Toata munca noastra in termenii liberului arbitru este dusa in ascunderea Guvernari Superioare. Aceasta etapa este descrisa in Introducere la Studiul celor Zece Sfirot,, articolul 53: …Recompensa este conform cu suferinta. Daca Conducerea Lui nu este relevata, este imposibil sa-l vezi, ci numai in ascunderea fetei; din spate …si prin indoiala… In acest fel, este lasata intodeauna alternativa de a pastra vointa Lui sau de a o frange. Asta, pentru ca necazurile si durerile pe care le sufera cineva il fac se indoiasca de realitatea Conducerii Lui asupra creatiilor Sale…

Imagineaza-ti ca vezi prin prisma dorintelor tale egoiste o persoana care sta in fata ta. Suntem Creatorul si eu, iar intre noi sta natura mea egoista. Este ca si cum o persoana draguta, buna, se apropie de mine, ca si cum ar fi un doctor tinand o seringa in mana pentru a-mi face o injectie si eu sunt un copil mic. Ma uit la acest zambet dragut si la seringa pe care o tine in mana si inghet de groaza. Totusi, se apropie din ce in ce  mai mult, se pare, pentru a-mi face rau.

Ai prins ideea? Aceasta este starea in care suntem noi acum. Trebuie sa-L cunoastem, sa-L intelegem si sa-i simtim intentiile, chiar daca vrea sa ne faca o injectie. Nu avem alta sansa daca suntem bolnavi si avem nevoie de vindecare (corectare).

De ce a aranjat El, totul in acest fel? A facut totul asa de precis pentru ca noi sa-L cunoastem; altfel, ar fi imposibil. Beneficiul Luminii poate fi cunoscut numai din intuneric.

Apoi, vei intelege ca toate aceste situatii teribile imaginare – injectia, intreaga lume care sufera si raul – sunt doar imaginile elaborate de substanta ta egoista. Sa dobandesti nivelul de credinta inseamna sa te ridici deasupra acestei substante si sa nu o mai simti. Vei realiza ca totul a fost o fantezie copilareasca, care nu exista in realitate. Lumina, atitudinea blanda a Creatorului, au parut egoismului tau ca o injectie dureroasa. La fel ca un copil speriat de seringi, asa si noi suntem speriati de El.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 10.06.10, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Zohar, capitolul VaYigash (Si Iuda s-a apropiat). Paragraful 120: … De asemenea, este scris Voi merge jos in Egipt cu tine, adica Divinitatea a mers in jos in exil cu el si oriunde Israel este in exil, Divinitatea este in exil cu el.

Nu ar fi un exil, altfel. Exil inseamna ca simti ascunderea (tainuirea). Simti ca spiritualitatea (Creatorul) exista, totusi simti partea sa opusa. Straluceste asupra ta intr-un fel care iti permite sa simti prezenta Creatorului, dar intr-o forma ascunsa. Asta  se numeste exil.

Daca senzatia ascunderii Creatorului  este absenta in tine, nu este exil. In ceea ce te priveste El, pur si simplu nu exista, adica tu existi la un nivel sub spiritualitate. Exilul este o senzatie spirituala care este deasupra nivelului lumii noastre. De aceea, nu putem spune ca oamenii din aceasta lume sunt in exil.

Totusi, daca stii ca ceva spiritual trebuie sa fie aici, daca ai acest sentiment sau esti cumva familiar cu ceea ce este ascuns, atunci esti in exil. Aceasta este o conexiune care straluceste prin intermediul revers, al partii sale ascunse, intr-o lumina neagra in loc de alba. Inseamna ca Israel in Egipt este un grad spiritual. Ei au o Lumina, o iluminare speciala, deci ei sunt detasati de spiritualitate. Intrucat suntem ca animalele muritoare daca nu avem senzatia exilului.

Astazi, cand citim Zohar-ul, ne trezim gradual din existenta noastra animala si realitatea exilului devine incet aparenta. Nu este un pas mic pentru a urca la nivelul exilului. Pentru asta trebuie cu adevarat sa simtim ascunderea, dorinta pentru spiritualitate, sa discernem din intuneric Cine este cel care este ascuns de tine si cum poti sa te agati de El.

