Pentru a intelege si simti unde suntem, trebuie sa crestem spiritual. In lumea materiala, o picatura de samanta incepe sa creasca in pantecul mamei si, apoi, dupa ce vine in aceasta lume, continua sa traiasca intr-un spatiu mai larg, devenind in final o fiinta omeneasca. Un proces similar are loc in dezvoltarea noastra spirituala interna. La un stadiu anumit al vietii noastre pamantesti, incepem sa simtim o picatura de samanta spirituala, care se numeste punctul din inima, o dorinta catre dezvoltarea spirituala. Asta inseamna ca punctul s-a deschis singur. Nu am existat in aceasta lume, inainte ca parintii nostri sa ne dea nastere. Similar, suntem adusi la nasterea spirituala de tatal si de mama noastra (numite de asemnea Abba ve Ima in Kabbalah).

Cresterea spirituala se intampla sub influenta unei forte numita Lumina Superioara. Ne conduce prin ascunderi si relevari ale Luminii. Ne scutura relevandu-se noua si aratandu-ne realitatea si apoi ascunzand-o de noi din nou. Se joaca cu noi si ne creste sau descreste aspiratia noastra catre ea. Lumina ne influenteaza alterand starile prin care trecem: bine sau rau, claritate sau confuzie. Daca reactia noastra este corecta, ne dezvoltam, inca un minunt, inca o zi, inca o saptamana.

Dezvoltarea noastra poate dura mii de ani sau o putem completa intr-un an sau doi. Totul depinde de individ. Tot ceea ce trebuie sa stim este cum sa reactionam la fortele care conduc dezvolatarea noastra si sa incepem sa conectam totul la o singura sursa: Nu exista nimeni in afara de EL. El se ascunde in spatele realitatii vizibile.

Incep sa-L discern si sa sap adanc in aceasta realitate. Fac asta pentru a simti puterea si pentru a intelege cum lucreaza prin toate cortinele din aceasta lume, incluzand: prietenii apropiati, strainii, natura si chiar eu cand ma schimba intern.

Cu schimbarile interne, incep sa ma simt ca o cutie neagra care intelege si simte la un nivel mic schimbarile pe care le sufera. Incep sa inteleg ca singura mea sarcina este de a reactiona la ce mi se intampla. Impulsurile vin de la o realitate vizibila, de la cei care sunt aproape de mine, de la straini, prieteni si inamici; toti sunt umbre care blocheaza Lumina Superioara sa ajunga la mine.

Daca reusesc sa ma conectez cu Creatorul prin aceasta ascundere, se numeste o umbra a sfinteniei deoarece eu imi construiesc relatia cu Creatorul prin rezistenta ascunderii. In acel moment incep sa inteleg teatrul pe care el il joaca pentru mine si, prin el, sa-L descopar.

Din prima parte a Lectiei zilnice Kabbalah 4.06.10, Shamati, Art. 8

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Sufletul meu isi va aminti tot ce am invatat in aceasta viata? Voi continua sa invat Kabbalah si sa vin catre grup, in urmatoarea viata?

Raspuns: Singurul lucru pe care o persoana il ia cu ea din aceasta viata este calea spirituala pe care a mers, aceasta nu va dispare. De altfel, referitor la spiritualitate, noi suntem si continuam sa fim in aceeasi realitate, insa este usor ascunsa de noi.

Eu ma aflu tot timpul in interiorul sufletului meu, in ciuda faptului ca nu il simt, continui sa lucrez cu el si sa trec prin diferite stari. Toate astea se petrec  in sufletul meu etern. Faptul ca acum vad trupul fizic si aceasta lume in jurul meu este un miraj al starii mele spirituale.

Daca lucrez acum in interior, voi incepe, apoi, urmatoarea mea reincarnare de la un stadiu spiritual mai inalt si ma voi alatura unui grup de Kabbalah, mai repede, si voi avea mai mult succes in studiile mele. Intreaga mea cale anterioara va ramane cu mine in forma genelor spirituale (Reshimot), ea nu va dispare.  In lumea spiritala nimic nu dispare, lucrurile dispar doar in lumea noastra pentru ca aceasta intreaga lume va dispare, in cele din urma. Intre timp, nimic din ceea ce am obtinut prin dorinta mea egoista nu va ramane, caci dorinta insasi va dispare, doar vesmantul extern va ramane.

