Nu intrăm în lumea superioară, noi o construim. Aceasta nu există gata făcută. Singurul lucru care este pregătit pentru noi, sunt condițiile pentru ca noi să o realizăm. Construim lumea spirituală din voința noastră de a primi, făcând o restricție, ecran și lumină reflectată pe ea. Cu această lumină reflectată construim lumea superioară.

Cu cât lumina noastră reflectată crește în grade, cu atât mai bine vom putea descrie ceea ce este lumea superioară. Înainte de asta, ea nu exista. Totul există doar în dorința noastră: fie de dragul primirii, fie de dragul dăruirii. Dincolo de aceasta, există sursa noastră superioară, despre care nu putem spune un singur cuvânt, deoarece nu există în dorințele și intențiile noastre.

Ceea ce este revelat în dorințele și intențiile noastre se numește Creatorul (Bo-Re) – vino și vezi. Construim lumea superioară din dorințele noastre, care aspiră la dăruirea reciprocă. Și aceasta se numește „suflet”.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/25/20, „Munca în credință deasupra rațiunii”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lupta pentru egalitate este o caracteristică a întregii naturi: mineral, vegetal, animal și uman. Toți se străduiesc să realizeze egalitatea. Așa acționează o forță comună pentru a ne conduce la unitatea absolută.

Existăm în acest câmp, dar noi trebuie să simțim natura, întreaga dorință de a primi plăcere și rețeaua conexiunilor noastre împreună cu Creatorul, care se îmbracă în ea și este revelat acolo.

Prin urmare, egalitatea nu poate fi stabilită de sus. Egalitatea este deja rezultatul corectării, atunci când avem toate datele obținute din simţirea unei conexiuni comune și a forței care acționează între noi. Și acest lucru se va întâmpla în curând.

Baal HaSulam descrie legile naturii într-o societate corectată atunci când forțele naturii se îmbracă în materia acestei lumi. Lumina vine de sus și se îmbracă în toate dorințele, chiar și cele mai materiale. Deși acest lucru poate părea nerealist, un cabalist vede clar această stare viitoare și nu se teme să ne spună despre asta.

Baal HaSulam scrie că nu se pot efectua acțiuni materiale până când nu suntem capabili să le realizăm într-o formă sufletească internă, spirituală, în interiorul dorinței. Dacă poți îndeplini acest lucru în dorința ta, atunci poți acționa cu mâinile tale, dar nu și invers. În caz contrar, vom începe să construim comunismul pe modelul sovietic sau kibutzuri.

În primul rând, este necesar să educăm o persoană în iubirea de aproape, ca de sine însuşi. Conform pașilor pe care îi parcurgem în relațiile dintre oameni, este posibil să construim o societate care să sprijine acest lucru. Dar întreaga construcție merge din interior spre exterior.

Din partea a 3-a a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/26/20, “Conectând lumea, în Ultima Generaţie”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum și în conformitate cu ce este măsurat potențialul spiritual al unei persoane care vine să studieze Cabala?

Răspuns: Acesta poate fi determinat doar de Cabaliștii foarte mari, care văd lumea în a doua jumătate a scării spirituale.

Ei par să atragă o persoană, să o absoarbă în ei înșiși și apoi simt care este capacitatea sa, volumul neumplut al sufletului său.

Un Cabalist care este doar un începător, cu toate acestea, nu poate determina nimic. Pentru a face asta tu trebuie să ai vase grele de primire.

De pe KabTV „Fundamentele Cabalei” 11/25/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce este păcatul?“

Păcatul este abaterea de la atingerea scopului vieții noastre: să ne bucurăm de conexiunea noastră armonioasă, în echilibru cu natura.

Majoritatea oamenilor consideră păcatul ca o formă de acțiune greșită în raport cu o lege divină. Această viziune are adevăr în ea, totuși preocuparea principală este dacă progresăm sau nu către scopul final al vieții, care ne leagă armonios pe toți, și care ne echilibrează cu natura.

