Comentariu: Cinci cupluri căsătorite care au trăit împreună de peste 50 de ani și-au împărtășit secretele pentru o relație fericită. Iată ce consideră fiecare cuplu a fi cel mai important. Spuneţi-ne ce credeţi, vă rog.

Un cuplu de 81 de ani, căsătorit de 57 de ani consideră că cel mai important lucru într-o căsnicie lungă și fericită este împărțirea responsabilităților.

Răspunsul meu: Desigur.

Întrebare:: Și ce presupune împărțirea responsabilităților? Eu sunt susținătorul de familie și soția mea este o gospodină care are grijă de copii?

Răspuns: Asta ar fi cel mai bine.

Comentariu: Al doilea este să cunoaștem punctele forte și punctele slabe ale celuilalt.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Cunoașteți punctele forte și punctele slabe ale soției dvs.?

Răspuns: Le cunosc foarte bine și nu le ating. De fapt, mi-e frica să o fac!

Întrebare: Așa ar trebui să fie?

Răspuns: Da.

Comentariu: Al treilea este capacitatea de a accepta ambele părți.

Răspunsul meu: Da. Trăiești cu o persoană care este un întreg sistem. Este o lume întreagă prin care trebuie să vezi orice altceva.

Întrebare: Dacă trăim așa, stând în vârful picioarelor unul în jurul celuilalt, atunci este posibil să fim împreună 60 sau 70 de ani?

Răspuns: Atât timp cât vrei.

Întrebare: Și dvs. numiţi asta o căsnicie fericită?

Răspuns: Doar dacă am fi crescut astfel! Din păcate, până să ne dăm seama de asta, viața noastră a trecut.

Întrebare: Un alt cuplu de 90 și 91 de ani care este căsătorit de 66 de ani spune că este esențial să discute despre viitorul lor comun și să aibă interese comune. Ce părere aveți despre a discuta despre viitor împreună? Este important?

Răspuns: Este important, pentru că este un viitor comun.

Întrebare: Aceasta este cheia, că nu este viitorul lui sau al ei, ci suntem în el mereu noi, împreună?

Răspuns: Da. Vom avea copiii sau nepoții noștri care vor veni în vizită. Sau ieșeam, făceam o plimbare în jurul blocului și așa mai departe.

Comentariu: După cum ați spus recent, când oamenii se căsătoresc, ei spun: „Suntem pentru totdeauna uniți împreună”.

Răspunsul meu: Trebuie să vorbească des despre asta.

Întrebare: Asta înseamnă a vorbi despre un viitor comun?

Răspuns: Da. Pentru că indiferent ce fac oamenii, ei pot trăi în diferite părți ale lumii, dar trebuie să împărtășească o înțelegere că sunt uniți pentru totdeauna. Pentru totdeauna! Divorțul este inacceptabil atunci când sunt implicați copii.

Întrebare: Și încă un cuplu care este căsătorit de 61 de ani spune că ar trebui să existe un simț al umorului asemănător. Ce credeţi despre asta?

Răspuns: Trebuie să se înțeleagă.

Întrebare: Aceasta se numește înțelegere?

Răspuns: Da. Pentru că simțul umorului este foarte profund în om. El face diferența dintre om și un animal. Astfel, dacă au aceeași interpretare a umorului, acest lucru îi apropie mult.

Întrebare: Un soț de 99 de ani și o soție de 98 de ani căsătoriți de 74 de ani spun că se iubesc așa și consideră uniunea lor cu adevărat armonioasă.

Ce părere aveți despre astfel de opinii?

Răspuns: Nu au o definiție mai profundă decât „tocmai așa”. Acesta este un nivel destul de ridicat. Este, intr-adevar! Când există o conexiune și sentimente reale, nu o poți descrie cu nimic.

Comentariu: Și un alt cuplu căsătorit de 60 de ani spune că toleranța, loialitatea față de jurămintele lor și capacitatea de a accepta punctul de vedere al celuilalt sunt importante.

Răspuns: Acest lucru indică faptul că încă nu au ajuns la o familie reală, dacă ei consideră că este necesar să fie toleranți sau credincioși.

Au încă aceste definiții în faţa lor și trebuie să le împlinească. În timp ce o conexiune adevărată nu necesită nimic din toate acestea. Ești deja atât de lipit de cealaltă jumătate încât nici măcar nu poți spune unde se termină una sau unde începe cealaltă.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 2/17/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce este egoul uman?“

Este o lege cheie a naturii, că orice corp existent – mineral, vegetal sau animal – dorește să-și susțină și să-și protejeze existența. Asta nu este considerat ego. Poate fi numită dorința de a trăi și de a exista.

