Creatorul este incantat ca fiintele create evolueaza, desi progresul lor este plin de probleme si griji, ca si parintii unui copil retardat ce sunt fericiti ca acesta progreseaza si devine mai intelept. El este cel care a pregatit toate aceste probleme pentru noi; El este cel care a incercat inima Faraonului.

Acesta este modul in care avansam, pana cand o persoana incepe sa simta ca se afla intr-o lume complet nefasta. La inceput, atata timp cat se afla intr-un statiu de „regresie totala”, credea ca toata lumea este buna. Acum simte ca se afla intr-o lume rea  si incepe sa caute semnificatia vietii si scopul pentru care traim.

Continua sa se dezvolte, cu ajutorul mediului, grupului si cartilor potrivite si incepe sa descopere de ce il incearca sentimente suparatoare. Rezulta ca acele sentimente negative sunt intentionate. In final, spune: „Am creat inclinatia rea”. Exista o forta superioara care se ingrijoreaza si are grija de el. Nu este numai mediul, ci ceva mult mai sublim.

Astfel invata lucruri nu numai despre el si dependenta sa de mediu, dar si de spre forta superioara, cel de-al treilea factor. Intelege ca acea forta superioara il face intentionat sa sufere, pentru a dori sa vrea sa iasa din aceasta stare.

Vede ca exista o metoda ce ii permite sa se trezeasca din visul  in care se afla toata lumea. Acum nu mai este „retardat”; accede catre recunoasterea raului si vrea sa se ridice deasupra lui, pentru a intelege de ce sufera.

Incepe sa caute motivul suferintei sale si descopera ca probabil exista o autoritate superioara. Acolo atinge corectarea si se conecteaza cu natura.

El descopera ca toate aceste probleme au fost intentionate. Acea forta superioara nu a creat raul pentru a ii produce durere si suferinta, dar atunci cand se va ridica deasupra lui, el va atinge acea forta superioara si va fi capabil sa controleze, sa inteleaga, sa simta si sa decida orice.

Totul se datoreaza faptului ca si-a folosit natura egoista intr-un mod intentionat. Atunci forta pozitiva este dezvaluita in contrast cu forta negativa. O persoana incepe sa lucreze cu aceste forte, cand este deasupra lor si devine astfel o parte din forta superioara a Creatorului. Exact cum Creatorul ne controleaza toata viata si aceasta lume prin cele doua fraie: bun si rau, de semenea, El insusi vrea  sa controleze intreaga lume, de bun si rau. El vrea ca si Creatorul sa il invete cum sa faca acest lucru.

Astfel, de la un inceput complet detasat de viata, ca un copil retardat ce creste datorita mediului egoist ce il dezvolta si il suporta , incepe sa se ridice deasupra acestui mediu, catre o dimensiune superioara. Eventual, tinde sa foloseasca tot acest mediu, natura si forta superioara in sine, sa devina asemenea Creatorului. Face toate acestea pentru a atinge forta superioara, pentru a o descoperi.

La inceput o face in mod inconstient, ca un copil retardat mintal dominat de forta superioara. Apoi, treptat, incepe sa iasa din acest stadiu, datorita fortei negative, ce releva egoismul din el. Astfel s-a dezvoltat catre un anumit nivel, pana cand si-a adresat intrebarea: Care este motivul pentru tot acest rau? Daca totul ar fi bine, nu ar mai avea intrebari.

 Nu are alta alternativa decat sa caute forta pozitiva in contrast cu forta negativa. Apoi evolueaza mai intelept, pana cand invata sa le foloseasca pe cele doua pentru a se ridica deasupra lor.

Acest intreg proces are loc sub motto-ul: „Nu exista nimeni in afara de El.” Exista o forta superioara in toate, ce ghideaza o persoana de-a lungul drumului. Prin recunoasterea, acceptarea si simtirea intregului proces , intelege ca acea forta superiora a facut pentru el, si a suferit mult mai mult decat acea persoana. Pentru ca atunci cand o persoana sufera,  Shechina sufera mai mult.

Acesta este modul prin care o persoana ajunge la iubirea Creatorului.

