Comentariu: O frumoasă pildă evreiască spune astfel: Locuitorii bogați ai unui oraș au angajat un bărbat să le păzească bunurile pe timp de noapte și casele lor mari, bogate. Într-o noapte târziu, un înțelept l-a întâlnit pe paznic și l-a întrebat: „Pentru cine lucrezi?” Paznicul i-a răspuns și, la rândul său, l-a întrebat pe înțelept: „Tu pentru cine lucrezi?” Aceste cuvinte au străpuns inima înțeleptului. El a răspuns cu tristețe: „Se pare că nu lucrez pentru nimeni”. Au mers mult timp și au vorbit. Înțeleptul l-a întrebat pe paznic: „Vrei să lucrezi pentru mine? Sunt gata să-ți plătesc orice ai cere.” „Cu plăcere! Dar ce va trebui să fac?” întrebă paznicul. — Continuă să-mi reamintești, spuse înțeleptul.

Răspunsul meu: Da, este adevărat.

Întrebare: Deci chiar și un om înțelept cere să i se amintească că există cineva pentru care lucrează?

Răspuns: Desigur. Acesta este motivul pentru care este considerat înțelept; pare să aibă totul, cu excepția celui mai important lucru: nu are conexiuni bune cu toți ceilalți.

Comentariu: Dar tot întreabă: „Pentru cine lucrezi?” Deci nu este că el uită, ci trebuie să-și amintească mereu că lucrează pentru Creator.

Răspuns: Da.

Întrebare: Înțeleptul a spus: „Voi plăti orice vei cere.” De fapt, poți plăti pentru a ţi se reamintit în mod constant?

Răspuns: Acesta este cel mai important lucru. La urma urmei, acesta este singurul mod prin care poți câștiga, dacă pot să spun așa, adevărata ta bogăție.

Întrebare: Dacă nu pierdeți conexiunea?

Răspuns: Da. Dacă îți mărești constant conexiunea cu Creatorul, investești în ea.

Întrebare: Este posibil să rămâi conectat tot timpul și să nu îl pierzi? Sau ar trebui să mai existe aceste urcușuri și coborâșuri, întreruperi, depășiri și depășiri?

Răspuns: Trebuie să existe tot timpul intrări și ieșiri. Trebuie să existe deconectări, pentru că altfel nu va exista nicio reînnoire a conexiunii dintre o persoană și Creator prin alți oameni. Și de aceea suntem într-o mișcare atât de constantă de stop-şi-mergi.

Întrebare: De aceea este scris: „Și a fost seară și a fost dimineață”? Deci „seara” este pierderea conexiunii mele cu partea superioară?

Răspuns: Da, care vine în mod special de sus. Aceasta se numește „trezire de sus”. Iar dedesubt, ar trebui să existe o unitate de jos, care să împingă o persoană la o rugăciune, să formeze o cerere și așa mai departe.

Comentariu: Conform acestei pilde, trezirea de jos nu se poate întâmpla decât dintr-o oarecare legătură cu paznicul, cu o altă persoană care îmi amintește.

Răspunsul meu: De aceea se spune așa în pildă, că el amintește.

Întrebare: Deci nu pot să o fac eu tot timpul?

Răspuns: În niciun caz.

Comentariu: La urma urmei, el este un om drept, un om înțelept, un tzadik…

Răspunsul meu: De aceea este un om drept, un om înțelept și un tzadik, pentru că se cunoaște pe sine, starea lui și cum să rămână la acest nivel.

Întrebare: Doar dacă i se amintește de asta?

Răspuns: Da. În timp ce altcineva, dimpotrivă, ar spune că totul este bine, el este în deplină conexiune cu Creatorul și totul este bine.

Întrebare: Îl putem numi păcătos pe cel care spune așa?

Răspuns: Da. Pentru că cel neprihănit este cel care îl justifică pe Creator, pentru faptul că El a creat lumea noastră nu atât de perfectă, dar a lăsat omului un loc de îmbunătățire. În timp ce păcătosul poate considera lumea ca fiind absolut perfectă. Este opusul. Omenirea gândește cu totul altfel.

Întrebare: Deci păcătosul este cel care spune: „Totul este creat perfect, totul este în deplină conexiune” și așa mai departe. Este o astfel de persoană un păcătos?