Egoul uman începe acolo unde dorim să facem rău altora. Nu este că preferăm propria noastră existență față de existența altora, ceea ce se întâmplă și în lumea animală, ci că vrem să facem rău altora fără justificare. Animalele de exemplu, se ucid între ele pentru supraviețuire și simt că natura le obligă să omoare și să mănânce alte animale. Cu toate acestea, dacă natura nu îi dă unui animal un astfel de impuls, atunci el nu ucide. Dacă unui leu nu-i este foame, atunci ai putea trece pe lângă el și s-ar putea să nu-l interesezi. Pur și simplu s-ar ocupa de treburile lui.

Nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii nu au niciun program interior care să funcționeze pentru a dăuna altora. Nu se bucură de a-i suprima pe ceilalți. Ei fac rău altora doar pentru nevoile lor de a se hrăni pe ei înșiși și urmașii lor, pentru a supraviețui și a crește. Prin urmare, natura animalelor nu este un ego. Nu este o înclinație rea, ci doar o dorință.

În înțelepciunea Cabala, ego-ul uman este numit „înclinație rea”, deoarece există doar în ființa umană. Ne face să ne bucurăm de a face rău, suprima, subordona și controla pe alții. Ego-ul este considerat rău din cauza felului în care se bucură de a face rău altora în mod intenționat, dincolo de nevoia de simple necesități de supraviețuire, așa cum este cazul animalelor.

Pe scurt, avem dorințe de supraviețuire de bază, care nu sunt considerate ego-ul uman. Ego-ul începe acolo unde dorim să simțim plăcere rănind pe alţii.

Bazat pe videoclipul „Ce este egoul uman?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care este baza emoțiilor negative?“

Ar trebui mai întâi să înțelegem că emoțiile negative ies la suprafață pentru a ne schimba și a ne aduce la o stare mai pozitivă. Similar bolilor, ele sunt semne că ceva nu este în regulă. De exemplu, dacă mă doare piciorul, nu înseamnă că ar fi o problemă cu piciorul, dar îmi arată că există o anumită problemă de care trebuie să mă ocup. Trebuie astfel să mă afund în profunzimea problemei și să mă ocup de ea.

Prin urmare, emoțiile negative ne spun că este ceva în neregulă în noi, în familiile noastre, în societate și în relațiile noastre. Astăzi, ne acoperim emoțiile negative cu timp liber de tot felul. Fie că este vorba de călătorii, sport, divertisment, îmbătat, droguri sau ieșiri în diverse cluburi, emoțiile negative au devenit atât de puternice încât există o mare nevoie în oameni de a le uita și de a le suprima, așa că timpul liber a devenit mult- cautata solutie.

Faptul că ne îndreptăm atât de mult spre uitare și spre suprimarea emoțiilor negative, arată că nu reușim să înțelegem cauza principală a problemei. Emoțiile negative sunt simptome ale unei probleme mai profunde, pe care trebuie să o diagnosticăm cu exactitate pentru a ne vindeca de ele.

Cauza principală a emoțiilor negative este de fapt cauza principală a tuturor problemelor la scară individuală, socială și globală și între persoană și nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii. De la cea mai mică problemă până la cel mai grav dezastru posibil, fiecare problemă a noastră provine din natura noastră foarte egoistă, în care dorim să beneficiem personal în detrimentul celorlalți și al naturii.

Cu cât evoluăm mai mult, cu atât ego-urile noastre cresc mai mult și prin urmare, experimentăm mai mult izbucniri a tot felul de probleme. Acesta este motivul pentru care simțim mult mai multe emoții negative astăzi decât în ​​trecut și putem observa astfel de fenomene în cazurile tot mai multe de depresie, singurătate, anxietate, stres, abuz de droguri și sinucidere la nivel mondial. În cele din urmă, vom ajunge într-o stare în care emoțiile negative tot mai mari pe care le trăim ne vor face să ne întrebăm despre cauza lor mai profundă și vom recunoaște din ce în ce mai mult natura noastră umană foarte egoistă ca fiind cauza lor de bază.