Din prima parte a  Daily Kabbalah Lesson 1/22/12, Shamati 1

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Suferinta - Niciun comentariu→

Intrebare:  Romania a fost scuturata de coliziuni, de mai bine de o saptamana. In Bucuresti deja se observa semne de brutalitate. Prietenii nostri de acolo sunt foarte ingrijorati. La nivel global, cum ar trebui sa interpretam suferinta prin care trece lumea in aceste momente?

 Raspuns: Trebuie doar sa diseminam materiale cu privire la unitate.  Si sunt cateva reguli in aceasta privinta:

 –          Nu ne amestecam cu nimeni;

–          Nu suntem “pentru” sau “impotriva”;

–          Ca si educatori noi ne raportam la oameni cu multa consideratie si naturalete;

 Acesta este modul in care noi abordam aceasta situatie, in concordanta cu principiul “Dragostea acopera toate pacatele”.

Este necesar sa ajungem la un consens, la reconciliere si unitate..Asta nu inseamna ca toata lumea se calmeaza si pleaca spre casele fiecaruia, deoarece in acest caz ar fi impotriva protestatarilor. Nu, noi sustinem schimbarea.  Totusi, in toata istoria, metodele de acest gen nu au avut rezultate pozitive.

 Avem exemple viabile in fata ochilor nostri: Egipt, Tunisia si alte tari. De exemplu, care a fost rostul dezordinii  spontane din Londra? Aceasta abordare nu aduce nimic bun nimanui. Iar Egipt-ul a devenit scufundat in devastari  si a ramas fara nimic. Astfel, tulburarile nu ajuta.

 De aceea trebuie sa lansam brosuri explicative, materiale despre garantia reciproca, care sa includa sfatul nostru: comunicare, mese rotunde, educatie integrala.

 Dar inainte de toate, trebuie sa descriem foarte concis situatia curenta: De ce se intampla toate acestea?

 Si facand acest lucru, nu suntem impotriva guvernului sau a altcuiva. Vorbim despre un process natural, o faza naturala a evolutiei noastre, unde lumea devine globala si interconectata.

Deci, ce ar trebui sa facem? Trebuie sa ne adaptam noilor conditii. La urma urmei, nu exista alta cale. Ideea este ca anterior ne adaptam instinctiv, iar acum trebuie sa atingem un nivel de armonie cu aceasta lume schimbata in mod constient. Acesta este un nou nivel de dezvoltare.

Apoi, trebuie sa explicam cum vom face acest lucru: prin mijloace de educare, cu ajutorul unui mediu propice, ce va convinge fiecare persoana  de necesitatea de a se uni cu ceilalti.

 Romania este o tara destul de omogena. Nu reprezinta un loc pentru diverse culturi ce convietuiesc impreuna – nu este America sau Europa unita, astfel este mult mai usor sa vorbim despre unitate. Aceasta abordare va domoli setea oamenilor, va revitaliza tara si va oferi oamenilor de munca.

Oamenii se vor ridica in constiinta lor si vor intelege ce se intampla. Vor intelege pentru ei insisi ca acesta este un lucru bun pentru ei, pentru copiii lor, pentru tara si poporul lor.

 Ca un intreg, noi doar invitam pe toata lumea sa se uneasca, si nu mai mult de atat.

Nu exista “costuri” ascunse, trucuri murdare sau incercari de a face bani pe seama cuiva. Dimpotriva, lasati-i  sa faca ei tot pentru ei insisi. Sa organizeze procesul de invatare si sa construiasca un mediu in concordanta cu legile naturii, in timp ce colaboreaza cu psihologi.

Aceasta este ceea ce avem de oferit, mai ales luand in considerare ca sunt multe tari ce sunt in pragul unui conflict similar.

 Din cea de-a patra parte a Lectiei Zilnice de Kabbalah1/22/12, “Introducere in Studiul celor Zece Sefiroti”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Stiri, Suferinta - Niciun comentariu→

Criza actuală include toate nivelurile naturii. Recent, a fost o emisiune TV despre fenomenele naturale care apar ca surprize totale oamenilor. Printre altele, ei au vorbit despre o insula din Oceanul Pacific, in care mijloacele de trai pentru locuitori sunt bazate pe pescuit.

