Intrebare: De ce este din ce in ce mai greu sa studeiem Zohar-ul? Nu numai a nu simt ca progresez, dar simt ca si regrezes. Deschid cartea si simt cum ma apasa o mare povara.

Raspuns: Imaginati-va o persoana care este preocupata de o mare problema si se gandeste constant la aceasta. Chiar si cand indeplineste alte sarcini, mintea si inima lui sunt fixate asupra unei singure probleme. De exemplu, o femeie care merge la munca si trebuie sa isi lase copilul bolnav acasa, se va gandi doar la el.

Cand inima ta dobandeste  dorinta de a fi capabila sa gandeasca anti-egoist, vei fi capabil sa intelegi  ca Zohar-ul vorbeste doar despre unitate. Treptat, iti vei dezvolta o nevoie pentru asta. Apoi, aceasta va deveni o senzatie. Dupa aceea, tot ceea ce simtim este conectarea (Lumea Superioara) sau lipsa acestora (lumilor). In acest fel este construita imaginea lumii.

Din partea 2 Lectia zilnica de Kabbalah, 30.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce se spune ca puterea Luminii spirituale adusa de catre intelepciunea Kabbalah este mai mare decat o explozie atomica?

Raspuns: Stim ca cele mai puternice forte din lumea noastra sunt ascunse si obscure. Puterea muschilor, un bat intr-un pumn strans sau un cutit intr-o mana sunt depasite de arme de foc si de explozibil. Totusi, principiul ramane le fel: sa induca o lovitura.

Un impact si mai puternic exista atunci cand nu simtim lovitura insasi ci, mai degraba, consecintele ei, cum ar fi radioactivitatea. In zilele noastre, au fost inventate armele psihotronice; ele nu au impact asupra corpului uman ci asupra psihicului. Omenirea, pe masura ce se dezvolta, foloseste nivele din ce in ce mai inalte ale energiei. Nu le simtim, nici nu le percepem prin cele cinci simturi. Numai suferim consecintele, atunci cand ele ne produc rau.

Puterea spirituala este mai mare decat toate celelalte energii. Nu exista in materie, unde sau ganduri. Aceasta forta nu poate fi detectata de niciun instrument pamantesc.  Este imposibil sa folosesti aceasta forta cu intentie rea. Legea Primei Restrictii (Tzimtzum Aleph) interzice o asemnea folosirea a acestei energii. Poate fi folosita numai de dragul daruirii, asta este, pentru binele aproapelui nostru.

Mii de ani de dezvoltare i-au trebuit umanitatii pentru a ajunge la concluzia ca nu trebuie sa foloseasca puterea raului. Trebuie sa ne restrictionam egoismul nostru folosind-ul numai de dragul daruirii, pentru beneficiul altor persoane.

Armele spiritualitatii sunt armele iubirii. Sunt extrem de puternice si sunt menite sa arate unei persoane ca trebuie sa comute la o alta, diferita perceptie a realitatii, a lumii si a vietii sale. Nu este vorba de un alt bat imbunatatit, in mana cuiva ci, mai degraba este… o floare. Poseda o putere neobisnuita daca stim cum sa o folosim.

Cand incepem sa folosim aceasta putere spirituala, atunci Forta Superioara care conduce intregul univers, incepe sa actioneze de partea noastra si incepe sa implineasca munca impreuna cu noi. Tot ceea ce trebuie sa facem este sa atragem aceasta putere, in loc sa o cautam in noi. Trebuie sa atragem Creatorul astfel incat el sa actioneze pentru noi. Totul in aceasta lume depinde de persoana care atrage Lumina Superioara si arma sa este diseminarea intelepciunii Kabbalah.

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce se spune ca Lumina este intr-o stare de repaus absolut, daca intreaga noastra cale este insotita de Lumina care intra si iese din dorinta noastra de a primi?

Raspunsul meu: Repausul Absolut al Luminii Superioare este schimbarea sa constanta la frecventa infinita. Caracterul Invariabil al Luminii se refera la repausul acesteia in permanenta sa atingera un singur scop. Lumina efectueaza actiuni exclusive care duc catre un singur scop. Absoluta ei nemiscare sta in faptul ca ea nu isi modifica scopul, dar actioneaza catre acesta cu viteza infinita.

Pentru noi, nemiscare inseamna a nu ne incurca pe cale, ci a ne stradui sa gasim o mie de metode de a inainta spre scop intr-o singura directie, sa fim alerti, si sa facem eforturi intense. Toate acestea sunt numite repaus absolute, pentru ca eu vad un singur scop in fata mea.