Prin urmare, este important să conștientizăm modul în care toate comportamentele noastre – păcătoase sau pozitive – sunt măsurate în ceea ce privește îndreptarea către scopul vieții noastre.

Când ne putem imagina clar obiectivul pe care natura ni l-a stabilit, atunci putem discuta conduite care ne pot îndruma în mod optim către acest obiectiv, modul în care putem progresa rapid și plăcut spre scop, cu înțelepciune și conștientizare.

Astfel de conduite sunt numite „porunci”, deoarece din punctul de vedere al naturii, este poruncă să ne deplasăm într-un anumit mod către destinația noastră finală.

Prin contrast, conduitele care deviază sau chiar împiedică mișcarea noastră către scopul vieții sunt considerate păcătoase.

Scopul vieții noastre este de a ajunge la un echilibru complet cu forma perfect conectată a naturii. Forțele pozitive din natură ni se dezvăluie din ce în ce mai mult, în funcție de gradul nostru crescut de echilibru cu natura. Ca atare, orice conduită care urmărește un astfel de echilibru cu natura, este considerată „poruncă” și are un efect pozitiv și armonios asupra dezvoltării noastre.

Realizarea scopului vieții noastre este egală cu dobândirea deplină a calităților naturii de iubire, dăruire și conexiune. Acesta este motivul pentru care înțelepții au afirmat că „iubiți-vă prietenul ca pe voi înșivă” este principala poruncă a vieții noastre.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Unii cercetători afirmă că 50% din informațiile dintre oameni sunt transmise, nu verbal, ci prin expresii și gesturi faciale, 38% prin intonație vocală și doar 7% direct prin cuvinte. Din aceasta, ei concluzionează că cel mai important lucru este felul în care arăți și nu ceea ce spui.

Răspunsul meu: Trăim într-o lume materială. Oamenii cărora le predau se află în diferite stări materiale și spirituale. Prin urmare, trebuie să ții cont de capacitatea lor de a fi aproape de sursa informației.

Ei pot fi respinși de comportamentul lectorului, de imaginea sa, de limbajul său, poate de mirosul său, etc. Adică există aici un întreg proces complex de comunicare care implică cuvinte, expresii faciale, gesturi; comunicarea are loc prin orice vrei.

Acești factori trebuie luați în considerare și exprimați în așa fel încât elevul sau persoana căreia dorești să-i transmiți informațiile să fie cât mai aproape de tine fără a fi nevoie să depui eforturi suplimentare pentru a depăși tot felul de bariere dintre voi.

Întrebare: În timpul predării, este important pentru tine cum arăți și ce spui? Ești atent la fiecare cuvânt pe care îl rostești?

Răspuns: În primul rând, am de-a face cu studenți care mă cunosc de mai bine de un an, ba chiar mai bine de zece ani.

În ceea ce privește oamenii de știință cu care mă angajez adesea în conversație, sunt foarte simpli în comunicarea lor. Astăzi, ei nu mai sunt la fel de aroganți și vanitoși ca acum 30 – 40 de ani. Acum înțeleg cât de limitată este știința și cum depinde de înțelegerea noastră asupra naturii, deoarece acționează într-un cadru foarte restrâns, stabilit de psihologia umană.

Prin urmare, acum este mult mai ușor să vorbești cu ei, întrucât sunt gata să examineze tot felul de aspecte ale științei lor în cel mai simplu mod. Sunt foarte fericit de asta. Acest lucru nu sa întâmplat cu mult timp în urmă, acum aproximativ 10-15 ani. Au sentimentul comun că nu există „vaci sacre”; este foarte ușor să comunici cu ei liber, fără „mănuși”.

Întrebare: Crezi că expresiile faciale, gesturile și aspectul sunt importante atunci când transmiți informații?

Răspuns: În fiecare an devin din ce în ce mai puțin importante. Uite cât de simplu au început să se îmbrace oamenii de știință.