Acum, cand ies pe mare, le este frică să avanseze mai mult de câţiva kilometri de la ţărm. Clima s-a schimbat atât de mult, încât furtuni violente apar brusc şi este imposibil să le prognozeze. Pescari foarte experimentati, care au trăit toată viaţa lor pe mare, relateaza aceste întâmplări; oceanul, pe care il cunoşteau atât de bine, a devenit brusc un strain.

Astfel este scara crizei generale umane. La urma urmei, omul este partea superioara a naturii şi, astfel, el are puterea cea mai distructivă, mult mai mare decat a tuturor celorlalte creaturi.

Există forţe dezvăluite şi ascunse în lume. Este greu să nu observaţi explozia unei bombe. Pe de altă parte, radiaţiile radioactive pot fi simtite doar prin efectul lor. Există chiar şi radiaţii mult mai subtile, ale căror efecte pot fi o surpriza totala pentru noi. Sursa lor ne este ascunsa, aceasta este puterea mintii omului, puterea dorintei umane.

Am ajuns la sfârşitul dezvoltării noastre egoiste: populaţia mondiala produce o negativitate atât de puternica, incat ne sufocam pur si simplu unul pe altul, şi în acelaşi timp, distrugem nivelurile care sunt sub noi. Acestea sunt mari în cantitate, dar slabe în calitate, iar noi, prin potenţialul nostru calitativ, le putem distruge pur şi simplu, ceea ce, de fapt, se si întâmplă. De aici provin „oceanul surprizelor” si multe alte fenomene.

Deci, dacă totul este despre gândurile noastre, sa le corectam. Cabaliştii vorbesc despre două moduri de dezvoltare: calea cea bună şi cea a suferinţei. Se pare că in acest moment avansam prin suferinţă. Cum putem avansa în aceeaşi direcţie, pe calea cea bună? La urma urmei, avem un singur scop-adeziunea cu Creatorul. Aceasta este soarta tuturor oamenilor, din toate natiunile. Aceasta înseamnă că trebuie să le explicam cum să urmeze calea cea buna şi să se adapteze unicitatii dezvoltarii lor.

Puterea mintii omului distruge lumea. Ne provoacăm prejudicii noua şi altor părţi ale naturii. Astăzi este posibil să se demonstreze în mod deschis oamenilor prin exemple bazate pe date ştiinţifice în acest sens. Prin urmare, trebuie să ne tratam unii pe altii bine sau noi toţi vom fi distrusi. Deci, haideţi să ne îmbunătăţim vieţile, cu ajutorul singurei forţe care ne poate ajuta.

Dacă oamenii întreabă, „Deci, ce este această forţă?”, vom răspunde că aceasta este forţa bunei legături reciproce dintre noi, care este de fapt o altă definiţie pentru termenul „Creator.” Astăzi trebuie să folosim această forţă in intreaga lume.La urma urmei, nu există nici o distanţă pentru gânduri şi nu se slăbesc pe masura ce se indeparteaza de sursă, ci ajung chiar si la stelele cele mai îndepărtate, care sunt la mii de ani-lumină distanţă.

Cum putem face asta? A venit timpul în care nu vom mai primi nimic, fără cererea corecta. Tu nu vei reuşi în nimic, dacă nu ceri ajutor Creatorului. Doar întoarce-te la El „în mod corect,” ca un băiat bun şi atunci iti vei primi „cutia de bomboane.”

Ce ar trebui să ceri? Daruire.

– Vreau să dau aceste bomboane la toată lumea.

– Minunat. Ia-le!

La început nu este atât de atractiv, dar apoi înveţi. La început iti va fi, de asemenea, ingaduit sa gusti din cutia generala, dar, treptat, vei începe să te bucuri de daruire, luând doar ceea ce ai nevoie.

Pericolul distrugerii te ameninţă prin suferinţe dacă nu ajungi la cererea pentru ceilalţi: „Doresc să primesc placere doar văzând că alţii se simt bine. Lasă-mă sa ma bucur de acest lucru; dă-mi putere pentru asta! Fa-l posibil! ”

Acesta este modul în care se face corecţia.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 04/01/12 „Libertatea”

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Lectia zilnica, Societate, Suferinta - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Naţiunea”: … următorul pas după ce prezentul guvern se ruinează este acela de Nazism sau Fascism. Evident, noi încă trecem printr-o fază intermediară a dezvoltării umane. Umanitatea nu a ajuns încă la cel mai înalt nivel pe scara evoluţiei. Cine ştie sau îşi poate asuma râurile de sânge ce vor urma sa curgă înainte ca umanitatea să ajungă la nivelul dorit?

