O floare preferată este, în primul rând, o respingere a tuturor celorlalte flori. Altfel, nu vi se va părea cea mai frumoasă. La fel este și cu munca pe care o faceți toată viața (Antoine de Saint-Exupéry, Înțelepciunea nisipurilor, Citadela).

Întrebare: Dacă îți găsești chemarea vieții, ar trebui să renunți la tot restul?

Răspuns: Dacă ați găsit o astfel de muncă, atunci nu trebuie să renunțați la nimic; se va întâmpla pur și simplu.

Întrebare: Vrei să spui că, din înălțimea a ceea ce ai găsit, nu mai ai nevoie de nimic altceva?

Răspuns: Nu ai nevoie de nimic. Altfel, nu l-ai găsit încă!

Întrebare: Practic, dacă te grăbești în toate, înseamnă că nu ți-ai găsit chemarea vieții?

Răspuns: Bineînțeles.

Întrebare: Cum înțelege o persoană acest lucru? Oare prin faptul că este deja calmă și nu se grăbește în toate direcțiile?

Răspuns: Nu mai are nevoie de nimic altceva.

Întrebare: Deci, nu pornești de la interdicția „trebuie să amânați toate celelalte lucruri”. Pornești de la faptul că acesta este lucrul cel mai important, că tu determini totul singur?

Răspuns: Pentru totdeauna.

Întrebare: pentru totdeauna. Acesta este frumos. Este aceasta definiția exactă a ceea ce a găsit o persoană?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dar dacă, deodată, vedeți că ați făcut o greșeală? Și ați pus deja toate cărțile pe această muncă. Este aceasta o posibilitate? Se pare că ți-ai găsit munca vieții și, deodată, se dovedește că te-ai înșelat.

Răspuns: Atunci trebuie să investești cu cap și peste cap în singura muncă care îți mai rămâne și în care acum simți și îți dai seama că ai făcut o greșeală; nu este lucrul principal, dar în afară de ea nu mai este nimic altceva! Altfel, te vei pierde.

Întrebare: Tocmai ai spus ceva dificil. Ai spus că deja ai înțeles și acum simți că opera vieții tale este o greșeală; prin urmare, investește în ea pe deplin. Mai presus de rațiune?

Răspuns: Desigur. Dar acest lucru este valabil în cazul în care ești sigur că nu mai ai nimic de oferit; că ai dat totul, întreaga ta viață acestei lucrări.

Întrebare: Ce se va întâmpla atunci? Aici sunt, îndreptându-mă spre această gaură neagră.

Răspuns: Atunci Creatorul te va ajuta. Atunci El ar trebui să te ajute. În principiu, așa procedăm în Cabala.

Comentariu: Există tot felul de stări.

Răspunsul meu: Există multe stări, dar în general ajungem la una.

Întrebare: Este nevoie de ajutorul Creatorului?

Răspuns: Este o dezamăgire absolută față de mine însumi, față de Creator, față de această muncă, față de scop, față de orice!

Comentariu: Și faptul că mi-am investit întreaga viață în ea.

Răspunsul meu: Da. Când ajungi la o astfel de dezamăgire, atunci poți renunța la tot și poți vedea norocul.

Întrebare: cabaliștii scriu că atunci când ai trecut prin toate porțile, rămâne doar o poartă, „poarta lacrimilor”. Spre ea te îndrepti acum când vorbești?

Răspuns: Aceasta este deja dincolo de lacrimi.

Întrebare: Ai trecut deja prin „poarta lacrimilor”? Sfatul tău este să continui să lovești acest punct până la capăt?

Răspuns: Dacă poți să continui să lovești, atunci aceasta nu este ultima poartă.

Întrebare: Atunci trebuie să am această dezamăgire? Ar trebui să fie?

Răspuns: Ar trebui să fie una absolută! Pentru că, în fapt, ea merge împotriva naturii umane, împotriva modului în care Creatorul ne-a creat. Prin urmare, trebuie să fie o dezamăgire absolută.

