Sărbătoarea de Lag B’Omer (a 33-a zi din Omer) este sărbătorită în onoarea lui Rabi Şimon Bar Yohay, autorul Cărţii Zohar, care a murit în această zi. În capitolul „Idra Zuta”, articolul „Azinu”, Cartea Zohar descrie trecerea lui Rabi Şimon în acest fel: „pentru că Domnul a dăruit binecuvântare, chiar viaţa eternă peste el” (Psalmul 133). Rabi Aba spune: Lumina sfântă nu a terminat proclamarea vieţii până când vorbele lui n-au fost complete. Eu am înregistrat şi am gândit să înregistrez mai mult, dar nu am auzit. Şi nu mi-am ridicat capul pentru că acolo era o Lumină foarte mare spre care nu am putut să mă uit. Rabi Eliezer şi Rabi Aba s-au ridicat şi l-au dus din locul lui. Şi întreaga casă era plină cu o aromă de parfum. Ei l-au pus în pat şi nimeni nu l-a atins în afară de Rabi Eliezer şi Rabi Aba. Când ei au scos patul afară din casă, au auzit o voce. Atunci toţi s-au adunat împreună pentru a sărbători în onoarea lui Rabi Şimon.

Zohar-ul foloseşte aceste descrieri colorate fiindcă este scris în limbajul Midrash (povestiri). Dar desigur, nu este vorba despre moartea fizică, ci de trecerea sufletului care merge spre starea de corectare finală. Din acest motiv este un eveniment atât de important şi de aceea acest întreg sistem, care îi include şi pe studenţii lui, primeşte o Lumină atât de mare.

Nu este voba despre moartea unui om, ci despre rarefierea unui Partzuf spiritual. Mai întâi, Lumina vine şi se îmbracă într-un Partzuf (faţă) formându-şi înăuntru Taamin, Nekudot, Tagin, şi Otiyot. Îmbrăcarea Luminii în Partzuf şi dispariţia ei, fac Lumina potrivită pentru a fi folosită şi astfel sufletul lui Rabi Şimon obţine adevărata lui acţiune – ultimul nivel, sfârşitul corecţiei generale. Asta descrie Zohar-ul.

Toţi ceilalţi prieteni, toate sufletele care depindeau de el şi care au rezultat din Parţuf-ul lui care devenise plin cu Lumină şi care acum este eliberat de ea, primesc acum prin el întreaga Lumină ieşită. Ei sunt aceia care au fost anexaţi lui, conectaţi la el, şi care au participat la atragerea Luminii când a murit.

Moartea unui Cabalist înseamnă că întreaga Lumină pe care el a absorbit-o în sufletul lui împreună cu studenţii lui, acumulată cu ajutorul lor pentru întreaga umanitate, este acum eliberată din el şi trecută către toate celelalte suflete. Acum, această Lumină devine ca o iluminare, ca Lumina Înconjurătoare pe care el o dă celorlalţi. Moartea lui simbolizează această trecere a Luminii.

De aceea noi sărbătorim această zi în acest fel şi suntem fericiţi să primim această Lumina Superioară numită Zohar, capabilă să ne corecteze sufletele, conectând şi ridicând fiecare om la nivelul Creatorului. De aceea, această sărbătoare este numită Sărbătoarea Luminii – a Luminii care reformează, a Luminii de corecţie. Fiecare om trebuie să se întrebe pe sine dacă foloseşte într-adevăr această Lumină.

Această Lumină ne-a fost dată, dar o folosim noi realizându-ne corectarea proprie? Asta înseamnă să participi la sărbătoarea de Lag B’Omer.

Din programul de Lag B’ Omer 5/17/2011

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum poate exista “ inclinatia rea”, daca este doar Creatorul si nimeni in afara de EL?

Raspuns: Si cine a creat aceasta “ inclinatie rea” daca nu exista nimeni in afara de Creator? Creatorul a facut acest rau. Si traieste sub degetul Creatorului. Creatorul il controleaza;  el l-a generat; este fiul Sau asa cum este scris: “Am creat inclinatia rea.”