Problema cu care ne confruntăm este: cum să ajungem de la faza curentă de dezvoltare la faza altruistă? Egalitatea şi distribuţia echitabilă nu sunt doar cuvinte. Acestea trebuie sprijinite de o serioasă muncă de pregătire în educaţia maselor şi în creearea unei noi reţele sociale – una reală, nu virtuală. Aceste lucruri sunt departe de a fi evidente, iar evoluţia nu ne conduce spre ele in mod natural. De aceea este nevoie de o participare conştientă din partea noastră şi de realizarea propriului nostru rău.

Revoluţiile „neconventionale” în care oamenii vin în pieţe publice şi „preiau conducerea” nu ne vor ajuta pentru că nu mai avem de-a face cu dezvoltatea graduală a egoismului, ce sparge blocadele gruvernamentale şi ale regimurilor şi ajunge la noi frontiere. Noi ne distanţăm din ce în ce mai mult de sclavagism înspre libertate, dar această libertate este înşelătoare. De fapt, noi ne plasăm singuri într-un sistem sclavagist mai sofisticat.

Pe de altă parte, este imposibil să trecem de la un regim egoist la unul altruist prin aceeaşi schemă de rutină. Este necesară o senzaţie şi o realizare a răului, nevoia de  o schimbare a stării în ciuda naturii noastre. Asta înseamnă că trebuie să ne pregatim pentru o revoluţie interioară: să construim un mediu ca factor de influienta, sa folosim ştiinţa Cabala ca un mijloc, ca un manual de instrucţiuni, şi să formăm o piramidă astfel încât partea conducătoare, care înţelege şi simte, să conducă procesul. Noi trebuie să trecem prin diverse nivele de disperare şi neajutorare în starea noastră curentă. Nu este de ajuns doar să admitem că toate mijloacele au fost epuizate, aşa cum spun acum economiştii, pedagogii şi alţi specialişti. Dar trebuie de asemenea să fim de acord cu faptul că orice deteriorare viitoare ne va duce în colaps total.

Atunci oamenii vor putea să audă despre planul naturii, ce a pregătit pentru noi toată această cale, astfel încât astăzi, să simţim nevoia de a ne schimba noi înşine şi să găsim mijloacele de a ne transforma pe noi înşine şi să devenim opuşi a ceea ce suntem acum. Dacă oamenii vor auzi asta, vom putea să trecem prin fazele dezvoltării relativ uşor. Dar noi nu vom evita durerea până când oamenii vor putea auzi, până când vor dori să primească mesajul şi până îl vor realiza.

Cu toate astea, va fi posibil să trecem prin fazele următoare fără o reală vărsare de sânge.  Altfel, în viitor, ne aşteaptă o mare suferiţă.

Suntem în faţa unui punct crucial, un punct de bifurcaţie. Este posibil să trecem de la un regim egosit la unul atruist, la dăruire, distrubuţie echitabilă, justiţie socială şi garanţie mutuală, numai în doua feluri:

– Prin dezastre oribile. Dar dezastrele nu ne vor ajuta prin ele însele şi nu vom putea să înţelegem nimic din ele. Ele doar vor conduce spre analiză si concluzii.

– Prin diseminare, ce va permite oamenilor să înţeleagă că nu există nici o altă cale de scăpare şi că va trebui să schimbăm tendinţa.

Tu şi cu mine suntem chiar în acest punct, iar aceste stări va trebui să le realizăm chiar acum.
Din partea a 5-a a Lectiei Zilnice de Cabala 20-09-11, „Naţiunea”.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Egoism, Evolutie, Suferinta - Niciun comentariu→

Întrebare: Cât timp mai trebuie să suferim, ca un copil încăpăţânat care nu vrea să creeze un mediu bun? Cum ne putem depăşi încăpăţânarea?

