Category Archives: Spiritualitate

Venirea lui Mesia

622.02Întrebare: În anul 586, babilonienii au capturat și distrus Ierusalimul și i-au luat pe locuitorii săi în sclavie. 70 de ani mai târziu, ei s-au întors din exilul babilonian și au trecut prin Muntele Măslinilor (Har HaZeitim), care se întinde de la est până la Ierusalim.

În surse este scris că regele David și-a cântat rugăciunile pe Muntele Măslinilor și că Mesia va veni de acolo pe un măgar alb. Ce sunt acești termeni: „măgar alb” și „Mesia”?

Răspuns: „Măgar” în ebraică este „Hamor” de la cuvântul „Homer – materie”. Acesta reprezintă toată materia egoistă a lumii noastre.

La început, acest măgar este complet negru, dar se va albi treptat pentru că lumea va fi corectată, va deveni albă și va scăpa de egoism.

Vom corecta egoismul lumii noastre într-o asemenea măsură încât aceasta va fi de acord și va fi pe deplin capabilă să lucreze pentru dăruire, în beneficiul tuturor.

Din „Stări spirituale” de la KabTV 2/22/22

Sacrificarea dorințelor animalice

599.02Întrebare: Ce înseamnă să-ți sacrifici dorința animalică?

Răspuns: Vorbim de egoismul animalic, care se gândește doar la sine.

Cu alte cuvinte, trebuie să ucizi și să arzi toate gândurile despre tine însuți. Partea de egoism pe care ai procesat-o corect trebuie să fie ridicată la un nivel la care să o poți mânca, adică să o folosești corect și să o transformi în energie, astfel încât starea ta spirituală să se ridice și mai mult.

Așa cum astăzi consumi alimente și acestea dau energie corpului tău animalic, la fel și utilizarea corectă a dorinței tale animalice egoiste dă energie corpului tău spiritual.

Din „Stări spirituale” de la KabTV 2/22/22

Cum a fost scrisă Cartea Zohar?

563Întrebare: Există vreo diferență dacă o carte a fost scrisă de o singură persoană ca Baal HaSulam sau de zece oameni precum rabinul Shimon și studenții săi?

Răspuns: În Cabala fie o persoană scrie o carte despre ceea ce el obține, așa cum a făcut Baal HaSulam, fie un grup de oameni care sunt conectați împreună scriu o carte. Între ei, există diverse stări în care încep să-l perceapă pe Creator diferit. Asta descriu ei.

Mai mult decât atât, stările prin care Rabbi Shimon și studenții săi au trecut între ei, le-au descris sub formă de călătorii în unele locuri pământești. Dar, de fapt, nu s-au mutat din peștera în care se aflau. Totul s-a întâmplat doar într-un singur loc și în legătură între ei.

Cu cât și-au sporit mai mult legătura între ei, cu atât au atins mai mult Creatorul. Și invers, cu cât se înstrăinau mai mult unul de celălalt, cu atât simțeau mai puțin Creatorul. Ei au înregistrat acele verificări de apropiere și distanță între cei zece și, în consecință, cu Creatorul. Și sunt incluse în Cartea Zohar.

Baal HaSulam a scris că studenții lui Rashbi au atins toate cele 125 de trepte. Aceasta înseamnă că ei și-au dezvăluit tot egoismul lor original, s-au ridicat deasupra lui în legătura dintre ei și au simțit singura forță superioară în această legătură.

Prin urmare, ei au devenit asemănători cu ea ca un singur om cu o singură inimă și l-au atins pe Creator în dorința lor comună.

De la KabTV “Stările Spirituale” 2/15/22

“Cum un tată a cinci copii devine un ucigaș de mame” (Times Of Israel)

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Cum un tată a cinci copii devine un ucigaș de mame”

