Întrebare: Cum putem verifica noi, care este intenţia noastră în timp ce citim Zohar?

Răspuns: Cartea Zohar este sursa de Lumină ce vine către noi, dacă dorim să o folosim în mod corect. De aceea, în timp ce studiez cărţile de Cabala, întotdeauna chem asupra mea ceva iluminare, dar ea vine în concordanţă cu intensitatea efortului meu şi a pregătirii mele. Dacă studiez cu scopul de a câştiga ceva corporal, sau de a atinge lumea următoare ca pe un privilegiu personal, atunci Lumina, prin influenţa sa, crează în mine un întuneric şi mai mare. Mă îndepărtez de la înţelegerea motivului pentru care mi-a fost dat acest sistem, de ceea ce trebuie să fac cu mine şi de cum ar trebui să mă port cu ceilalţi. Chiar şi când citesc cuvinte minunate despre iubire şi conexiune, nu mai am simţul apartenenţei, nu mai văd vreo conexiune şi nu ştiu cum să percep textul: dacă să-l las să-mi pătrundă în inimă sau nu, asta insemnând că eu studiez precum un liliac, care este hrănit de noapte şi nu aşteaptă răsăritul.  

Dar dacă încerc să mă conectez cu ceilalţi şi acesta este motivul pentru care învăţ metoda, prin observarea condiţiilor de acceptare a ei la Muntele Sinai, câştigând împreună cu toţi ceilalţi, starea de a fi „un singur om cu o singură inimă”, de a intra in garanţie mutuală, de a atinge iubirea frăţească şi prin intermediul ei, iubirea Creatorului, atunci Lumina începe să mă dezvolte. Aceasta nu este calea obişnuită care este depăşită în diverse stadii, ci încep treptat să descopăr în ea, stadiul greşit, sfărâmat.

Studiul egoist ascunde de mine egoul, iar eu mă văd a fi drept. Pe de altă parte, prin studiul corect, descopăr că sunt scufundat în rău. Primul lucru pe care Lumina mi-l revelează este calitatea mea rea, iar eu trebuie să muncesc în concordanţă cu asta. Descoperind răul, mă simt şi mai rău ca deobicei. Deci ce pot face? Până la urmă, în concordanţă cu natura mea, vreau să scap atunci când mă simt prost.

Poate că ar trebui să opresc studiul şi să mă retrag din grup? Poate că ar trebui să simt disperare? Sau poate că ar trebui să fiu fericit că mi s-a permis să descopăr recunoaşterea răului? Ar trebui să fie o lege pentru mine, o invitaţie: dacă mă pot ridica deasupra acestui sentiment neplăcut, voi tânji după dăruirea de dincolo de primire.

Prefer să primesc o lovitură, din moment ce suferinţele ce sunt revelate în egoul meu, îmi arată că nu lucrez pentru el. Deşi experimentez senzaţii neplăcute, le depăşesc şi mă îndrept spre unitate. Nu evadez cu scopul de a îndulci amarul; nu mă inchid, nu cobor şi nu opresc studiul. Din contră, accept toate necazurile care vin din toate direcţiile, pe drumul spre unirea cu prietenii, ca fiind trimise de către Creator şi accept că nu există altceva înafară de El. 

Accept fiecare stadiu ca fiind benefic avansării mele. Nu doresc să anulez nimic şi continui să studiez cu scopul de a neutraliza sentimentul neplăcut. De fapt, îl doresc; doresc ca el să stea până mă focalizează spre modul în care să mă ridic deasupra lui, de a fi deasupra motivului. Accept cu bucurie toate problemele şi întreruperile, presiunile circumstanţelor, necazurile externe, diferitele suferinţe, din moment ce ele toate mă ajută să mă concentrez pe scopul corect, creând asemenea limitări, ca nişte şabloane cu care lucrând, să avansez cu siguranţă.

Aceasta construieşte în mine, vase de primire. Ele continuă să crească şi să sufere, în timp ce eu, fiind cu un nivel deasupra lor, doresc să mă menţin în conexiunea cu Creatorul, până când dobândesc o credinţă totală, atributul lui Bina şi să încep să-mi folosesc vasele de primire cu scopul de a dărui.