Întrebare: Atunci am o întrebare. Unde este această milă superioară aici?

Răspuns: Este în spatele acestui lucru. Când Creatorul ghidează o persoană prin toate aceste încercări, persoana de dincolo de ele revelează mila superioară a Creatorului.

Comentariu: Trebuie să fii o persoană foarte puternică.

Răspunsul meu: Nu. Cred că nimeni nu este puternic. Toți suntem foarte slabi. Pur și simplu, Creatorul va face totul.

Din KabTV’s “Știri cu Dr. Michael Laitman” 8/24/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În articolul lui Rabaș „Despre respectarea Tatălui” este scris că, dacă el primește o răsplată mai mare în fiecare zi, atunci măsura este vasele de primire. Ce este răsplata în acest context și ce măsurăm prin vasele de primire?

Răspuns: Măsura în care mă simt obligat față de Creator și măsura în care Îi pot mulțumi se numește ceea ce pot să Îi dăruiesc?

Întrebare: Cum pot determina dacă plăcerea mea vine din slujirea Creatorului?

Răspuns: Dacă o treci prin prieteni, prin grup.

Întrebare: Dacă șeful meu mă sună la serviciu, voi face tot ce îmi spune, voi încerca cu diligență. Dar dacă Creatorul, de care depinde fiecare moment din viața mea, îmi cere să îmi iubesc prietenii, nu pot face asta. Vreau, dar nu pot. Aceasta este o stare oribilă și teribilă, aș numi-o iad. Ce trebuie să fac?

Răspuns: Cere-I pur și simplu Creatorului prietenii, și nimic altceva.

Întrebare: Cum ajunge cineva să realizeze cine este Creatorul?

Răspuns: Este o forță care rezidă în subconștientul tău și te controlează.

Întrebare: Poate o persoană să se deplaseze în mod conștient pe linia stângă și să verifice cum simte importanța Creatorului în limitele rațiunii, sau Creatorul îl duce acolo?

Răspuns: O persoană nu are dreptul să fie pe linia stângă. Creatorul o duce acolo.

Întrebare: Este importanța spiritualității mai mare atunci când îi văd pe ceilalți ca fiind mari sau atunci când sunt într-o stare de „gol și sărac”?

Răspuns: Când îi vezi pe ceilalți ca fiind mari.

Întrebare: Care este cel mai important lucru pentru noile cupluri de bărbați și femei care studiază Cabala pentru a-l construi pe Creator între ei și cum se pot ajuta reciproc pe calea spirituală?

Răspuns: Ar trebui să se iubească reciproc și să își dorească să fie împreună într-o singură inimă.

Din lecția zilnică de Cabala din 24/08/23, „Să te critici pe tine însuți”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman pe Quora: „De ce este natura așa de frumoasă iar oamenii sunt opusul?

Un studiu recent publicat în revista Science Advances a dezbătut descoperirile conform cărora locuitul în apropierea plantelor pentru o perioadă suficient de lungă poate prelungi durata de viață a oamenilor cu 2,5 ani.

Într-adevăr, noi suntem părți ale naturii care constau în nivelurile neînsuflețit, vegetal, animal și uman, iar interconexiunea lor ne duce să fim martori la astfel de fenomene.

Întrebarea este dacă oamenii pot liniști și calma viețile altor oameni în mod similar cu modul în care o pot face plantele?

Putem, și chiar mai mult. Indiferent dacă îi simțim pe oamenii din jurul nostru ca fiind agasanți sau liniștiți, depinde de măsura în care îi vedem ca fiind importanți și apropiați. Prin urmare, trebuie să ne îndemnăm să ne schimbăm astfel încât ceilalți oameni să se simtă din ce în ce mai apropiați de noi.