Problema cu natura noastră egoistă nu este că vrem să ne bucurăm personal. Este că vrem să ne bucurăm personal în detrimentul celorlalți și făcând acest lucru, le facem rău altora și abia atunci simțim că câștigăm. Până când nu ne corectăm egoismul, trecând dorința de a ne bucura în detrimentul celorlalți la o dorință care se bucură de beneficiul celorlalţi – un proces pe care îl putem implementa dacă îmbunătățim modul în care ne educăm și ne influențăm reciproc – atunci vom experimenta mai multe și mai multe emoții negative și alte problem, pentru a ne arăta că nu reușim să ne purtăm corect și că avem nevoie disperată să ne schimbăm.

Bazat pe videoclipul „De ce avem emoții negative?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Nitzah Mazoz. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Articolul meu din Newsmax: “Există valuri de izolare, de separatism în viitorul Europei?”

După decenii de guverne de stânga pe bătrânul continent, Europa face un viraj la dreapta.

Mai exact: Italia, Ungaria și Suedia au ales recent noi guverne, toate fiind conservatoare, sau altfel, de dreapta.

Judecând după platformele lor, ele se vor concentra mai mult pe statele naționale și mai puțin pe Uniunea Europeană (UE).

Vine un val de izolare și separatism în Europa?

Țările europene par să se confrunte cu un val reacționar împotriva politicii de stânga, liberale, paneuropene pe care Germania și Franța au dictat-o ​​în ultimele trei decenii.

Afluxul de migranți, dintre care mulți sunt musulmani (care nu au intenția de a adopta cultura sau credința europeană), escaladarea crizei economice care îi rănește pe europeni și le subminează securitatea financiară și pierderea independenței statelor membre sub multe aspect, i-au determinat pe europeni să-și regândească participarea la UE.

Observația lor realistă îi obligă să ia măsuri reacționare și să recupereze o parte din independența la care au renunțat în favoarea împuternicirii Uniunii, lucru pe care unii dintre ei îl regretă acum — cel puțin parțial.

Sloganurile unității europene și declarațiile conform cărora Europa va fi o singură superputere puternică, în mod clar nu au fost realizate.

Țările mici, care au fost lovite cel mai mult de pierderea suveranității, se trezesc din vis.

Autorul preferă întotdeauna realismul naivității și consideră că noua direcție a Europei este mai sănătoasă și mai bună pentru toată lumea, în special pentru Europa.

El nu vede mai multe țări care să  acţioneze pentru propriile Brexit-uri din Uniunea Europeană în acest moment, dar creșterea independenței statelor naționale în cadrul Uniunii le va ajuta să rămână în ea, în timp ce se ocupă și de afacerile lor interne.

Unitatea este minunată, dar atunci când este executată sub constrângere, creează ură și opresiune, care în cele din urmă explodează. Când nu se poate face pe baza unei preocupări autentice pentru bunăstarea tuturor celor implicați, este mai bine să rămâi distant și respectuos.

Dacă Europa dorește să creeze o națiune la nivelul întregului continent, trebuie mai întâi să stabilească solidaritate între toate statele membre destinate să participe la o astfel de uniune.

Doar odată ce s-a stabilit un sentiment de solidaritate și coeziune în rândul oamenilor o uniune politică poate reuși. Dacă liderii europeni ar fi ales această cale și ar fi urmat această ordine, tranziția de la statele naționale la „Statele Unite ale Europei” ar fi fost firească și lină.

Deoarece Uniunea a fost în primul rând fiscală și a împiedicat suveranitatea și independența țărilor, fără a crea mai întâi responsabilitatea reciprocă între națiuni, s-a stabilit pe o bază șocantă care nu a putut rezista.

Acesta este motivul pentru care asistăm astăzi la un val reacționar.

Poate că acum, când țările își revendică independența și având în vedere dependența reciprocă care există încă între țările UE, vor putea să dezvolte treptat legături mai puternice și mai sănătoase.

Cu toate acestea, dacă doresc să se apropie și mai mult, vor trebui să promoveze o identitate europeană comună, pe care toate națiunile membre o simpatizează și o prețuiesc mai mult decât propriile identități naționale.