Intrebare: Dar Creatorul este binele care face bine, atunci cum poate deriva raul din EL?

Raspuns: Binele care face bine a creat aceasta “ inclinatie rea,” asa cum este spus: “ Rezultatul final este in gandul initial.” De fapt, daca tu ai decis sa creezi pe altcineva in afara de tine, asa incat creatia ta sa poate atinge nivelul tau  si daca doresti sa il asisti cu toata inima si sufletul, cu tot ceea ce ai, atunci tu nu ai o alegere: Trebuie sa creezi un vas in ea, o dorinta care va fi exact ca propria ta calitate, intelegere, atingere, si orice altceva, dar cu o amprenta inversa/opusa. Si asta este exact ceea ce Creatorul a facut.

De aceea, “ inclinatia rea” este intreaga creatie; nimic altceva nu este cerut. Noi nu il intelegem. Noi credem ca sunt obiecte materiale, de exemplu, un creion. De ce nu? La urma urmei tu vezi ca exista. Are culoare, forma, si greutate. Dar in spiritualitate nu exista. In spiritualitate, cineva exista doar daca are esenta spirituala, ceva propriu al lui, in loc sa existe doar pentru ca cineva l-a creat pe el sau pe ea.

Sa spunem ca un creion nu exista in spiritualitate deoarece nu este nici o actiune care vine de la el, nici o dorinta de a fii similar cu Creatorul. De aceea nu exista in dimensiunea spirituala. Tot ceea ce vedem in lumea noastra nu exista in spiritualitate. Aceasta lume nu exista pentru ca aceasta lume este o realitate care nu are nici o miscare personala indreptata spre echivalenta cu Creatorul, in nici un obiect sau dorinta.

Pentru acest motiv, daca ar fi ca noi sa cream o fiinta, trebuie sa o programam cu abilitatea de a se misca autonom, independent. Ce fel de Creatura a creat Creatorul? A fost “ inclinatia rea.” Dar are aceasta “ inclinatie rea” propria sa abilitate de a se misca? Este chiar asa independenta si respectabila? Da, este.

Inclinatia rea este linia stanga in spiritualitate, unde il contrariaza pe Creator, IL intelege, si doreste sa fie opusa. Aici începe totul. Inclinatia rea nu incepe cu dorinta mea de infuleca mancare sau a dormi.

Dupa ce noi trecem prin pregatirea in aceasta lume si trecem Machsomul, dintr-o parte, noi primim “ inclinatia rea,” linia stanga, receptie, si din cealalta parte, “ inclinatia buna,” linia dreapta, daruirea. Si este datoria noastra sa refacem linia mijlocie dintre ele.

Pe partea stanga, este “ inclinatia rea,” Faraonul, care proclama: “Eu conduc!” si este doar dupa Machsom. Si chiar impotriva ei, este  forta superioara, daruirea. Cat despre noi, noi suntem in linia de mijloc.

Aceasta este acea “ inclinatie rea” creata de Creator, in timp ce tot ce avem pe parcursul pregatirii in aceasta lume este doar o existenta animala, nici buna nici rea. Nu este vorba despre ceea ce vorbim. Si de aceea, aceasta lume nu exista; este imaginara si nu are nici bine nici rau in ea.

“Buna” si “ reaua” inclinatie exista doar in spiritualitate. Sunt cei doi ingeri ai tai, doua forte, doi servitori. Pe cine servesc ei? Ei servesc omul care se construieste pe sine, insemnand propria sa dorinta, “ Sinele” sau, de la amandoi. Aceasta este ceea ce Creatorul doreste.

De aceea, cum poate “ Sinele” meu sa fie realizat daca nu am aceste doua forte de la care sa construiesc in mijloc, intre “ pro” si “ contra,” facand propria mea alegere?