Dar chiar şi atunci, nu intenţionez să mă calmez, din moment ce m-am ridicat la un asemenea grad în care ar trebui să nu mai fie nici un gând de automulţumire. Din contră, tânjesc şi mai mult să mă ridic şi sunt chiar gata să primesc plăcere, dar nu cu scopul de a mă umple pe mine, ci cu scopul de a împlini dorinţa Creatorului.   

Aceasta este toată munca noastră, De-a lungul acestei căi, eu am nevoie de o sursă reală, de o dorinţă egoistă ce îmi furnizează forţa de dăruire, mulţumită depăşirii problemelor de către mine şi a suferinţelor ce provin din aceste probleme şi îmi este foarte clar că totul vine de la Creator.

Din a 2-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 16/8/12, Cartea Zohar

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce mă poate ajuta să văd punctele din inimile prietenilor mei, în timpul citirii Zohar-ului ?

Răspuns: Cere! Zohar este ca electricitatea în priza din perete: dacă vrei, poti încălzi cu ea, dacă doreşti, poţi răci sau poti conecta ceva la ea. Este energie.  Zohar este pur şi simplu Lumină. Tu decizi cum s-o foloseşti.

Din 2-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala – Lecţia din 7-8-2012, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferenţa dintre încercările constante de a mă gândi la unitate în timp ce citesc Cartea Zohar, şi încercările de a mă gândi la ea în timpul zilei?

Răspuns: Întreaga zi depinde de cât de mult poți ţine sentimentul de unitate creat în timpul lecţiei, dacă nu ai învăţat asta, atunci nu te-ai conectat la sursă.

Să presupunem că ai un vehicul electric, ajungi la o staţie de benzină, te conectezi la priză, reîncarci bateria şi conduci.

Ți-ai umplut „bateria” sau nu? Dacă ai ajuns la lecţie cu pregătirea corectă, cu percepţia corectă, prin pregătirea tuturor condiţiilor, astfel încât „bateria” ta să fie corect conectată la Lumina, atunci se umple. Așa poți veni de la lecţie, iar pentru restul zilei să rămâi conectat la sursă şi să păstrezi intenţia corectă, existând datorită acestei umpleri. Este pentru că te-ai umplut, astfel încât ştii acum ce să faci cu toate întreruperile şi cu toate problemele.

Pe ansamblu, aceasta este ceea ce ni se cere să facem. Dacă vom face totul în felul în care ar trebui, vom înţelege şi vom descoperi brusc că această lume nu a fost doar formată, ci a fost creată ca un sistem special care este o continuare a sistemului spiritual, astfel încât vom fi umpluți de energie spirituală, şi apoi ne vom amesteca cu lumea, beneficiindu-ne reciproc, confruntându-ne cu probleme în familie, la muncă, etc. Toate aceste sisteme nu au fost create fără motiv, din moment ce nimic nu se întâmplă accidental. În ei împlinim ceea ce am primit în „bateria”noastră şi mulțumită lor urcăm la nivelul următor. Astfel, iluminăm lumea, o corectăm, şi cu ajutorul ei urcăm.

Apoi reîncărcăm bateria din nou şi începem următoarea zi, zi după zi, după cum se spune: „Faceți ca fiecare zi sa fie ca nouă”

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 30/07/12, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: La congres ai spus că problema noastră este aceea că nu putem încă lega împreună toate intenţiile noastre: eu, cel care trebuie să se corecteze, prietenii, Creatorul şi lumea. Care sunt piedicile în calea către o intenţie unificată, care combină toate elementele?

Răspuns: Trebuie ca, intern, să ne clarificăm în mod constant lucrurile, la ce trebuie să ne gândim şi astfel să invităm Lumina care Reformează. Este scris: „Este mai bine să stai şi să nu faci nimic”, deoarece dacă nu ştii ce să faci, poţi provoca chiar mai mult rău. Este ca şi cum dai putere unui copil mic, sau unui om care nu ştie ce face; poate provoca numai rău.

Deci, pe de o parte este ascuns de noi ca să nu ne facem nouă şi altora rău. Pe de altă parte, cum putem ajunge aproape de acţiunea corectă? Reiese că trebuie să ne gândim cum vom fi capabili să ne apropiem de Lumină. Există Masachim (ecrane) care ascund Lumina de noi, numai din cauza faptului că dorinţele noastre sunt incorecte. În momentul în care dorinţele ajung aproape de starea corectă, aceste Masachim dispar.