Și în acest punct, ne întâlnim într-adevăr cu întrebarea: De ce natura pare atât de frumoasă, în timp ce oamenii par opusul? Este pentru că ego-ul nostru, dorința de a ne bucura pe cheltuiala altora, respinge natura egoistă a altor oameni. Ne plac plantele, de exemplu, pentru că, în general, nu ne aduc niciun rău. Oamenii din jurul nostru, pe de altă parte, ne pot înnebuni.

Prin urmare, ar trebui să ne schimbăm atitudinea față de ceilalți oameni într-un mod în care să ne verificăm pe noi înșine în relație cu ei: „Cum voi apărea în ochii lor?” De ce? Este pentru a deveni un exemplu pozitiv pentru ei. Apoi, poate că, drept rezultat, și ei se vor schimba prin exemplul pe care li-l arătăm noi.

Dacă ajungem să vedem natura ca pe o forță care direcționează constant totul și pe toată lumea spre bine, armonie și pace, atunci putem percepe frumusețea în natură la toate nivelurile sale – neînsuflețit, vegetal, animal și, mai ales, la nivel uman. Acest lucru se datorează faptului că atunci vedem necesitatea de a ne alinia cu forța pozitivă a naturii, iar propriul nostru scop în această direcție, în special la nivelul conexiunilor umane, ne duce la a vedea frumusețea în oameni la fel ca cea din natură.

Bazat pe video „De ce natura ne pare frumoasă și oamenii nu?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În Roș HaȘana, trebuie să te judeci pe tine însuți. Acest lucru este asociat cu autocritica: cât de rău sunt, cât de diferit sunt de Creator. Cum diferă această justiție populară de starea în care „Prostul își pliază mâinile și își mănâncă propria carne”?

Răspuns: Nu ar trebui să-ți mănânci propria carne, să te blestemi și să te judeci. Ar trebui doar să te îndrepți spre a iubi pe ceilalți. Aceasta este „judecata ta”.

Întrebare: Cum poți să nu judeci prietenii?

Răspuns: Iubește-i.

Din Lecția zilnică de Cabala din 9/16/23, „Roș HaȘana “

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Indiferent cât de mult mă străduiesc, am mereu senzația că Creatorul nu pare să accepte eforturile mele, ca și cum ar inflama și mai mult dorința mea de a-L mulțumi.

Vom simți vreodată că Îi aducem împlinire? Sau Creatorul ne va lăsa să simțim că încă facem ceva greșit?

Răspuns: Este minunat că Creatorul arată tot timpul că este nemulțumit de tine. Acest lucru te aprinde și îți oferă oportunitatea de a depune un efort și mai mare, de a te strădui și mai mult spre El. Aceasta este cea mai bună ajutorare pe care Creatorul o poate oferi unei persoane.

Din Lecția Zilnică de Cabala 25/8/23, „Să te critici pe tine însuți”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când ne gândim la construirea unei stări comune, există un sentiment de unitate, ca și cum Creatorul ne ridică în brațele Sale. Dar când încercăm să ne apropiem de prietenii noștri în practică, inima noastră se transformă în piatră, de parcă am fi primit sentimentul adevăratei stări. Care ar trebui să fie cererea noastră aici?

Răspuns: Cererea ar trebui să fie ca Creatorul să ne dizolve inima, astfel încât să plutească în prietenii noștri.

Din lecția zilnică de Cabala din 24 august 2023, „Să te critici pe tine însuți”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În senzația corporală, de ce o zi este împărțită în 24 de ore, un an în 365 de zile etc.?

Răspuns: Aceasta este o consecință a stărilor spirituale din lumea noastră. Percepem totul în acest fel pentru că nu ne controlăm stările corporale. Dar, de îndată ce începem să le controlăm, timpul dispare și noi devenim creatorii săi.

Comentariu: Oamenii au visat întotdeauna la călătoria în timp.

Răspunsul meu: Deci, care este problema? Nu există nicio problemă, deoarece totul există într-un întreg unic, comun. În funcție de starea ta, te afli la un nivel sau la altul.