Lumina intra si iese din dorinta de a primi, si efectueaza un numar infinit de actiuni in fiecare moment. Totusi, daca o persoana este in starea de daruire, el percepe toate aceste actiuni diferite ca repaus absolut.

Din partea 3 Lectia zilnica de Kabbalah 27.06.10, Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit)– Partea 1, Paragraful 129: Si ei i-au aparut lui doar pentru cateva zile, din cauza iubirii lui pentru ea. Intreaga perioada de sapte ani a fost pentru el precum cei sapte ani pentru Bina, care sunt cei unificati ca unul, si nu sunt separati. Toti sunt unul, de vreme ce se conecteaza unul cu altul pentru iubirea cu care a iubit-o el pe ea, de vreme ce ea a fost pentru el precum unificarea superioara in Bina.

Cum definim infinitul ? Este atunci cand timpul dureaza la infinit sau cand nu exista timp si este egal cu 0? Cum poate fi asa, atunci cand eu o iubesc pe ea, imi petrec sapte ani muncind pentru ea, si in perceptia mea acesti ani se scurg? Nu ar trebui sa fie invers? Nu ar trebui ca acest timp sa dureze infinit de mult, dar atunci, daca eu acesti sapte ani ii consider infinit, inseamna ca, la infinit ajungem sa fim impreuna?

In realitate, infinitul este atunci cand timpul se reduce la zero. In lumea noastra, noi credem ca infinitatea este ceva infinit de departe pentru ca ne imaginam ca sfarsitul (moartea) este impinsa dincolo de infinit. Noi percepem infinitul in acest fel, pentru ca perceptia noastra este formata, mai degraba pe lipsa decat pe implinire.

Dar in spiritualitate, unde toate actiunile noastre sunt dictate de daruire, este altfel, exact invers. Infinitul este atunci cand totul este intr-un singur loc ca si cum ar fi comprimat la zero. Totul exista in acelasi moment, in acelasi timp, in acelasi loc, in aceeasi femeie.

Din partea 2 Lectia zilnica de Kabbalah 24.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Noi putem ramane fie in calitatea de a primi, fie in calitatea de a darui si sa le implinim pe amandoua. In principal, doar doua forte guverneaza Universul, doua forte ale naturii: forta primirii si forta daruirii. Una dintre ele forta de a primi, este deja in noi pentru ca noi ne-am nascut cu ea, deci o consideram a fi naturala.

In realitate insa, nimic nu este mai natural decat calitatea de a darui. Totusi, nu este in noi; prin urmare, noua nu ne pare naturala; pare ceva artificial, care nu are legatura cu realitatea. Si totusi, singura existenta reala este in calitatea de a darui pentru ca toata creatia, cu exceptia lumii noastre, traieste in ea. Doar noi traim in aceast marunt, inchis, spatiu imaginar, in calitatea de a primi.

Datorita faptului ca acest spatiu este inchis si izolat de toate lumile si de Creator, noi credem ca nu exista nimic dincolo de ea. Ca un vierme care traieste intr-o ridiche si crede ca intreaga lume este doar ridichea, noi nu vedem dincolo de lumea noastra. Ridicolul vierme nu intelege ca acolo, in afara ridichii, exista o mare, luminoasa, dulce si frumoasa lume. La fel si noi.

De aceea trebuie sa intelegem ca aceasta calitate de a primi, in care locuim este minuscula si limitata. Ne este data pentru a cunoaste opusul ei, calitatea de a darui.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 27.06.10, Articolul Problema Daruirii

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Sunt doua forte in natura: primirea si daruirea. Aceste doua forte reprezinta imagini ale dorintei noastre de a ne bucura, asemeni celor de pe ecranul unui calculator. Ele construiesc imaginea lumii care consta din mine si toate lucrurile din jurul meu. Asa cum a scris Baal HaSulam, in partea din spate a creierului nostru exista un ecran prin care noi percepem imaginea lumii.

Aceasta imagine este creata cu ajutorul celor doua forte: una de primire(stanga) si una de daruire(dreapta). Combinatia acestor doua forte pe materialul meu egoist descrie intreaga imagine a realitatii pentru mine. O simt, o vad ca pe o imagine, asa cum este, si mi se pare ca aceasta imagine, aceasta realitate, exista in afara mea. Eu insumi, proiectez imaginea mea interioara in fata mea. Acesta este felul in care eu vad lumea. Este ca si cum am preluat-o din mine si am proiectat-o in afara.

