Dacă nu există nicio dorinţă în inima unei persoane, ea adoarme şi este considerată moartă în spiritualitate. De fapt, spiritualitatea începe atunci când se o trezeşte dorinţa. Dorinţa nu vine niciodată ea însăşi.

Chiar dacă o persoană este trezită de Sus şi simte deodată o lipsă în inimă, o dorinţă străină – totul este pe seama Celui Superior.  Nimic altceva nu vine la noi de Sus. Cu toate că unei persoane i se pare că avansează cu dorinţa care i-a fost dată ca un cadou de Sus, ea nu poate avansa de una singură. Dorinţa va dispărea în acelaşi fel în care a apărut, nelăsând aproape nicio urmă.

Trebuie să încercăm şi să ne clarificăm cu acurateţe de unde vin dorinţele. Ele pot veni de la grup, de la un prieten, de la o impresie, de la un anumit eveniment sau dintr-o anumită amintire. O persoană atribuie toate acestea ei însăşi, pentru că nu ştie şi nu poate simţii că ele vin din afară. Dar ea trebuie să calculeze şi să verifice dacă le-a căutat, cu un moment înainte, în tensiune, dacă a încercat să obţină acea dorinţă? Dacă nu este nimic care să lege momentul anterior cu apariţia dorinţei, înseamnă că nu este a ei şi că a trecut pur şi simplu prin ea şi nu i-a fost înregistrată în cont.

Dorinţa nu îi aduce corecţie ci mai degrabă este ca un exerciţiu dat unui copil, pentru ca acesta să înveţe. Dar nu este considerată ca fiind parte din avansarea personală a cuiva. În timp ce un exemplu, împreună cu participarea lui, este suficient pentru un copil, pentru noi nu este. Toate avansările sunt doar datorită propriilor noastre dorinţe.

Asta înseamnă că trebuie să depun efort eu însumi în relaţie cu mediul şi cu cărţile,  în situaţiile în care nu pot face asta şi nu am nicio dorinţă anterioară. Exact din aceste situaţii trebuie să încerc să mă trezesc cumva.

Aici, obiceiul de a lucra conform unui program clar este foarte important, astfel încât să ştiu ce am de făcut. Apoi îmi voi aminti şi voi fi obligat să îl urmez. Asta poate fi şi datorită garanţiei reciproce din grup, care îmi aduce aminte întotdeauna de obligaţiile mele faţă de mine şi de ceilalţi.

Pot obţine un sprijin adiţional dacă îmi construiesc în jurul meu un sistem care îmi aduce aminte în mod constant cât de importantă este spiritualitatea şi mă face să caut din nou.

Dar chiar dacă mi se aduce aminte de Sus într-un fel pe care nu îl înţeleg, prin influenţa directă şi indirectă a Creatorului, în căile ascunse pe care lucrează Creatorul – tot trebuie să continui eu însumi mai departe până când descopăr propria dorinţă.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 1/11/12, The Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Deja de ceva timp, pe parcursul lecţiei de Zohar, mă simt ca şi cum aş încerca să găsesc unda corectă a unei staţii radio, dar aud doar zgomot. Vorbim în mod constant de faptul că, atunci când citim Cartea Zohar, trebuie să ne acordăm pe un anumit scop, iar eu nu pot sa fac asta deloc… îmi scapă ceva sau trebuie să continui aşa şi în final se va întâmpla?

Răspuns: Chestia este că, dacă vorbim despre primirea unei unde şi nu despre Lumina care Reformează, atunci, din toate zgomotele, eu trebuie să găsesc frecvenţa exactă pe care voi auzi liniştea; liniştea este ceea ce trebuie să aud. Aceasta este frecvenţa exactă a staţiei. Conform înţelepciunii Cabala, această direcţie precisă arată că sunt gata să primesc Lumina Interioară.

Aici, totuşi, noi vorbim despre Lumina Înconjurătoare, de Lumina Reformatoare, pe care nu o recunoaşteţi atunci când ajunge la voi. Nu munciţi aici pentru a primi o anumită înţelepciune, pentru a găsi o anumită staţie şi a auzi ceva nou.