Întrebare: De ce un procent atât de mic de comunicare este alocat cuvintelor? Ești de acord că cuvintele sunt destul de greu de înțeles pentru o persoană?

Răspuns: Acesta este modul în care suntem făcuți. Percepem cea mai mare cantitate de informație prin vedere, ceva mai puțin prin auz și chiar mai puțin prin gust, miros și senzații tactile.

Întrebare: Care sunt cele mai eficiente metode de transfer al informațiilor? Știi?

Răspuns: De la inimă la inimă, dar aceasta este o tehnică diferită.

Din „Management Skills” KabTV, 24.07.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cum arde o lumânare? O lumânare constă din ulei dedesubt și un fitil așezat în ea, care poate fi aprins de sus. De ce arde lumânarea? Uleiul nu se poate aprinde singur, ci numai datorită fitilului, care în sine nu este inflamabil? Fitilul provine din cuvântul „defect”, deoarece rezistă luminii.

Cu toate acestea, dacă fitilul este conectat la uleiul pe o parte, atunci îl puteți aprinde pe cealaltă parte, iar lumânarea se va aprinde.

Se pare că este defectul, rezistența la foc, care conectează focul cu uleiul și îl transformă într-o lumânare. Lumânarea este formată din trei părți. Uleiul în sine nu poate fi aprins, iar fitilul în sine nu este inflamabil. Dar când fitilul absoarbe uleiul, acesta devine inflamabil și se transformă într-o sursă de foc.

Prin urmare, cu cât descoperim în noi întrebări, intenții și gânduri împotriva spiritualității care diminuează valoarea lucrării noastre spirituale, cu atât fitilul nostru devine mai gros și mai puternic din cauza lor. Dacă depășim această rezistență, fitilul absoarbe din ce în ce mai mult ulei. Apoi vine o lumină de sus și ne aprinde lumânarea.

În momentul în care fitilul este gata și suficient de saturat cu uleiul care se ridică prin el, se simte că există un foc deasupra acestuia și se aprinde. Focul va veni imediat și va aprinde fitilul, problema este doar în fitil în sine, în dorința noastră de a atașa la spiritualitate toate dorințele și gândurile care protestează împotriva spiritualității, de a ne conecta deasupra lor. Așa se face lumânarea, Menorah.

Prin urmare, nu ne putem lipsi de gânduri străine, fără respingere de la spiritualitate, fără ură unul față de celălalt și Creator. Trebuie să experimentăm, să simțim și să recunoaștem toate acestea. Acest lucru se datorează faptului că legătura dintre corporalitate și spiritualitate se întâmplă tocmai din cauza respingerii de la spiritualitate, pe care o depășim și, împreună cu aceasta, ne conectăm cu Creatorul.

Aceasta este chiar frânghia pe care o putem ține și conecta această lume cu lumea spirituală, firul dintre noi și Creator.

Nu vă fie teamă de gândurile străine, respingere și probleme, deoarece „bănuț cu bănuț se alătură într-o cantitate mare” și, ca rezultat, dezvăluim o legătură puternică între lumea materială și lumea spirituală. Avem nevoie de ambele lumi; așa a fost creat totul de către Creator.

Din prima parte a lecției zilnice a Cabalei 23.11.2020, „Lucrați cu credința deasupra rațiunii”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Unde este garanția că în societatea viitorului conducătorii nu vor lua mai mult pentru ei înșiși decât este îndreptățită să ia toată lumea și că nu vor distruge toate inițiativele bune așa cum s-a întâmplat în Uniunea Sovietică?

Societatea viitoare este o societate deschisă în care nu este nicio constrângere, nicio dictatură de sus. Totul este manageriat doar de prieteni. Așadar, nu este posibil ca același lucru să se întâmple așa cum s-a întâmplat în Rusia.

Cabaliștii, care înțeleg procesele care au loc în societate și sunt credibili în ochii societății, vor fi în capul acesteia.