Răspuns: Trebuie sa ne convingem de faptul că trebuie să avansăm. Altfel, vom suferi. Ar trebuie să ne simţim ruşinaţi de faptul că lumea suferă şi că noi nu îi dăruim ceea ce putem şi ceea ce are nevoie. Ar trebui să ne simţim cu adevărat vinovaţi de suferinţa lumii. Să lăsăm această ruşine să ne ardă, pentru ca în final să ne facă sa facem ceva.

Calculul individual pe care îl facem pentru a ne justifica în timp ce stăm acasă şi nu facem nimic, nu are niciun rost aici. În ciuda a tot ceea ce ni se pare nouă, trebuie să ne folosim toată puterea pentru a fi îmbibaţi de suferinţa lumii şi pentru a vedea faptul că suntem responsabil pentru conducerea acesteia către corecţie.

Este o mare problemă, cu adevărat, dacă noi tratăm lumea şi oamenii cu neglijenţă, gândind: „Lasă-i să sufere, poate aşa se vor schimba”. Ei nu se pot schimba. Numai noi ne putem schimba şi apoi, prin noi, ei vor primi deciziile pregătite.

Pe drumul spiritual descoperim că lumea este propriul nostru sistem. Acum, imaginaţi-vă că de-a lungul a mulţi ani voi aţi făcut intenţionat rău oamenilor, i-aţi tratat ca pe inamici şi v-a plăcut acest lucru, iar acum, deoadată, descoperiţi că ei sunt copiii voştri. Imaginaţi-vă mizeria pe care o simţiţi, amintindu-vă tot ceea ce au fost ei forţaţi să îndure din cauza voastră.

Aceasta este o parte din ruşinea care ne este revelată. De aceea, pentru a o reduce, trebuie să ne grăbim din timp prin rejectarea calculelor personale. Orice se întâmplă, nu da atenţie comportamentului oamenilor. De fapt, Creatorul îi prezintă în această manieră, astfel încât tu să te gândeşti numai la dăruire şi să le doreşti binele.

Din prima lecţie, Congresul de Cabala din Toronto, 9/6/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Libera alegere, Munca in grup, Munca interioara, Suferinta - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii pot înţelege nevoia de a face concesiuni unul altuia, dar cum poţi tu să-i explici unei persoane obişnuite despre Lumina de Corecţie?

Răspuns: Lumina este calitatea dăruirii, forţa superioară prezentă în natura, care ne face să avansăm, ne dă viaţă, ne corectează şi ne duce mai departe. De-a lungul mileniilor de existenţă umană pe pământ (fără a considera milioanele de ani de dezvoltare ale regnelor mineral, vegetal şi animal), noi ne-am dezvoltat coercitiv, prin acţiunea forţei ascunse în interiorul naturii. Există un program clar în interiorul ei, un motor care acţionează după program, stabilind toată mişcarea creaţiei şi cauzându-i dezvoltarea.

Oamenii de ştiinţă dezvăluie că, în urmă cu 15 miliarde de ani, universul nostru a început să se dezvolte ca rezultat al Big Bang. Asta înseamnă că universul conţine o forţă de dezvoltare. Acum, această forţă continuă să ne dezvolte mai departe prin ceea ce se numeşte „cursul natural al istoriei”, numit de noi Beito.

Dar, noi avem posibilitatea de dezvoltare „mai rapidă ca timpul”, pe drumul Ahishena, nu prin acţiunea dură a naturii, care ne împinge spre dezvoltare cu „o mână forte”, prin „judecată şi restricţie”, ci prin trezirea „milei” asupra noastră, după cum e scris: „aşa cum El este milostiv, şi tu trebuie să devii milostiv”.

Asta înseamnă că eu trezesc în natură forţele binelui. Dacă sunt de acord cu dezvoltarea şi o doresc şi aspir eu însumi către acelaşi scop, trezind dorinţa în interiorul meu mai înainte ca natura să înceapă să facă presiune asupra mea, atunci am să mă simt bine şi comfortabil! Voi merita înţelegerea şi voi scurta drumul. În esenţă, asta avem de făcut!

Trebuie să alergăm înainte noi înşine, ca un şoarece care fuge de pisică. Când omul devine mai înţelept, el înţelege că presiunea dezvoltării îl pune în mişcare. Pe de altă parte, sunt oameni care încă nu au observat sau nu au simţit această presiune care îi aleargă. Adică nu s-a apropiat îndeajuns de ei şi nu le trezeşte mari suferinţe.