De aceea, Creatorul intentionat a creat “ inclinatia rea” ca o forta care se opune Lui. La urma urmei, daruirea, “ inclinatia buna” este Creatorul Insusi! Apoi, intre aceste doua forte, in partea de mijloc a Tifferet, intre treimea superioara si cea inferioara, exista spatiu pentru om.

Aceasta este singura cale in care poti construi un spatiu liber sau punctul liberului arbitru. Libertatea se afla intre doua stari strict definite care apasa pe tine din doua directii, si tu trebuie sa alegi intre ele.

Punctul libertatii, punctul alegerii, libera alegere, este alegerea pe care o faci in ingustime, contractand spatiul dintre lamele foarfecii. Imagineaza-ti asta:  Doua ziduri, incep deodata sa se miste si sa ne preseze intre ele… Asta este libertatea. Si cu cat mai sus te inalti pe treptele scarii spirituale, cu atat mai ingust devine spatiul dintre ele si cu atat mai intens te preseaza. Dar din aceasta presiune, din tensiunea teribila dintre ele, iti gasesti exprimarea Sinelui.

Din partea a doua a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/12/2011, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O rugăciune este conexiunea omului cu forţa superioară şi reflectă numai percepţia ei, sau a lui, despre asta. Sunt oameni care se roagă pentru o viaţă mai bună în această lume, sunt unii care se roagă pentru lumea viitoare, şi sunt aceia care nu se roagă şi nu cred în forţa superioară.

Fiindcă ei se gândesc la viitorul lor, şi, de aceea, fiecare astfel de gând este privit ca o rugăciune. Dar ciu îi cer? Asta este o cu totul altă chestiune. Este natura, credinţa, ceva necunoscut, starea mea viitoare, sau o forţă superioară care azi poate fi rea şi mâine poate fi bună, în funcţie de cererea mea?

O rugăciune este o acţiune pe care o iau în considerare în următorul moment cu speranţa de a obţine o stare specifică, însemnând că această noţiune include diferite stări, dar toate stările se împart în două părţi depinzând de cel la care mă rog. Este cinva care se schimbă şi pe care îl pot forţa să se schimbe?

Asta este atunci când oamenii încep să caute drumuri ascunse pentru a câştiga controlul asupra forţei superioare şi astfel, aceasta să devină mai bună şi să schimbe realitatea prezentă şi această lume. Această speranţă de mituire a celui de sus este baza pentru toate căutările mistice şi religioase. Un om care trăieşte ăn această lume, în egoismul lui sau al ei, crede că acest lucru este posibil.

Dar, mai este şi altceva, o foarte rară abordare, care spune că forţa superioară nu poate fi schimbată, si, de aceea, tu trebuie să ştii cum să te schimbi pe tine însuţi folosind forţele naturii programate în interiorul tău. Aceasta este metoda cabalei care este opusă tuturor celorlalte metode.

Nu are importanţă ce crede omul, că este un Dumnezeu sau mai mulţi, să se imagineze pe sine în faţa naturii sau a oricărei alte forţe superioare. Ceea ce contează este atitudinea lui faţă de asta.

Încearcă să implice forţele naturii şi să se transforme pe sine pentru a obţine destinul ales, adică, totul depinde numai de el şi de conexiunea lui cu această forţă? Sau, se uită din afara lui însuşi, dorind sa schimbe forţa superioară, adică încearcă să-şi atragă forţa încercând să o folosească pentru beneficiul personal şi astfel să fie răsplătit de ea, ceea ce înseamnă că el doreşte să schimbe întreaga lume şi să aibă un avantaj din tot ceea ce există?

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 5/9/2011 Şamati 113

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pana cand vom obtine forta unitatii in care se afla centrul sferei tuturor lumilor, in lumea Infinitului si de unde ne-am retras unii de altii si am coborat in lumea noastra externa, aceasi sursa, Creatorul, ne influenteaza cu bine si rau si ne arunca in toate directiile, asa cum este scris: „Cel care m-a impiedicat sa merg inainte sau inapoi”.