Societatea viitorului se va strădui să stabilească același standard de viață pentru toată lumea. Nu este nicio teamă că cineva va munci din greu și altul va fi leneș. Toată lumea va munci pe cât de mult pot ei să dea societății și vor găsi rolul corect pentru ei înșiși.

Într-o asemenea societate nu va fi nicio nevoie să se forțeze oamenii să muncească deoarece omul va vedea că investind în societate, investește în lumea viitoare, superioară, în corecția sufletului său. Așadar, nu va avea nevoie de încurajare sau pedeapsă, ci va întâmpina orice oportunitate pentru a fi în beneficiul societății, simțind că asta îi aduce un beneficiu personal. Nu va face nicio diferență între el și societate.

Scopul unei societății corectate este să-ți „iubești aproapele ca pe tine însuți”.

Nu vor fi bani în lumea viitoare și atunci cum putem să măsurăm cât de mult efort a investit omul în societate? Cum putem să verificăm asta? Noi vom ajunge la o stare unde  ne vom simți pe noi înșine în interiorul unui sistem comun care ne conectează, iar în interiorul lui vom vedea cât de mult a investit fiecare din noi. Și în conformitate vom ajuta pe toată lumea să devină și mai implicată în societate pentru a se ridica cu ea.

Gradual, va fi revelat sistemul conexiunilor dintre noi, numit Shechina, și va trebui să îl ridicăm la ceruri.

O asemenea societate va fi construită în totalitate pe dăruire, iar primirea va exista doar pentru a putea trăi și dărui. Omul va percepe o oportunitate de a dărui ca pe o recompensă.

Din partea a 3-a a lecției zilnice de Cabala 11/26/20, „Conectând lumea în ultima generație”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, în The Times of Israel: “Toţi ochii se vor întoarce către evrei”

În ultima săptămână, două incidente antisemite au atras atenția mass-mediei evreiești din SUA. Algemeiner a scris că, în New Jersey, „carcasa unui porc mort a fost lăsată pe pragul casei unui rabin din orașul Lakewood”, iar Tablet Magazine a publicat o poveste interesantă despre un grup închis de Facebook de femei liberale care exclude pe oricine exprimă orice sprijin sau înțelegere pentru Israel. Tablet a citat o americancă evreică de origine coreeană, pe nume Skylar Cutler, care a spus: „Ceea ce am văzut și am experimentat în acel grup a fost ura împotriva evreilor învelită în vălul justiției sociale. A trebuit să vorbesc”.

Marea majoritate a evreilor americani au fost încântați că Biden a fost declarat câștigătorul alegerilor prezidențiale din 2020 și nu mă îndoiesc că abia aşteaptă ca acesta să preia funcția. Și eu cred că va fi bine pentru ei, dar dintr-un motiv diferit: vor avea o experiență foarte revelatoare. Cu Biden ca președinte, ei nu vor avea pe cine da vina. La urma urmei, l-au ales ei înșiși și au făcut tot ce au putut, și nu numai atât, pentru a-l alege. Dar antisemitismul care va veni de la stânga, de la liberali și progresiști, le va arăta foarte clar că antisemitismul nu are nicio legătură cu identitatea președintelui.

Majoritatea evreilor americani susțin valori liberale și progresiste. Când antisemitismul îi lovește, așa cum a făcut-o în acel grup de Facebook, vor înțelege că nu sunt urâți pentru că susțin Israelul sau pentru că sunt albi și privilegiați, ci pentru că sunt evrei. Așa cum a spus evreica americancă coreeană, este „ura împotriva evreilor învelită în vălul dreptății sociale”. Când vine vorba de evrei, nu există nimic progresist în punctele de vedere ale „progresiștilor”, iar evreimea americană este pe cale să-și dea seama, dacă nu a făcut-o deja.

Când va fi declarat rezultatul final al alegerilor, ambele părți își vor îndrepta furia către evrei. Liberalii și progresiștii deja au profunde sentimente antievreiești, iar conservatorilor, care nu sunt în mod inerent antievrei, li s-au dat prea multe motive în această campanie ca să ajungă la concluzia că toate necazurile lor provin de la evrei.

