Intreaga noastra realitate este  impartita in doua parti: cea dezvaluita, de care suntem constienti si cea ascunsa, despre care nu stim nimic. Prin avansarea stiintei conventionale, ne putem largi, cu siguranta, cunoasterea partii evidente a realitatii, dar numai prin rafinarea celor cinci organe senzoriale pe care le avem si nimic altceva. Totusi, acest lucru nu ne va permite sa facem un salt cuantic si sa descoperim o noua dimensiune.

Cabala spune ca ne putem dezvolta un simt aditional, care ne va permite sa percepem realitatea cealalta. Totusi, trebuie sa fim constienti ca ea va fi opusa celei pe care o percepem astazi. Acum, perceptia noastra a realitatii depinde numai de abilitatea de a o absorbi prin cele cinci simturi ale noastre: vaz, auz, gust, miros si pipait. Senzatiile furnizate de aceste orgne sunt numite lumea noastra.

Dar avem abilitatea de a ne dezvolta perceptii aditionale. Nu inseamna sa primim brate aditionale, picioare, gusturi sau ceva asemanator, inseamna sa pasim in afara noastra prin dezvoltarea altor cinci organe ale perceptiei: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin si Malchut. In aceste extra organe ale perceptiei, care sunt complet opuse celor corporale, incepem sa percepem tot ceea ce are loc in afara noastra.

Asta inseamna ca perceptia noastra devine fara limita si noi existam intr-un spatiu fara sfarsit. Vedem toate lumile. Abilitatea de a le percepe depinde numai de cat de dezvoltate sunt organele noastre spirituale. Nu suntem limitati la corpul nostru, care este legat de cat de mult suntem in stare sa consumam pana la satietate. Acum totul depinde de cat de mult ne putem extinde.

Atunci incepem sa adunam toate fortele, gandurile, dorintele, obligatiile si scopul creatiei: intreaga lume din jurul nostru. Incepe sa intelegem ce se intampla in noi. Altfel, fara aceasta cunoastere nu vom intelege niciodata ce se intampla in jurul nostru si cum ne influenteaza, nici in lume, nici in noi insine.

Stiinta care te invata cum sa pasesti in afara eului si cum sa dezvalui viata in dimensiunile Superioare se numeste intelepciunea Cabala. Cand, in final, iesim din egoul nostru si incepem sa exploram universul, descoperim scopul creatiei, de ce exista totul.

Cand iesim din eul nostru, iesim liberi din restrictiile corpului nostru si ne ridicam deasupra timpului, miscarii si spatiului; asta este, ne ridicam deasupra perceptiei realitatii corporale, in cele trei axe: sus-jos, dreapta-stanga, inapoi-inainte.  Incetam sa mai experimentam timpul, pentru ca nu exista timp in realitate: Vedem alte cauze si efecte, adica primim proprietati si abilitati absolut noi, in afara conexiunii cu corpul nostru animal.

In aceeasi masura in care suntem capabili a vedea, a simti si a intelege o persoana care se afla in fata noastra, trebuie sa cunoastem si sa intelegem intreaga realitate numita Creator si Forta Superioara. Deci, ne vom simti mai rau si mai restrictionati in realitatea noastra limitata, pana cand vom gasi o cale de a iesi in lumea deschisa!

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 9.07.10, Articolul Intelepciunea Cabala si Esenta ei

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum sa ne imaginam procesul care are loc in spiritualitate si este descris de intelepciunea Cabala? Cand si unde se intampla, sau deja a avut loc?

Raspunsul meu: Toate aceste procese au inceput deja in radacinile noastre spirituale. Tot ceea ce facem este sa le descoperim urcand de jos in sus si, in acest fel, apropiindu-ne de ele. Totusi, totul s-a intamplat deja. Timpul, in spiritualitate, este o secventa de cauze si efecte.

Creatorul a creat dorinta de a primi placere. Apoi, aceasta dorinta a primit Lumina. Dupa aceea, a inceput sa experimenteze rusinea, s-a restrictionat, a luat o decizie de a primi totul ne-egoist (folosind un ecran/intentie) si a inceput sa primeasca pentru a darui, conform gradului de abilitate pe care il avea, si asa mai departe. In alte cuvinte, studiem o secventa de actiuni care s-au intamplat inainte sa le simtim noi.