Exilul este un nivel spiritual care este partea opusa a aceluiasi grad al relevarii. Senzatia si munca in aceasta parte opusa este parte din munca Creatorului.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah Lesson 9.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Cand soseste timpul de a atinge Creatorul, El se deschide usor catre noi, si ne arata bunatatea Lui. Mai tarziu, El ne creste egoismul si ne face sa ne simtim ca si cum El nu ar fi bun cu noi. In acest fel, Creatorul ne invita sa ne ridicam deasupra egoismului nostru si sa admitem  ca Totul este bun; eu sunt cel care ma simt rau in interiorul egoismului meu. Daca reusesc sa ma ridic deasupra lui, voi vedea ca totul este bine.

Apoi, Creatorul ne reveleaza mai mult din bunatatea lui, ceea ce face ca egoismul nostru sa creasca si mai mult, dupa care El se ascunde in spatele acestui egoism. Ne simtim rau din nou, dar trebuie sa ne ridicam si mai sus, peste egoismul nostru, prin credinta deasupra ratiunii si sa intelegem ca vedem raul, doar prin egoismul nostru. Intre timp, regulile Lui sunt intotdeauna generoase.

Cu alte cuvinte, cu cat ne inaltam, cu atat este mai mare ascundererea, dar de fiecare data avem mai multa putere sa ne ridicam deasupra dorintelor noastre egoiste si sa realizam ca ascunderea exista doar cu referire la egoismul nostru. Cand facem trecerea la daruire, ascunderea dispare. Ca sa fim mai precisi, ascunderea nu dispare cu adevarat, mai degraba noi ne ridicam deasupra ei.

Toate stadiile (dubla ascundere,  simpla ascundere, si revelatia) sunt create de noi chiar impotriva Luminii simple. Daca vrem sa primim Lumina, trebuie sa ne ridicam deasupra ego-ului si sa o primim prin ecran, adica in dorinta de daruire. Dezvaluirea dorintei de daruire in cineva il ridica pe acesta la revelarea Creatorului.

Totusi, pentru a fi in ascundere inseamna absenta revelarii Creatorului, sau a proprietatii de daruire. Suferim pentru ca nu avem proprietatea de daruire? O asemenea suferinta indica gradul propriu de ascundere al cuiva. Deci, intrebarea este: ascunderera creste sau se diminueaza pe masura ce avansam?

Noi crestem si ascunderea dispare treptat, ceea ce duce la revelare mai mare si ascundere mai putina. Totusi, referitor la calitate, ascunderea devine mai puternica si noi suferim mai mult din aceasta cauza. Imi corectez o parte a dorintelor mele si, devenind similar cu Creatorul, ating revelarea. Dar in alte parti ale dorintelor mele eu raman in ascundere. Acesta este cazul in care simt cat de mult am nevoie de El si ca El se ascunde de mine pentru ca nu sunt corectat.

Cu cat ma inalt, cu atat revelarea este mai mare, si cu atat ascunderera este diminuata. Daca doar 10% din ascundere este lasata, atunci voi suferi mult mai mult cu acei 10% decat am suferit cand eram mai jos si 90% era ascuns de mine. Cu puterea celor 90% de revelare, murdaria mea este aproape sterila, dar mie imi pare groaznica, pentru ca acum vad ce anume imi lipseste inca.

Deci, nivelul ascunderii descreste, dar senzatia de rau creste, pana cand atingem completa revelatie.

Din partea 3 Lectia zilnica de Kabbalah 09.06.10, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Scopul citirii Cartii Zohar este dezvoltarea sensibilitatii noastre la ceea ce simtim cu cele 5 simturi organice de perceptie? Ne dezvolta constienta asupra viziunii lumii acesteia?

Raspuns: Categoric nu! In timp ce citesc Zohar-ul, eu uit de aceasta lume; nu vad sau nu simt. Intru intr-un sistem al Guvernarii si Suprevegherii Superioare, citind despre, studiind si incercand sa o percep, adica sa ma conectez la ea prin senzatiile si mintea mea.

Incerc, prin abilitatile mele cele mai bune, sa folosesc toate numele si apelativele scrise in Zohar. In esenta, intreg Zohar-ul vorbeste despre Ishsut, Zeir Anpin, Malchut, si suflete. Totul are loc intre Zeir Anpin si Malchut, dar Zohar-ul exprima asta in mii de denumiri si situatii.