De fiecare data cand sufletul trece la o noua reincarnare, cladeste un mediu pentru sine, in concordanta cu abilitatea sa si cu necesitatea corectarii personale. De ce ma aflu in acest mediu si nu in altul? Pentru ca sufletul are nevoie de el. Nu se face niciun calcul care sa priveasca trupurile, ele exista in conexiunea dintre ele, in aceasta lume, in toate situatiile care sunt necesare  pentru  corectarea sufletului.

Intre timp, trupul nu este luat in calcul. De fapt, el nici nu exista, este o iluzie virtuala care ni se prezinta in aceasta forma. Acum, doar sufletul exista, insa noi suntem incapabili sa-l simtim. Si dezvoltarea sa determina, in mod clar, ce se intampla cu trupurile.

Astfel, la sfarsitul  cartii Prefata la Cartea Zohar, Baal HaSulam scrie ca doar corectia sufletelor  ne va ajuta sa ne corectam lumea si sa percepem aceasta viata corporala ca fiind mai buna. Toate relele care apar in aceasta lume sunt o consecinta a necesitatii sufletului de a fi corectat. In acelasi timp, nu exista nicio actiune sau corectie in aceasta lume, schimbarile sunt posibile doar prin suflet.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 2.06.10 Articolul Ce grad trebuie sa atinga cineva?

Filed under: Evolutie, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul Tetzaveh (Porunca), paragraful 114: Exista cinci abtineri  in  ziua ispasirii – de a manca, de a bea, de a face baie,  ungerea, de a purta incaltaminte si a avea relatii intime – de a fi asistat de cele cinci parti superioare, HGTNH, care in ziua ispasirii, Bina, au iesit afara si care sunt portile ei.

Pentru ca trebuie sa tranzitam din perceptia realitatii in dorintele egoiste spre perceptia realitatii in dorintele altruiste, autorii Zohar-ului (ca si toti ceilalti Kabalisti), ne spun despre diferite corectii pe care trebuie sa le facem in dorintele noastre, ne mutam de pe o treapta pe alta, ca sa avansam cu fiecare dintre cele cinci simturi ale noastre spre spiritualitate. Toate cele cinci simturi sunt conectate intre ele si, din acest motiv, noi  avem mereu un Partzuf spiritual, adica o perceptie definitiva a realitatii cu limitari.

Pentru a trece din perceptia actuala a realitatii spre una mai avansata, trebuie sa ne imbunatatim dorintele si sa atragem Lumina care Reformeaza. In acest fel, vom construi urmatorul Partzuf, care suntem noi insine, la un nivel mai inalt. Facem asta prin deschiderea tot mai mult, a simturilor noastre, perceptia realitatii. Acesta este modul in care avansam.

Toate obstacolele pe care Zohar-ul le descrie, cum ar fi tapul ispasitor, cele cinci interdictii si asa mai departe, sunt doar limitari. Noi facem aceste limitari in concordanta cu recomandarile Kabalistilor si, ca rezultat, ne corectam mai repede. De altfel, ei ne spun dinainte ce merita sa facem la fiecare pas, ca sa ne directionam spre perceptia realitatii pe un nivel mai complex, mai interior si mai profund. Apoi, fara cadere, vom avansa cu viteza mai mare si mai sigur.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 3.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Creatorul nu a creat lumea noastra materiala. Ea exista doar in imaginatia noastra ,pentru ca noi ne aflam intre granitele egoismului nostru. Momentul in care facem tranzitia spre altruism si incepem sa obtinem dorinte de daruire, realitatea Superioara (in care, de fapt, existam sin e dezvoltam) ni se va dezvalui.

Stratul de jos al acestei lumi va continua sa existe pentru ca trebuie sa ne ofere, in mod constant, libertatea de a alege, pentru atingerea spiritualitatii. In aceasta lume,meregem lamunca sau la cumparaturi, cu toate acestea stim ca avem un loc permanent de rezidenta, caminul si familia noastra. Acelasi lucru se aplica in spiritualitate. Exista un loc in care existam permanent. Facem pasi spirituali in sus sau in jos,insa nivelul cel mai de jos al existentei (lumea noastra) ne este mereu garantat.