În prezent, în America, stânga și dreapta nu se pot uni. Dar când ambele părți ajung să creadă că toate necazurile lor vin de la evrei, vor găsi temeiurile comune de care au nevoie pentru a se uni. Așa cum am văzut în Europa fascisti și musulmani manifestându-se împreună împotriva Israelului, vom vedea liberali și progresiști, suprematiştii albi și negrii americani găsind o nouă unitate în ura lor față de evrei.

Apoi, când evreii americani vor constata că toate acestea sunt extrem de similare cu ceea ce s-a întâmplat în Europa cu mai puțin de un secol în urmă, s-ar putea să fie prea târziu.

Filed under: Antisemitism, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, în The Times of Israel: “Despre unitatea evreiască şi antisemitism – Ridicarea şi căderea Primului Templu”

(Articolul No. 4 dintr-o serie) În articolul precedent, am descris formarea Israelului într-o națiune și modul în care li s-a dat sarcina de a fi „o lumină pentru națiuni” devenind un model de unitate, mai presus de diferențe. Acest articol este primul care explorează încercările Israelului de a-și menține unitatea după stabilirea națiunii, eșecul lor de a face acest lucru și consecințele acestui eșec.

Odată ce au devenit o națiune, jurând să se unească „ca un singur om cu o singură inimă”, poporul Israel a plecat în Canaan. Pe parcurs, au avut multe lupte interne, precum și lupte cu dușmani externi. Ego-urile lor în continuă creștere i-au provocat în moduri noi și au trebuit să găsească noi tactici pentru a le depăși. Cu toate acestea, așa cum este scris în Cartea Zohar (BeShalach, articolul 252), „Oricine duce un război în Tora este răsplătit cu o pace sporită în cele din urmă”. Cu alte cuvinte, războaiele pe care le-a purtat poporul Israel au încălcat jurământul de unitate completă.

Cu toate acestea, la scurt timp după ce Israelul a cucerit Canaanul și l-a transformat în Țara lui Israel, disputele au devenit atât de acerbe, încât națiunea s-a împărțit în două regate: Regatul de Nord (Israel) și Regatul de Sud (Iudeea). Regatul de Nord a fost mai slab spiritual și oamenii săi și-au abandonat rapid angajamentul față de unitate. Talmudul (Yoma 9b) descrie foarte puternic răutatea liderilor Regatului Israel unul față de celălalt: „Rabinul Elazar a spus: ‘Acei oameni, care mănâncă și beau unii cu alții, se înjunghie reciproc cu săbiile în limba lor’, chiar dacă erau apropiați unul de celălalt, erau plini de ură unul față de celălalt”. Cu astfel de relații, nu a durat mult până când Regatul lui Israel s-a dizolvat în obscuritate până în zilele noastre.

Între timp, în Iudeea, strămoșii noștri nu s-au comportat mult mai bine decât rudele lor acum dispărute. Istoricul evreu devenit roman, din secolul I, Titus Flavius ​​Josephus, detaliază comportamentul greșit al strămoșilor noștri. În timp ce lista faptelor greșite este mult prea lungă pentru scopul acestei serii de articole, este important să ne dăm seama cât de brutală a fost ura iudeilor față de frații lor. În Antichitățile evreilor (Cartea IX, Cap. 5), Josephus oferă câteva detalii îngrozitoare despre maniera prostească în care s-au purtat reciproc regii lui Israel. Când a scris despre ungerea regelui Jehoram, care a domnit la doar șaptezeci de ani după regele Solomon, care a învățat că „Ura stârnește ceartă și iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12), Josephus spune că „De îndată ce [Jehoram] a luat guvernarea asupra lui, s-a dedat la măcelul fraților săi și al prietenilor tatălui său”.