Deci, fiecare om ar trebui să se verifice în mod constant şi să decidă cum să îşi investească cu adevărat puterile. Viaţa, disperarea generală, lipsa unui ţel, confuzia şi starea în care este lumea acum, totul ne ajută. Nu este faptul că nu mai suntem ridiculizaţi, aşa cum eram acum un deceniu sau două şi în fiecare generaţie din trecut, am atins un punct în care acum nu mai există alegere. Deci, trebuie să ne arătăm nu numai nouă înşine ci lumii, pentru ce ar trebui să tânjim, unde ar trebui să ajungem, ce intenţionăm în timp ce citim Zoharul.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 7/8/12, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere la Cartea Zohar, Paragraful 4: Pentru a intelege aceste probleme si intrebari, singura modalitatea este de a examina procesului actiunii, adica, scopul Creatiei. Pentru ca nimic nu poate fi inteles in mijlocul procesului, ci doar prin finalul sau.

Pana acum, intrebarile noastre au ramas intrebari. La inceputul muncii nu intelegem si nu stim de unde vine. Persoana trebuie mai intai sa inteleaga in totalitate creatia, si cel mai important sa vada finalul. Doar atunci putem intelege inceputul.

Noi intr-adevar nu determinam munca; ci mai degraba o actualizam si suntem consecintele sale. Prin urmare vom cunoaste inceputul doar prin sfarsit.

In comparatie cu noi, Creatorul nu are nevoie de un proces care sa aiba inceput si sfarsit. Penru El, inceputul caii, calea in sine, si sfarsitul sau cuprind o realitate indivizibila. In timp ce noi trebuie sa parcurgem toate stadiile dezvoltarii, si doar dupa ce am completat munca intelegem calea pe care am strabatut-o si scopul din spatele ei.

De aceea Baal HaSulam a scris ca noi trebuie sa studiem intregul proces pana la final. In timp ce pe calea fructului dorit totul pare corupt, necopt, alterat, la fel ca oricare alt lucru care nu a ajuns la starea sa finala.

Noi nu primi adevaratele raspusuri la intrebari pana cand nu atingem scopul, sfarsitul corectiei. Fiecare intrebare pe care o avem est un vid, un vas, in care trebuie sa primim implinire, care este cu adevarat raspunsul. Prin urmare, intrebarile referitoare la sensul si scopul existentei noastre se umplu cu raspunsuri doar dupa ce am ajuns la scopul final.

Din partea a 2 a Lectiei Zilnice de Cabala 14/06/2012, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

La inceputul cartii „Prefata cartii Zohar” , Baal Hasulam pune cinci intrebari:

1.Care este esenta noastra ?

2.Care este rolul nostru in lungul lant al realitatii, unde noi santem o mica zala ?

3.Daca ne simtim stricati si decazuti, oare Creatorul care ne-a creat nu trebuia sa construiasca numai perfectiune ?

4.Cum a putut Creatorul sa dea creaturilor lui asemenea chinuri ?

5.Cum se poate ca din eternitate, care nu are inceput si sfarsit, sa iasa creaturi nocive, lipsite de valoare, stricate ?

Multi s-au gandit si au scris despre aceste lucruri de-a lungul generatiilor, de atunci de cand omenirea se cunoaste. Si iata ca si in generatia noastra raman aceleasi intrebari. Nu am ajuns la o intelegere si deocamdata intrebarile sunt esentiale, intrebari despre esenta vietii noastre. Pentru ce traim? Care este sensul vietii? Care este motivul pentru care traim? Prin ce proces trecem in viata? Oare noi putem sau nu alege? La ce tinta trebuie sa ajungem? Oare natura este oarba sau lucreaza dupa un anumit program? Oare se poate sau nu schimba acest program ?

In afara de acestea, sunt si intrebari care sant legate de cartile sfinte. Daca creatorul este bun si ne vrea binele si a creat totul doar pentru a da binele, atunci unde este acest bine? Oare este in cealalta lume? Dar cine a vazut si cunoaste cealalta lume?