Ce inseamna „inainte si inapoi”? Baal HaSulam explica ca „M-ai impiedicat in fata si in spate”, insemnand ca  estela fel caatunci cand Creatorul este si revelat si ascuns. De fapt, El este singurul care conduce  si toti vor realiza asta. Apoi notiunea de timp si sentiment al trecutului, prezentului si viitorului vor disparea. Daca exista o singura forta care lucreaza, nimic nu se schimba si totul este in repaus absolut.

Realizarea vine treptat, in conformitate cu felul in care noi ne unim cu aceasta singura forta, Creatorul. In afara de asta, nu pierdem controlul asupra realitatii si nu ne intoarcem in neant, ci mai degraba devenim asemenea lui. Noi, impreuna cu El, devenim aceeasi forta magnifica, guvernatoare, singulara. Nimeni dintre noi nu il anuleaza pe celalalt: Creatorul nu anuleaza fiinta creata, nici fiinta creata nu il anuleaza pe Creator. Mergand inainte si mai aproape de El, nu ma anulez pe mine. In schimb, egoul meu este anulat, cand ma ridic asemenea Creatorului si vin la adeziunea cu El, in toata perfectiunea Sa.

Apoi descopar ca am fost condus de aceasta singura forta tot timpul, dar a fost pur si simplu ascunsa de mine pentru a o obtine singur si pentru a deveni independent si magnific, ca singura forta, Creatorul. Pe masura ce continui sa ma construiesc pe mine in echivalenta cu El, Creatorul imi apare inainte ca egal, partener magnific si, de aceea, ne contopim.

De fiecare data cand obtin autonomia, depasindu-mi egoul in unitatea cu grupul, il gasesc pe Creator intre noi, unindu-ne astfel impreuna.

Din  Lectia 8, Conventia WE! 4/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Gradele conectarii noastre, ale stransei legaturi dintre noi, sunt treptele scarii spirituale, scara spre lumi. Ne legam intr-o minima masura, depasim usoarele slabiciuni ale dorintei noastre (Aviut Shoresh)  si astfel obtinem Creatorul numai la nivelul Luminii Nefesh.

Cand ne unim intr-un masura mai mare, il obtinem ca Lumina Ruach, urmata de Lumina Neshma, Haya, si Yechida. Astfel trecem mai departe de lumea Assiya la lumea Yetzira, urmata de lumea Beria, Atzilut, Adam Kadmon si in sfarsit atingem lumea Infinitului unde unitatea noastra nu are granite si totul este legat ca un intreg.

Pana atunci, aceasta forta unica continua sa lucreze printre noi, sa ne ameteasca  si sa ne educe in toate felurile posibile, astfel incat sa dezvoltam o nevoie de unitate intre noi si sa ne amestecam cu ea. Astfel, aceasta forta actioneaza din „spatele scenei”. La fel ne jucam cu copii, intrucat vrem sa gandeasca si sa se foloseasca de calitatile lor pentru a face ceva independent. Stim ca doar prin efort propriu copilul capata intelepciune si intelege viata. La asta ne asemanam.

Pe de alta parte, copii au o imensa dorinta naturala si dorinta de a creste: sunt intodeauna gata sa actioneze si sa invete despre lume, in timp ce noi suntem lenesi si nu putem depune singuri acest efort. Si aici este forta externa, forta grupului (si niciodata forta Creatorului), asa cum este scris: „Ei au ajutat pe toti prietenii lor”

Din  Lectia 8,  Conventia WE! 4/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

In munca noastra spirituala nu putem face nimic singuri, pentru ca nu stim cum sa identificam forta unita si sa o relationam cu multele situatii din viata noastra. La ce ar trebui sa ne acordam? Sa spui pur si simplu ca Creatorul este peste tot nu ajuta.