Aceasta lume este iluzorie si nu exista in alta parte decat in imaginatia noastra, este un punct de baza care ne permite sa actionam  noi insine de dragul daruirii. Creatorul ne arata tuturor acelasi film, astfel fiindu-ne permis sa existam toti in aceasi realitate. Din acest motiv ,cei mai avansati Kabalisti si persoanele cele mai slabe de minte, mai proaste, percep aceeasi lume materiala.

Asta fara sa spunem ca o persoana inteligenta vede lumea noastra un pic diferit si intelege mai mult,dar in general, toti vedem aceeasi imagine. Nu conteaza daca o persoana poseda anumite proprietati, pentru ca asta nu are nimic de-a face cu spiritualitatea.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 25.05.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Noi existam intr-un sistem numit singura creatie, Suflet, sau Adam. Acest sistem a fost creat de Creator. Noi suntem conectati in el prin legaturi permanente, cum sunt organele din trupul nostru.  Conectarea noastra mutuala este umpluta cu viata acestui sistem: Lumina. Sistemul se numeste Lumea Infinitului pentru ca tot ce este in el este fara granite si perfect.

In Lumea Infinitului, toate componentele sale sunt unite prin iubire si umplute cu Lumina Infinita. Oricum, Creatorul acopera aceasta lume infinita cu filtre care obtureaza, unul dupa altul, ca si cand ar deteriora tot. Este ca si cand ai picta un tablou frumos si apoi ai pune un film de plastic, murdar care alunga imaginea picturii. Apoi, cu pelicule adaugate succesiv, prin 125 de straturis de plastic care acopera, pictura originala arata si mai murdara. Acestea sunt cele 125 de pelicule care reduc proprietatile de daruire si iubire, care ne conecteaza in sistemul Lumii Infinitului.

Noi ne aflam in stratul cel mai din afara si nu le percepem deloc pe cele dinainte. Astfel, in stratul nostru, sistemul de conexiune este ruinat complet. In loc sa simtim iubirea care ne leaga in Lumea Infinitului, noi ne uram unii pe altii, nu percepem conexiunea noastra reciproca si suntem separati si rupti. Din aceasta cea mai de jos stare, Creatorul doreste sa ne aduca inapoi spre starea de inceput, care este iluminata si buna, asa incat, prin toate aceste straturi, filtre si lumi (lume, in ebraica este Olam, ascundere) ne intoarcem spre Infinit.

Astfel, Creatorul ne cheama si ne trezeste. Inainte, El ne-a dezvoltat prin egoism, asa incat sa putem intelege si simti mai mult si sa ne conducem vietile mai bine. Oricum, cand ajungem la o anumita maturitate, Creatorulincepe sa ne dezvolte calitativ. Nu mai este suficient pentru noi sa evoluam prin cresterea egoismului. Acum trebuie sa devenim similari cu Creatorul, in calitatile noastre, sa primim un tip si o forma a dorintei, echivalenta si nu doar sa o cultivam ca si in istoria noastra de pana acum. De aceea este atat de speciala starea noastra actuala de dezvoltare.

Depunand un efort pentru a ne alinia cu cel mai interior strat, devenind conectati mai puternic unii cu altii, coboram Lumina Creatorului, care straluceste asupra noastra ca si Lumina Inconjuratoare (Or Makif). Devenim conectati, pentru ca iubirea si daruirea sa domneasca printre noi.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 28.05.10, Shamati, Articolul 16

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce 90% dintre obstacole vizeaza trupul fizic (mi-e foame, sunt obosit, si tot asa)? Caci, corporalitatea este de o importanta mult mai mica decat spiritualitatea si contine doar o mica scanteie de viata.

Raspuns: Intrebi de  ce nu ni s-a dat oportunitatea de a lucra cu dorinte spirituale, lumini si ecrane, in locul celor corporale. Insa, in masura in care incepi sa vezi lumea in undele daruirii, vei inceta, in mod natural, sa mai dai atentie acestei lumi. Va inceta sa mai fie lumea determinanta pentru tine. Vei continua sa existi in aceasta lume si sa interactionezi cu oamenii, dar fara ca aceasta lume sa fie conectata la lumea spirituala, ea  isi va pierde intelesul. Este, mai degraba, o consecinta, o reflectie a lumilor spirituale, care proiecteaza realitatea catre tine.