Sunteţi aici pentru a activa dorinţa maximă şi, în ea, veţi primi puterea de a depăşi, nu înţelegere. De fapt, nu căutaţi cunoştinţe aici,  ci dorinţa de a dărui, căutaţi să vă anulaţi înaintea Celui Superior, să aderaţi la El, la atributele Lui de dăruire, la puterea dăruirii, să atingeţi sacrificiul de sine şi abilitatea de a vă încorpora cu adevărat în grup, pentru a primi de la acesta puterea de a găsi aceste mecanism superior spiritual în el.

Nu vă acordaţi la staţia înţelepciunii. Nu vă aşteptaţi să vi se arate ceva, la fel ca pe un ecran TV. Acesta nu este canalul prin care vine Lumina care Reformează. Ea vine în locul în care tânjiţi cel mai mult după dăruire şi sunteţi gata să vă anulaţi şi să dezvoltaţi conexiuni cu alţii. Acesta este rezultatul Luminii care Reformează pe care trebuie să îl aşteptăm.

Nu aspir deloc să înţeleg şi să simt materialul pe care îl studiem. Îmi doresc să înţeleg şi să simt acţiunile dăruirii însăşi. De fapt, a ştii materialul studiat, aşa cum spune Baal HaSulam în art.155 din Introducere la TES, înseamnă a ştii ce înseamnă Superiorul şi nu a obţine cunoaştere. Cunoaştere în spiritualitate este cunoaşterea dăruirii şi se găseşte în Lumina pe care o studiez cum lucrează instrumentele spirituale. Nu o văd dacă nu am această abordare.

 De fapt, ce ne aduce Lumina care Reformează? Ne permite să ne referim la lumea ascunsă în care locuim prin atributul dăruirii. Atunci când încep să mă refer la lume folosind atributul dăruirii, lumea devine transparentă şi prin ea eu văd reţeaua de conexiuni. Este vorba despre aceste reţele pe care le studiez, reţelele în care sunt încorporat, în care încep să mă simt ca un păianjen pe pânza sa.

Atunci când simt tot sistemul de conexiuni încep să îl corectez, să trag firele care sunt departe de mine şi să văd asupra a ce dăruiesc. Eventual, acesta este întregul nostru studiu: cum să mut tot sistemul şi cum, cu ajutorul lui, îmi corectez acţiunile şi lucrez pentru acest sistem şi cum tot acest sistem se mişcă până când Creatorul, forţa generală, este revelat.

De aceea nu caut staţia care ar trebuie să fie revelată de către Cartea Zohar. Dar zgomotul, paraziţi te fac ca, gradual, să cauţi o altă staţie şi  o vei găsi.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 1/11/12, The Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Dacă vrem să înţelegem ceea ce este scris în Zohar, atunci trebuie sa ajungem la asemanarea dorinţelor, asemanarea proprietăţilor, între noi şi autorii cartii. A înţelege înseamnă a cunoaste, a sti, dupa cum s-a spus: „Şi Adam a cunoscut-o pe Eva, soţia lui”, adică, cunoaşterea este fuziune (Zivug), conexiune. De aceea, ar trebui să fim în aceleaşi gânduri şi dorinţe cu autorii Zohar-ului, altfel, nu vom înţelege ce se întâmplă.

Chiar şi în lumea noastră, dacă vreau să înţeleg despre ce vorbeşte o persoană, ar trebui să ma ridic deasupra mea cât mai mult posibil şi să ma identific cu ea. Aceasta se numeste sa înţelegi o alta persoana. Trebuie sa ne imbracam în ea.

Este nevoie sa învăţam un pic despre oamenii care au scris această carte: care erau dorinţele şi intenţiile lor, despre ce au scris, ce au vrut să ne transmită, ce au descris în acest stil special. La urma urmei, ei trăiesc în text.

Baal HaSulam a scris în articolul său „Mintea activa”, ca „in acea infatisare a mesei, vad talentele tamplarului şi înţeleg mintea lui”. Într-adevăr, el si-a folosit mintea în lucrarea sa, şi in studierea mesei, ma conectez cu mintea meşterului care a creat-o. Astfel, printr-un obiect material, masa, ne conectam minte cu minte. Deci, suntem deja conectati între noi prin ideea care a apărut în mintea lui şi a mea.