De aceea ni se da grupul si daca ne unim impreuna, descoperim intre noi aceasta forta unificata numita „nu exista nimeni in afara de El”. Creatorul in mod deliberat a impartit creatura, pe care El a creat-o, intr-o multime de parti astfel incat ele trebuie sa se reasambleze inca odata intr-un singur gand, o singura dorinta. Apoi, in aceasta dorinta comuna, vor revela forta unificata care exista doar in conectarea pe care au format-o, in unitate si adeziunea cu ele.

Unindu-ne impreuna intr-o singura dorinta, nu obtinem aceasta forta in afara noastra, ci ne revelam pe noi insine si aceasta forta impreuna, ca un intreg. Intr-adevar, nu exista Lumina fara vas (kli), nu exista Creator fara creatura. Cu cat mai strans ne legam intre noi, cu atat mai mult il revelam pe Creator in unitatea dintre noi.

Cu alte cuvinte, unificarea noastra este Creatorul. Asta este ceea ce a fost la inceputul creatiei, dupa care ne-am dispersat si coborat in aceasta lume, sub forma unor mici creaturi egoiste.

De aceea, unindu-ne impreuna construim Creatorul. Il creem independent, de aceea El este numit Creator, (in ebraica Bo-Reh sau vino si vezi). Nu exista alt loc in care Il putem construi pe Creator, sa il deosebim, sa obtinem unitatea si adeziunea cu El, ci doar in unificarea in grup. Si toata umanitatea va fi nevoita sa se conecteze impreuna, in acelasi fel.

Din  Lectia 8, Conventia WE! 4/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatorul ne atinge de cate ori ii dam sansa. Acesta este secretul succesului. Daca ii dam Creatorului o astfel de oportunitate, ne vom trezi repede, la o frecventa inalta si vom putea obtine o mai dorinta mare mult mai repede mai repede, la un anumit grad in care nazuinta si dorinta este privita ca „lume, an, suflet” (Olam, Shanah, Nefesh). Astfel, vom ajunge la consimtamantul Luminii „in acelasi loc, in acelasi timp, cu aceeasi femeie”, asa cum este descrisa unificarea omului cu Creatorul.

De fapt, ca sa obtii adeziunea (Zivug), trebuie sa indeplinim anumite conditii. Pentru inceput, trebuie sa corectam dorinta, insemnand nu dorinta corporala, ci nevoia de a fi asemanatori Creatorului, primul grad spiritual, prima conectare cu El. Ca sa obtin asta, se presupune ca trebuie sa furnizez dorinta intr-un anume fel, calitativ, de o anumita intensitate si forma.

In afara de asta, nu ar trebui sa doresc altceva astfel incat asta sa devina singura mea dorinta, recompensa, implinire. Nimic altceva nu se cere, nu se doreste. De fapt tot restul este recompensa pentru care lucrez. Toata dorinta mea pasionala, asteptarea, tensiunea si aspiratia sa incep conectarea cu Creatorul, sa raman in acest punct in ciuda tuturor greutatilor, este de fapt recompensa.

Daca cineva ajunge in starea asta, daca se ridica deasupra dorintei egoiste si isi doreste sa treaca toata dorinta sa spre Creator, demonstreaza toata setea pentru Creator, si nu mai cauta nimic in afara de asta.

Aici putem gasi ajutorul in mediul pe care il sustinem, trezim si amintim si pentru care aranjam toate conditiile necesare pentru o astfel de adeziune, care le va clarifica si mari importanta. De fapt, Creatorul atinge persoana de fiecare data cand se prezinta la El cu o astfel de sansa. Aceasta este punctul cel mai important pentru noi.

Asta inseamna ca prin intermediul  acelui scop Creatorul ne da mai multe sanse de a ne trezi, prin orice mijloc, nu conteaza in ce fel. Se poate ca mult prea des sa fie o senzatie neplacuta, dar nu ne sperie problemele, temerile, si le dorim deoarece nu le vedem ca stari rele.