De ce sunt construit astfel? De ce vad lumea mea interioara intr-o forma exterioara? Pentru ca noi sa tratam asta egoist, cu neglijenta si ostilitate. Astfel, noi primim oportunitatea de a studia lumea noastra interioara si de a ne corecta noi insine.

Daca simt asta ca fiind in interiorul meu, nu voi fi niciodata capabil sa ma corectez pe mine, pentru ca ma voi raporta la tot, intr-o maniera pozitiva, cu bunatate, dar numai in mod egoist. Dar acum, de vreme ce ego-ul meu vine la suprafata si simt ca este strain, ma raportez  la sinele extern ca la ceva strain, iintr-un mod egoist, intr-un fel negativ mai degraba, decat pozitiv, ca si cum ar fi o parte interioara a mea. Prin urmare, am oportunitatea de a intelege ce inseamna pentru mine extern si intern.

Lumea a fost Sparta in doua parti: eu si ceilalti. Nu ma pot convinge pe mine ca ceva care exista in afara mea este al meu. Mi se da oportunitatea de a-mi  vedea esenta interioara in imaginea de afara: Vino si vezi cine esti si cum ii tratezi pe cei din jurul tau. Asa esti in interiorul tau. Tu spui: Uite cat de urat este acesta, cat de lenes este, cat de prost este calalalt! Ii urasc atat de mult! Intre timp, toate aceste calitati sunt ale tale si nu ale ceilorlalti.

Aceste revelatii ma ajuta. Altfel nu as fi niciodata capabil sa ma refer la ele, sa revelez complet inclinatia rea (dorinta egoista, ura fata de toti) si sa realizez mai tarziu ca acestea sunt calitatile mele interioare, care sunt proiectate in afara.

Atunci eu incep sa inteleg cum ma ajutaCreatorul, dandu-mi o asemenea perceptie a realitatii: sa imi vad interiorul- in afara. Eu incep sa inteleg cat de mult ma ajuta asta, si ca fara asta, as fi complet inchis in mine si nu as fi niciodata capabil sa inteleg ce insemn eu. Intre timp, aici este ceva in mine, ceva ce eu nu consider ca as fi eu.

Prin urmare, intreaga noastra munca se reduce la unificarea sinelui interior cu cel exterior, cu lumea exterioara, si in particular, cu grupul. Putem exersa cu grupul. In fond, atunci cand eu incep sa muncesc cu grupul si incerc sa ii tratez pe prieteni ca pe mine insumi, eu vad ca sunt incapabil sa ma unesc cu ei, indiferent cat de mult incerc sa ma conving pe mine ca tot ce este in afara mea sunt de fapt eu. Nu pot trata nici macar o parte a umanitatii, grupul – al carui scop este aproape de al meu – ca pe mine insumi. Nu pot relationa cu el cu mintea mea egoista. In aceasta privinta, eu incep sa vad acest egoism ca pe ceva care a fost artificial creat de Creator, in particular pentru anularea lui. Totusi, eu nu sunt capabil sa fac asta de unul singur; Eu pot doar dori asta si apoi sa ma rog la Creator pentru disparitia lui (a egoismului). De ce ar trebui sa cer? -Pentru a primi conectarea cu Creatorul!

Cum se poate intampla asta? Intelege ca ei sunt tu! Trateaza-i pe ei cu iubire, de vreme ce ei sunt parti ale sufletului tau!

Dar, nu pot! Ei sunt prietenii tai, vecinii tai. Ei se indreapta catre acelasi scop ca tine! Pana la urma ce va separa?

Forta spargerii va separa. Creatorul a plasat asta ca un obstacol, si eu nu il pot invinge. Si apoi tu ceri sa corectezi asta in particular. Tu ceri corectare si integrezi intreaga lume in tine.

Din partea 2 Lectia zilnica de Kabbalah 24.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit afara), Paragraful 88: Este scris, Un Psalm al lui David – cand a fugit. El a spus in psalm, cand a fugit, deoarece initial a crezut ca Creatorul il va pedepsi pentru pacatele sale, in lumea urmatoare. Si atunci cand a vazut ca El vrea sa se razbune pe el, in aceasta lume, a fost fericit, si a spus un psalm.