Marțea trecută seara, un bărbat de treizeci și cinci de ani, profesor de școală și tată a cinci copii, din așezarea beduină Hura, a ajuns cu mașina la Beer Sheba. Acolo, a văzut un evreu în vârstă mergând cu bicicleta. L-a lovit cu mașina și l-a ucis. A plecat cu mașina de la fața locului și s-a oprit la o benzinărie, unde a zărit o femeie stând cu spatele la el. A coborât din mașină, a scos un cuțit cu lamă lungă de 8 inci și a înjunghiat-o în spate. Ea s-a întors spre el iar el a înjunghiat-o din nou. Ea a căzut pe spate, așa că s-a aplecat și a înjunghiat-o până când a încetat să se miște. Femeia a murit. S-a urcat în mașina lui și a mers mai departe. În apropierea unui sens giratoriu, a oprit, a intrat într-un magazin de îmbrăcăminte și și-a scos cuțitul. A înjunghiat acolo trei persoane, doi bărbați și o femeie. Femeia a murit. S-a întors la mașină și a văzut un bărbat în vârstă conducând prin sensul giratoriu. A accelerat și s-a izbit de mașină. Bătrânul a fost rănit și şocat. Profesorul a coborât din mașină, și-a scos cuțitul și l-a înjunghiat de mai multe ori pe șoferul în vârstă, până a murit. În acel moment, un șofer de autobuz a văzut ce se întâmplă, a scos o armă, s-a apropiat de atacator și i-a spus să pună jos cuțitul. Atacatorul a sărit și asupra lui, dar șoferul autobuzului s-a tras înapoi și a apăsat pe trăgaci. Atacatorul s-a prăbușit și a murit în câteva secunde; grozăvia uciderilor se terminase.

Este greu să nu te întrebi cum un tată a cinci copii, un profesor de școală care își petrece zilele educând copiii, poate deveni atât de monstruos față de oamenii de altă credință. Dar când te gândești la ceea ce el însuși a fost învățat – că uciderea evreilor, a oricărui evreu nu neapărat a soldaților- te răsplătește cu raiul în cer, admirația pe pământ și un sprijin financiar pe tot parcursul vieții pentru familia ta, prin amabilitatea instituției palestiniene, devine de înțeles. .

Într-adevăr, recompensa a venit imediat. Hamas a lăudat uciderea, iar postarea pe rețelele de socializare în arabă pe care guvernul israelian a postat-o ​​despre ucidere a primit peste 4.000 de emoticoane batjocoritoare în câteva ore după postare.

În trecutul său, atacatorul a petrecut cinci ani de închisoare pentru calitatea de membru al ISIS. În mod clar, el a fost plin de ură încă din tinerețe, ceea ce l-a dus la alăturarea la ISIS, iar ura pe care a absorbit-o acolo a existat mult după eliberarea sa din închisoare. Într-adevăr, aplauzele de pe rețelele sociale demonstrează că uciderea evreilor este demnă de laudă în societatea arabă în ansamblu.

Există o soluție la problemă, dar este nevoie de curaj. În prezent, nu văd cine dintre liderii Israelului îl are, dar soluția nu se va schimba dacă o vom bloca. Doar va deveni mai evident că nu există altă cale.

Există doi pași până la soluție. Deoarece ostilitățile au atins un nivel care riscă viaţa unor civili nevinovați, primul pas este separarea celor două populații. Arabii și evreii nu mai pot trăi împreună; este un fapt al vieții, scris cu sânge.

Evreii și arabii au un tată comun: Avraam. El tocmai i-a spus fratelui său Lot: „Nu este întreg pământul înaintea ta? Te rog să te desparți de mine; dacă o iei la stânga, atunci eu voi merge la dreapta; iar dacă o iei la dreapta, atunci eu voi merge la stânga”; evreii trebuie să se despartă de verii lor arabi.

Al doilea pas în remedierea situației este consolidarea unității evreiești prin educație. Nu va exista niciodată o soluţie militară la beligeranţa celor care ne urăsc. După cum ne-au spus liderii și înțelepții noștri încă de la înființarea națiunii noastre, singurul lucru care poate dizolva ura lumii față de noi este propria noastră unitate interioară.

Noi, națiunea care a conceput noțiunea de a-i iubi pe alții ca pe noi înșine, trebuie să o implementăm între noi și să dăm un exemplu de unitate și responsabilitate reciprocă. Dacă o facem, lumea ne va aclama, inclusiv arabii. Dacă nu o facem, vom continua să suferim din cauza crimelor fără sens, iar ura lumii față de noi va deveni și mai violentă.

Pentru mai multe despre semnificația unității evreiești, vedeţi cărțile mele Ca un mănunchi de trestii: De ce unitatea şi garanţia reciprocă sunt chemarea orei de astăzi, şi  Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism, Fapte istorice despre antisemitism ca o reflexie a discordiei sociale evreieşti.