In afara de etapa (rangul) „hai” (viu=animal) in care noi trebuie sa ne aprovizionam cu „ohel nefes”(mancare spirituala) – toate aceste intrebari cuprind toata realitatea .

Intrebare: Putini oameni pun aceste intrebari …

Raspuns: Asta pentru ca oamenii nu stiu sa intrebe si sa gandeasca la ce este mai important, asta fiind o alta problema. Dar in subconstient aceste subiecte, fara indoiala, ii deranjeaza in special in timpurile noastre.

Si in definitiv, oare in toata istoria nu a fost un om care sa nu se fi intrebat :

De ce sufar eu ?

Si intre timp de ce te miri:

Suferi pentru ca ti-e rau

Dar de ce ti-e rau ?

Si de ce trebuie sa-ti fie bine? Tu crezi ca „bine” este o situatie normala si ce este mai putin decat bine anormal? De unde vine asta? Tu crezi ca Creatorul e bun, crezi in El ? De unde stii ca e bun si iti vrea binele? Atunci pe ce te bazezi, te miri ca-ti este rau? Poate „rau” este situatia normala a lumii.

In acest fel, orice intrebare pe care o pune omul, peste cele de zi cu zi, precis ca se afla acolo, poate intr-o forma ascunsa –  hai sa incercam sa le deschidem un pic.

1. Bineinteles ca omul nu intreaba care e esenta vietii, dar intreaba altfel: Cine sunt eu? Pentru ce si de ce? Copiii intreaba asta si dupa aia uita. Dar intrebarile raman. Care este rolul nostru? Unde ne duce procesul de dezvoltare al istoriei? Oare avem un scop?  Evolutia este oarba sau are un anume plan?

2. Noi descoperim ca toate particelele din natura sunt legate strans unele de altele, nu intr-o forma spontana ci intr-o forma inteleapta si intelepciunea asta ne este superioara. Noi suntem in definitiv produsul Naturii si cu greu intelegem o particica aproape egala cu zero din tot intregul.

Si din aceasta cauza omul isi pune intrebari: oare exista un proces stabil legat de intelepciunea adanca a Naturii care se pare ca duce spre o anumita tinta, atunci cine sunt eu si ce sunt eu? Incotro merg? In ce parte trebuie sa merg? De unde s-a creat viata mea, de pe o alta planeta? Si acolo de unde s-au creat ei? Sunt unii care sunt ingrijorati ca peste cateva miliarde de ani soarele o sa se stinga, sau ca vreo planeta o sa se ciocneasca cu Pamantul. „Chiar daca nu o sa mi se intample mie, dar ce o sa se intample cu umanitatea ?” Nu trebuie sa razi de asemenea griji.

3. Noi suntem foarte marginiti si cu toate astea vrem sa stim totul. Pe de alta parte, cand ne uitam la noi ne simtim stricati si lipsiti de valoare. Si este adevarat, facand comparatie cu maretia Naturii, cu puterea ei, frumusetea si perfectiunea, splendidele peisaje care inca nu au fost stricate de oameni, cu universul si stelele de deasupra noastra. Priveste minunatia universului, intra in interiorul atomilor, in costructia ADN-ului si o sa te miri de ce se intampla acolo. Noi suntem niste mici si increzuti prosti.Tot ceea ce ne preocupa si tot ce cunoastem este doar o mica firmitura din intreaga Natura.

De aceea, cand ne uitam la toate, vedem o imensa intelepciune si totul este legat reciproc. Este o minune cum toate partile din natura se sustin una pe alta, iar doar noi ducem la distrugerea lor si nici macar nu intelegem ca prin asta ne omoram. Caci, cu toata  mandria noastra, Natura ne hraneste – nimic nu se produce din aer. Mancarea, apa, hainele, tot ceea ce primim este de la Natura si raspundem bunului din partea Naturei cu distrugerea din partea noastra-si asta dovedeste prostia noastra.

De aceea se vede ca totul in lumea noastra e perfect doar noi suntem stricati. Cum se poate ca din toate formele din Natura noi santem cei mai stricati? Noi nu doar distrugem lumea ci ne distrugem viitor apropiat si nu vrem sa ne gandim la asta. Chiar daca omul stie ca maine o sa moara, el nu se opreste, nu se abține, merge inainte spre autodistrugerea de neinlaturat.