Răspuns: Da. În timp ce omul drept spune: „Totul a fost creat perfect pentru că mi-a rămas de lucru. Și în acest fel, pot crește această lume.”

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 15.12.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Aţi spus că mândria este cea mai bună calitate a unei persoane.

Răspunsul meu: Desigur! La urma urmei, este creată special pentru ca o persoană să vadă cât de diferită este de Creator.

Datorită faptului că este în război cu mândria, se apropie mai mult de Creator. De fiecare dată când o folosește invers, adică disprețuindu-se, nu ajutându-și egoismul ci reducându-l și punând presiune asupra lui, se ridică astfel deasupra egoului.

Imaginați-vă că există un punct într-o persoană și acesta este embrionul său. Mândria începe să crească sub acest punct și o ridică tot timpul. Dacă o persoană poate anula mândria, atunci se ridică, o absoarbe în sine și crește. Dacă nu poate include această mândrie în sine, adică să acționeze cu ea exact invers, să dăruiască, atunci ea devine mai mică și mai rea.

Aceasta este o perioadă foarte serioasă din viața noastră! Este nevoie de mulți ani pentru ca o persoană să realizeze acest lucru. Aceasta este perioada cea mai grea! Apoi devine din ce în ce mai ușor.

Desigur, vor exista și condiții dificile în viitor, dar ele sunt de înțeles și ușor de procesat de suflet, inimă și minte.

În primele etape devine pur și simplu de nesuportat și nu știi unde mergi, unde să te îndrepţi și ce să faci; ești terminat de aceste stări și nu auzi nimic.

Dar apoi, indiferent care sunt stările, te controlezi și înțelegi de ce sunt create în tine.

KabTV „Am primit un apel. Mândria este cheia succesului” 11.03.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Etapa intermediară de tranziție către o nouă etapă ar trebui să fie o perioadă de studiu personal și auto-educare. Atunci vom construi o societate a consumului rațional, în care să trăim într-un mod normal și rațional și să avem grijă ca fiecare să aibă același nivel general, dar în concordanță cu nevoile individuale ale fiecăruia și după gustul său.

Cel mai important lucru este că pe lângă faptul că ne asigură un nivel rațional de existență corporală, prin noile noastre conexiuni sociale ne vom dezvolta astfel încât să fim în deplină asemănare cu natura.

Astfel, vom începe să intrăm în forțele sale ascunse și să simțim vastul spațiu în care existăm, nu universul pe care ni-l înfățișăm pentru noi înșine, ci în interiorul unei mașinării mari și multidimensionale.

În acest caz, va fi complet sub controlul nostru, deoarece vom deveni ființele sale cele mai înălţate.

KabTV „Am primit un apel. Cum să faci o revoluție” 2/10/12

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce putem schimba?“

Contrar multor opinii, nu trebuie să schimbăm structurile economice, sociale și politice și alte diferite suprastructuri ale societății.

Noi trebuie să ne schimbăm. Și putem face acest lucru prin educație.

A ne schimba pe noi înșine înseamnă schimbarea abordării noastre egoiste centrate pe sine asupra vieții, ceea ce ne face să ne dorim să ne bucurăm în detrimentul celorlalți și al naturii, spre opusul ei – o intenție altruistă de a aduce beneficii celorlalți și naturii.

Educația de care avem nevoie pentru a realiza această schimbare este una care ne ghidează să ne conectăm pozitiv prin ridicarea importanței beneficiului celorlalți, decât de a ne ajuta pe noi înșine. Ea implică să învățăm despre natura egoistă care există în noi, legile altruiste ale naturii din afara noastră, modul în care aceste legi funcționează pe întregul nivel al naturii vegetal, animal și uman, modul în care universul și umanitatea se dezvoltă constant la niveluri din ce în ce mai înalte de unificare și cum să ne aliniem de bunăvoie și conștient cu forma superioară unificată spre care ne dezvoltă natura.

Nu putem schimba nimic fără să trecem prin această autotransformare, pentru că fiecare dintre noi trebuie să fim la baza oricăror schimbări care se întâmplă.