Acelaşi lucru se produce cu Cartea Zohar. Doar ca aici, nu ştiu despre imaginile şi proprietăţile despre care au scris. Dar dacă vreau să-mi îmbin mintea cu cea a autorilor Zohar-ului, mă anulez înaintea lor şi înţeleg de ce şi pentru ce au scris acest lucru, dacă tratez Cartea Zohar în acest fel, atunci trezesc treptat forţele din ea in masura dorinţei mele de a înţelege mintea celor care au scris-o. Şi apoi, devin conectat cu ei, vin mai aproape de ei, încep să simt intenţia lor, unde au fost, ce au gândit, de ce au scris-o în acest fel şi ce au văzut şi simţit.

Prin urmare, citirea acestei carti este munca: cum să ma conectez cu autorul său, prin povestea sa. Şi astfel, în măsura înţelegerii mele, povestea începe să se deschidă pentru mine, devine clara şi nu altfel. De aceea, atunci când citim Zohar-ul, trebuie să ne gândim la autorii sai, care erau starile lor interioare şi intenţiile atunci cand au scris cartea, ce au văzut şi simţit, transferand, astfel, realizarea lor noua în această formă, şi cum pot ajunge la mintea lor, în scopul de a-i înţelege.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 09/01/12, Zohar-ul

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Nu este suficient ca noi să ştim că suntem distanţati unul de altul, că ne respingem unii pe alţii, nedorind legătura dintre noi şi ca ceea ce se numeşte înclinaţia rea este ceea ce nu ne lasa sa ne unim unul cu celălalt.

Numai acesta se numeşte rău;  este ceea ce ne împiedică sa atingem Scopul creaţiei, unde suntem conectati împreună într-un întreg. Înclinaţia noastra rea, împingându-ne departe unul de altul şi separandu-ne, cu care ne confruntam atunci când vrem să ne unim, se numeşte rău. Noi suntem cei care o definim ca fiind rea.

Dacă eu nu simt că aceasta mă împiedică in atingerea Scopului si sa ma unesc cu alţii, atunci nu o consider ca fiind rea. Deci, se dovedeşte că răul are gradaţii: Cu cat mai mult vreau să ma unesc cu alţii, cu atat mai mult rau simt.

De aceea, la început, când o persoană începe să studieze ştiinţa Cabalei, ea nu crede că trebuie să se apropie de ceilalţi, deloc;  ea este asemanatoare fraţiilor lui Iosif. Mai târziu, începe să înţeleagă că este necesar să se unească şi apoi începe să se gândească cât de mult bine îi va face dacă se uneşte cu alţii. Ea începe să se unească cu prietenii, această etapă se numeşte „şapte ani de belşug”, atunci când toată lumea inainteaza frumos împreună.

Apoi începem să simtim cât de îngroziţi suntem de această unitate, cât de nedorita şi nevaloroasa este în ochii noştri. Acesta este modul în care ajungem la stadiul numit „şapte ani de foamete,” atunci când nu înţelegem cum vom fi capabili să lucram unul cu altul şi cum ne vom uni împreună, deoarece Faraonul stă între noi şi ne separă.

Şi în loc sa exercitam constant efortul corect spre unitate, Faraonul arunca diferite tipuri de acţiuni in calea noastra prin care aparent acţionam pentru unitate, dar se pare că fiecare efectuează acţiunea de dragul lui propriu. Aceasta se numeşte că Faraon musca „din spatele gâtului,” absorbind toate eforturile noastre pentru el însuşi. Acest lucru se repetă din nou şi din nou.

Cu toate acestea, există o forţă specială, opusa tuturor eforturilor noastre exercitate, numita Lumina care se intoarce la Sursa. Dacă o atragem, atunci nu este important in ce stari suntem.  Această forţă acţionează asupra noastră şi ne impinge înainte. Este imposibil sa inaintam fără această forţă.

Deci, se dovedeşte că, în domeniul muncii noastre, trebuie să devenim conştienţi de rău cât mai mult posibil. Răul este realizat datorita încercarii de a face fapte bune, ceea ce înseamnă că munca noastră ar trebui să se întâmple în unitate, în fericire, în dragoste, în studii, în tot ceea ce este cel mai bine. Nici pentru o clipă nu amintim răul; nu vrem să-l simtim in niciun fel de manifestări.