Natura guverneaza total deasupra lucrurilor, plantelor si animalelor, dar de ce atunci noua ne-a lasat libera alegere? De ce noi ne folosim de aceasta libertate ca sa ne stricam si mai mult? In loc sa ne folosim de independenta pentru bine, sa ne transformam in „Adam” (om) in tot intelesul cuvantului, sa fim buni si sa actionam pentru binele altora, eu din contra distrg tot ce se poate  Pentru ce imi trebuie aceasta libertate ?

4. De ce suferim, daca Natura intreaga (perfecta) ne-a pregatit un minunat  obiectiv pentru noi ?

5. Si, in sfarsit, cum Creatorul cel etern si intreg poate face o creatie lipsita de valoare, nociva,care se nasc din durere, traiesc in chinuri si pareri de rau si mor in agonie? Toata viata omul fuge dupa placeri, pe care nici o data nu le ajunge din urma, caci atunci cand atinge o placere imediat se intreaba din ce o sa se incante in urmatoarea clipa – noi niciodata nu vom avea deplin o placere si chiar daca ceva mic ne-a placut, nimic nu este etern, dupa fiecare umplere vine golul si noi tot timpul alergam dupa miraj……..

In acest fel , intrebarile pe care le pune Baal HaSulam, pe acest nivel sau pe altul , ingrijoreaza pe oricine si noi o sa trebuiasca sa gasim raspunsuri.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 6/14/12, Introdcuere la Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Atunci când o persoană începe să se stabilizeze în ceea ce priveşte Creatorul, vede că toată realitatea pe care o simte se află în el, inclusiv grupul şi umanitatea. Toată creaţia, totul are loc în dorinţa de a primi plăcere. Cu excepţia acestei dorinţe, există numai Creatorul. În timp ce citim Zoharul, descoperim diferite stări care există în dorinţa noastră de a primi, care sunt mai mult dăruire orientată şi aţintită către Creator.

Mai întâi, dorinţa noastră este total separată şi dispersată: toate nivelele mineral, vegetal, animal şi uman ale naturii. Aşa percepe omul realitatea. Dar gradual, începe să vadă că sistemul este mai organizat, mai integral, mai apropiat. Simţim chiar că ne presează şi că este într-o conexiune reciprocă totală.

Deci, există două procese, unul apropiindu-se de altul. Omul descoperă şi realizează mai mult, în timp ce se dezvoltă. Pe de altă parte, sistemul însăşi pare să fie mai stabilizat extern, să fie conectate cu toate părţile lui şi să ne preseze ca să începem să îl percepm ca unificat şi închis. Asta înseamnă că în aceaşi timp există „o trezire de jos” şi „o trezire de Sus”.

Există două căi pentru a ne dezvolta: pe „calea Torei” sau „prin suferinţă. Prin tora, avansăm în timp ce ne accelerăm noi înşine, încercând să descoperim sistemul ca fiind mai rotund şi reciproc conectat, iar prin asta înţelegem forţa superioară, Providenţa Superioară.

Dar sistemul ne arată că este un corp organic conectat care ne presează prin aceste conexiuni, făcându-ne viaţa mai dificilă. Trebuie să încercăm să percepem realitatea ca un singur sistem, nu contează cum, prin care forţa superioară vrea să ni se reveleze. Creatorul aşteaptă să se îmbrace în acest sistem şi să îl umple conform echivalenţei de formă.

Zoharul descrie stări foarte înalte şi avansate, dar atunci când citim despre ele le coborâm le nivelul nostru, la fel cum fac copii cu percepţia lor naiva a lumii. Un adult deştept înţelege conexiunea internă dintre lucruri, ce apare din asta şi cum este aranjat totul, în timp ce un copil se uită la acelaşi lucru şi vede lumea diferit, percepând o parte îngustă a realităţii.