Nu putem schimba nimic fără să trecem prin această auto-transformare, pentru că fiecare trebuie să fim la baza oricăror noi schimbări care se întâmplă. De asemenea, astăzi în mod special, ne aflăm într-o perioadă de tranziție în care vom simți din ce în ce mai mult presiunea de a suferi această schimbare, de la abordarea egoistă a vieții care ne detașează unul de celălalt și de natură, la o abordare altruistă care ne conectează și ne apropie între noi și de natură. Mai mult decât atât, trecerea prin această schimbare va produce o nouă simțire a eternităţii și perfecțiunii, pe care nu le-am experimentat niciodată în starea noastră egoistă actuală.

Bazat pe emisiunea KabTV „Am primit un apel. Cum să faci o revoluție” cu cabalistul Dr. Michael Laitman pe 2 octombrie 2012. Scris/editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus odată, că dacă o persoană s-ar afla într-un restaurant de exemplu, este imposibil să treacă prin senzația de „deșert” fără a fi nevoit să fie fizic într-unul. Cum se poate ajunge la aceasta și din ce motiv?

Răspuns: Adevărul este că atunci când suntem într-un restaurant, nu suntem capabili să facem asta. Până la urmă, suntem formați dintr-un corp animal, din propria noastră idee despre lumea noastră; prin urmare avem nevoie și de atribute externe.

Ne aflăm la un nivel la care dorința noastră cea mai scăzută este simţită de noi ca fiind lumea noastră. Dar lumea noastră nu există; așa ne simțim în interiorul unei dorințe și este stratul cel mai de jos al acesteia. Imaginați-vă că tăiați felii de pâine și ultima dintre ele este cea mai joasă felie din dorințele pe care le simțiți.

După aceea, veţi începe să simțiți următoarea felie, următorul nivel. Și va fi simțită și aceasta ca o realitate absolută. O realitate uriașă se va adăuga, brusc ți se deschide în faţă ca la un computer. Și apoi următorul strat, și următorul, și următorul! Astfel ajungeți la sfere din ce în ce mai largi.

Apoi începi să înțelegi unde exiști. Înainte de aceasta, totul era doar o vorbă pentru a te atrage cumva și a te menține pe calea revelării.

Dar toate acestea sunt doar dorinţa noastră. Și oricât ni s-ar părea că este în afară, de fapt totul este în interior. Nu există trupul meu, nici timpul, nici spațiul; nimic nu există deoarece există doar o dorință și nu are dimensiuni și nici volum.

Întrebare: Dacă vorbim despre senzația de „restaurant”, este un loc convenabil, confortabil. În acest loc nu vei simți niciodată vreo deficiență. Stai așezat, este cald și ești servit (toate sunt senzații plăcute). Unde putem descoperi un țipăt sau un strigăt pentru a ieși? Dar dacă ești de fapt în deșert, atunci simți asta.

Răspuns: Dimpotrivă, îți doreşti să stai în deșert și să te simți ca într-un restaurant.

Întrebare: Dar cum?

Răspuns: Este nevoie să încerci, să faci o încercare.

KabTV „Am primit un apel. Cum să ieși din deșert fără să fi fost vreodată acolo?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cine este un adevărat erou?“

Eroii sunt cei care, în timp ce sunt cufundați în natura lor egoistă egocentrică, construiesc din ei înșiși o altă persoană, una care este egală cu forța altruistă a naturii.

Imaginează-ți că te afli într-un spațiu închis și întunecat, ca un vierme în interiorul unui măr putred.

Începi să ieși încet din el.

Te uiți afară și vezi o lume nouă minunată, plină de iubire și grijă, oameni bucurându-se fericiți de viața lor împreună.

Apoi ieși din tine însuți din întunericul în care te-ai aflat anterior și intri într-un spațiu complet diferit, cu o lumină strălucitoare a soarelui și un cer albastru,.

După ce ieși din întuneric, trebuie să-l procesezi, anume că respectarea dictaturii dorințelor tale egoiste te conduce către întuneric, deoarece ego-ul însuși stinge plăcerea într-o direcție proprie.

Este chiar realizabilă această transformare?

Da, este – construindu-te pe tine din ego-ul tau, asemănător cu forţa altruistă a naturii.