Ca urmare a încercarii noastre de a fi uniti între noi, de a fi buni, plini de Lumina şi asemanatori Creatorului, acea forţa a răului ni se dezvăluie, separandu-ne. Dacă exercitam suficient efort, o dezvăluim din ascundere. În măsura în care exercit un efort pentru a ma uni cu alţii, în această măsură, devin vrednic de revelatia raului. Înseamna ca revelaţia răului este o răsplată, un rezultat al eforturilor mele.

Am depus „20 kg” de efort pentru a ma uni cu prietenii şi am primit „20 kg” de revelare a înclinaţiei rele: Îmi dau seama că nu vreau să ma unesc cu ei. Nu ştiam şi nu vedeam mai devreme, dar acum ştiu. În ciuda acestui fapt, voi continua să lucrez, să depun cu „40 kg” mai mult efort, şi primesc cu „40 kg” mai multa revelare a înclinatiei rele. Faraon continuă să crească până când se transformă într-un asemenea monstru, cu care este imposibil să fac ceva.

Chiar dacă vin la el şi sunt de acord cu toate nenorocirile si suferinta, care vor cadea peste mine ca cele 10 urgii egiptene, el rămâne în picioare şi ne separă. Datorita încăpăţânarii lui, văd că nu am de ales: numai să ma opresc sa lucrez cu ego-ul meu. Acest lucru se cheama să „fug de el.”

Apoi, cu condiţia ca eu sunt gata să ma despart de ego-ul meu, să ma ridic deasupra lui, în credinţa deasupra ratiunii, o oportunitate de a realiza aceasta imi este dezvaluita, sa utilizez o forţă specială, care ma va ridica deasupra dorinţei mele de a primi pentru propriul beneficiu, ca şi cum as fi „în aer”: ego-ul meu se află mai jos si eu sunt deasupra lui.

Ce înseamnă „eu” ? Pot gândi, simţi, face un calcul şi face acţiuni fără ma înec în dorinţa mea de a ma bucura, ci prin a fi deasupra ei. Aceasta înseamnă că eu stau înaintea primirii Luminii care se intoarce la Sursa- primirea Torei.

Acum ne aflam situati in opozitie fata de Tora, stam la lecţie, vrem să ne unim, sa construim o dorinţă comună (Kli) şi sa citim Cartea Zohar, pentru ca Lumina, care vine din ea, sa acţioneze pentru promisiunea sa de-a ne întoarce la Sursa, dacă am pregătit răul care ne separă, pentru ca Lumina să-l corecteze.

De aceea se spune despre elevii lui Rabi Shimon că ei stau inaintea lecţiei şi descopera răul, incendiul violent al urii. Ei nu au ajuns la o astfel de stare pur şi simplu, ci dupa numeroase eforturi dorind să se unească, ei dezvăluie răul, unul nou in fiecare zi. Si atunci, în fiecare zi ai nevoie să primesti Tora, Lumina care se intoarce la Sursa, dacă încerci să te unesti şi îţi dai seama că nu eşti capabil s-o faci, ca ai descoperit încă o dată Faraonul, chiar mai mult decât înainte.

Prin urmare, încercam în continuare să dezvăluim răul-  dar numai ca urmare a dorinţei noastre de a ajunge la bunătate. Şi apoi, dacă ne dorim cu adevărat binele, răul va fi dezvăluit. Daca răul va fi dezvaluit, vom cere într-adevăr Cartii Zohar sa acţioneze asupra lui şi sa-l transforme în bine.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 14/12/11, Zohar-ul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

In ultima vreme observam ca exista multe probleme in lume, crize la diferite niveluri si care se manifesta in moduri diferite. Indiferent ce face, omul vede ca nu reuseste nicaieri – nici cu copiii sai, nici in familia sa, la lucru, cu el insusi sau in problema climatului. La sfarsitul zilei, si cel mai important aspect, sistemul de securitate si alimentare, adica sistemul financiar, ecomonia este distrusa si, cine poate sti daca omul va putea sa-si asigure singur necesitatile vietii.