În spiritualitate, te deplasezi pe cronologie înainte și înapoi, alegând ceea ce dorești. Dacă ai nevoie ca aceasta să se miște înainte și să promovezi pe alții, acest lucru, ca orice altceva, este disponibil.

Un cabalist încearcă întotdeauna să fie la cel mai înalt nivel posibil și să avanseze și să urce constant. Dar pentru a se conecta cu ceilalți, pentru a ajuta pe alții, el își creează o imagine suplimentară a sa, la fel cum un adult se coboară la nivelul unui copil mic, pentru a se juca cu el.

Apoi, creându-și propria imagine mică, el intră în contact cu oamenii obișnuiți, comunică cu ei, îi învață și îi invită încetul cu încetul să se ridice independent. Dar, în același timp, el însuși se află încă la cel mai înalt nivel posibil și încearcă constant să îl îmbunătățească.

Comentariu: Asta înseamnă că nu există alt motiv pentru care el să coboare decât pentru a ajuta pe alții.

Răspuns: Un cabalist nu coboară de fapt, deoarece el dorește doar să urce. Dar de dragul altora, el își creează, așa să zicem, un Parțuf suplimentar, adică un sistem suplimentar, la fel cum o mamă, jucându-se cu un copil, se coboară la nivelul unei fetițe pentru a se juca.

Întrebare: Sunt cabaliști ca Baal HaSulam și Rabaș prezenți în starea noastră actuală?

Răspuns: De ce? Ei și-au făcut treaba și asta este tot. Ei sunt prezenți, dar nu într-o stare în care să putem lua legătura cu ei.

Din KabTv ”Am primit un telefon. Călătorie în timp 9/29/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, în The Times of Israel: „Ce ne spune povestea lui Iona despre antisemitism”

Acum nouă ani, am publicat un articol în The New York Times (ediția tipărită) intitulat „Ce datorăm lumii  noi evreii”. Anul acesta, cu ocazia Yom Kipur (Ziua Ispășirii), aș dori să îl împărtășesc cu toți cei care mă urmăresc, deoarece cred că mesajul din interiorul său poate avea un impact major asupra viitorului națiunii noastre.

Cumpărarea drumului către cer

Cea mai sfântă zi a anului pentru evrei este Yom Kipur, când postim și ne rugăm. O parte esențială a rugăciunii este citirea cărții lui Iona Proorocul. Interesant este că mulți evrei observatori cred că cumpărarea privilegiului de a citi cartea îi va face de succes pentru restul anului.

În mod natural, numai cei mai bogați din comunitate își pot permite să concureze pentru el. Sumele variază în funcție de bunăstarea comunității și, în unele cazuri, privilegiul este vândut pentru mult peste jumătate de milion de dolari.

Decodarea

Ceea ce oamenii nu știu totuși, este motivul real pentru care cartea lui Iona este atât de importantă. cabaliștii au determinat că această lectură este cea mai importantă din an, deoarece detaliază codul pentru salvarea umanității.

Povestea lui Iona este specială pentru că vorbește despre un profet care a încercat mai întâi să se sustragă misiunii sale, dar în cele din urmă s-a pocăit. Un alt aspect special al poveștii lui Iona este că misiunea sa nu a fost să-i admonesteze pe israeliți, ci să salveze orașul Ninive, ai cărui locuitori nu erau evrei. În lumina stării precare a lumii de astăzi, ar trebui să aruncăm o privire mai atentă asupra acestei povești și a semnificației sale pentru fiecare dintre noi.

Puneți-vă la punct sau muriți

În poveste, Dumnezeu îi ordonă lui Iona să le spună locuitorilor din Ninive, care au devenit foarte răi unul cu celălalt, să își corecteze relațiile unul cu celălalt dacă vor să supraviețuiască. Cu toate acestea, Iona a renunțat la misiunea sa și a pornit-o pe mare în încercarea de a scăpa de porunca lui Dumnezeu.