Aceasta lume si lumea urmatoarea sunt doua grade pirituale, pentru ca noi existam in Lumina Superioara si vedem calitatile noastre din jurul nostru, opuse acestei Lumini. Asta determina realitatea pe care o percepem.

In consecinta, orice stare pe care o experimentam este o stare a tainuirii Luminii Superioare, care se ascunde de noi in spatele calitatilor egoiste. Este relevata numai in masura in care calitatile noastre devin similare cu ea. Inseamna ca fiecare dintre starile noastre este numita lume, (In ebraica Olam din cuvantul Olama, sau ascundere), asta este masura ascunderii a ceea ce dobandim.

De aceea, aceasta lume si lumea urmatoare sunt doua grade. Unul este ceea ce simt si observ in acest moment, sau ce pot verifica, investiga si studia. Celalalt este starea la care aspir, masura ascunderii pe care vreau sa o descopar si sa o dobandesc, ating. Asta vor sa spuna Kabalistii prin lumea mea urmatoare.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Kabbalah 23.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot combina munca interioara, atunci cand studies Zoharul?

Raspunsul meu: Nu te gandi ca Zohar-ul a fost scris ca sa ne serveasca la fel ca o carte obisnuita, care ne spune sau ne explica ceva. Nu este cazul. Comentariul lui Baal HaSulam a fost scris, de asemenea, pentru un motiv diferit. Nu studiem folosind mintea noastra pamanteana, ca sa intelegem ce este scris si sa invatam in detaliu cum sa lucram cu cele trei linii, memorand termenii. Trebuie sa intelegem necesitatea corectiei si nu toata structura ei.

Comentarile aditionale, din sursele autentice furnizate de catre Kabalisti (in lucrul Kabalist din Torah, Profeti sau alte texte sacre), sunt imposibil de inteles prin mintea normala, externa. Ele pot fi intelese numai prin corectia sufletului. De aceea, toate comentariile Kabaliste sunt destinate, in principal, sa atraga Lumina Superioara asupra studentilor. Apoi, cititorul poate folosi corect sursele, sa se bucure de lumina continuta in ele si, de-a lungul drumului, sa descopere ce este scris in Carti. Asta este tot ceea ce se numeste comentariu.

Fiecare comentariu este un instrument aditional care ne ajuta sa ne conectam la sursa autentica, nu doar sa o intelegem. Cand citim asa zisele eplicatii tehnice ale lui Baal HaSulam despre cele trei linii, Sfirot si Partzufim, ascensiuni si coborari si Reshimot si ecrane, ne gandim ca el incearca sa ne invete o stiinta obisnuita, pentru ca noi sa invatam cu creierul nostru si sa fim capabili sa asezam toate acestea schematic. Dar nu se intampla asta aici.

Adaugarea lui Baal HaSulam, Comentariul Sulam la Cartea Zohar, ne ajutam sa atragem Lumina care Reformeaza. Scopul ei nu este sa ne ofere o cunostinta abstracta a unei lumii mai inalte. Este imposibil de stiut Lumea Superioara, pana cand nu suntem capabili sa o percepm in sufletele noastre. De fapt noi studiem propria noastra constructie.

O persoana incepe sa simta ca intreaga realitate, toata creatia, este inclusa in ea, nu in afara ei, chiar daca pare sa fie externa. De aceea noi trebuie sa ne acordam corect in studiu si sa intelegem ca nu vom castiga nimic decat Lumina care Reformeaza. Dupa aceasta, dobandirea va urma si sufletul unei persoane va incepe sa o invete. Mai intai trebuie sa primim acest suflet, substanta spirituala, in care vom descoperi toate fenomenele despre care vorbeste Zohar-ul.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 23.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Un scurt sumar din  fragmentului saptamanal al Torei Chukat, Partea 1: Poporul Israel continua sa umble prin desert si vine la Kadesh, care este situat in desertul Tzin, unde poporul incepe sa se planga despre lipsa de apa. Moise si Aron se intorc la Creator pentru sfat si El le spune sa ceara in fata intregii comunitati, stancii sa le dea apa. Totusi, in loc de a cere stancii, ei o lovesc. Aceasta infurie Creatorul, si El i-a condamnat sa moara in desert, si sa nu fie printre cei care vor duce poporul in Tzara Israel.

Intrebare: Daca, Creatorul, ne da punctul din inima si ne trece El insusi prin toate starile, atunci de ce se infurie?

