opusuri, ca si linistea contrar sunetului. Daca ar fi liniste in toate simturile noastre, nu am fi capabili sa ne percepem..

Asadar, ruptura s-a intamplat tocmai ca sa dea creatiei oportunitatea sa existe si sa se perceapa. Acesta este modelul divin. Noi umplem spatiul unde ruptura a survenit. Noi umplem spatiul dintre partile care aparent par a fi departate una de alta in Lumina. In realitate, a fost Creatorul cel care ne-a despartit dintr-un tot unitar, ca sa ne ofere oportunitatea sa atingem aceeasi unitate, in mod individual.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul Pekudei (Evidente), Paragraful 15: Cand creatorul a spus lui Moise, Fa Tabernacolul, Moise a fost naucit; el nu a stiut ce sa faca pana cand Creatorul nu i-a aratat, precum este scris –Si vezi si fa-i pe ei dupa modelul lor, care este aratat tie in munte. Dupa modelul lor inseamna  ca Creatorul i-a aratat lui Moise totul in stadiul sau superior, in forma spirituala, si fiecare din formele spirituale de deasupra isi creau forma, similar cu forma inchipuita de mai jos, de pe pamant. Astfel a stiut Moise.

In aceasta consta munca noastra deoarece Lumea Spirituala nu are o forma si noi nu stim ce este  Lumina Superioara. Aceasta notiune nu exista separata de creatie. Noi o putem atinge si defini doar in relatie cu noi insine si prin simturile noastre. Cu toate acestea, simturile noastre sunt imaginare deoarece intotdeauna noi simtim reactiile la o influenta exterioara. Nu vom gasi niciodata ce se intampla de fapt, in exteriorul nostrum, deoarece nu ne putem extrage pe noi insine din perceptia simturilor noastre.

Se pare ca putem percepe doar in masura similitudinii proprietatii noastre cu proprietatea spirituala. Cand proprietatile omului si ale Creatorului coincid, omul reveleaza Creatorul in masura acestei similitudini. Initial, noi am perceput doar forma imaginara a acestei lumi. Munca noastra consta in a ne ridica si a cere ca forma spirituala Superioara sa se imbrace in ea. O data ce avem aceste doua forme unde una o contine pe cealalta, vom dobandi o mai buna perceptie a lumii.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Inainte de pacatul sau, Adam HaRishon a atins lumea doar intr-o singura forma, fara reflexia sa imaginara, in aceasta lume. Intreaga sa reusita a fost in interiorul Bina. El a fost nascut deja circumcis, ceea ce inseamna deconectat (taiat) de Malchut. Din cauza aceasta el a vazut doar adevarata forma a daruirii ce a fost in Bina. Cu toate acestea, toate celelalte forme de atingere a Creatorului au loc in interiorul conexiunii dintre Malchut si Bina.

Reflexia lui Bina in Malchut este considerata imaginara, in timp ce Bina este forma adevarata si autentica. Malchut este numit oglinda lui Bina. Bina si Malchut, realitatea, imaginar si adevarat, sunt conectate pana la Finalul Corectiei. Nu putem spune nici macar ca adevarul este cu totul adevarat deoarece noi intotdeauna atingem limitatul Malchut din Bina; perceptia lui Bina si Malchut se bazeaza pe reflexia lui Bina ce o primim inauntrul lui Malchut. Cu toate acestea, realitatea imaginara nu este un miraj, ci este mai degraba o reflexie care are o existenta adevarata.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Ruperea creeaza realitatea imaginara, spatiul si distantele. Parti din Malchut au fost indepartate unele de altele in timpul spargerii sufletului. Spatiul dintre aceste particule este locul in care ma diferentiez de ceilalti, aceia care imi sunt apropiati dar si cei de care sunt departe. In aceasta sfera imaginez o distanta intre aceste parti separate, care nu sunt conectate intr-un intreg.

Astfel, faptul ca eu percep aceasta realitate este rezultatul spargerii. Daca aceasta realitate nu ar fi existat, nu as fi fost capabil sa lucrez la atragerea si conectarea cu ceilalti. Nu as fi avut oportunitatea de a tinde spre ceava. La urma urmei, intreaga mea cunoastere vine de la aspiratia de a afla Ce-i asta? Si astfel am adus mai aproape obiectul care ma interesa, tot asa ca un copil, care duce totul la gura, cel mai evoluat organ de simt al sau, pentru a gusta.