Aici am fost nascut si din acest moment incep sa ma simt. Stiu ca inainte de a ma naste au trait alti oameni, dar nu stiu cu adevarat, ce inseamna inaintea mea. Incep sa percep realitatea numai din momentul in care m-am nascut. Conform perceptiei mele a realitatii, se pare ca exista alti oameni in jurul meu, care s-au nascut inaintea mea si chiar unii care s-au nascut si au murit inainte ca eu sa ma nasc. Dar toate astea exista numai in realitatea in care m-am nascut si in care eu traiesc acum. Ei sunt ceva pe care mi inchipui, ca imagini in capul meu. Noi toti lucram numai cu dorintele noastre interioare, care trebuie clarificate.

De aceea, realitatea mea incepe la nastere. Tot ceea ce presupunem ca s-a intamplat inainte de a fi nascut, este o pregatire pentru senzatia mea curenta. Se leaga de Creator si actiunile Lui din mine. El le-a facut pentru a ma pregati sa percep lumea si realitatea din jurul meu in felul in care o fac, incepand din momentul nasterii mele. Cine sunt mama si tatal meu, si toti oamenii din jurul meu? De ce actioneaza ei in acest fel? Creatorul este Cel care a pregatit acest sistem din grija pentru mine. Intreaga lume pe care o vad este facuta de Creator de dragul muncii mele.

De aceea, viata noastra este conectata cu procesele spirituale, care sunt menite sa ne aduca trezirea spirituala si relevarea unor noi sentimente. Chiar crezi ca exista un singur moment nefolositor in viata noastra?

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 8.07.10, Introducere la Cartea, Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Cand citim Zohar-ul, trebuie sa ne imaginam ca existam in doua sisteme. Un sistem, creat de catre Creator, nealterabil, si in unul Unic, care exista. Se numeste Lumea Infinitului.

Asa cum Baal HaSulam relateaza in Prefata la Cartea Zohar, aceasta stare este constanta. Deoarece Creatorul a creat si a format toata creatia instantaneu in starea ei finala, intr-un singur gand, noi existam acolo si in planul Lui, al creatiei, care este sa daruiasca placere creaturilor. Baal HaSulam eplica, de asemenea, in Studiul celor Zece Sfirot, Partea 1, Capitolul Reflectie interioara, ca Planul creatiei a fost suficient pentru Creator de a o crea.

Creatorul a realizat totul printr-o singura actiune. Aceasta realitate este perfecta si invariabila si nu mai este nicio etapa pentru a dobandi starea dorita. Noi existam in aceasta stare perfecta in toata perfectiunea noastra, modul in care Creatorul a intentionat initial sa fim.

Totusi, in afara de aceasta stare perfecta, noi, fata de noi insine, existam, de asemenea, in alta realitate. Noi ne-am pierdut constientizarea si nu mai realizam realitatea perfecta, in care Creatorul ne-a creat.

Aceste doua stari exista paralel una fata de alta. Prin propriile noastre eforturi, trebuie sa intram in senzatia realitatii adevarate. Facem asta folosind mediul inconjurator cartile, invatatorul si grupul.

Trebuie sa ne trezim, sa devenim constienti, sa ne intoarcem la starea adevarata in care noi existam, dar nu o realizam cu simturile noastre corupte. Stiinta Cabala ne este data, pentru ca atunci cand traim in aceasta stare fara cunostienta, numita aceasta lume, sa putem invata despre realitatea perfecta. Incercand sa devenim similari cu ea prin eforturile noastre reciproce, putem atrage o forta, care este in stare sa ne intoarca acolo.

Aceasta forta este Lumina care Reformeaza. Aceasta forta ne va vindeca si va corecta egoismul nostru. Gradual, din non-existenta vom incepe sa simtim adevarata viata. Vom descoperi ca am fost ca intr-un vis.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 7.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Creatia este o dorinta goala, in timp ce Creatorul este Lumina. Cum pot aceste doua stari opuse – spatiul gol si Lumina – sa se conecteze? Daca nu face asta creatura, a carei natura este o dorinta goala, va ramane goala pentru totdeauna. Cum se pot reconcilia aceaste doua stari opuse? De fapt, conform legii echivalentei formelor, care guverneaza natura, ele nu se atrag si nu se alipesc, asa cum nici polul nord si cel sud nu o pot face.

Deci, apare necesitatea de a amesteca dorinta de a primi cu dorinta de a darui. In cap (Rosh), o intentie de a primi pentru a darui apare, iar in corp (Guf), apare o forta egoista de a primi, nu de dragul daruirii, ci de dragul de sine. Astfel apare ruperea intre cap si corp. Exista o pierdere de conexiune intre ele, intre abilitatea de a gandi si actiona la unison. Este un gand in cap, dar o dorinta complet diferita in corp. Inima si mintea nu sunt una.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 7.07.10, Introducere la Cartea, Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Ce instrument ma poate ajuta sa ma conectez la unda purtatoare, care vine de la Creator? Ar trebui sa-mi sensibilizez antena mea la emitatorul Lui?