“Un război al viziunilor asupra lumii” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinUn război al viziunilor asupra lumii

Războiul din Ucraina pare să fie într-un impas; Rusia a subestimat determinarea poporului ucrainean și puterea militară a armatei sale, iar Ucraina nu este suficient de puternică pentru a alunga forțele ruse din țară cu totul. Drept urmare, un război despre care mulți se așteptau să dureze cel mult două săptămâni până la capitularea Ucrainei a devenit un război de uzură care decimează orașele Ucrainei, strămutând până acum un sfert din populația acesteia și ucigând mii de civili. Pe de altă parte, războiul epuizează puterea militară a Rusiei, îi epuizează resursele și îi frustrează conducerea.

Cu toate acestea în Ucraina are loc un proces mai clandestin, dar foarte semnificativ: adio ideologiilor care impun și începerea unei abordări mai raționale a guvernării. Winston Churchill prim-ministrul Angliei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial știa câte ceva despre lupta împotriva tiranilor. În 1947, el a spus: „Au fost încercate multe forme de guvernare și vor fi încercate în această lume de păcat și amar. Nimeni nu pretinde că democrația este perfectă sau atotînțeleaptă. Într-adevăr, s-a spus că democrația este cea mai proastă formă de guvernare, cu excepția tuturor celorlalte forme care au fost încercate din când în când”.

Tind să fiu de acord cu această afirmație, deși în mod clar am asistat de mai multe ori la greșelile regimurilor occidentale din 1947. Cu toate acestea, nu pentru că trebuie să schimbăm abordarea occidentală a guvernării, ci pentru că trebuie să adăugăm un element lipsă, care o va consolida și îi va garanta succesul: preocuparea sinceră pentru ceilalți.

Dacă guvernele occidentale sunt afectate de aceeași foame de putere care întinează orice alt regim, vor deveni inevitabil și ele despotice, deși poate cu titluri care sună mai atrăgătoare și prin urmare mai înșelătoare.

Pentru a reuși, scopul civilizației occidentale trebuie să fie acela de a stabili societăți care nu sunt doar libere de tiranie, ci și de ura față de ceilalți, deoarece ura este cauza tiraniei și a opresiunii.

Eliberarea de ură este următorul pas al umanității. Este imperativ să menținem democrația în timp ce evoluăm, dar nu trebuie să credem că democrația este capătul drumului. În tot acest timp, ar trebui să învățăm cum să avem grijă de ceilalți, începând cu propriile noastre țări și terminând cu grija pentru alte națiuni, așa cum ne pasă de ale noastre. Numai așa omenirea va avea un viitor care să nu fie presărat cu vărsare de sânge.

 

Două laturi ale războiului

294.2Întrebare: Pe de o parte, toate războaiele, ca să spunem așa, dezvăluie un conflict mai mare între oameni și, ca urmare, ura se manifestă. Multă vreme după război, oamenii s-au urât între ei timp de sute de ani. Este acest lucru împotriva direcției naturii, care ne integrează?

Răspuns: Da, dar exacerbează, evidențiază și dezvăluie toate motivele care există între popoare și este ceva de corectat. În principiu, în toate sursele primare, este scris că ura este inerentă în designul creației, iar atunci când se manifestă, este bine. Acesta este deja o jumătate de pas spre corectarea ei. Oamenii trebuie doar să își dea seama cum să o facă.

Întrebare: Pe de altă parte, atunci când oamenii iau parte la ostilități, îi apropie foarte mult, au un gust al unității. Din acest punct de vedere, natura ne învață cumva?

Răspuns: Da, bineînțeles. Prin urmare, mulți oameni iubesc armata.

Întrebare: Războiul este întotdeauna asociat cu frica animală. Poate această frică pentru sine, pentru propriul corp, pentru propria viață și pentru rudele unei persoane să fie transformată în teamă față de puterea superioară?

Răspuns: Nu în mod direct, dar se poate. Ne poate ajuta să ieșim din frica animală și să ne ridicăm la frica umană.

Din „Stări spirituale” de la KabTV 3/1/22

“Trăim visând la pace”

630.2Comentariu: Michael scrie: „Acum, mai mult ca niciodată, există o ură uriașă care guvernează totul. Sunt sigur că ne va despărți, cei care am fost cândva frați și surori, timp de mii de ani. Nu vom mai fi niciodată la fel, nu vom cânta cântece naive despre prietenie și dragoste: „Copii de diferite neamuri, trăim visând la pace… Tinerii cântă cântecul prieteniei… Nu poți înăbuși acest cântec, nu îl poți ucide…’ Chiar am cântat asta? Astăzi cu toții ardem de ură. Ce putem face în privința asta?”