Odata ce exista spargerea, mai intai am inceput, egoist, sa ma lupt pentru a pune la loc partile individuale ale mele, si apoi de a le uni in dorinta de a darui.  Daca vreau sa le unesc in mod egoist, inseamna ca vreau sa am numai senzatia mea. Oricum, daca vreau sa ma unesc cu ceilalti in daruirea fata de ei, eu prin aceasta obtin Lumina care a disparut in spargere. Vreau sa umplu golul dintre noi si Lumina.

Cladesc imaginea Creatorului in dorinte (Kelim), care sunt indepartate unele fata de altele. Umplu acest loc gol dintre ele cu Lumina mea Reflectata. Aceasta inseamna ca alcatuiesc imaginea Creatorului. Prin urmare, Creatorul (Bore), inseamna Vino si Vezi (Bo-Re), deci Eu Il creez.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Pentru ca Stiinta Kabbalah vorbeste numai despre ceea ce exista in interiorul nostru, aceasta este numita Tora Interioara, Intelepciune Interioara. In realitate, trupurile noastre si toata aceasta materie nu exista. Prin urmare, aceasta lume este numita – lume imaginara. De indata ce vom incepe sa percepem realitatea in mod corect, vom incepe sa simtim ca toate acestea nu exista decat in dorinta. Dorinta noastra ne ofera diferite niveluri de senzatie ale acestei existente, ca natura neinsufletita, plante, animale si fiinte umane. Cu toate acestea, toate sunt, de fapt, fenomene diferite in  interiorul dorintei.

Trebuie sa ne dam seama ca traim intr-o matrice de senzatie, in care tot ceea ce exista este in exclusivitate in senzatia noastra. Acest lucru inseamna ca exista dorinta de a primi placere, care percepe fenomenele care apar in ea. Prin urmare, este important pentru noi sa nu uitam acest lucru, deoarece aceasta abordare asupra perceptiei realitatii, ca “totul depinde de mine, mai degraba, decat de ceea ce este in afara”, ne conduce la corectarea noastra interioara.

Ne percepem pe noi insine in dorintele noastre pe fundalul alb al Luminii Superioare. Totul este pe fundalul Luminii Superioare. Lumea Infinitului este doar Lumina alba Superioara. Ne vom vedea pe noi insine, cand vom ajunge la aceeasi stare, perceptie, realitate si calitati, ca Lumina.

Intre timp, cele 125 de grade, prin care am coborat din aceasta stare sunt grade de distantare mai mare si mai mare de Lumina alba, pe fondul prin care ne vedem pe noi insine. Prin urmare, tot ceea ce vedem in jurul nostru este dorinta noastra care include nivelurile neanimat, vegetativ, animat si uman. Acestea sunt cele 4 niveluri de Aviut (grosimea dorintei), in toate formele sale interioare diverse, si care sunt masurile de diferenta ale noastre fata de Lumina alba.

Aceste imagini sunt, de fapt, realitatea noastra, care ni se prezinta sub forma acestei lumi. Astfel, efortul nostru constant de a dezvalui realitatea adevarata, de a ne uni cu adevarata imagine a realitatii ne obliga sa ne corectam si sa ne perfectionam pe noi insine si, in acest sens sa vedem ca toti suntem conectati impreuna.

Cu cat mai mult ne unim unii cu altii si aderam la Lumina alba, cu atat avansam spre viata noastra vesnica si perfecta in Lumea Infinitului. Si toate aceste fenomene pe care le vedem si percepem ca exterioare vor trece ca un vis. In realitate, traim doar in interiorul Luminii albe.

Acest punct fundamental al Stiintei Kabbalah este extrem de important, deoarece separa Stiinta Kabbalah de toate invataturile filosofice, religii, credinte si alte metode variate. Stiinta Kabbalah spune ca persoana trebuie sa corecteze numai dorinta sa, pentru a o face similara cu Lumina alba. Actiunile fizice externe nu au nimic de a face cu ea.