Rege după rege, conducătorii Iudeii s-au ucis unii pe alții într-o manifestare uimitoare de depravare. Josephus scrie că regele Manase „a omorât barbar pe toți oamenii drepți care erau printre evrei. Nu i-a cruțat nici pe profeți, căci în fiecare zi a ucis pe unii dintre ei, până când Ierusalimul a fost acoperit de sânge”(Cartea X, Cap. 3).

În mod clar, acest comportament nu era durabil și, atunci când regele babilonian Nabucodonosor al II-lea a invadat țara lui Israel, Iudeea era mult prea slabă pentru a se apăra împotriva lui. Deși suntem învățați că Nabucodonosor a cucerit Iudeea și a distrus Primul Templu, este important de menționat că înțelepții noștri și toate textele antice nu atribuie lui Nabucodonosor căderea Templului, ci propriilor noastre vicii unul împotriva celuilalt.

De altfel, acest model de a arăta cu degetul către propriile păcate ca fiind cauza nenorocirilor noastre, mai degrabă decât către dușmanii externi, a fost mentalitatea predominantă în antichitate. Acest lucru s-a schimbat doar în ultimele secole, când aroganța și îndreptăţirea noastră de sine au crescut la astfel de niveluri, încât nu am putut vedea vreo greșeală în noi înșine și am dat vina pe toţi ceilalţi, în ciuda înțelepților noștri care de milenii spun și scriu altfel.

Exilul în captivitatea babiloniană a fost scurt, dar plin de evenimente. Vom acoperi evenimentele care au condus la amenințarea distrugerii și a eventualei eliberări prin Declarația lui Cyrus în articolul următor, unde din nou, vom vedea că unitatea aduce libertate și fericire, iar separarea aduce nenorocire poporului nostru.

Filed under: Antisemitism, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este criteriul pentru egalitate?

Răspuns: Egalitatea este atunci când ambii parteneri sunt de acord cu termeni relativ egali. Adică eu vreau să fiu egalul tău în faptul că noi amândoi suntem capabili să dăm totul deasupra costului de a trăi. În acest caz, noi suntem egali. De aici trebuie să începem, iar pe lângă asta, nu este niciun numitor comun, nicio barieră.

Comentariu: Ai scris cândva că egalitatea este complementarea reciprocă și nu egalizarea. „Noi trebuie să stoarcem realizarea potențialului pe care ei îl pot dărui societății”.

Răspuns: „A stoarce” ar putea suna cumva nepoliticos, mai degrabă ar trebui să ajutăm o persoană să se realizeze pe sine.

Nu contează dacă este o casnică sau capul guvernului – fiecare din ei dă maximul în domeniul lor. În asta ei sunt cu siguranță egali. Să spunem, există un fel de tribunal ceresc, ei își încheie viața lor pământeană, se duc acolo sus și capul guvernului vede o casnică lângă el.

Întrebare: Suntem toți egali în fața lui Dumnezeu sau este un fel de ierarhie și acolo?

Răspuns: Toată lumea este egală, absolut toată lumea.

Întrebare: Reiese că noi ne egalizăm nu prin a deveni similari ci prin străduința pentru un scop comun?

Răspuns: Da, și înțelegem că scopul nostru este a dărui societății noastre.

Egalitatea este definită în relație cu eforturile mele de a mă apropia de alți oameni. De exemplu, eu dedic zece ore pe zi pentru unirea cu alți oameni și altcineva dedică două ore pentru asta. Însă acesta este maximul său, așa este construit el, iar în asta noi suntem egali.

Întrebare: Asta poate fi numită egalitate spirituală?

Răspuns: Desigur, dar egalitatea spirituală de asemenea implică dăruirea voluntară. Toate orele, toate oportunitățile pe care o persoană le dăruiește pentru binele societății, indiferent de orice, este dăruire spirituală. Atunci, în conformitate cu asta, noi putem să judecăm egalitatea oamenilor.

De pe KabTV „Abilități de comunicare” 9/11/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→