Răspuns: Eram exact ca niște copii de la grădiniță care au fost învățați să cânte. Ei nu știau; au deschis gura și au cântat fără să înțeleagă sensul acestor cuvinte.

Astăzi, treptat începem să înțelegem sensul acestor cuvinte și nu vrem să cântăm aceste cântece. Mâine, vom începe să realizăm cât de grozave au fost aceste cuvinte, dar nimeni nu a reușit vreodată să le pună în aplicare.

Și atunci ne vom strădui să gândim și să visăm cum ne putem apropia de această realizare, deoarece este imposibil să existe fără ea. Vom găsi o modalitate de a realiza o lume în care copiii din diferite națiuni, întreaga umanitate se vor simți ca un întreg unificat.

Comentariu: „Trăim visând la pace” a fost imnul tineretului democratic, din câte îmi amintesc. Deci vrei să spui că am cântat aceste cântece cam fără minte?

Răspuns: L-am perceput ca pe niște copii. Atât adulții, cât și copiii au perceput-o astfel. Și acum ni se dă suferință și rațiune pentru ca noi să înțelegem ce ne lipsește în aceste cuvinte, în conștientizarea lor. Și vom ajunge în punctul în care vom începe să implementăm versurile acestui cântec la nivelul lor adevărat. Văd o văd venind. Vei vedea!

Comentariu: Iau acest cântec extern, îl pun în inima mea și îl cânt.

Răspunsul meu: Da, și toate acestea se întâmplă. Depinde de noi să scurtăm timpul. Accelerația depinde de noi. Trebuie să încercăm.

Întrebare: Și această tranziție, despre care spuneți că ar trebui să aibă loc prin minte, prin inimă, cum se întâmplă?

Răspuns: Prin conștientizarea treptată. Nu este doar un fel de salt sau hocus-pocus. Aceasta este ceea ce oamenii doresc să se întâmple, doresc cu adevărat să fie în această stare sau să atragă această stare către ei înșiși, efectuând tot felul de acțiuni între ei în lumea noastră — apropiere și așa mai departe.

Adică este multă muncă atât fizică, cât și morală și pedagogică. În general, mai avem mult de lucru aici.

Întrebare: Deci, evenimentele care se întâmplă ar fi trebuit să se întâmple?

Răspuns: Încă trebuie să vedem că tot ceea ce s-a întâmplat în orice moment negativ între toate națiunile a suferit doar din cauza faptului că ne îndepărtam unul de celălalt și nu înțelegeam cât de mult ar trebui, dimpotrivă, să ne apropiem.

Și acum toate aceste suferințe se vor manifesta în noi și ne vor împinge spre apropiere. Și atunci le vom fi recunoscători și vom realiza cât de mult există numai fericire în lume și mișcare către lumină.

Tot ceea ce se întâmplă este o mișcare către fericire și lumină.

KabTV “Noutăți cu Dr. Michael Laitman” 3/3/22

Înaintea bățului

276.04Când cineva se corectează în mod conștient și își pune automat viața spirituală deasupra nivelului corpului, nu are nevoie de lovituri sau suferințe fizice. Aleargă spre poartă, înaintea bățului care-l duce spre fericire. Dar dacă nu lucrează la corectare, atunci se mișcă sub loviturile acestui băț. Aceasta este singura cale.

Dacă este necesar, această viață îi este luată. Data viitoare sufletul se va îmbrăca într-un corp și va exista din nou. Ni se oferă șansă după șansă pentru că natura este obligată să-și aducă toate părțile în armonie. Aceasta este legea ei generală, legea echilibrului universal.

Întrebare: Este întrebată o persoană dacă vrea sau nu?

Răspuns: O persoană nu este întrebată nimic! Ce înțelege cineva în această viață?

Comentariu: Atunci nu este atât de clar. Pe de o parte, o persoană are libertatea de a alege cum să se dezvolte în raport cu natura, spre obiectiv sau împotriva acesteia. Pe de altă parte, nu este întrebat nimic.

Răspunsul meu: Existam intr-un sistem de natura statica, vegetativa si animata. Ni se arată dezechilibrul dintre noi, astfel încât, la atingerea echilibrului, ajungem la un nivel mai înalt – fiind asemănători Creatorului.

Cât de incongruenți suntem cu natura generală globală și armonia care ne lipsește între noi se dezvăluie treptat. Dacă depășim acest lucru cu ajutorul Cabalei, ne ridicăm la nivelul următor. Dacă nu biruim, natura totuși ne împinge înainte cu suferință și ne obligă să dezvăluim metoda de corectare.