Dar mai este un drum lung de parcurs pentru ca acest lucru să se realizeze.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, în The Times of Israel: “Cealaltă față a monedei ”

În urmă cu câteva săptămâni, Ministerul Afacerilor Externe al Israelului a prezentat o monedă veche de 2000 de ani extrem de rară, care a fost furată și scoasă ilegal din Israel și returnată în urma unei operațiuni de informații a Autorităţii pentru Antichităţi a Israelulu și a biroului Procurorului districtual Manhattan din New York. Data de pe moneda de un sfert de argint este cea a celui de-al patrulea an al Marii Revolte a Evreilor (66-73 e.n.) împotriva Imperiului Roman. În zilele noastre, când chiar și organizațiile care fac parte din Organizația Națiunilor Unite neagă legătura istorică a Israelului cu Ierusalimul, această monedă o demonstrează în mod incontestabil. Din păcate nimănui nu-i pasă de adevăr, iar declarațiile despre „invazia” Israelului în Palestina vor continua, deoarece adevărul istoric nu are nimic de-a face cu politica.

În urmă cu două sute de ani, nu existau oameni care să se definească drept palestinieni și să ceară suveranitate, cu atât mai puțin în urmă cu două mii de ani. Totuși, acest lucru nu va face nimic pentru a inversa acuzațiile împotriva Israelului. Nimeni nu va lua în seamă micuța monedă și nu o va trata ca pe o dovadă.

Rădăcina problemei nu este dacă am fost aici sau nu, sau dacă lumea recunoaște sau nu legătura noastră istorică cu țara lui Israel. Indiferent de istorie, lumea nu ne vrea aici, sau nicăieri altundeva, și de aceea ne tratează astfel. Dacă nu ne-ar urî, nu ar fi nevoie să dovedim că suntem aici. Din moment ce ne urăsc, nicio dovadă nu ne va ajuta să câștigăm favoarea lumii.

Plângerea subconștientă a umanității împotriva noastră este că nu aparținem acestui loc pentru că nu facem ceea ce ar trebui să facem, ceea ce a fost menit să facă poporul Israel și a fost obligat să dea lumii. Deoarece nu ne îndeplinim datoria față de lume, lumea nu simte că ar trebui să fim aici sau că ar trebui să fim priviți ca poporul autentic al Israelului.

Chiar dacă majoritatea oamenilor nu își pot exprima nemulțumirile împotriva noastră, ei simt că nu ne îndeplinim misiunea; ei nu înțeleg de ce lumea are nevoie de noi, veșnicii paria. Dacă am face ceea ce ar trebui, ei ar simți asta și ne-ar îmbrățișa imediat.

Marele nostru „păcat” pentru care suntem denunțați în întreaga lume, este într-adevăr surprinzător. Nu se referă la modul în care ar trebui să tratăm alte națiuni, ci la felul în care ar trebui să ne tratăm unii pe alții, colegii noștri evrei.

În cea mai mare parte, numai înțelepții și liderii noștri spirituali știau că atitudinea noastră negativă unul față de celălalt este cauza principală a problemelor noastre. În fiecare generație, ei au subliniat că numai unitatea și iubirea față de ceilalți ne vor salva de adversitate. Ei au avertizat că, dacă nu ne unim vor veni dezastre asupra noastră din mâna ticăloșilor dintre națiuni.

Înțelepții noștri au făcut ca unitatea să fie și motto-ul nostru. „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este creația noastră, la fel și responsabilitatea reciprocă, lăsând o parte din recoltele noastre săracilor și multe alte legi sociale. De fapt, întregul concept de Tikkun Olam (corectarea lumii) de care evreii sunt adesea preocupați provine din ideea că avem puterea de a face lumea un loc mai bun și că modalitatea de a realiza acest lucru este prin unitate.

Totuși, ceea ce avem tendința să uităm este că pentru a atinge unitatea, lumea are nevoie de un far, de un far care să stabilească cursul. Cu alte cuvinte, avem tendința să uităm că ar trebui să conducem lumea nu predicând despre unitatea și iubirea față de alții, ci trăind-o între noi. Când spunem lumii că ne iubim aproapele şi totuși ne-am batjocorit fărălimite conaţionalii și nu le-am arătat decât dispreţ, ne-am pierdut toată credibilitatea.

Mai rău încă, pentru că națiunea noastră a fost făcută pentru a fi o națiune model, exemplul pe care îl dăm lumii este modul în care ne tratăm unii pe alții. În prezent, este un exemplu de ură și dezbinare. Într-o astfel de stare, nu aducem lumii Tikkun (corectare), ci doar ceartă și tristețe.