Toate aceste situatii sunt destinate sa ne aduca la realizarea faptului ca exista un motiv care cauzeaza toate aceste probleme. Asa cum invatam din stiinta cabalei, nu exista nici o alta ratiune in afara fortei superioare, “Nu exista nimic in afara de El.” Dar aceasta forta singulara ne este revelata in diferite forme, datorita carora avansam.

Fie avansam pe calea cea bune, cu inspiratie, dorinta si aspiratie catre scop sau avansam pe calea suferintei, neaspirand catre scop ci alergand de nevoie catre el doar pentru a scapa din starea curenta.

De aceea, tot ceea ce se reveleaza in interiorul nostru si intre noi, tot ceea ce nu suntem capabili sa realizam in conexiunea dintre noi, in atingerea scopului, in unitate, in tot – noi trebuie sa unim toate acestea intr-o rugaminte comuna, puternica, de a fi corectati. Apoi, prin studiu si, in special, prin citirea Cartii Zoharului, Lumina va patrunde si ne va corecta.

Daca aspiram catre scop, atat cat putem sa il identificam in functie de nivelul nostru, atunci Lumina isi va face lucrarea ei. De aceea noi trebuie sa incercam sa ne rugam pentru corectarea a tot ceea ce ni se pare gresit in societatea noastra, in diseminare, in fiecare dintre noi, in intelegerea caii, in conectarea cu ceilalti, ca fiind ceva care ne este comun noua, tuturor.
Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala 12/18/11, The Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul „Pekudei (Expunere), Paragraful 525: Acestia sunt serafimii cu sase aripi, care il slavesc pe Stapanul lor de trei ori pe zi. Ei sunt meticulosi pana la fiul de par cu cei neprihaniti, si sunt gata sa pedepseasca- in lumea aceasta si in cea urmatoare- pe aceia care dispretuiesc omul de la care au invatat chiar si cel mai mic lucru din Tora si care nu ii acorda respect….

Atunci cand incepem sa urcam din aceasta lume pana la nivelul conexiunilor spirituale, relatiile noastre primesc aceste nume sfinte fie din partea binelui fie din cea a raului. Fie ca imi place sau nu, sunt mii de nume care provin din iubirea sau din ura mea: ingeri, serafimi, demoni si spirite, care vin din partea din stanga sau de dreapta, fie din ura fie din iubire, si din conexiunea dintre ele.

Tot in toate, aici se vorbeste despre doua forte. In fond, nu exista nimic in afara fortei primirii si daruirii. Doar ca in lumea noastra noi gasim cumva nume simple pentru ele, utilizand limbajul verbal. Insa in spiritualitate ele au nume precise, in functie de actiunile pe care le fac, fortele si asprimea (Aviut) dorintei, pe care o activeaza, si in functie de rezultatele pe care le aduc.

Insa, tot in tot, cele doua formeaza relatiile despre care vorbim aici: atractia si respingerea, conexiunea si separarea. Si intre ele se afla libera noastra alegere, straduinta si eforturle noastre in folosirea acestor doua forte pentru a continua sa ne intarim Kli-ul spiritual (vasul), pana cand toate fortele de spargere reveleaza conexiunea dintre noi, care este de 620 de ori mai mare decat a fost inainte de spargere.

Din partea 2 Lectia Zilnica de Cabala 11/1/2011, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Este scris ca noi trebuie sa tanjim sa cunoastem ceea ce studiem. A cunoaste inseamna a ne conecta, dupa cum este scris:”Si Adam a cunoscut-o pe sotia sa Eva.” Noi vrem sa descoperim, sa stabilim conexiuni cu fortele si starile despre care vorbeste Zohar-ul. Noi dorim sa ne aflam in ele.

Noi nu stim cum sunt ele in interuor si in afara, insa vrem sa ne descoperim pe noi insine in ele deoarece ele sunt starile avansate ale conexiunii noastre, a formarii Kli-ului general (vasul sau dorinta).

Si apoi, din dorinta de a ne conecta cu aceste forte si stari, in conformitate cu masura aspiratie colective, noi descoperim Lumina care Reformeaza. Ea se apropie de noi in masura in care noi tanjim dupa ea.