Conectarea la frecventa Creatorului se poate face doar prin grup. Fara grup, nu am niciun contact cu lungimea de unda a daruirii Sale. Trebuie sa ma pun in gama corespunzatoare de frecvente. Aceasta se poate gasi numai intre prietenii din grup, unde aceasta unda purtatoare este transmisa. De indata ce ies din aceasta gama a grupului, incetez sa mai primesc ceva; acelasi lucru se intampla si in lumea corporala, atunci cand parasesc zona de acoperire emisie radio a telefonului meu mobil.

Ce imi transmite Creatorul pe aceasta frecventa? Imi transmite implinirea sufletului meu. Exista o unda purtatoare principala (frecventa daruirii), care imi este necesara pentru a dobandi similaritatea cu Creatorul. Atasat la aceasta unda purtatoare principala este o unda minora, care transporta implinirea sufletului meu; este un semnal care imi aduce inteligenta si perceptia, intelegerea planului Sau, ca si indemanarea si puterea de a urma intentia Lui.

Imi trebuie doua frecvente pentru a dobandi daruirea urmata de implinire, o teava intr-o teava, atat Lumina Hasadim, cat si Lumina Hochma. Daca numai o Lumina vine, imi va anula vointa mea de a primi. Dar daca tanjesc numai dupa daruire, Creatorul ma poate umple fara limite. Numai sub aceasta conditie, un vas spiritual poate deschide receptia infinita a Luminii

Unda purtatoare este Lumina Hasadim; unda care o acompaniaza (semnalul valid) este Lumina Hochma. Aria de acoperire este furnizata de grup. Daca ies din ea, voi inceta sa mai receptionez frecventele spirituale, pentru ca eu singur nu ma pot acorda la daruire, oricat as incerca. Trebuie sa intru intr-un loc unde exista o asemenea daruire.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 8.07.10, Introducere la cartea, Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Pentru a ma acorda la lungimea de unda a Creatorului trebuie sa-mi ajustez diapazonul (busola instrumentului meu) – gradul de daruire (ecran). Imi acordez dorinta de a ma bucura de daruire si, in functie de aceasta dorinta, prind diferite posturi de radio, de la Creator.

Schimb frecventa lungimii de unda si comut de la un nivel (Aviut) la dorinta altuia si in functie de asta percep diferite influente de la Creator. Cum pot sti daca m-am acordat corect? Stiu asta dupa reactie. Daca prind o unda de la El si primesc ceva, asta inseamna ca sunt acordat la daruire.

Numai, daca as putea vedea in ce directie sa invart comutatorul radioului, pentru a trage mai aproape si mai clar unul din canalele Lui! Daca ar fi marcate asa cum sunt la un aparat radio… Dar nu exista asemenea marcaje in lumea spirituala. Cu toate acestea, daca atingem o stare unde suntem capabili sa ne ajustam cautarea, atunci sufletul incepe sa ne invete.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 8.07.10, Introducere la cartea, Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot, Paragraful 12: Acesta este intelesul existentei timpului in aceasta lume. Vedeti ca, mai intai, aceste elemente opuse de mai sus au fost impartite in doi subiecti separati, anume Kdusha si Sitra Achra, in modul chiar si unul precum si celalalt. Ele inca sunt lipsite de corectare, pentru ca trebuie sa fie in acelasi subiect, care este omul.

Ca urmare, pentru noi este necesara existenta unui ordin de timp, caci atunci, cele doua elemente opuse vor ajunge sa fie intr-o persoana, unul cate unul …

Este imposibil sa conectam direct cele doua elemente opuse: calitatile Creatorului si calitatile creatiei. De aceea trebuie sa ne deplasam pas cu pas, mai intai cufundandu-ne intr-o dorinta goala, apoi corectand-o si fiind umpluti de Lumina, apoi trecand din nou in goliciune, apoi corectare si Lumina si asa mai departe. Coborand si ridicandu-ne in acest fel, inaintam de jos in sus, marindu-ne dorinta si apoi corectand-o cu intentia noastra ca ea sa daruiasca.

Numai aceste schimbari ne dau senzatia timpului. Daca nu am avea schimbarile interioare ale dorintei si intentiei, nu am simti timpul. Am ramane intr-o stare neschimbata. Ca urmare, in Lumea infinitatii nu exista timp, pentru ca acolo totul este corectat.

