Individul care traieste in propria realitate, poate, brusc sa inceapa sa inteleaga, ca aceasta intreaga realitate se desfasoara pur si simplu in fata lui si ca el nu are absolut nici o libertate de alegere. Este ca si cum el sta intr-o sala si se uita la un film care arata cum el sta intr-o sala si urmareste acel film si asa mai departe, la infinit.

Unde este aici, adevarata realitate? Cu aceasta intrebare incepe cautarea interioara. Aceasta cautare aduce pana la punctul in care incepe sa vada ca ‘acolo’ nu este nimic in afara lui: totul se intampla in interiorul sau; In tot acest timp, corpul si emotiile reflecta aceste imagini interioare pe care el le percepe ca realitate.

Rabash descrie aceasta, in povestea unui surugiu. Surugiul avea o casa, sotie, copii, un cal si o caruta si era foarte fericit cu viata lui. Dintr-odata, el pierde totul: familia, sotia, copiii, si-i moare chiar si calul. In final, de spaima si durere, moare si el.

Ajunge in Rai si pentru ca trecuse prin toate aceste suferinte, sigur ca va fi rasplatit cu un cadou. El primeste chiar mai mult decat si-a dorit: senzatia ca are o casa, sotie, copii, o caruta si mai multi cai! Deci, el isi imagineaza ca, conduce un atelaj cu cai puternici si este plin de succes la locul sau de munca; in concluzie, el se bucura de viata!

Poate ca si noi suntem, de asemenea, intr-o astfel de stare? Cum putem determina acest lucru? Cum putem ‘iesi’ din noi insine si sa vedem ce se intampla cu adevarat? Oare suntem niste somnambuli? Sau poate suntem controlati de niste extraterestri, care ne-au plasat in formaldehida si ruleaza pentru noi un film, in timp ce, in realitate noi suntem acolo, inchisi in sticle si dormim de milioane de ani. Si asta consideram noi a fi lumea noastra ?

Dar exista o metoda care ne permite sa reusim a depasi aceasta intreaga realitate si s-o vedem din perspectiva Fortei Superioare, a Creatorului. E sinonim cu imaginea in care un peste, brusc, incepe sa intrebe: “Cine a schimbat apa in acvariu?”

Si astfel, incepe un alt drum care duce o persoana fata in fata cu Creatorul sau. Acest lucru se intampla atunci cand atingem aceasta metoda si o folosim ca sa accedem spre El.

Filed under: Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: O persoana care stie ca intreaga lume e un sistem unic poate incepe sa se corecteze. Dar cum ramane cu oamenii care nu stiu nimic despre asta si continua sa actioneze incorect in sistem, in dauna celorlalti?
Raspunsul meu: Noi trebuie sa ne continuam eforturile de a le explica, si cu cat vor intelege mai mult de ce e nevoie de actiuni corecte, cu atat va fi mai bine pentru noi toti.
Trebuie sa privesti lumea ca parte din tine, care nu e inca corectata si prin urmare pare straina. Oricum, daca o corectezi, te vei atasa de ea si o vei simti ca parte integranta din tine. Asa are loc revelatia.
Daca intr-adevar simti cat de mult depinzi de altii, atunci, in acelasi timp, vei descoperi ca toti sunt parte din tine, dar in afara controlului tau. Ei sunt precum copiii tai pe care ii simti ca parte inseparabila din tine, chiar daca nu asculta de tine si nu vor sa fie impreuna cu tine.
Astfel se dezvaluie de fapt ca toate sufletele, omenirea intreaga sunt parti ale sufletului tau. Dar esti inselat constient de sentimentul ca ei sunt separati de tine, ca sunt straini. Altfel corectarea ar fi imposibila. Daca pentru inceput, as fi simtit ca lumea intreaga e parte din mine, nu as fi fost in stare sa corectez nimic. Senzatia mea, ca ei sunt straini, ca e o distanta care ne separa, e exact motivul pentru care e usor pentru mine sa ii corectez. Daca as simti aceste parti inauntrul meu, ar fi un lucru groaznic si foarte greu de facut; n-as putea sa ma ating de ele.
De aceea Creatorul „le-a smuls” in afara mea si mi-a dat ocazia sa ma raportez la ele ca la niste straini. Daca doresc sa mi-i apropii si sa primesc o influenta buna ca replica de la ei – asta inseamna ca, deja ii corectez. Aceasta iluzie a separarii intre mine si straini serveste scopului corectarii mele, dar in realitate, sunt partile mele proprii, inseparabile.

Filed under: Perceptie - Niciun comentariu→

La Stirile (din Augmented Environments Lab/ Laboratoarele extinse ale mediului): “AR Second Life” (AR a doua Viata) – “MMO sunt medii virtuale persistente in care oamenii se joaca, experimenteaza si interactioneaza social. In acest proiect de cercetare demonstram ca MMO-urile ofera, de asemenea, o platforma puternica pentru aplicatii ale unei Realitati Amplificate (AR). Noi introducem notiunea Stagiilor AR ca spatii persistente de evolutie, care cuprind experiente AR in lumi virtuale tridimensionale online. In baza acestei lumi virtuale 3D, a Doua Viata, software-ul clientului nostru obisnuit imbina locatii din spatiul fizic cu locatii corespondente din spatiul virtual al celei de-a Doua Vieti si echilibreaza puterea MMO pentru a crea un mediu decisiv AR puternic, avand ca tinta o audienta larga. Noi examinam tehnologia necesara integrarii AR in MMO-uri, precum si fluctuatiile muncii si interactiunile utilizatorilor, pentru a pastra acest sistem accesibil si usor de folosit.”
Comentariul meu: Singurul rezultat va fi ca omul va explora (si) aceste posibilitati, iar acestea nu il vor multumi. Apoi, el va ajunge sa constate necesitatea experimentarii adevaratei revelatii prin perceperea Lumii Superioare!

Filed under: Perceptie - Niciun comentariu→

Lumea noastră este ceea ce ne imaginăm şi creata în afara noastra, de imaginile materiale şi de senzaţiile interioare (gânduri şi dorinţe). Un copil sau o persoană nedezvoltata este influenţata de imaginile fizice. Cu toate acestea, un adult se poate scoate pe sine dintr-un eveniment real, mutandu-se in timp si spatiu.
Acest lucru ne permite să înţelegem de ce, multe persoane care nu fac rău naturii, nu simt că participa totusi, direct, de la sine, pricinuind prejudiciul. Aceasta se datorează faptului că percepţia umană asupra lumii este extrem de îngustă şi limitată.
Cu toate acestea, în cazul în care aceste persoane se unesc cu alţii, care sunt mai sensibili şi mai dezvoltati, vor putea adopta percepţia acelora asupra lumii şi preveni astfel, pagubele provocate si de ei insisi. Mai mult decât atât, mediul corect (anturajul), are puterea de a ne face sa tratam natura altfel, cu caldura, chiar dacă sinele şi percepţia noastră asupra lumii se opun acestei atitudini.

Filed under: Perceptie - Niciun comentariu→