Şi Zoharul, ne revelează întreaga realitate, dar noi percepem doar o mică parte din ea. Dar de fiecare dată când încercăm să ne stabilizăm lumea noastră internă, conform cu ceea ce ne spune Zoharul, prin eforturile şi încercările noastre de a discerne unde în noi se află toate atributele descrise în Zohar („mineralul, vegetalul, animalul şi vorbitorul”), avansăm.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 4/25/12, Zoharul

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Astazi nu mai sunt razboaie pentru supravietuire, nici razboaie  de independenta, nici razboaie impotriva  invadatorilor, ci mai degraba razboaie directe catre daruire. Asta e exact felul in care ar trebui sa privim starea actuala.

In trecut grupul lui Avraam s-a rupt de aceea parte din umanitate care era concentrata in Babilon si de atunci intreaga noastra existenta e menita corectarii noastre prin parcurgerea spargerii si distrugerii, exilelor si holocaustelor. Asta este esenta multor corectii amare datorita carora ne intoarcem astazi in pamantul lui Israel.

Nu toate natiunile inteleg aceasta reintoarcere, iar printre cele care au acceptat-o, nu toate trateaza statul si armata in acelasi mod. Acestea desigur sunt boli ale copilariei, pe care trebuie sa le parcurgem pe parcursul stadiilor de dezvoltare. In ziarul Natiunea cat si in alte locuri, Baal HaSulam spune ca inca nu suntem o natiune in adevaratul sens al cuvantului.

Aici este un citat din articolul sau ‚Un discurs pentru completarea Zoharului’.

Urmeaza ca generatia noastra este generatia zilelor lui Mesia. De aceea ne-a fost garantata salvarea pamantului nostru sfant din mainile strainilor. Am fost de asemenea recompensati cu revelatia Cartii Zohar….

Totusi, cu acestea doua, doar am fost recompensati cu acest dar de la Creator, dar nu am primit nimic in mainile noastre. In schimb, ne-a fost acordata o sansa sa incepem cu munca Creatorului sa ne angajam in Torah si Mitzvot Lishma. Apoi ne va fi garantat succesul care  este promis generatiei lui Mesia, despre care toate generatiile precedente nu au stiut.

In aceasta lumina trebuie sa vedem aceeasi cale pe care generatiile trecute au facut.  Acest proces e esential in ciuda multelor dezastre pe care le include, si la sfarsitul carora ne este in final acordata o sansa sa ne intoarcem in pamantul lui Israel pentru a reconstrui un stat si o natiune acolo. Acum se afla in mainile noastre:  Exista toate coonditiile necesare si de acum inainte va trebui sa pavam drumul catre corectia lumii. Doar cand suntem  pregatiti pentru asta tulburarile si probleme care sunt indreptate catre noi vor lua sfarsit.

In prezent toti cei care tintesc si aspira pentru spiritualitate, pentru revelatia Providentei spirituale a fortei superioare apartin grupului numit „natiunea Israel.” Acesti oameni tintesc catre Yashar-El, iar astazi ei trebuie sa ia forma darurii. Apoi presiunea asupra Israelului va inceta si vom fi capabili sa avem grija de lumea intreaga in mod corect. Asta este sarcina noastra.

Cat pentru moment, noi nu vedem intregul tablou, rolul nostru, scopul nostru, si procesul care trebuie implementat pe calea de atingere a scopului, noi nu intelegem de ce dezastrele se abat asupra noastra in mod sistematic chiar si astazi, dar apoi ele vor lua sfarsit. Este ineficace si inutil sa tinem cont ca vom scapa de toate astea daca nu ne corectam.

Cunoasterea intregului sistem e necesara aici: De ce se intampla, care sunt motivele, care este responsabilitatea noastra, care este scopul pe care trebuie sa il atingem si ce anume ar trebui sa indeplinim pentru a face toate acestea? Doar atunci este posibil sa vorbim despre o solutie a prroblemelor, doar atunci nu vor mai fi razboaie si eroi cazuti.

Daca oamenii ar putea vedea procesul general, ar fi capabili sa realizeze ca devenim mai rai decat am fost inainte. Nu construim un stat si o natiune si nu ajungem la nici un consens. Contrar, din ce in ce mai multi oameni se raporteaza la natiune si  stat punand propriul lor interes pe primul loc: Atata timp cat o persoana se simte bine, este aici, iar cand ii este rau paraseste tara. El nu se leaga de nimic aici. Arata-i un loc pe pamant care este mai bun si mai accesibil si el va pleca imediat.