Prin urmare, citind Cartea Zohar, incerc sa intru in acele stari spirituale, dar nu le atrag in lumea noastra materiala. De ce am nevoie de asta? Trebuie sa ma gasesc in cea spirituala, sa simt cum iau forma ZON a lumii Atzilut, ma identific si ma unesc cu ea in toate dorintele si gandurile mele.

Insa aceasta lume nu exista pentru mine asa cum era. Nu o inteleg sau simt; nu am nevoie de aceasta lume imaginara. E scris ca trebuie sa ne ridicam la nivelul Lumii Superioare, si de acolo, dupa ce dobandim intelegerea radacinilor noastre spirituale, sa fim capabili sa studiem ramurile de jos, din lumea noastra.

Nu e nevoie sa fim in ramuri doar asa. De fapt, e interzis sa atasam radacinile Superioare celor inferioare. Se numeste idolatrie cand iei numele si actiunile lor din Lumea Superioara si incerci sa vezi efectele lor in aceasta lume, in congruenta precisa intre ele. E interzis pentru ca e gresit. Ce inseamna interzis? Nu exista! Inseamna ca-ti faci tie un idol.

Din Part 1 Lectia zilnica de Kabbalah 6/10/10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Prefata la Comentariul Sulam, Paragraful 61. “O mare regula in spatiu si timp. Sa stiti ca totul in intelepciunea Kabbalah, care exprima locul si timpul nu se refera la timpul si locul imaginar din corporalitate, intrucat totul e deasupra timpului si spatiului in spiritualitate. Mai degraba, inainte si dupa se refera la cauza si consecinta. Ne referim la cauza ca inainte, iar la consecinta ca dupa, intrucat fiecare cauza precede consecinta. De asemenea deasupra si dedesubt si ascendent si descendent sunt masuri ale necizelarii si purificarii dorintei, deoarece ascensiune inseamna purificarea dorintei, iar coborare inseamna necizelarea ei.

Si cand spunem ca un grad inferior a urcat, inseamna ca cel de jos a fost purificat si a devenit la fel de pur ca si Gradul Superior. Prin urmare, se considera a fi dependent de el intrucat echivalenta de forma leaga spiritualul unul de altul… Studiati-le in maniera asta, adica in sensul spiritual legat de acest aspect”.

Kabbalah foloseste limbajul radacinilor si ramurilor, care utilizeaza cuvinte din lumea noastra pentru a descrie ce se intampla in lumea spirituala, Lumea Superioara. In lumea spirituala, semnificatiile lumii noastre precum timpul, miscarea, spatiul, distanta si directia, nu exista. Aceleasi nume pe care le folosim pentru a identifica anumite obiecte si actiuni din lumea noastra inseamna in cea spirituala forte, calitati, si actiunea lor.

Prin urmare, trebuie sa ne dam silinta sa ne imaginam actiunile spirituale din spatele acestor cuvinte. Astfel de eforturi pot fi foarte utile pentru ca formeaza o cerere (MAN), dorinta, nevoia de intelegere si perceptie a lumii Superioare, si inceputul existentei in ea. Prin aceste actiuni ne ajutam sa intram in ea.

Astfel, in articolul lui Baal HaSulam Prefata la Studiul celor zece Sfirot, paragraful 155, e scris ca, desi nu intelegem ce studiem, datorita dorintei noastre puternice si vointei de a intelege materialul studiat, atragem Lumina care inconjoara sufletele noastre. Ca rezultat, obtinem calitatile necesare pentru perceperea lumii spirituale.

Nu inseamna ca o noua imagine e revelata pentru noi. Dar dorinta noastra produce o schimbare in perceptia noastra, in calitatile noastre interioare, in care incepem sa intelegem ceea ce citim.

E in regula daca nu stii ce inseamna purificarea si necizelarea dorintei sau ce urca si ce coboara la ecran,  dar trebuie sa incerci sa le imaginezi in forma dorintelor si intentiilor. Asta e tot: dorinta, intentia, si Lumina care actioneaza asupra lor. Asa trebuie sa leg cuvintele de ceea ce stiu si cum ar trebui sa ma afecteze ceea ce e scris.