La fel ca Iona, noi, evreii, ne-am evitat involuntar misiunea în ultimii 2.000 de ani. Și totuși, nu ne putem permite să continuăm să o evităm. Avem o sarcină care ne-a fost transmisă atunci când Moise ne-a unit într-o națiune bazată pe principiul „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, și este datoria noastră să oferim un exemplu de unitate pentru restul lumii. Strămoșii noștri, Avraam și Moise, au vrut să unească întreaga omenire, dar pe atunci lumea nu era gata (pentru mai multe detalii, vezi articolul meu, „De ce urăsc oamenii evreii?”).

Acel grup, și anume poporul Israel, trebuie să devină în continuare un model pentru lume. Rav Kook, primul șef rabin al Israelului, a spus-o poetic în cartea sa, Orot Kodeș (Lumini sacre): „Deoarece am fost ruinati de o ură nefondată, iar lumea a fost ruinată cu noi, vom fi reconstruiți printr-o iubire nefondată, iar lumea va fi reconstruită cu noi.”

Dormind prin furtună

În poveste, evadarea cu vaporul a lui Iona din misiunea sa a făcut ca marea să urle și aproape să scufunde vasul. În culmea furtunii, Iona a mers să doarmă, detașându-se de tumult și lăsând marinarii să se descurce singuri. Treptat, aceștia au început să suspecteze că cineva dintre ei este cauza furtunii. Au aruncat sorți și sorții au căzut pe Iona, singurul evreu de la bord.

În multe feluri, lumea de astăzi este similară cu vaporul lui Iona. Așa cum a spus Christine Lagarde, șefa Fondului Monetar Internațional: „Suntem cu toții în aceeași barcă, o singură economie globală. Soarta noastră crește împreună și scade împreună. …Avem o responsabilitate colectivă de a crea o lume mai stabilă și mai prosperă, o lume în care fiecare persoană din fiecare țară își poate atinge întregul potențial.” Cu toate acestea, marea din jurul nostru este înfuriată, iar marinarii, care sunt toată omenirea, îl învinovățesc pe evreul de la bord pentru toate necazurile lor.

La fel ca Iona, dormim adânc. Deși începem să ne trezim la existența urii față de noi, nu am realizat încă faptul că neîndeplinirea misiunii noastre este motivul urii. Dacă nu ne trezim curând, marinarii ne vor arunca în mare, așa cum au făcut cu Iona. Yehuda Așlag, autorul comentariului Sulam (Scara) la Zohar, a scris în eseul său, Arvut (Garanția reciprocă): „Este datoria națiunii israeliene să se califice pe sine și pe restul oamenilor din lume să evolueze către asumarea acestei sublime opere de iubire a celorlalți.”

Chemarea la trezire

Iona le spune marinarilor să îl arunce în mare, deoarece numai așa se va calma marea. Cu reticență, marinarii se supun și furtuna se calmează. O balenă îl înghite pe Iona, și timp de trei zile și trei nopți el rămâne în abdomenul acesteia, introspectându-și acțiunile și deciziile. El imploră pentru viața sa și jură să își îndeplinească misiunea.

La fel ca Iona, fiecare dintre noi poartă în sine ceva care înfierbântă lumea. Noi, poporul Israel, purtăm o metodă pentru realizarea păcii prin conexiune. Unitatea este însăși rădăcina ființei noastre. Acest ADN este ceea ce ne face un popor, deoarece am fost declarați națiune numai după ce am jurat să fim ca un singur om cu o singură inimă și am strigat să ne iubim aproapele ca pe noi înșine. Astăzi trebuie să reînviorăm această legătură, deoarece oriunde mergem, această putere neexploatată destabilizează lumea din jurul nostru pentru a ne forța să ne unim și să o reaprindem.