Rau pentru noi este doar atunci cand ne deconectam de la gandul si relatia cu Creatorul, de la dorinta si nevoie. Toate celelate dorinte spre El le consideram importante, fara sa conteze daca ne place sau nu sa le experimentam.

Inainte de orice altceva, pretuim adevarul fara sa conteze daca se simte bine sau rau, dulce sau amar. Astfel, treptat ne pregatim si corectam pentru prima adeziune si in sfarsit sa ajungem la ea.

From the 1st part of the Daily Kabbalah Lesson 5/1/2011, Baal HaSulam’s Letter 19

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Scrisoarea lui Baal HaSulam Nr.19, p. 70: “ Cunoaste tu pe Dumnezeul tatalui tau si serveste- L.” Cunoaste, inseamna recunoastere pentru ca un suflet care nu cunoaste nu este bun. Aceasta inseamna ca daca o persoana nu isi cunoaste maestrul, chiar daca are un suflet si doreste arzator sa IL serveasca, nu este bine.

Chiar daca cineva are un suflet, el nu este pregatit sa IL cunoasca, “ Pana cand spiritul se va fi  pogorat asupra lui din inaltime.” Cu toate acestea, cineva trebuie sa isi aplece o ureche si sa asculte la vorbele inteleptilor si sa creada in ei cu toata inima.

A fost deja scris: “ Cu siguranta bunatatea si mila ma vor insoti toate zilele vietii mele.” Baal Shem Tov interpreteaza: “ Domnul este umbra ta.” Precum umbra care urmeaza miscarile cuiva, tendintele sale sunt inclinate in fiecare fel pe care persoana le face, si tot asa este si omul in acord cu Creatorul. Inseamna ca atunci cand dragostea pentru Creator se trezeste, respectivul trebuie sa vada ca Creatorul l-a trezit inspre EL cu dorinta aprinsa, etc.

Chiar daca punctul din inima se trezeste intr-o persoana, aceasta nu stie cum sa se trezeasca si nu o poate face de unul singur. Ea este trezita de Lumina superioara, de Creator, in timp ce o persoana, din toate aceste placute si neplacute  treziri, se presupune ca ar fi inteles si invatat cum Creatorul trateaza cu ea. Trebuie sa invete sa vorbeasca limba Creatorului pentru a comunica cu EL.

Noi avem nevoie sa ajungem la o dorinta, intensitate, nazuinta, care corespunde cu ce urmeaza, insemnand urmatorul grad spiritual care exista deasupra noastra, sau ultima treapta din scara care se intinde in jos la noi, de-a lungul careia sufletul nostru a descins din lumea Infinitului acum ceva timp. Aceasta a fost treapta in care noi am fost inca in legatura cu Creatorul si, de aceea, astazi, se presupune ca noi ar trebui sa atingem acelasi mod de determinare, intensitate, dorinta, care ne conecteaza pe noi acolo cu EL.

Noi venim la acest fel de dorinta arzatoare folosind exercitiile pe care Creatorul le-a furnizat pentru noi in timpul privita ca “ roti/cercuri” ( Ofanim ). El ne-a prezentat variate oportunitati ca  sa devenim conectati cu EL si noi nu stim de ce ar trebui sa fie in aceasta forma specifica si in acest fel de situatie. Brusc, EL ne aminteste ca exista si noi incepem sa simtim ca EL ne lipseste.

La acest punct, este necesar sa intelegm cine a provocat aceasta trezire. Oare m-am trezit eu pe cont propriu, sau a fost Creatorul cel care m-a trezit? Ce ar trebui sa fac eu cu asta? Ar trebui sa ii aduc multumiri pentru trezirea mea sau sa IL invinovatesc pentru ca nu m-a  trezit si pentru ca nu detin nimic propriu? Prin acea masura in care o persoana este constienta de tot acest proces si aspira constant sa primeasca o dorinta pentru unicitate, va ajunge la succes.