E suficient pentru a ne conecta cu acest sistem. Chiar daca e incorect, nu conteaza! Ce conteaza e efortul meu, dorinta mea de a intra intr-un sistem, indiferent cat e de artificial sau nu. O data reusit acest lucru, nu mai simt o conectare sonzoriala, ci una naturala, iar Superiorul, nu asteapta altceva de la mine.

Din Part 2 Lectia zilnica de Kabbalah 10.06.10, Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce fel de joc este acesta? Este despre preceperea prietenilor ca fiind cei mai mari?

Raspunsul meu: Nu este un joc; este ruperea prin ascundere. Egoismul meu ma ascunde pe mine de ceilalti si pe altii de mine: nu imi ingaduie mie sa vad intreaga Lumea Infinita. Acum sunt in Lumea Infinitatii, dar ceea ce vad este o imagine destul de sumbra. Egoismul meu infatiseaza o imagine cu oameni urati, stupizi, lenesi, mincinosi. In realitate insa, este gresit; aceasta imagine se afla in mine, in egoismul meu. Daca propriii mei copii, pe care ii iubesc foarte mult, ar fi chiar acum langa mine, cum i-as vedea? Mi-ar parea perfecti pentru ca iubirea rascumpara toate pacatele. Cu toate defectele lor, i-as iubi.

Doar egoismul meu este de vina; nu vad nimic dincolo de el. In partea din spate a creierului meu, am un ecran. Pare ca vad lumea prin ochii mei, dar eu o vad prin prisma egoismului meu si este proiectata pe ecranul creierului meu. Totul depinde de atitudinea mea, si de cum sunt de acord sa o vad. Deci, eu trebuie sa ma racordez pe mine la grup, in asa fel incat sa ii vad pe toti ca fiind cei mai mari oameni din aceasta generatie, complet corectati.

Este un joc? Nu, este simpla anulare a deceptiei ego-ului. Este un act rational. Dincolo de mine este Lumea Infinita, in care chiar acum, eu deja locuiesc. Daca inlaturam toate cojile (Klipot), care distorsioneaza Lumea Infinita catre aceasta stare mediocra, rasturnata, vom  percepe Infinitatea.

In primul rand, incercati sa simulati. Hai sa facem un efort. Incercati sa ii vedeti pe toti corectati, mari si uniti. Prin aceasta actiune, vom atrage o foarte puternica Lumina Inconjuratoare, si ea ne va corecta natura. In locul egoismului, vom atinge daruirea. Acesta este un principiu foarte simplu, si este absolut real; nu este misticism aici. Noi incercam, prin efortul nostru, sa ne vedem in starea corectata, si la acel nivel vom primi o putere interioara, inclusa in acest sistem corectat. Dorinta noastra impinge la aceasta actiune. Acestea sunt actiuni practice indreptate catre corectie.

Din partea 4 Lectia zilnica de Kabbalah 10.06.10, Importanta Asocierii

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Pentru a percepe corect realitatea, noi trebuie sa strangem la un loc toate formele revelate noua. Exista doar lumea interioara a unei persoane. Infinitatea nu inseamna distante infinite; este unificare nemarginita! La un moment dat, apare o bariera in aceasta Lume a infinitatii, care stabileste cat de aproape poti fi tu de mine. Deci, in aceasta Infinitate, o dorinta egoista este revelata si aceasta creeaza o distanta intre diferitele parti.

Aceasta distanta intre dorinte, in ego, este imaginara. Si ca rezultat, lumile incep sa ne apara ca, coborand din Infinitate in jos, asta insemnand ca senzatia de distanta intre diferitele parti rezida din  acelasi loc. Aceasta se numeste descinderea lumilor sau intensificarea ascunderii intre noi.

In fond, aceasta distanta nu este fizica ci senzoriala. Noi trebuie sa facem trecerea catre o perceptie mult mai interna. Ar trebui sa realizam ca eu pot fi fizic aproape sau departe de anumiti oameni, in timp ce simt ca sunt aproape sau departe de mine; un factor este complet independent de celalalt. In spiritualitate, aceasta lume imaginara a distantelor nu exista, doar simtirea mea face asta. Noi masuram perceptia senzoriala in Sfirot, Partzufim, si in lumi, in concordanta cu echivalenta proprietatilor dintre obiectele spirituale sau dorinte.