Si in final intrebarea este: de ce ne plangem atata timp cat nu facem nimic? Nu este prostesc si copilaros? In loc sa varsam lacrimi si sa marturisim ca nu vom mai face niciodata la fel, haideti sa aflam sa cautam raspunsul pentru ceea ce se intampla. Noi avioane si rachete sunt in regula, dar  haideti sa examinam lucrurile si sa ne concentram pentru a le lamuri.

Ce lipseste? Chiar si in modul direct, practic, de ce sunt asa multi care nu se inroleaza in armata? Deoarece nu ne pasa de oameni, de spiritul lor, despre recunostina de sine. Uitati-va la ce invatam generatiile mai tinere.  Nu e vorba despre serviciul militar ci de investitia persoanei in societate. Daca nu ne facem griji despre asta, la urma urmei de ce plangem?

Nu este mai bine sa investesti eforturile in mijloace de a schimba starea interna a persoanei, in a le ridica, astfel atingand un consens general? Altfel, daca oamenii nu recunosc statul si eroii lui cazuti, fenomenul sporadic va deveni un trend.

Din „Conversatie dedicata Zilei Memoriale a victimelor Fortelor de Aparare Israeliene”

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

De ce nu a fost suficient pentru noi să primim o pagină de text de la învăţători, de la Cabalişti, de la marii înţelepţi, care au descoperit întregul sistem superior şi forţa superioară care să ne conecteze la aceştia? În loc de asta, aceştia au scris multe articole care descriu diferite stări, sărbători şi în general toate nivelele obţinerii Creatorului. De fapt, nu există nimic altceva decât realizarea forţei superioare prin studierea schimbărilor care au loc în sistemul superior.

Cabalişţii au descris toate aceste stări pentru ca trebuie să atragem Lumina Reformatoare prin orice mijloc posibil, în fiecare direcţie, în toate nivelele, cu toate că încă nu suntem acolo.

Astăzi, vorbim despre aceste stări în timpul în care ele se potrivesc ramurilor corporale, timpului special care este conectat cu Paştele: Citim despre exodul din exilul din Egipt şi despre sacrificiul de Paşte, care înseamnă cum să te apropii (aceaşi rădăcină ebraică korban şi karov) şi cum să treci Machsom-ul (bariera). Iar asta o facem împreună în grup, lucru care simbolizează întreaga esenţă a exodului din Egitp, al tranziţiei de la separare la conexiune.

Simţim separea ca fiind sclava dorinţei noastre de a primi, ca separarea şi spargere. Conexiunea pare ca libertate, mântuirea, miracolul dorit! Dacă citim articolele cu această intenţie şi vrem să atragem Lumina care Reformează, aceasta va veni.

Din partea a doua a Lecţiei zilnlice de Cabala 4/22/12, Zohar pentru toţi

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Prin creerea unei retele de interconexiuni noi conducem lumea, noi devenim ”centrul de daruire” al lumii. Umanitatea a experimentat suferinta, dar nu e in stare sa desluseasca motivul din spatele ei si de aceea nu stie cum sa se elibereze de ea. Acest lucru este deja vizibil si se va simti tot mai mult. De aceea, noi trebuie cat mai repede posibil sa explicam si sa spunem oamenilor despre motivul din spatele crizei, despre natura ei, si cum se poate iesi din ea.

Fara asta nu putem spune ca noi transmitem daruire asupra lumii. Trebuie sa ne implicam in nenorocirile oamenilor cu toata forta noastra, sa le simtim durerea si cererile mai mult decat pe ale noastre. Acesta este principalul nostru scop. Pentru asta existam. Acesta este motivul pentru care e necesar ca in cel mai scurt timp posibil sa iesim in lume  cu explicatia despre ce se intampla. Lumea nu va putea sa discearna asupra solutiei, de una singura. Asta ne obliga sa creem retele pentru pregatirea educatorilor, creerea continutului, si altele asemenea.

Aceasta este munca noastra. Gratie ei vom avansa si noi insine, doar prin diseminare si grija fata de cel de alaturi/ vecin.

Din a 2-a parte a Lectiei zilnice de Cabala 28.02.2012, „Intrebari si raspunsuri”

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→