La fel cum separarea actuală dintre noi proiectează separarea asupra întregii umanități, unitatea dintre noi va inspira și restul națiunilor să se unească. Atunci când ne unim, vom înzestra umanitatea cu energia necesară pentru a realiza unitatea mondială, unde toți oamenii să trăiască ca un singur om cu o singură inimă. Așadar, singura întrebare este dacă ne asumăm responsabilitatea noastră sau preferăm să fim aruncați în mare, doar pentru a ne da acordul ulterior să ne îndeplinim sarcina.

Dacă vrem să punem capăt necazurilor noastre, să scăpăm de antisemitism și să avem o viață sigură și fericită, trebuie să ne unim și astfel să oferim un exemplu de unitate pentru toate națiunile. Aceasta este modalitatea prin care vom aduce pace și liniște în lume. În caz contrar, ura națiunilor față de noi va continua să crească.

Acum vedem că atunci când oamenii plătesc atât de mult pentru privilegiul de a citi Cartea lui Iona de Yom Kipur, ei își declară în mod involuntar sprijinul pentru misiunea poporului evreu față de lume: să fie o lumină pentru națiuni prin arătarea unui exemplu de unitate și conexiune. Pentru a încheia, permiteți-mi să îl citez încă o dată pe marele Rav Kook: „Orice tulburare din lume vine doar pentru Israel.” Acum suntem chemați să îndeplinim o mare sarcină de bunăvoie și cu mintea limpede: să ne construim pe noi înșine și întreaga lume ruinată odată cu noi (Igrot [Scrisori]).

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Yom Kipur (Ziua Judecății) este cea mai importantă sărbătoare evreiască. Este o zi de post, rugăciune și pocăință. Se crede că în această zi Dumnezeu îi judecă pe oameni pentru acțiunile lor din anul precedent și decide soarta lor pentru anul viitor.

De fapt, în această zi oamenii se judecă singuri. Ei încearcă să se ridice deasupra propriului egoism și să vadă lumea ca un sistem unic. Nu este o coincidență faptul că evreii au fost întotdeauna acuzați de cosmopolitism – la urma urmei, toate distincțiile sunt condiționate, iar baza lor primordială, internă, le este străină.

Astăzi, când lumea are nevoie disperată de unitate, poporul evreu este divizat. Cu toate acestea, nu putem înșela alte națiuni – ele ne cer în mod instinctiv, fără să realizeze, să ne asumăm misiunea de unificatori, să contopim inimile într-o singură inimă.

Aceasta este esența Zilei Judecății noastre.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Da, puteți iubi oameni care comit chiar cele mai josnice acte, deoarece în interiorul lor există un punct al sufletului.

Trebuie să înțelegem că există o diferență între corpuri și suflete. Oamenii care fac bine sau rău în lume nu au suflete.

Un suflet este numit „o parte a Divinității de Sus”. Suntem făcuți din dorințe de a ne bucura, care sunt numite „corp”, iar bucuria lor de bază este la un nivel corporal, unde ne propunem să ne bucurăm prin plăceri pentru mâncare, sex, familie, bani, onoare, control și cunoaștere. În cele din urmă, în dorința noastră de a ne bucura, apare un punct mic al unei dorințe care provine dintr-un grad spiritual mai înalt, deasupra corporalității.

În loc să dorim să ne bucurăm doar pentru beneficiul personal, acest punct mic al unei dorințe este înrădăcinat într-o lume umplută cu calitatea naturii înseși: iubire și dăruire, dincolo de limitele dorințelor noastre corporale. Dacă avem o astfel de dorință, atunci avem o parte din suflet și, dacă nu simțim o astfel de dorință de a ne ridica deasupra dorințelor noastre corporale într-o manieră de iubire și dăruire celorlalți și naturii, atunci nu avem suflet, nici măcar punctul său de plecare.