Pe de o parte, exista in mod cert diferente intre dorinte, de vreme ce ele sunt fiecare diferite. Pe de alta parte, ele sunt similare una cu alta, de vreme ce ele se lupta sa fie impreuna, fara deosebire de diferentele natural, neschimbabile dintre ele. Doar aceasta distanta este masurata in spiritualitate, si, doar aceasta apropiere in intentia pe care aspiram sa o realizam.

In ciuda diferentelor dintre dorintele noastre intiale- care sunt atat de infinit de distantate una de alta, prin ecran si prin Lumina Reflectata (daruirea reciproca)- noi vom realiza aspiratia comuna  de a deveni apropiati. Noi vom atinge unificarea senzoriala care va fi infinita si va lipsita de orice granite. In dorintele noastre noi simtim infinitul, distanta fizica, ca sa zicem asa, in timp ce prin aspiratia senzoriala de a fi impreuna vom trece de aceaste granite si vom simti infinitul nostru, unificarea fara granite unde noi toti existam intr-un singur punct.

Aceste doua forme de masurare ar trebui sa existe impreuna si sa ne ofere intensitatea unificarii si adeziunii noastre. O forma este distanta infinita care separa dorintele noastre care sunt opuse una alteia, in timp ce, a doua forma este unificarea infinita, fara granite a tuturor, intr-un punct comun, o intentie comuna si aspiratie.

Din Discutia despre Noul Internet 04.06.10

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Cartile Kabaliste, ne vorbesc despre viitoarele stari – pe care trebuie sa le descoperim in noi insine – prin atribuirea de denumiri, lumilor spirituale, Sfirot si Partzufim. Pin alegerea dorintelor noastre in a atinge aceasta,  vom crea o cerere de corectare, care va atrage reactia Luminii. Va adauga intentia daruirii, dorintelor noastre, si vom incepe sa percepem ceea ce Kabalistii ne descriu.

Toate aceste stari viitoare pe care vrem sa le atingem si sa le simtim – AB,SAG, Abba ve Ima, Zivugim, si Partzufim– se refera doar la conectarea dintre noi, adica la diferitele moduri de daruire. Aceasta conectare incepe la nivelul acestei lumi (asa este numita actuala noastra conectare), se intinde de-a lungul  treptelor lumilor spirituale, si atinge conectarea numita Infinitate (conectarea nelimitata intre toti).

Infinitatea inseamna absenta granitelor, atunci cand toate sufletele sunt corectate, la acel nivel in care se unesc ca un intreg. Desi nu suntem inca in acea stare, acesta ar trebui sa fie scopul nostru imediat. Ar trebui sa aspiram sa fim ca un om cu o singura inima si sa anticipam aceasta.

Este foarte importanta aceasta tranzitie de la perceptia exterioara la cea interioara, in care toate lumile si totul exista in interiorul persoanei. Nu intelegem ce inseamna in interiorul persoanei, asa ca ne imaginam un spatiu geometric, dar ar trebui sa lucram constant pentru a corecta aceasta imagine. La inceputul caii, o persoana isi imagineaza munca sa interioara, spiritualitatea, si grupul, intr-un mod foarte ciudat. Totusi, pe masura ce avanseaza, el ar trebui sa se asigure ca toate imaginile, formele, abordarile, transformarile sunt aliniate intr-un singur punct, de catre scopul in sine. In afara acestui punct nu exista niciun alt spatiu.

De aceea, incepeti sa va imaginati totul, doar din punctul vostru de perceptie, si prin aceasta va intoarceti la punctul creatiei, Iesh Mi Ein (existenta din absenta). Aceasta nu este o fantezie. De fapt, acum traim constant intr-o fantezie, pentru ca toti existam in lumea noastra imaginara.

Din Discutia despre Noul Internet 04.06.10

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca, Kabalistii doresc sa ne spuna noua despre Lumea Superioara, atunci de ce o descriu folosind cuvinte ale lumii noastre, inducandu-ne in confuzie?

Raspuns: Kabalistii comunica cu noi in limbajul ramurilor. Stiinta Kabbalah este scrisa pentru aceia care au un punct in inima, adica pentru oamenii care doresc sa descopere spiritualitatea, Lumea Superioara. Ei nu stiu ce inseamna asta, dar chiar si asa aspira catre ea.