A fi in spatiul spiritual inseamna a te lipi de o stare sau de un principiu mai presus de toate schimbarile. De aceea, acolo nu simtim timpul. Cunoastem asta chiar si din viata noastra obisnuita. Daca suntem cufundati intr-un joc sau intr-o lucrare, nu simtim cum trece timpul. Putem sa trecem prin multe stari, dar mai presus de toate, noi ne lipim de un singur punct si atunci nu simtim timpul. Cu alte cuvinte, timpul nu depinde de modul in care noi inaintam prin coborari si urcari, prin stari mici si mari. Depinde numai de cat suntem de dedicati acestei directii, acestui singur punct de adeziune, in ciuda tuturor schimbarilor. Atunci nu simtim timpul.

De aceea ne inaltam deasupra timpului in lumea spirituala. Trecerea barierei dintre aceasta lume si lumea spirituala (Machsom) inseamna adeziunea fata de acest principiu. Atunci incepem sa simtim ce inseamna sa fim dincolo de timp. Aici nu e vorba de niciun misticism. Pur si simplu, in ceea ce priveste senzatiile noastre, noi ne ridicam deasupra schimbarilor si, ca urmare, timpul dispare.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Kabbalah 7.07.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Mie imi suna ciudat faptul ca suntem incapabili sa schimbam ceva si ca doar Lumina Superioara poate face acest lucru. Pe cine as putea sa ma bazez cu exceptia mea?

Raspuns: Ai ceva ani in spate si ar trebui sa stii ca este greu sa iti aranjezi viata cum vrei, sau sa schimbi ceva in ea. Viata de se desfasoara in conformitate cu propriile legi si nu ne asculta pe noi. Exista o forta care ne controleaza vietile si ne duce de la o etapa la alta.

Macar de-am putea doar privi viata care se desfasoara ca un film si sa o vedem de la inceput pana la sfarsit. O persoana obisnuita nu poate face asta, dar sunt persoane care poseda facultati speciale si vad filmul. Este posibil, in general.

Este ca si cum astazi tu, vezi un film pe care eu l-am vazut deja ieri. Pentru tine, filmul nu a inceput inca, pentru mine el este deja terminat si stiu totul despre el. Daca am vazut acest film, am intelege ca dezvoltarea noastra a fost complet predeterminata. In zilele noastre, fiziceniii, geneticienii, si alti oameni de stiinta scriu mult despre fiinta umana care actioneaza ca o masina; acest lucru a fost dovedit stiintific.

Viata noastra este o succesiune de cadre dintr-un film, si tot ce facem este sa trecem de la un cadru la altul. Nu putem face nimic altceva! Asa se explica existenta persoanelor care sunt capabile sa prezica viitorul. Ele nu ne mint; ele doar vad filmul cu putin inaintea noastra. Aceasta facultate este considerabil mai mult dezvoltata la animale decat la oameni, de cand tehnologia ne-a afectat simturile.

In prezent, eu sunt un anumit cadru din acest film. Trecutul este in spatele meu, viitorul este in fata mea. Intrebarea este cum imi pot eu influenta dezvoltarea? Ce este liberul meu arbitru ? Cum pot schimba cu adevarat ceva? Sunt interesat sa stiu asta pentru ca prefer sa nu stiu despre ce nu pot schimba. Spune-mi ce depinde de mine!

Cabalistii sustin ca eu pot atrage Lumina Superioara numita Lumina Inconjuratoare, care Reformeaza. Voi trai oricum in film, nu exista sansa sa evit asta. Inceputul si sfarsitul filmului sunt stabilite, nu este in puterea mea sa le schimb. Totusi, eu pot alege sa traiesc in acest film cu placere si bucurie.

Daca sunt pe undeva pe la mijlocul lui si vad si inteleg acest scop final generos, incep sa ii anticipez deja bunatatea.  Imi place deja si imi da implinirea, care poate fi chiar mai mare decat ce voi obtine mai tarziu atingand scopul, de vreme ce in acest punct este nelimitata! Placerea pe care o am in fata pare intotdeauna mai mare decat actuala realizare. Deci, rezulta ca eu pot atrage bunatatea in viata mea chiar acum si pot continua sa avansez in razele Luminii.

Din partea 1 Lectia zilnica de Cabala 2.07.10, Shamati, Art. 38

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Creatorul a creat numai o singura stare, numita Lumea infinitatii. Toate schimbarile care au loc apar numai in noi si, desi existam in Lumea infinitatii, noi ne percepem doar pe noi insine.

Odata, in perceptia mea, am fost unit cu toate sufletele si am perceput Lumea infinitatii ca nemarginire, eternitate si perfectiune. Apoi, conditia si perceptia mea s-au schimbat si am inceput sa simt ca exist intr-o lume intunecata, defecta, plina de durere, probleme, dezordine, presiune si restrictii. M-am simtit din ce in ce mai rau, pana ce am ajuns la nivelul cel mai de jos, unde m-am trezit in aceasta lume, in realitatea inconjuratoare, impreuna cu alti oameni asemenea mie.