Nu ne putem corecta decât prin metoda Cabalei pentru că aceasta este singura modalitate de a atrage lumina superioară către noi înșine, singura modalitate de a ajunge în contact cu Creatorul, cu forța superioară care ne corectează egoismul.

KabTV “Prim-Plan. Acord de Parteneriat” 4/7/10

Un oraș este starea internă a omului

293Ierusalimul („Ir shlema“) este tradus din ebraică drept orașul perfect. Cuvântul „Ir – oraș” din Cabala este starea interioară a omului, când tot ceea ce face este adunat în el într-o singură structură perfectă. Este precum casa lui și vrea să-și relaționeze starea interioară cu Creatorul.

Acest lucru se întâmplă fie în interiorul unei persoane, fie în întreaga umanitate, atunci când se formează o valoare supremă peste toate dezacordurile existente între oameni. Acesta este motivul pentru care Ierusalimul este numit inima lumii, capitala lumii.

În plus, este numit și Orașul lui David în onoarea regelui David care a trăit acum 3.000 de ani și a descoperit în el starea perfectă.

Dar Ierusalimul a existat cu mult înainte de acea vreme. Potrivit surselor și a ceea ce se transmite din generație în generație, aici nu am construit nimic nou. Dimpotrivă, am acceptat tot ce era deja pe acest pământ și l-am ridicat doar la nivelul următor.

Practic, Israelul se mândrește că ia nivelul mineral și îl ridică la spiritual.

Întrebare: Care este diferența dintre Hebron și Ierusalim din punct de vedere spiritual?

Răspuns: Înainte de a veni la Ierusalim, regele David a domnit șapte ani în Hebron (din cuvântul „hibur – unitate”). Și când a atins teama spirituală perfectă, și-a dat seama din realizările sale interioare că trebuia să se mute la Ierusalim și să construiască Templul acolo.

În termeni spirituali, Ierusalimul tinde în sus, iar Hebronul tânjește în jos. Hebronul este legat de dorința lui Malchut și, prin urmare, mormintele strămoșilor sunt acolo în peștera Macpela: Adam și soția sa, Avraam și soția lui și Iacov.

KabTV „Stări spirituale” 22/02/22

Când se vor opri războaiele?

294.2Comentariu: Unii savanți susțin că ar trebui să înțelegem că războiul este starea normală a umanității în orice moment. Ce părere aveți despre această afirmație?

Răspunsul meu: Vedem de-a lungul istoriei că pacea nu poate exista fără război și că există perioade de pace și perioade de război.

Dacă acest lucru s-a întâmplat istoric, atunci trebuie să acceptăm acest lucru ca fiind dat.

Comentariu: Dar nu vreau să accept asta!

Răspunsul meu: Atunci trebuie să găsești o metodă în care războiul să nu aibă loc în forma în care are acum. Va avea loc în lume. Aceasta este ceea ce spune Cabala, că o persoană ar trebui să lupte puțin cu sine în fiecare zi. Și atunci nu va avea nevoie sau nicio înclinație să lupte cu alții.

Întrebare: Cu ce ​​ar trebui să lupt în mine?

Răspuns: Luptă cu egoismul tău cu care vrei să cucerești întreaga lume, să legi pe toți și așa mai departe. Dimpotrivă, toate acestea sunt inutile.

Întrebare: Înseamnă că egoismul este cel care izbucnește în războaie?

Răspuns: Desigur, egoismul nostru este cel care ne obligă să ne luptăm între noi. Aici trebuie să înțelegem că putem echilibra încet acest egoism și aceasta ar trebui să fie munca noastră zilnică.

Întrebare: Și atunci egoismul nu va izbucni în războaie?

Răspuns: În niciun caz nu va izbucni pentru că nu va fi necesar. Mă voi lupta cu mine în fiecare zi și astfel nu va trebui să mă lupt cu cineva.

Dimpotrivă, va trebui să-i iau pe toți drept ajutor împotriva egoismului meu.

Comentariu: Acesta este un sfat foarte practic!

Răspunsul meu: Spune-l celor care încep războaiele.

Comentariu: Cum putem spune asta tuturor? La urma urmei, chiar așa se nasc războaiele, din cauza mândriei, a egoismului, a afirmației „Am spus!”.

Răspunsul meu: Putem vedea clar asta.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                     [294595]
Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 2/24/22