Imaginează-ţi că alergi pe o şosea şi un buldozer uriaş te urmăreşte, gata să te strivească. Nu ai unde să te fereşti. De o parte şi de alta sunt clădiri care se întind pe mulţi kilometri, şi tu alergi pe drumul dintre ele în timp ce buldozerul se roteşte mai departe în spatele tau. Este o imagine uimitoare… Nu vrei ca să te strivească de asfalt, nu?

Mulţi oameni deja simt că sunt în această stare, în timp ce alţii nu simt încă. Poate că tu te simţi bine acum, ca omul care cade de la etajul zece şi la etajul opt îi spune vecinului de la fereastră, „până acum totul e în regulă”. Tot atât de „în regulă” e şi lumea astăzi, dar încă nu înţelege.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/30/2011 „Talmud Eser Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Suferinta - Niciun comentariu→

Intrebare:  Predau intr-o scoala medicala si observ durerea oamenilor din jurul meu. Cum le pot alina aceasta durere?

Raspuns: Toate tipurile de suferinta vin doar din faptul ca nu suntem in armonie cu forta comuna a naturii; nu ne aflam intr-o stare de  daruire reciproca. Fiecare persoana primeste lovituri in concordanta cu radacina sufletului sau si a  starii generale a locului  sau in sistemul comun.

Unii oameni nu simt nici loviturile nici crizele. Se pare ca acestea trec pe langa ei. Altii traiesc intr-o teama constanta.

Oamenii sunt diferiti: Unii ating corectii spirituale si isi eleveaza sufletele, in timp ce altii traiesc in momentul prezent fara sa se gandeasca in legatura cu viitorul. Fiecare persoana traieste in concordanta cu nivelul dezvoltarii sale. Abia acum o masa larga de oameni incepe sa vina spre corectie.

Exista o cauza a suferintei: nepotrivirea cu forta comuna a naturii. Acesta e motivul pentru care solutia vine astfel. Exista doar o lege: ehivalenta de forma.

Din Lectia 7, Conventia WE 4/3/2011

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Suferinta - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când o persoană încearcă să iasă din Egipt, adică din iubirea de sine, primeşte lovituri pe care le poate depăşi numai cerându-i ajutor Creatorului. Dar pe lângă asta mai există şi egoismul material, corporal, care primeşte lovituri la nivelul său, cum sunt probleme cu familia, sănătatea, venitul, etc. Cum trebuie să ne referim la aceste probleme?

Răspuns: Orice tip de problemă apare în viaţa mea, în primul şi în primul rând trebuie să o văd ca un deranjament care vine de la Creator. Chiar dacă sunt în durere, trebuie să mă ridic deasupra perturbaţiei prin credinţă deasupra raţiunii. În ciuda a tot, ştiu că trebuie să fac calcule deasupra problemei şi nu sub greutatea ei. Trebuie să stau în contact cu cel care a trimis-o, cu Creatorul.

Cât despre acţiunile responsabile, pe tărâmul acestei lumi, trebuie să rezvolv toate aceste probleme prin metodele comun acceptate. Atunci când vine vorba de bancă, muncă, familie şi sănătate, trebuie să am grijă de tot, la fel ca oricare persoană care trăieşte în lumea noastră.

Astfel, relativ la probleme, îţi construieşti o atitudinea cu două feţe:

–          în primul rând, ele vin de la Creator şi ai de a face numai cu El. Vrei să ai aceste probleme pentru că ele îţi dau oportunitatea de a de ridică deasupra cunoaşterii şi a sta în contact cu Creatorul. Atunci corectezi în mod corect problemele şi chiar începi să le respecţi şi să le iubeşti. De fapt, oricât de mult te-ar deranja, oricât sare ţi-ar turna pe răni şi oricât de distrugătoare ar fi, sunt exact ceea ce te ajută să te ridici deasupra lor.

–          În al doilea rând, rezolvi problemele care apar în modurile care sunt obişnuite în lumea materială.

Ambele dimensiuni trebuie să fie prezente în atitudinea ta. Atribui problemele Creatorului şi, în acelaşi timp vrei să lucrezi cu ele. Nu îl aruncăm pe Faraon afară din viaţa noastră, ci ne bucurăm de necazurile lui. De fapt, numai prin ele îl putem respinge şi ne putem separa de el, urcând astfel din ce în ce mai sus.