Toate astea s-au intamplat exclusiv in mine, in perceptia mea subiectiva despre realitate. In afara mea nu s-a schimbat nimic. E ca si cum, atunci cand imi dau jos ochelarii, nu vad nimic in afara mea, dar de indata ce ii pun la loc, incep sa percep o alta lume. Asa s-au schimbat proprietatile noastre, de la gradul Lumii infinitatii la gradul la care percepem numai lumea noastra, care nu are nimic din Lumea infinitatii.

Insa putem sa revenim la starea numita Lumea infinitatii, unde totul exista in armonia suprema, in eternitate si in perfectiune si unde locuieste Lumina, adica Binele care face bine. Cum putem sa ajungem la ea? Trebuie sa dobandim perceptia acestei stari, trezind-o in noi insine. Lumea infinitatii este ascunsa in noi, in spatele mai multor straturi de ascundere. Treptat, trecand de la o ascundere mai mare la una mai mica, descoperim Lumea infinitatii.

Etapele prin care trecem revenind la constienta Infinitatii se numesc lumi sau ascunderi (lume- Olam vine de la ascundere- Olama). In cele din urma, ascunderea dispare si noi ne ridicam deasupra ei. Asta inseamna a urca treptele scarii spirituale, treptele lumilor si a ne ridica deasupra ascunderii, la a percepe din ce in ce mai mult.

Cum facem asta? Evocam o stare numita Lumea infinitatii citind impreuna Zohar-ul. Aceasta Carte descrie conexiunea noastra cu Lumea Infinitatii si trezeste in noi aceasta dorinta.

Din partea a 3-a a Lectiei zilnice de Kabbalah 2.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Scopul Cabalei este anume sa ne ajute sa atragem Lumina care reformeaza si sa simtim lumea ca fiind buna. Trebuie doar sa devenim asemenea Luminii.

Eu si alti oameni din jurul meu existam in prezent intr-un anumit cadru al filmului numit viata. Atunci cand atrag Lumina asupra mea, eu transform aceasta imagine intr-una buna, umpland-o cu lumina, bunatate, incredere si eternitate. In consecinta, ma dezvolt intr-un mod placut.

Cu siguranta ca putem sa spunem ca a dori sa ne schimbam soarta in mai bine e o forma de egoism mai mare decat cea a unei vieti obisnuite. Si e corect: aspiram la o viata mai buna, de vreme ce scopul creatiei a fost sa incante fiintele create. Cu toate acestea, modul de a ajunge la asta este sa ne ridicam deasupra egoismului nostru.

Ca urmare, prima si cea mai importanta sarcina a noastra este sa clarificam in ce mod defineste Kabbalah liberul nostru arbitru. Sa explice ceea ce depinde de noi indeosebi. Orice altceva putem sa cercetam din curiozitate, ca o adaugire frumoasa, dar e esential sa clarificam ce anume putem sa influentam cu adevarat pentru a schimba. Altfel, atunci cand ne uitam in urma la viata noastra, vedem ca nu putem sa schimbam nimic. Oare noi ne-am facut viata asa, sau altcineva?

Nu facem nimic, decat sa atragem acea Lumina care Reformeaza totul. Toate actiunile facute de o persoana nu sunt controlate de persoana. Singura putere pe care o avem este cum le vom vedea, din ce unghi: egoist sau din dorinta de a darui. Asta schimba intreg tabloul pentru persoana.

Asta e singura libertate pe care o avem! Exista o forta in lume, care asteapta ca noi sa dorim influenta ei, pentru a ne schimba natura, calitatile. Sta in puterea noastra sa o atragem si sa o facem sa ne schimbe. Atunci vom vedea intreaga lume ca buna; in acel moment, lumea se va schimba. Totul se va intoarce cu susul in jos!

Aici si acum, vom vedea lumea spirituala, in loc sa vedem aceasta lume materiala. Ca printr-o realitate transparenta, vom vedea lumea spirituala prin toate aceste manifestari de dorinta, prin toti acesti oameni si prin tot ce ne inconjoara. Atunci vom intelege ce se intampla cu adevarat si de ce totul se invarte in acest fel. Vom putea sa justificam aceasta stare si sa o recunoastem ca fiind buna. Vom vedea legatura dintre tot ce se intampla acum si un scop sublim si frumos.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Kabbalah 2.07.10, Shamati, Art. 38

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Perceptie - Niciun comentariu→