Putem compara acest punct al unei dorințe cu o sămânță care trebuie plasată în condițiile potrivite, cum ar fi solul fertil, cu umiditate, aer și o anumită cantitate de lumină solară, pentru dezvoltarea sa într-o plantă înflorită. Cu alte cuvinte, trebuie să plasăm acest punct al sufletului într-un loc protejat care este capabil să îl dezvolte într-un suflet complet dezvoltat, care poate iubi, dărui și se poate conecta în mod similar cu calitatea iubirii și dăruirii fără limite a naturii.

Cabaliștii definesc acest punct al sufletului, așa cum apare printre dorințele noastre corporale, ca fiind „punctul din inimă”. Adică, inima este dorințele noastre corporale, unde simțim plăceri trecătoare și o existență temporară, iar punctul din inimă este dorința care este înrădăcinată în suflet, unde putem simți armonie completă, pace și o existență eternă.

Dacă simțim o astfel de dorință în noi, un punct care ridică întrebări despre sensul vieții, de ce suntem aici, cine suntem, ce este realitatea, de ce există atât de multă suferință în lume și alte întrebări existențiale fundamentale, atunci putem plasa o astfel de dorință în condiții care o pot dezvolta în starea sa de suflet. Asta ne învață Înțelepciunea Cabala – cum să dezvoltăm punctul din inimă, umplându-l cu diverse mijloace până la un anumit volum și, în cadrul unui astfel de volum, să cultivăm un sentiment de iubire, dăruire și conexiune pozitivă cu toată lumea și cu natura în sine. Într-o astfel de stare, ne atingem sufletul.

Prin urmare, în ceea ce privește dezvoltarea sufletului, putem adăuga iubire, grijă și putem încerca să îi oferim tot ce este necesar pentru ca acesta să înflorească în starea sa eternă și completă. Cu toate acestea, în ceea ce privește dorințele egoiste, nu este nevoie să iubim niciodată vreuna dintre ele. Cabaliștii numesc ego-ul, adică dorința de a ne bucura pe cheltuiala altora și a naturii, „înclinația spre rău”, iar aceasta este în cele din urmă o stare de moarte. Ea este sortită să fie distrusă de la bun început, deoarece nu poate simți nicio plăcere și împlinire de durată, conform naturii sale înseși.

Prin urmare, putem dezvolta iubirea nu față de partea egoistă a noastră, de unde provin toată distrugerea și suferința, ci în partea dinăuntrul fiecărei persoane numită „umană”, punctul din inimă care se poate dezvolta într-o intenție complet iubitoare și dăruitoare, care poate aduce viață și lumină în lume.

Dorințele egoiste din noi sunt opuse formei altruiste și eterne a naturii. Prin urmare, ele nu sunt considerate „umane”, care este un cuvânt în ebraică, „Adam”, care provine de la cuvântul pentru „similar” („Dome”), din expresia „Adame le Elyon” („similar cu asemănător cu cel de sus”). Cu alte cuvinte, o ființă umană este cea care își dezvoltă punctul din inimă într-un mod similar cu forța iubirii și dăruirii a naturii, iar făcând acest lucru, ne ridicăm la nivelul uman în similitudine cu natura, unde descoperim eternitatea și perfecțiunea calității altruiste a naturii. Într-o astfel de stare, putem „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, adică descoperim forța comună a iubirii, dăruirii și conexiunii pozitive care se află în sufletul nostru și care ne conectează punctele din inimă împreună într-un singur suflet.

Indiferent cât de rău este un om în dorințele sale egoiste, este posibil să țintească constant la trezirea punctului din inimă – partea Divinității de Sus – din fiecare persoană și să încerce să-și dirijeze dezvoltarea deasupra dorințelor egoiste pentru a descoperi calitatea naturii de iubire, dăruire și conexiune – sufletul unde toți ne conectăm în mod egal în dorința noastră comună, care este similară cu cea a naturii.

Bazat pe „Întreabă-l pe cabalist” cu cabalistul Dr. Michael Laitman din 12 iulie 2023. Scris/editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→