Din partea 2 Lectia Zilnica de Cabala11/1/2011, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Caitolul „Pekudei (Expunere),” Paragraful 528: Atunci cand o persoana pleaca din aceasta lume, acest animal apare pe patru serafimi care zboara. Ei zboara pana in fata sa si nu lasa pe cei care evoca judecata si sentinta sa se apropie de ea. Exista in jurul ei mai multi mesageri pentru pace, care sunt serafimii. Atunci cand calatoresc si sunt vazuti, acesti serpi si serafimi care ies din sarpe, care sunt cauza mortii intregii lumi, se predau.

Sarpele, bestiile si ingerii, toate acestea sunt forte interioare ale nivelului mai jos decat al omului.Noi discutam aici despre forma in care aceste forte si inclinatii ies la suprafata din fiecare dintre noi, cum cu ajutorul lor noi ne conectam intre noi, conectam toate sufletele, si cream treptat intre noi o retea, care devine din ce in ce mai corectata si astfel se apropie de realul Malchut al Infinitatii care ne serveste inotodeauna ca si criteriu. Astfel, in toate actiunile noi trebuie sa vedem fortele conexiunilor dintre noi.

Din partea 2 Lectia Zilnica de Cabala 11/1/2011, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Este scris că studenţii lui Rabi Şimon, înainte de scrierea Zohar-ului, au simţit unul pentru altul o ură enormă, mistuitoare ca o flacără. Apoi, au început să lucreze la Cartea Zohar, care nu era încă scrisă, au început să studieze conexiunea dintre ei, însemnând că ei au început să construiască conexiunea dintre ei bazată pe ură. Apoi, cu inspiraţie şi cu o forţă enormă de depăşire ei au revelat flacăra iubirii în locul focului urii, după cum e scris: „Un foc alb peste o flacără neagră”.

Astfel, ei au descris revelaţia lor, formele de conexiune dintre ei, descoperind iubirea peste ură. De fapt, aceasta este esenţa Torei şi a Zohar-ului.

Dacă într-o zi vom descoperi o astfel de conexiune, vom înţelege despre ce au scris în Zohar. Până atunci, să încercăm să ne dorim conexiune unii cu alţii, şi ca rezultat, să descoperim o respingere şi mai mare. Apoi iar, bazându-ne pe asta, să căutăm unitatea şi să descoperim o respingere şi mai mare. Astfel, noi vom simţi un fel de „intrări” şi „ieşiri” de fiecare dată, după cum este scris: „Din Ţion (ţion derivă din ieţia-ieşire) va ieşi Tora” – adică din ieşiri. În acest fel avansăm.

Astfel, în timp ce citim Zohar, numai la starea de separare şi de unitate. Nu este nimic altceva.  Autorii Zohar-ului scriu despre aceste stari şi despre contrastele dintre ele, numai la gradele spirituale, unde ura adevărată se trezeşte şi unde domneşte adevărata iubire.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 11/3/2011 „Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: In grupul nostru, un anumit numar de prieteni sa intalnesc atunci cand au timp liber. Eu simt ca aceste intalniri stau in calea unitatii depline dintre toti prietenii din grup.

Apar tot mai multe obiectii la aceste intalniri. Credem ca ar trebui sa ne intalnim nu ca grupuri separate ci cu totii, impreuna. Cum ar trebui sa ne comportam? Daca vom continua in acest fel, atunci cum vom putea explica asta prietenilor care sunt impotriva acestor intalniri?

Raspuns: Este de dorit sa va intalniti cel putin o data pe saptamana pentru lectia mea de duminica, o masa festiva si intalnirea prietenilor. Veniti cu familiile voastre, petreceti cateva ore impreuna astfel incat asta va deveni o traditie pentru voi.

Intrebare: Vorbiti despre dragoste si indeplinirea neconditionate a dorintelor prietenilor. Daca cineva satisface aceste dorinte, el isi creste ego-ul si asta creeaza o stare de superioritate. Despre ce dorinte vorbiti si cum poate sa le indeplineasca o persoana, fara sa se gandeasca la el insusi?

Raspuns: Iubirea pentru ceilalti inseamna sa-i indeplinesti dorinta de spiritualitate a lui sau a ei pentru ca toate celelalte dorinte (cu exceptia necesitatilor vitale) sunt in detrimentul unei persoane!

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→