Raspuns: In mod evident, Creatorul creeaza din start toate problemele noastre. El ne da obstacolele pe cale, nimeni altcineva. In aceasta cruda maniera, El este primul care produce raul, si apoi striga, ne pedepseste, si apoi ne da o sugestie: OK, daca faci altfel va fi bine pentru tine. Totusi, in timp ce suntem in acea stare de bine, El face iar lucrurile sa ia o intorsatura rea pentru noi si iar ne pedepseste.

De ce se infurie El? Aceasta furie este corectare. O persoana simte in sine comportamentul Creatorului; astfel suntem creati. Noi nu putem pune in corelatie acest sentiment cu Forta Superioara si cu ce se intampla in interior. La urma umelor, nu se intampla nimic in Creator, El exista in repaos absolut.

Totusi, de vreme ce nu existam in stare deplin corectata, realitatea noastra este separata in mine si in afara mea, eu, si lumea care ma inconjoara, eu, si lumea spirituala, si eu, si Creatorul. Totusi, tot ce pare exterior mie sunt eu in esenta; care deocamdata, pare sa existe in afara mea.

Asadar, comportamentul Creatorului, care imi este prezentat in diferite forme, este intr-adevar doar felul in care eu mi-l imaginez pe El prin propriile mele calitati. Daca ma corectez pe mine, vad acea iubire, nimic in afara de iubire, care vine de la Creator. Dar, in timp ce dorintele mele exterioare nu sunt corectate, aceste dorinte imi aduc fie senzatia unei lumi rele fie senzatia unui Creator rau.

Din Lectia de seara de Zohar 14.06.10

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit), Pragraful 59: Si iata, Domnul sta deasupra lui. Aici in scara, Iacob a vazut unirea credintei, Nukva, legand toate Sfirot ca unul. Statea deasupra ei asa cum este scris, Un pilon de sare, de vreme ce toate gradele sunt ca unul pe aceeasi scara, Nukva, unind totul intr-un singur nod pentru ca aceasta scara a fost data intre cele doua parti.

Este scris, Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Abraham, tatal tau, si Dumnezeul lui Isaac. Acestea sunt cele doua parti, dreapta si stanga – Abraham este dreapta si Isaac este stanga.

Malchut este o imagine, un tablou al Creatorului. Noi suntem in Malchut. In realitate, noi suntem Malchut si noi simtim in noi totul ca pe un tablou al acestei lumi. De fapt, noi intotdeauna simtim Creatorul si nimic altceva decat pe El. Problema este ca noi il simtim pe Creator, in concordanta cu proprietatile noastre si cu nivelul nostru de similaritate cu El.

Senzatiile vin intotdeauna din Lumina, dar dorinta (vasul perceptiilor sale) se simte ea insasi ca un obiect care depinde de opozitia sau similaritatea cu Lumina. De aceea cele mai inalte Sfirot sunt constituite din proprietati care sunt prezente in Malchut si includ atitudinea Creatorului catre incercarea lui Malchut de a deveni similar cu ele. Ele sunt numite Sifirot de vreme ce ele ilumineaza in interiorul Malchut care le face sa straluceasca pentru ca are dorinta corectata de a primi placere pentru daruire. De aceea  lumineaza.

Lumina Superioara nu ilumineaza in sine; este ascunsa. Doar in masura in care cel de jos avanseaza si incearca sa devina similar cu Cel de Sus proprietatile celui de jos se aprind si atunci le numim Sfirot.

Tot ce simtim incepe si sfarseste in Malchut. Tot ce ne putem imagina ca existand inaintea lui Malchut este o iluzie a perceptiei noastre. In mod similar, noi ne imaginam o anumita realitate in jurul nostru, dar de fapt nu este nimic; totul este in noi. Noi divizam pur si simplu toata realitatea in mine si ceva in afara mea.

La fel se intampla in spiritualitate. Noi divizam toata realitatea intr-un suflet care nu are inca senzatia sinelui si, ceva care este in afara lui. Dar cand corectia noastra este completa, totul se imbina si nu este diferenta intre intern si extern; totul se uneste intr-un singur punct.

Pe masura ce o individul avaseaza, incepe sa vada cum tabloul intreg din jurul lui devine mai larg, mai intens, si mai complicat, si in acelasi timp, el se concentreaza si se organizeaza in Zece Sfirot . Asta ne ingaduie noua sa ajungem la concluzia ca totul depinde de perceptia noastra, adica, de masura similaritatii noastre cu Lumina.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 14.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→