Studiezi legile naturii.

Îţi crești cererea ca ele să se dezvăluie în forma lor pură, altruistă, să îţi dea un exemplu ca un adult pentru un copil.

Apoi îți depășești egoul cât mai mult posibil.

Îți folosești ego-ul nu pentru tine, ci pentru a te asemăna și a ajunge la echilibru cu legile altruiste ale naturii.

Ce înseamnă să semeni cu legile altruiste ale naturii?

Înseamnă că dezvolți iubirea pentru toți oamenii.

Înveți apoi treptat legile naturii, puțin câte puțin, devenind din ce în ce mai asemănător cu natura.

Ca rezultat, ajungi să vezi că ego-ul tău – această masă de dorință de a te bucura, care este întreaga ta natură – există pentru a inversa intenția asupra ei. Procedând astfel câștigi calitatea altruistă deplină — iubire și dăruire — pentru toată lumea, la fel ca forța altruistă a naturii.

Atingeți apoi echilibrul cu natura: este o nouă stare, experimentând o forță specială a unei mari conexiuni, de iubire și dăruire cu ceilalți și cu natura, opusul modului în care ne folosim în prezent dorința de a ne bucura (egoist, în detrimentul celorlalți și al naturii) .

Bazat pe emisiunea KabTV „Am primit un apel. Cine este adevăratul erou?” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman pe 28 ianuarie 2012. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Vedem că mulți oameni au venit la grup pentru a studia Cabala la chemarea punctului din inimă, la început erau în flăcări, dar ulterior s-au răcit și au părăsit această cale. De ce se întâmplă asta? Pentru că nu s-au putut anula și nu au putut să se ridice deasupra mândriei lor.

Pentru a avansa, ai nevoie de un singur lucru, să-ți pleci capul în fața tuturor, să te cobori la zero și să nu faci niciun calcul. Dacă cineva se așteaptă să primească din ce în ce mai mult, atunci nu a început încă să lucreze împotriva egoismului său.

A te coborî la zero înseamnă să nu faci absolut niciun calcul pentru viitor. Nu există nimic în prezent, nu există viitor și nu am nevoie de nimic. Vreau să fiu cel puțin la zero în starea pe care mi-a dat-o Creatorul. Dacă mă țin doar de acest zero, atunci descopăr în spatele acestui zero oportunitatea de a mă ține de Creator. Descopăr că există Creatorul de care să mă agăţ pentru că mă deconectez de egoismul meu.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 2/1/23, Scrierile lui Baal HaSulam „În urma Creatorului în deșert”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Așa vorbește Domnul: „Îmi aduc aminte în favoarea ta de bunătatea tinereții tale, de iubirea ta de mireasă, de faptul că m-ai urmat în pustie, pe un pământ care nu este semănat.” Aceasta este scris despre adunarea lui Israel, Malchut, când ea mergea cu poporul Israel în deșert (Zohar pentru toți, Emor, „Sărbătoarea de Sukkot”, Punctul 275).

Malchut  sunt toate dorințele care doresc să fie corectate și să atingă nivelul de Keter.

Deșertul este întreaga cale de la Malchut la Keter, pe care trebuie să o parcurgem și să urcăm în raport cu conexiunea dintre noi, unindu-ne din ce în ce mai mult. Când ajungem la Keter, devenim ca un întreg, așa cum se spune: „Creatorul este unul și Numele Lui este unul”.

Acesta este drumul pe care trebuie să mergem. Pe această cale de ascensiune de la Malchut la Keter, ni se întâmplă toate evenimentele despre care ne spune Tora. Este necesar să mergem pe pământul care nu este semănat, pe care nu crește nimic, pe care nimeni nu a umblat, nu a semănat nimic, nici nu a reușit nimic. Cu toate acestea, mergi pe el pentru că vrei să vii în casa Creatorului; Urmezi instrucțiunile Lui: „Urmează-Mă”.

Mergem printr-un tărâm pustiu unde nu există semne de viață, nu există nimic din care cineva să se hrănească și nu există hrană (lumina Hochma) și nici apă (lumina Hassadim). Dar tot continuăm, pentru că aceasta este porunca Creatorului care vrea ca noi să venim la El în această formă.