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/1/2011, Scrisoarea 19 a lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când un om deja înţelege că trebuie să ceară Luminii să facă schimbările, toată dificultatea constă în imaginarea shimbărilor pe care trebuie să le ceară. De aceea, el este trecut prin diferite stări pentru a înţelege ce este „spre binele său”, adică în funcţie de dorinţa lui egoistă, pentru a avea o stare plăcută şi de împlinire.

Dar, desigur, peste toate aceste calcule, el trebuie să dorească să acţioneze în sens opus, preferând ca egoismul să sufere, de dragul înălţării peste el şi, acolo să construiască o relaţie cu Lumina, cu Creatorul, „de dragul altruismului (dăruirii)”. Toate situaţiile prin care el trebuie să treacă, au fost necesare pentru a-l ajuta să stabilească această relaţie cu Lumina. Apoi, el înţelege că, deşi totul vine de la Lumină şi dorinţa nu se trezeşte şi nu se schimbă şi, în general, nu există fără influenţă şi suport, totuşi, dorinţa are o abilitate de trezire a Luminii. Această acţiune este numită „trezirea de jos”.

Este posibil numai cu condiţia ca dorinţa să se înţeleagă pe sine precis şi pe întreaga ei natură egoistă. Trebuie să ceară pentru transformarea inversă, astfel ca Lumina să-i dea o forţă nouă, permiţându-i să se înalţe peste sine, să calce peste propria dorinţă, s-o preseze şi să o îngheţe, şi să construiască acţiunea de daruire peste ea. Dacă vom fi în stare să cerem asta, se va chema „ trezire de jos”.

Când primim un plus de Lumină, numit „trezirea de jos” (itaruta de laila-trezirea de noapte), apoi, în funcţie de cererea noastră, Lumina ne va da abilitatea să ne înălţăm peste egoul nostru şi să acţionăm contrar dorinţei noastre egoiste. Astfel, omul începe să-şi construiască vasul său spiritual (Kli-ul).

O nouă dorinţă se trezeşte continuu în el, îl arde în interior şi nu-l lasă să se odihnească, cerându-i să fie împlinită egoist, pe contul vecinului. Cu toate acestea, el începe să recunoască adevărata atitudine a dorinţei sale, că trebuie să o închidă şi să nu o lase să treacă, pentru a putea să-şi construiască ecranul şi intenţia favorabilă dăruirii (altruismului) peste el, permiţându-i astfel să folosească aceeaşi dorinţă în formă opusă.

Când vede că este complet incapabil să facă asta, şi că numai Creatorul îl poate ajuta, ajunge la cererea numită „trezirea de jos” adică, ridicarea de MAN. Şi dacă cererea e corectă, atunci primeţte răspuns de sus – MAD, şi astfel se uneşte în acţiune mutuală cu Lumina.

Din acest moment, omul ştie deja să construiască o relaţionare între el şi Creator.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/3/11 Şamati

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand o persoana primeste o lovitura de la Creator, el sau ea poate intelege in mod logic ca aceasta este benefica pentru ei. Dar noi traim prin senzatiile noastre si de aceea ar trebui sa ne mutam de la intelegerea noastra mentala la o senzatie autentica care este cu adevarat pentru binele nostru. Cum se petrece aceasta tranzitie?

Raspuns: Tu descoperi ca Creatorul nu iti trimite lovituri. Nu este o lovitura cu adevarat; este doar faptul ca Creatorul te trezeste, deoarece te iubeste si doreste sa te aduca la cea mai benefica stare. Tu gasesti ca Creatorul a facut intentionat asa, astfel incat sa te ridice putin deasupra egoismului tau in care tu te afli si de asta EL nu are alta alternativa.

Sa presupunem  ca tu zaci inconstient si ai nevoie sa fi reanimat, adus inapoi la viata. Evident, cand te trezesti si iti revine constiinta, te simti rau si suferi de la rani deoarece tu ti-ai pierdut conostinta fiind intr-o conditie critica. Acum esti readus la viata. Doctorii jubileaza: “ Pacientul  s-a intors!” Dar care e motivul de  bucurie? Acum el striga, lezat fiind si suferind… Nu ar fi fost mai bine sa il lase inconstient? Cu siguranta nu!