Faraonul este miezul meu cel mai preţios, inima mea, cel mai sensibil punct, copilul meu, cel mai important şi cea mai fină legătură din mine.

Întrebare: Dar Faraonul rezistă unirii prietenilor. Ce au problemele materiale de a face cu asta?

Răspuns: Ele te distrag, de asemenea, de la munca interioară. Nu este un accident faptul că mulţi Cabalişti au experimentat probleme materiale. Creatorul în mod deliberat i-a îmbolnăvit şi i-a făcut să fie dispreţuiţi de oamenii din jur. A fost pentur a le da un loc în care să se poată depăşi.

La sfârşitul zilei, toate acestea sunt rezultatul îngreunării inimii Faraonului. Dorinţa devine gradual revelată în interiorul tău şi în conformitatea cu asta tu experimentezi diferite probleme, atât în ceilalţi cât şi în tine însuţi.

Întrebare: Trebuie să cer ajutor în aceste cazuri? De fapt, Creatorul ne ajută într-un singur aspect – unificarea.

Răspuns: Este corect şi problemele te împiedică să faci asta. Atunci când eşti bolnar, îţi este dificil să te concentrezi pe iubirea prietenilor. Mai degrabă, uiţi de tot de asta. Şi asta înseamnă că trebuie să ceri ajutor. Nu este nimeni în afară de El. Totul vine de la Creator, dar se petrece pe diferite canale.

Trebuie să îţi atingi scopul, dar corpul tău, micul tău măgar este bolnav şi nu poate să te ducă. Deci, ce trebuie să faci? Să îl laşi să moară? Dar ai nevoie de el pe drum.

De ce percepem această lume separat de lumea spirituală? Chiar şi micile probleme ne pot fi de ajutor dacă lucrăm cu ele în mod curent. Nu contează ce ni se întâmplă, este important să ne amintim că totul vine de la o singură Sursă, până când ajungem să simţim cu adevărat că suntem în exilul spiritual.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/13/11, Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Sarbatori, Suferinta, Unitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Din câte înţeleg, Creatorul se joacă un joc cu noi şi acest joc are un anume scop. Dar fiecare joc se termină şi asta înseamnă că acest joc se va termina în aproximativ 200 de ani. Este adevărat?

Răspuns: De fapt, eu sper să se termine mai devreme. Vă spun cu toată încredere că îl putem completa în câţiva ani. Nu sunt obstacole.

Continuare întrebării: Dacă acest joc se va termina şi vom ajunge acolo unde trebuie să ajungem oricum, adică ne vom corecta sufletul, atunci care este diferenţa între liniile stânga şi dreapta? Şi ce se va întâmpla dacă vom alege calea liniei stângi?

Răspuns: Scopul creaţiei este pentru fiecare dintre noi, cu fiecare dintre noi fiind un mic punct din Kli-ul comun sau dorinţa comună, de a obţine perfecţiunea, adică acelaşi tip de unitate cu celelalte punct ale acestui Kli ca aceea dintre celulele unui organism sănătos, perfect.

Pentru a obţine acest scop, trebuie să înţelegem, să simţim şi obţinem acest sistem uriaş comun, pentru că noi, în esenţă, suntem un singur organism în care suntem cu toţi uniţi unul cu celălalat. Chiar şi corpul nostru fizic funcţionează fiind pătruns de un anumit câmp informaţional. Nu este doar un sistem limfatic, un sistem cardivascular, un sistem nervos, ş.a.m.d, ci un anumit sistem comun informaţional. De aceea, îmi este imposibil să iau un somnifer şi să adorm sau să mă congelez pentru următorii 200 de ani, după care cineva să mă trezească şi eu să fiu la sfârşitul corecţiei. Este imposibil!

Trebuie să îmi dezvolt mintea şi inima, abilitatea mea de a înţelege, realiza şi obţine. Într-un interval de o oră nu pot să introduc într-un copil cunoştinţele pe care el trebuie să le obţină în 20 de ani de studiu. Şi exact în acelaşi fel, nu putem învăţa dintr-odată o persoană care a crescut în junglă timp de câteva decenii. Avem exemple în acest caz.