Poti lua o carte de Kabbalah si o poti citi, ca si cand citesti ceva care exista in aceasta lume. Totusi in timp ce faci asta, incearca, constant sa-ti imaginezi ca tot ceea ce citesti exista in Lumea Superioara, sub forme de forte, proprietati, primire si daruire si nimic altceva. De aceea Baal HaSulam defineste fiecare cuvant din lumea noastra, prin furnizarea intelesului din Lumea Superioara.

Daca aspir sa vad aceasta imagine, atunci unde este ea? Nu este undeva in ceruri; este in mine. Asta este, o carte de Kabbalah vorbeste despre fortele mele interioare, despre lumea din mine. In general, cartile vorbesc numai despre mine; totul exista in mine: oamenii si animalele, soarele, luna si Partzufim spirituali.

Totusi, atunci cand imi imaginez toate astea in mine, trebuie, de asemenea, sa imi doresc ca Lumina sa vina si sa corecteze imaginea aceasta din mine, sa ma lase sa vad si sa simt aceste forte ale iubirii si daruirii. Imi doresc sa descopar nu numai aceasta daruire, dar si forta care guverneaza totul: Creatorul.

Pentru a dobandi asta, trebuie sa-mi imaginez ca oamenii din jurul meu, din aceasta lume, exista, de asemenea, in mine. Nu exista nimic altceva; doar fortele mele interioare. Incepe sa-ti imaginezi ca acum esti conectat cu toti acesti oameni, asta este, cu toate aceste forte din tine. Cand vei incepe sa lucrezi constant cu cartea, in acest fel, ea te va indrepta direct catre daruire. In acest fel vei trezi adevarata imagine si o vei trage mai aproape de tine. Asta se numeste atragerea Luminii care Reformeaza.

O carte de Kabbalah, nu numai ca ne ajuta sa descoperim ceea ce exista in fiecare dintre noi, dar ne si invata cum sa ne ascutim viziunea, astfel incat sa descoperim toate lumile, intregul univers si toate realitatile in interiorul nostru. Nu exista nimic in afara. De aceea Kabbalah se numeste o stiinta interioara.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 7.06.10, Introducere la Studiul celor zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Stiinta - Niciun comentariu→

Zohar, capitolul Tetzaveh (Porunca), Paragraful 102:… Cand s-a spus, Adu doi tapi, unul pentru Mine si unul pentru acel informator, Sitra Achra, asa incat el va crede ca a mancat din propria Mea mancare si nu va sti de bucuria  celeilalte mancari a noastra. El va lua acea parte. GAR din stanga, care este trimis in desert, in locul ruinii, ca sa dea inapoi stapanirea, adica punctului din mijlocul lumii ruinate…

Citim in toate cartile de Kabbalah despre actiuni pe care trebuie sa le facem ca sa revelam adevarata lume, avand o viziune si o perceptie corecta. De exemplu, cand nu stiu unde sunt, incerc sa imi ascut simturile, imi sterg ochelarii pentru a risipi ceata din fata ochilor mei. Incerc diferite lucruri ca sa ma ajute sa ma orientez in locul strain din care nu pot iesi.

Kabalistii ne dau acelasi gen de recomandare: lucrurile pe care trebuie sa le facem pentru a ne curata canalele senzoriale: vederea, gustul, mirosul si pipaitul (cinci Sfirot), pentru a ne orienta in spatiul nou si ca sa fim capabili sa-l discernem. De aceea Zoharul ne spune ca, daca este vreo tulburare in perceptia noastra, este cea numita GAR din stanga, apoi trebuie sa incetam sa o mai folosim si sa o trimitem in desert.

Cu alte cuvinte, Zohar -ul descrie modul in care lucram cu simturile noastre si ce ne trebuie ca sa ne apropiem de orientarea corecta in spatiul in care existam. In mod esential, intreaga intelepciune a Kabalei vorbeste doar despre obtinerea perceptiei unei noi realitati, in locul perceperii acestei lumi iluzorii.

De altfel, noi nu plecam nicaieri, nu zburam si nici nu ne deplasam, ramanem in acelasi loc si in aceeasi stare. Noi, doar ne autoperfectionam, De aceea Kabbalah este numita stiinta receptiei, stiinta perceptiei (in ebraica, cuvantul Kabbalah vine din cuvantul Lekabel – a primi).

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah, 6.03.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→