Când vom înceta să încercăm să dovedim că suntem aici și vom începe să ne câștigăm prezența prin eforturile noastre de a ne uni, lumea ne va crede în sfârșit. Dacă ne îmbrățișăm, lumea ne va îmbrățișa. Dacă nu o facem, lumea ne va pedepsi așa cum a procedat ori de câte ori am abandonat unitatea.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În primul rând, trebuie să știm că atunci când ne ocupăm de chestiuni spirituale, care nu se preocupă de timp, spațiu sau mișcare și, mai mult, atunci când ne ocupăm cu Dumnezeirea, nu avem cuvintele prin care să contemplăm și să ne exprimăm. Întregul nostru vocabular este preluat din senzațiile simțurilor imaginare.

Din acest motiv, înțelepții Cabalei au ales un limbaj special pe care îl putem numi „limbajul ramurilor” (Baal HaSulam, Studiul celor zece Sefirot, Partea 1, „Restricție și Linie”, Contemplare interioară).

Limbajul ramurilor este un limbaj special folosit de cabaliști. Pe de o parte, este luat din lumea noastră și, pe de altă parte, din senzația pe care o primesc din lumea superioară. Se pare că, în timp ce vorbesc în limba lumii noastre, cabaliştii propun să descrie unele fenomene din lumea superioară.

În principiu, acest lucru este imposibil, dar atunci când cineva studiază treptat textul, îi dedică mult timp și dorește să atingă legile și acțiunile spirituale reale, atunci el invită lumina superioară să se apropie de el, deoarece așa este încorporat în textul însuși de către autorul său.

Prin urmare, omul începe să se apropie de înțelegerea sensului interior al textului. În acest fel, depășește încet această barieră practic de netrecut între lumea noastră și lumea spirituală și începe să înțeleagă acțiunile spirituale prin cuvintele lumii noastre.

În Studiul celor Zece Sefirot, Baal HaSulam oferă un dicționar de termeni cabaliști și oferă o explicație a acestora care este aproape de înțelegere în lumea noastră. Dar totuși, aceasta nu este lumea noastră.

Lumina, întunericul, apropierea, distanțarea, restricția — în general, el încearcă să explice toate acțiunile lumii spirituale cu ajutorul diverșilor termeni și, studiindu-i, atragem lumina din jur asupra noastră.

De fapt, nu înțelegem despre ce este vorba, dar trezim în același timp lumina superioară, care ne influențează și ne apropie de stare în care să simțim acțiunile luminii superioare.

KabTV ”Studiul celor zece sefirot” (TES) 16.10.2022

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă îmi transfer dorința interioară, strigătul meu, într-un apel prin intermediul prietenilor către Creator, atunci se transformă într-o rugăciune. Rugăciunea ar trebui să vină de la câțiva oameni împreună, de la cel puțin două persoane, dar de preferat din grupul de zece (din Minyan). Atunci Creatorul va auzi cu siguranță și va răspunde.

Rugăciunea din grupul de zece înseamnă că toți simțim această cerere, dar bineînțeles fiecare în felul lui. Vrem să ne conectăm pentru că în această legătură ajungem la calitatea Lișma, îl dezvăluim pe Creator și prin conexiunea noastră ne conectăm cu Creatorul. Apoi, în această conexiune, El ne poate da forța necesară a unității, sentimentul unității și conexiunea cu Creatorul.

Toate acestea sunt atinse în cadrul conexiunii noastre; prin urmare, acest cuvânt ar trebui să fie ca un far călăuzitor pentru noi.

Fiecare dintre noi are propria sa rugăciune, din propria sa stare, pentru că niciunul dintre noi nu este asemănător cu celălalt. Dar toate rugăciunile noastre sunt legate de Creator. El este sursa pentru noi toți și, prin urmare, El ne înțelege, ne leagă și ne umple. Totul este făcut de Creator; aceasta este lucrarea Lui. Acesta este motivul pentru care în orice ne angajăm se numește lucrarea Creatorului.

Ne conectăm rugăciunile pentru că înțelegem că niciunul dintre noi nu va realiza nimic fără o conexiune comună cu ajutorul Creatorului. Prin urmare, ne întoarcem la El și Îi cerem să ne conecteze și să ne ridice la un  nivel mai înalt, pentru a deveni dăruitori așa cum este El. Când toată lumea devine inclusă în asta, ajungem la dăruirea completă, care este apoi transmisă Creatorului.