În alte cuvinte, fiecare persoană trebuie să urmeze propria calea de dezvoltare, ridicându-se gradual şi în mod persistent. Singura diferenţă este dacă va fi mânată de un bâţ sau va înainta mânată de propria dorinţa.

Trebuie să trecem prin anumite faze de corecţie şi fiecare dintre noi trebuie să treacă prin ele una după alta. Şi, cu fiecare pas, sunt ca un copil care este forţat de părinţii lui să citească un cuvânt, după care încă unul, şi aşa mai departe. Sufăr enorm pentru că sunt forţat să studiez, până când înţeleg că trebuie până la urmă sa fac asta.

Dar daca sunt deştept, atunci înţeleg că îmi pot dezvolta dorinţa de a citii. De exemplu, atunci cânt mă uit la un prieten care deja a învăţat să citească, începe să îmi fie ruşine de inabilitatea mea şi încep să îmi doresc să îl prind din urmă. Apoi nu mai am nevoie de cineva să mă scuture şi avansez eu însumi.

Asta este diferenţa între liniile stânga şi dreapta – calea suferinţei, când loviturile vina asupra ta din toate direcţiile şi calea dulce, unde eşti în mediul corect, care trezeşte sentimentul de invidie din tine. Te uiţi la ei şi îi invidiezi pentru că ei au ceva ce tu nu ai. Şi această forţă te mişcă.

Din lecţia a treia de la Congresul  WE! din 4/1/11

Filed under: Lectia zilnica, Societate, Spiritualitate, Suferinta, Unitate - Niciun comentariu→

Pe drum, revelăm numeroase defecte şi aşa şi trebuie să fie. Totuşi, este o chestiune complet diferită dacă sunt în stare să le acept cu înţelegerea dată de pregătirea mea şi de suportul primit de la mediu. În acest fel, voi vedea defectele ca un fel de exerciţiu. Şi un exerciţiu nu mai este un lucru rău.

Atunci când întâmpin o problemă, nu mă mai panichez, simţindu-mă slab şi confuz. Din contra, ştiu că această problemă a apărut pentru ca eu să o depăşesc şi să primesc o recompensă. Nu mă înşală şi nu mă face să mă abat de la calea mea către bine.

Totul stă în pregătire, care mă face pe mine să văd totul mai degrabă ca o şansă pentru avansare, decât ca o avalanşă de probleme de care vrem să scăpăm sau chiar să ne punem capăt vieţii.

Îndreptarea către scop decide totul. Dacă sunt într-un mediu care mă îngrijeşte, atunci el îmi spală creierul şi îmi explică că toate defectele sunt revelate ca exerciţii pentru cineva care doreşte să crească. Atunci eu le folosesc pentru a avansa. Mai mult, sunt bucuros cand defectele, problemele, devin revelate.

Şi invers, fără o educaţie corectă, fără sprijinul şi ajutorul mediului, nu mă pot corecta astfel încât să schimb fiecare problemă într-o trambulină pentru a sări înainte. În loc de asta, sunt întotdeauna scufundat în rău.

Din această privinţă umanitatea este pusă în faţa liberei alegeri: Cum să accept tot ce devine revelat pe cale? Dacă aş recunoaşte problemele în avans, dacă aş pregăti un mediu pentru mine şi dorinţa de a avansa înainte, atunci defectele sunt revelate cu blândeţe. Deja eu le înţeleg, sunt gata pentru ele şi le accept ca semn al avansării.

Întrebare: De ce defecte vorbeşti? Despre realizarea răului înăuntrul cuiva sau despre tsunami şi alte dezastre naturale?

Răspuns: Dacă te pregăteşti, nu mai ai nevoie de un tsunami. Defectele nu vor mai fi probleme pentru tine, ci provocări. Nu vor mai fi probleme de nerezolvat, ci sarcini. Similar, un copil harnic nu are nevoie de măsuri stricte. Îl putem lăsa să rezolve un Lego sau puzzle, etc. Nu îi facem viaţa dificilă ci îi dăm exerciţii care îi plac. Chiar dacă îl fac să transpire puţin, ele îi dau totuşi plăcere.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Suferinta - Niciun comentariu→