Noul meu articol pe Linkedin “Trebuie sa creştem, în ciuda perdelei de fum a media”

Chiar înainte ca virusul Covid-19 să se răspândească ca un foc de paie pe tot globul, ne apropiam de o recesiune. Mass-media s-a prefăcut de parcă ar mai fi multe alte delicii de aflat acolo, dar în ciuda perdelei de fum, ne îndreptăm totuși spre final. Nu vom fi fericiți să trăim într-o colonie pe Marte; nu vom fi fericiți pentru că există un nou președinte; nu vom fi fericiți deoarece mașina noastră este electrică și energia noastră provine din surse regenerabile sau pentru că mâncăm burgeri vegetarieni sau carne cultivată în laborator. Vom fi fericiți numai atunci când ne asumăm responsabilitatea pentru viața noastră și încetăm să ne concentrăm doar asupra noastră.

Când dăruieşti, crești, devii mai mult decât doar tu însuți; te conectezi la persoana căreia îi dai și ceva din acea persoană devine tu. Toată viața, întregul univers este conectat. Când adopți acel cadru de spirit, și tu devii conectat, similar cu mediul tău. Prin aceasta, te conectezi cu tot ceea ce te înconjoară. Apoi, chiar dacă nu ești conștient de asta, mediul tău începe să te energizeze. Acesta este motivul pentru care dăruitorii nu sunt niciodată deprimați și niciodată fără speranță. La fel cum oamenii cresc când devin părinți, tot așa trebuie să creștem și să devenim părinții lumii din jurul nostru. Nu putem câștiga decât din transformare.

Ne apropiem de adevăr. Dorințele care ne-au pus anterior în acțiune își pierd treptat farmecul. Vrem în continuare bani, faimă și putere, dar dorința oamenilor de a face eforturile necesare pentru a le dobândi pare să fie în scădere. Aceștia nu sunt oameni leneși; ei sunt pur și simplu mai conștienți decât alții că astfel de realizări nu îi vor face fericiți. Și dacă nu pot fi fericiți având acele lucruri, de ce să ne deranjăm să le obținem?

Cu toate acestea, ceva trebuie să ne satisfacă! Fără satisfacție, nu ne simțim în viață! Astăzi, mulți oameni au renunțat deja la găsirea satisfacției din bogăție, putere sau faimă, dar nu găsesc un substitut și, prin urmare se scufundă în deznădejde, care apoi devine depresie. Alții încearcă sporturi extreme, alimentație excesivă sau obiceiuri sexuale excentrice, dar toate acestea sunt etape către renunțarea la aceste interese. Chiar și religia, care a fost cel mai sigur refugiu din lipsa de sens a vieții, nu mai pare ceea ce promite.

În cele din urmă, când vom epuiza toate opțiunile, iar promisiunea presei pentru o bucurie potențială nu ne mai păcălește și nici o altă atracție, ne vom găsi lipsiți de idei despre ceea ce ne poate face fericiți, care să facă viața să merite. Momentul acela, când am atins fundul, este un moment de “evrika”. În acel moment, când constatăm că nimic nu ne poate mulțumi, nu ne mai uităm doar la noi înșine. Acesta este momentul în care vedem cu adevărat că există și alții, o lume întreagă în afara noastră care a așteptat să privim în afară, decât numai în interior.

Acesta este momentul în care nu mai întrebăm despre sensul vieții, deoarece fiecare moment devine plin de sens și scop. Oportunitatea de a simți pe ceilalți, de a ne conecta, de a împărtăși și de a ne îngriji reciproc, extinde orizonturile noastre înguste într-o asemenea măsură încât descoperim dorințe infinite pe care le putem satisface.

Când ne străduim să ne împlinim propriile vise, rămânem adesea nemulțumiți. Mai mult, chiar și atunci când ne atingem obiectivele, de obicei acestea încetează să ne satisfacă la scurt timp după ce le-am împlinit. Contrar acestui model, atunci când încercăm să ne conectăm cu ceilalți și să le răspundem nevoilor, munca și realizarea sunt ambele satisfăcătoare. Gandeste-te la asta; ai făcut vreodată ceva pentru cineva și nu te-ai simțit bine în legătură cu asta?

Există un motiv întemeiat pentru asta: când dai, crești, devii mai mult decât doar tu însuți; te conectezi la persoana căreia îi dai și ceva din acea persoană devine tu. Toată viața, întregul univers este conectat. Când adopți acel cadru de spirit, și tu devii conectat, similar cu mediul tău. Prin aceasta, te conectezi cu tot ceea ce te înconjoară. Apoi, chiar dacă nu ești conștient de asta, mediul tău începe să te energizeze. Acesta este motivul pentru care dăruitorii nu sunt niciodată deprimați și niciodată fără speranță. La fel cum oamenii cresc când devin părinți, tot așa trebuie să creștem și să devenim părinții lumii din jurul nostru. Nu putem câștiga decât din transformare.

Filed under: Criza, globalizare | Add Comment →