Începem cu o rugăciune comună cu grupul nostru de zece; simțim cât de departe suntem unul de celălalt, apoi ne apropiem, din nou ne îndepărtăm și din nou ne apropiem, de parcă trec peste noi valuri.

Grupul de zece este fundația noastră, dar în jurul lui începem să simțim multe alte sisteme care doresc să se conecteze între ele, precum sistemele stelare care se conectează într-o galaxie. Galaxiile se conectează într-o metagalaxie și astfel ne conectăm din ce în ce mai mult și de fiecare dată descoperim detalii mai adânc în fiecare individ și mai largi în conexiunea generală.

Așa descoperim opera Creatorului; ne adâncim în particular și în esența și măreția Lui din interiorul colectivului și simțim cum El umple și controlează totul.

Căutăm o conexiune reprezentând-o în toate formele posibile și cerând-o Creatorului. Vreau să îmbrățișez și să includ pe toată lumea, să înțeleg și să simt pe toți și să mă conectez cu toată lumea. Prin asta încep să simt că umplu întregul univers. Aceasta înseamnă că încetul cu încetul încep să dobândesc Malhut generală.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala din 21.10.2022,, „La limita Lișmei“

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Practicarea Cabalei poate reduce numărul de reîncarnări viitoare ale unei persoane? Sau numărul lor este predeterminat?

Răspuns: Nu contează dacă este predeterminat sau nu, dar le putem schimba și influența.

Întrebare: Am auzit că, dacă cineva care studiază Cabala este într-un grup de zece și moare, el continuă să fie membru al grupului de zece. Ce inseamna asta?

Răspuns: Depinde de grupul de zece. Are abilitate de a-l simți și de a-l contacta. El trăiește în ei pentru că erau conectați reciproc unul cu celălalt ca Sefirot-urile într-un singur Parțuf. Prin urmare, legătura rămâne.

Dar el nu continuă să trăiască în modul în care înțelegem noi, în memoria acestor oameni, ci în calitățile lor. În acest caz ia împreună cu ei decizii, schimbări și așa mai departe.

Toate acestea ar trebui să devină clare pentru noi de la revelația sufletului omului. Este greu să vorbim despre lucruri pe care nu le putem imagina și simți.

Comentariu: Dar ne spui multe lucruri despre Cabala pe care noi nu le simțim.

Răspunsul meu: Dar vă puteți imagina acest lucru cumva și, dacă tânjiți după asta, atunci vă apropiați de scopul creației.

KabTV „Stări spirituale” 09.10.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Max v-a vizionat videoclipul și a scris o întrebare: „Deci este vorba despre mine și nu despre lume?!”

Răspunsul meu: Desigur, totul este despre om. Și cum rămâne cu lumea? Ce este lumea? Lumea este o reflectare a ta.

Comentariu: Dar omul nu-și poate imagina că nu există oameni, că nu există lume, că nu există rău. Acest lucru este foarte greu pentru el.

Răspunsul meu: Înțeleg acest lucru pentru că pentru orice om, inclusiv pentru un cabalist, există perioade în care este închis în sine și simte totul prin el însuși și nu dă socoteală despre asta. Este zguduit mai ales atât de bine. Forța superioară lucrează asupra lui. Și apoi îi oferă ocazia să revină la percepția corectă a realității.

Pe opusul acestor impresii, interioare și exterioare, el poate determina ce înseamnă această lume pe care o percepem în simțurile noastre și ce înseamnă lumea reală, adevărată, pe care o percepem deasupra simțurilor noastre. Credința este mai presus decât cunoașterea.

Întrebare: Spui că el percepe totul în sine. Înseamnă că percepe totul în sentimentele lui? Este aceasta o percepție greșită a lumii?

Răspuns: Acest lucru este incorect, incomplet și greșit. Trebuie să completeze acest lucru ridicându-se mai sus, deasupra simțurilor.

Întrebare: Dar este imposibil să dau un exemplu în acest sens, nu?

Răspuns: Nu. Această om trebuie să se dezvăluie.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 2/17/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În viitor ne vom putea controla creierul folosind un computer sau un smartphone. Înseamnă că noi înșine vom deveni roboți?

Răspuns: Va exista o astfel de conexiune, poate parțială. Cel puțin, va fi posibil să dăm semnale și comenzi prin intermediul unui smartphone sau printr-un computer și să extragem informații din noi înșine și să le imprimăm.

La urma urmei, ce este omul? Doar o interfață.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 2/17/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→