Exista o tehnologie speciala care proiecteaza in aer, prin fascicule, imagini holografice, tridimensionale. Acestea fac sa apara tot felul de figuri in spatial gol. In mod similar, aceasta lume iti este prezentata in imagini iluzorii, pentru ca aceasta lume este doar o copie a ceea ce exista in spiritualitate.

Dorinta noastra egoista este cea care proiecteaza aceasta lume pentru noi. In timp, ea  poate sa existe  doar in aceasta forma, care nu dispare decat la Finala Corectare. Rabi Shimon Bar Iochai ar putea sta aici cu noi si ar vedea lumea noastra corporala, in ciuda faptului ca el este complet corectat. Intr-adevar, aceasta lume va disparea din simturile noastre, ca urmare a corectiei finale, generale.

Lumea apartine dorintei generale de a primi placere. Este o dorinta egoista, desi nu este impotriva Creatorului. Este o simpla dorinta de a conduce o viata animalica si de a primi placere. De aceea, nu este considerata ucigatoare si nu are nevoie de corectie. Trebuie doar sa o folosesti ca un animal si s-o transformi intr-o dorinta de daruire – sufletul.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 26.05.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Creatorul ordona sufletelor noastre sa se uneasca. Indepartarea noastra, unul fata de celalalt si sentimentul de instrainare, asta  este intreaga coruptie. Corectia, pe de alta parte, consta in perceperea sinelui nostrum, ca fiind parte dintr-un singur trup. Deci, daca ne percepem pe noi insine ca si parti ale trupului, lucrand impreuna, nu este sufucient.

Trebuie sa devin parte integranta din fiecare, ei trebuie sa devina parte integranta din intreaga lume si tot asa, pana la infinit! Asta reasambleaza o imagine holografica, in care fiecare element le contine pe toate celelalte in el insusi.

Inca nu ne putem imagina asta in mod serios, pentru ca suntem opusi unei astfel de imagini. Nu putem nici sa intelegem cum este posibil incorporarea unul in altul, cand nu exista Eu, care se uneste cu toti ceilalti si devine un intreg.

Cand punctele noastre din inima se unesc, aceasta realitate iluzorie a trupurilor fizice dispare, doar dorintele noastre raman. Cu cat mai corect ajunge sa-si imagineze fiecare, unificarea noastra, cu atat ne apropiem mai mult de adevaratul tablou al realitatii, de unicul care exista. Trebuie doar sa ne apropiem de el si sa-l dezvaluim. Astfel ne videcam, pas cu pas, de toate aceste iluzii materiale care ne acopera.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah, 30.05.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum sa ma descurc pentru a intelege ce este scris in Zohar? Poti impartasi secretul tau?

Raspunsul meu: Vad, mai degraba decat sa inteleg. Pur si simplu vad. Sa presupunem ca tu si eu stam impreuna, eu am un binoclu, in timp ce tu nu ai, si poate ca, vederea ta, chiar nu e buna. Ma intrebi, Ce e aici? Ce e acolo. Eu vad prin ochii mei, dar daca asta nu-mi este de ajuns, imi pun ochelari, ma uit prin binoclu, telescop, sau microscop.

Cu alte cuvinte, am mijloce de a vedea, si-ti spun tie ceea ce vad. Intre timp, tu nu vezi. Este ceva complet nou pentru tine – ceva ciudat, care poate sau nu poate exista. Totul ti-este neclar, confuz si nefamiliar.

Prin urmare, trebuie sa dobandesti aceste dispozitive: binocluri, telescoape, si microscoape. Si, in scopul de a le achizitiona, ai nevoie de Lumina Superioara. Aceste dispozitive sunt ecranul, care te ajuta sa vezi o lume noua, Lumea Superioara. Trebuie doar sa atragem Lumina Superioara asupra noastra, si mijloacele cele mai eficiente pentru aceasta sunt studiul impreuna, intr-un grup, folosind sursele de Kabbalah.

Din Part. 1 Lectia zilnica de Kabbalah 23.05.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Putem sa preluam principiul spiritual pe care l-ati atins si sa il aplicam in noul spatiu al internetului?