Avem doar o rugăciune, vrem să-l urmăm pe Creator cu toată puterea noastră. Nu există nimic de mâncat și nimic de băut, dar continuăm să mergem pe această cale, pentru că asta este ceea ce avem  acum în față. Dacă așteptați condiții mai confortabile, atunci nimic nu va funcționa. Trebuie să accepți condițiile pe care ți le dă Creatorul și să continui calea până te ridici la gradul de Keter, adică să aderi complet la Creator din partea Malchut.

Pe parcurs, trecem prin tot felul de suișuri și coborâșuri, deconectări, împovărare a inimii și confuzie a minții. Succesul depinde doar de dorința de a continua. Să nu fie simțire, nici înțelegere, nici stea călăuzitoare în față și nici noroc, dar noi ne mișcăm ca boul sub povară și măgarul sub sarcină; pur și simplu continuăm.

Fie că vreau sau nu continui oricum, pentru că asta este viața mea și orice s-ar întâmpla, doar sub această formă sunt sub controlul celui superior. Îl las să facă tot ce trebuie să facă cu mine. Știu că așa mă apropii neîncetat de scop.

Rezultatul vieții corporale este cunoscut, este același pentru toată lumea. Corpul va muri, și tot ce rămâne din el este un punct din inimă, sufletul se va ridica conform diferitelor calcule. Prin urmare, nu ai de ales decât să continui.

Chiar dacă pier în acest deșert, am făcut tot ce am putut, cu toată devotamentul sufletului meu față de Creator. Nu eram în stare de mai mult, și nu puteam face nimic altceva, am încercat să realizez potențialul pe care mi l-a dat Creatorul cu punctul din inimă.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 2/1/23, Scrierile lui Baal HaSulam „Urmând Creatorul în deșert”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce înseamnă să te pregătești pentru deșert? Aceasta înseamnă că sunt gata să merg în întuneric cu grupul meu după învăţătorul meu, indiferent cât de dificil și neclar ar fi. Aceasta este calea în deșert.

În jurul meu este deșert și noapte, adică nu se știu cum, unde și cu ce ajutor să merg.

Dacă vreau să ajung la conexiunea cu forța superioară, cu Creatorul, nu ar trebui să cer garanții. Pur și simplu merg înainte, în ciuda tuturor dificultăților care apar în fața mea.

Deșertul înseamnă că nu am cu ce să-mi reînvii sufletul, nu există mâncare sau apă. Este clar că ziua sufăr de căldură sub soarele arzător, iar noaptea de frig; acestea sunt condiții dure. Cu toate acestea, este posibil să trăiești în deșert; oamenii trăiesc în deșert. Prin urmare, este necesar să continui în ciuda condițiilor. Aceste condiții ne sunt oferite în mod special de sus pentru a ne ajuta să descoperim calitatea dăruirii și să devenim asemănători Creatorului.

Nu există trecut și nici viitor, există doar momentul prezent în care ader la Creator cu toată puterea mea.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 2/1/23, Scrierile lui Baal HaSulam „Urmându-L pe  Creator în deșert”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există două categorii de perturbări. Una este atunci când ceva se întâmplă în lumea exterioară și din aceste tulburări, omul aleargă la grup. Adică este împreună cu prietenii lui. O altă categorie de tulburări apare ca urmare a conexiunii: oamenii s-au conectat și apar dificultăți. Care este diferența dintre aceste două tipuri de perturbări?

Răspuns: Primul fel este doar tulburarea unui începător. Dar când simțiți tulburări în conexiune, acestea sunt deja tulburări care apar pe tot parcursul drumului, pe întreaga scară până în lumea infinitului.

În Cartea Zohar este scris că până și discipolii lui Rashbi au simțit o mare ură unul față de celălalt înainte de a scrie Zoharul, adică înainte de a explora înălțimile superioare, pe care apoi le-au descris.

Problema conexiunii dintre prieteni se manifestă pe tot parcursul drumului. Ni se pare că asta este doar deocamdată și apoi va dispărea. Dar aceasta este o muncă spirituală constantă până la corectarea finală (Gmar Tikkun).

KabTV „Am primit un apel. Două tipuri de tulburări” 11.03.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→