Acum intelegi unde doare si de ce. Acum trebuie doar sa creezi atitudinea corecta a acestei suferinte in tine: “ Sufar pentru ca imi lipseste legatura corecta cu Creatorul. El ma trezeste, dorind pentru noi ca sa ne iubim unul pe celalalt, ca prim pas spre unire: primul meu grad spiritual.

De la acest grad, EL radiaza atitudinea Sa catre mine si ma ilumineaza cu Lumina Sa. Si eu simt primul pas spiritual in variatele sale manifestari ca o stare rea, deoarece egoul meu nu poate tolera aceasta stare de daruire, dragostea catre ceilalati, conexiunea in afara mea. Eu experimentez intunericul, raul si durerea. Nu le doresc!

Adevarat ! Sunt constient ca nu le vreau si ca ma simt rau. Cine imi da aceasta stare? Creatorul este acela. De ce face asta? El imi demonstreaza ca daca acum fac un efort sa ma ridic deasupra emotiilor si sa imi schimb atitudinea cu cea dorita de Creator, pe care mi-o demonstreaza, atunci o sa intram in contact. Si aceasta trebuie sa se intample!

Dar se pare ca tu refuzi: “ Nu, ma raneste! Ia-o departe de mine! Nu am nevoie de suferinta sau recompensa! Nu vreau nimic!” Ei bine, daca nu vrei, nu vrei; asta este…

Ce poate face Creatorul? La orice calcul, EL are planuri pentru tine. EL intelege ca tu esti un neghiob, asa ca EL se “ invarte “ in jurul tau: EL iti da toate felurile de suferinte si probleme de viata in afara oricarei conexiuni cu EL, unde tu nu intelegi sau simti ca EL este cel care te trezeste. EL te impinge si te inteapa din fiecare directie si aranjeaza necazuri, nenorociri si probleme pentru tine.

De aceea El te epuizeaza si apoi te reinsufleteste asa incat tu sa iti amintesti de EL: “ Ah, vad..Este Creatorul. Poate, problemele mele sunt justificate. Poate sunt pentru binele meu.” In acest punct iti schimbi atitudinea. Suferintele carnii se diminueaza si tu devi binevoitor sa porti mai multe.

Apoi el aranjeaza in fata ta aceleasi conditii ale primului grad de adeziune cu EL, inca o data, dar de data aceasta atitudinea ta este diferita. De fapt nu este foarte convenabil si nu se simte chiar asa bine. Este neplacut, dar putem suporta. Incepi sa intelegi acum faptul ca conflictul cu Creatorul este deasupra senzatiei de placere din interiorul egoului tau si ca tu trebuie sa te ridici desupra senzatiilor placute ale animalului.

Deja posezi un oarecare grad de toleranta si bunavointa pentru a suferi. Si apoi incepi sa lucrezi cu ajutorul grupului. Incetezi sa mai strigi: “ NU!” cand esti la limita. Tu stii ca ai un grup, mediul; observi ca Creatorul inca nu te-a abandonat si esti inca conectat cu EL prin legamant.

Incepi  sa angajezi intregul mediu pe care l-a aranjat pentru tine in viata ca fiind mijlocul pentru tine de a te ridica deasupra perceptiei tale si incepi sa construiesti legaturi folosindu-ti mintea, bazate pe analiza “ adevarat si fals” in locul a “ amar si dulce.”

Acesta e un discernamant al umanului mai degraba decat al animalului: “ Cum ar trebui sa imi construiesc relatia cu gradul spiritual asa incat sa ma ridic desupra senzatiei si sa nu o percep ca atare? Nu pot ajuta asta; este necesara pentru mine daca doresc sa fiu conectat cu Creatorul.”

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/1/2011, Scrisoarea 19 a lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→