Raspuns: Principiul spiritual este perceptia Creatorului. Trebuie sa conduci o persoana la asta. Pentru a face asta trebuie sa instalezi in persoana o puternica necesitate de a comunica cu ceilalti si astfel , de a iesi in afara sinelui. De indata ce o persoana incepe sa ii perceapa pe ceilalti ca pe sine, el imediat va descoperi Creatorul din afara lui.

De ce avem nevoie de o societate? Este pentru a practica iesirea din noi. Creatorul este dincolo de mine, dar eu nu il percep pe El. Societatea inconjuratoare, pe de alta parte, este si in mine, dar Creatorul intentionat, a facut-o sa arate ca pe ceva exterior mie. Adevarul este ca ea, doar pare asa; eu doar simt ca totul este in afara mea.

Totusi, daca lipesc acest tablou imaginar – atat manifestarile sale interne, cat si cele externe – in interiorul meu – eu si lumea inconjuratoare devenim un intreg, si in acest fel imi pregatesc perceptia sa inteleg ceea ce este in afara mea. Cand aceasta se intampla, descopar imediat si natural, Creatorul, deoarece exceptandu-ma pe mine, in afara mea – exista doar El.

Atunci unde sunt aceste lumi, unde este umanitatea? Descopar ca ei sunt cu totii in interiorul meu si ca au existat acolo dintotdeauna. Ei au existat si in exteriorul meu pentru singurul motiv ca eu sa ma acordez ca un instrument muzical, ca un nou organ al perceptiei, sa simt Creatorul. De aceea mi s-a dat senzatia de sine, care este impartita in doua parti: eu si restul lumii. Dar in realitate, aceasta lume nu exista deloc in afara mea.

Cand gasim o modalitate de a spune asta oamenilor si de a le arata necesitatea acestui auto-acordaj, ei vor intelege de ce Kabbalah ne invata sa ii iubim pe ceilalti ca pe noi insine. Este exclusiv, cu scopul de a ne aduce la perceptia Creatorului, sursa bunatatii supreme si a perfectiunii.

Filed under: Internet, Perceptie - Niciun comentariu→

Cand sufletele se unesc impreuna, o persoana descopera o noua realitate. In mod curent noi simtim ca traim in aceasta lume, care este la nivelul existentei individuale; fiecare parte este deconectata de la intregul organism. Totusi, in ciuda faptului ca toate partile sunt in viata si sunt constiente de existenta lor individuala, exista o diferenta intre un corp care este intreg si un corp ale carui parti sunt despartite.

Chiar acum, fiecare individ deconectat primeste viata si suport, ca un organ extras din corp pentru a fi transplantat in altul. Deci, este ca organele gata pentru transplant, carora li se asigura suportul vietii pentru a nu cobori sub existenta animalica. Aceste organe se percep ca traind in aceasta realitate. Asta suntem noi.

Daca noi, un grup de asemena organe, dorim sa ne unim si ne rugam pentru asta, atunci dorinta noastra colectiva (rugaciunea numita MAN) atrage de Sus (de la un nivel mai inalt) forta care ne uneste. Ulterior, in unitatea noastra vom percepe realitatea spirituala, ca un corp ale carui organe incep sa se conecteze unul cu celalalt.

Astfel, intregul organism experimenteaza o viata diferita si nu existenta fiecaruia, pe care a trait-o, odata separat, straduindu-se sa supravietuiasca la nivelul animal. Accedem de la nivelul animal al existentei la nivelul uman.

Senzatia acestei vieti colective a tuturor oganelor corpului (sufletul colectiv) se numeste Lumea Spirituala. Nu vom mai putea fi in starea in care percepem existenta anterioara ca viata pentru ca nu vom mai trai ca sa supravietuim ci vom sprijini viata fiecaruia dintre ceilalti. Lumina ne daruie o cu totul noua si diferita realitate.

Viata noastra anterioara la nivel animal va aparea foarte joasa si nedorita. Vom avea nevoie de ea numai pentru a dorintele celorlalti care inca traiesc in lumea noastra ca animale; acestea sunt dorintele care inca nu s-au alaturat la conectarea noastra. Gradual, ele vor incepe, de asemenea sa urce. Totusi, o data ce dobandim viata spirituala, aceste nivele joase nu vor mai fi necesare, deoarece noi toti vom urca intr-o dimensiune mai inalta.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 18.05.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→