Filed under: Perceptie - Niciun comentariu→

Dorinta noastra egoista filtreaza realitatea pentru a se potrivi scopului sau. Ca efect, noi vedem lumea prin filtru. Cu alte cuvinte noi nu vedem lumea, natura, societatea si oamenii obiectiv, in felul in care ei arata cu adevarat, vom vedea mai degraba decat ce este profitabil pentru ego-ul nostru, ceea ce este fie benefic, fie, daunator acestuia. Astfel, dintr-o realitate infinita pentru noi are sens doar o parte minuscula numita “aceasta lume” pentru ca ego-ul nostru nu poate percepe nimic mai mult decat atat.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Stiinta Kabbalah imi spune ca realitatea nu exista in afara mea.

Toata realitatea exista in interiorul persoanei care o observa si o simte. In afara mea nu exista nimic. Problema este ca noi nu suntem obisnuiti cu aceasta perceptie a realitatii.

Sunt nascut sa percep realitatea prin intermediul celor cinci simturi ale corpului meu. Acest lucru este foarte limitativ si este greu sa ma refer la o lume diferita.

Cand incep sa realizez ca realitatea mea depinde de calitatile din mine, atunci ma obliga sa le examinez si sa determin ce ar trebui sa fie. Imi dau seama ca trebuie sa le corectez, in scopul de a crea o adevarata, neschimbatoare, eterna realitate, in interiorul meu. Aceasta este realitatea adevarata, dar eu trebuie sa traiesc intr-o stare diferita, in niveluri diferite, de realitate falsa, inainte de a putea ajunge la ea.

Kabalistii ne spun cum sa realizam o perceptie fidela a realitatii. Ei imi spun ca eu sunt cel care determina viata mea proprie. Daca as incepe sa privesc viata, in functie de perceptia ca “totul exista in mine”, atunci as putea plasa intreaga lume exterioara, in mine.

Apoi, eu niciodata nu voi muri, pentru ca intreaga lume va ramane in mine si voi continua sa exist in interiorul acesteia.

Deci, perceptia realitatii, care prima data ni se pare o filosofie abstracta, ceva virtual si ireal, devine o chestiune a “vietii si mortii noastre”. Daca as putea schimba calitatile mele, perceptia mea, tot ce in prezent vad si simt ca existand in afara mea, atunci incep sa percep si sa simt lumea ca fenomene in interiorul meu, calitatea mea neschimbatoare, eterna, existenta perfecta, si unde nimic nu se schimba, dispare, sau piere. Prin schimbarea perceptiei mele asupra realitatii, din extern in intern, prin plasarea acesteia in mine, eu urc 125 de grade de perceptie a realitatii, si ajung la o stare de conexiune completa cu eternitatea, pentru ca percep totul, in mine.

Filed under: Perceptie - Niciun comentariu→

Placerea de a te bucura inauntrul si in afara ta nu este nici un obstacol in unirea dintre Creator si creatura. Singurul lucru care sta in drum este forma egoista a dorintei, care este opusa Creatorului. In orice caz dorinta insasi este un material perfect pentru receptionarea Luminii.

Daca vreau sa prind o unda radio, nu am nevoie sa fiu eu insumi o unda, am nevoie, pur si simplu, de un material care sa obtina aceeasi calitate cu cea a undei. Materialul in sine nu este nici un impediment, din contra, este fundatia in care voi descoperi unda. Eu trebuie doar sa fac acest material, cu calitati asemanatoare undei radio si apoi prin materialul meu pot sa-i prind influenta. Cu alte cuvinte, eu voi percepe forma de unda pentru care voi fi capabil.

Daca nu era pentru dorinta mea de a avea placere, niciodata n-as fi fost capabil sa-L stiu si sa-L simt pe Creator. Cum pot sa-L percep daca El este Creatorul, o entitate care exista in afara mea? Pentru asta eu ar trebui sa-L accept inauntru si sa-L simt inauntrul meu, si asta e posibil in interiorul materialului meu numai prin primirea formei Lui.

Niciodata nu voi fi in stare sa-L simt, in afara materiei mele, pentru ca eu sunt creatura si pot sa simt doar ce este in interiorul meu. In orice caz, materialul meu nu ma impiedica, dimpotriva, percep Lumina prin materialul meu. Sunt ca un receptor radio care, desi este facut din metal, plastic si silicon, este capabil sa prinda unda radio, pentru ca el poate reconstrui forma undei, in interiorul sau. De aceea ar trebui sa ma focalizez pe materialul meu dar si pe intentia mea, fiindca intentia este forma.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→