Noul meu articol pe Linkedin “Controlȃnd “fluxul de oxigen” al lumii’”

Imaginați-vă cum v-ați simți dacă o națiune mică ar controla fluxul global de apă. Dacă închide supapa, apa încetează să curgă peste tot în lume și totul se usucă și moare. Dacă o deschide, toată lumea se poate hidrata. Acum imaginați-vă cum v-ați simți dacă acea națiune mică nu ar controla alimentarea cu apă a lumii, ci aprovizionarea cu oxigen a lumii. Dacă închide supapa, toată lumea se sufocă; dacă o deschide, lumea poate respira. În vremurile în care națiunea respectivă închide supapa, o „binecuvântați”? I-ai iubi pe acei oameni sau i-ai urî și ai vrea cumva să scapi de ei?

Dacă privim lumea prin ochii înțelepților noștri din zilele Torei, cu aproximativ 35 de secole în urmă până în zilele profeților, regilor, scrierii Cărții Zoharului, Mișnei și Talmudului și toţi numeroșii înțelepți care au scris nenumărate cărți despre poporul Israel și poziția sa în lume, vom găsi un lucru în comun: suntem acea națiune mică. Când deschidem supapa, lumea poate respira, bea și trăi ușor și pașnic. Când închidem supapa, lumea se sufocă, se usucă și ne urăște pentru asta.

Desigur, nu o facem intenționat. Nu ne gândim la lume, ne gândim la noi înșine. De fapt, ne gândim doar la noi înșine și tocmai aceasta este problema. Suntem atât de concentrați asupra noastră încât nu ne putem suporta unul pe celălalt, iar diviziunea noastră închide supapa pentru fluxul de frăție și prietenie în lume.

Cu alte cuvinte, diviziunea noastră, ura noastră reciprocă, răspândește ura în toată lumea. Se reflectă asupra relațiilor oamenilor unii cu alții, îi face să se ciocnească unii cu alții și apoi ne învinovățesc pentru situaţia lor. Este posibil să nu simțim că le provocăm coliziunile, dar ei o fac. Când ne acuză că suntem responsabili pentru toate războaiele, așa cum a făcut odată actorul și regizorul Mel Gibson, ei nu au doar furie, ci o simt foarte profund. Chiar și atunci când nu o spun, ei tot asta cred. Acesta a fost cazul poporului evreu de mai bine de treizeci de secole și nu se va schimba niciodată.

Singura noastră speranță de a atenua mânia lumii față de noi este dacă facem ceea ce se așteaptă: să ne asumăm responsabilitatea pentru războaiele lumii, să facem pace între noi și să lăsăm să strălucească această frăție, pe care nu am putut să o stabilim în ultimele două milenii, să strălucească în toată lumea și să o vindece.

Am dat lumii numeroase daruri. Nu există niciun domeniu în care să nu excelăm. Suntem lideri mondiali în știință, cultură, economie, artă și literatură și în toate domeniile implicării umane. Totuși, lumea ne urăște. Singurul lucru pentru care nu ne urăște este motto-ul pe care l-am lăsat moștenire lumii: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Dacă are vreo nemulțumire împotriva noastră în acest sens, este că nu realizăm acest motto în propria noastră societate.

Poporul evreu a format o națiune unică. Până la înființarea poporului nostru și de atunci, a existat un singur caz în care un grup de oameni a adoptat o anumită ideologie, care i-a întărit atât de strâns încât au devenit o nouă națiune. Această ideologie a fost ideologia lui Abraham cu privire la mila și iubirea față de ceilalți, iar națiunea formată de el și de urmaşii săi a fost națiunea israeliană. Ideologia lui Avraam a fost nu numai să se unească și să se iubească, ci să răspândească acea unitate în întreaga lume. Avraam a încercat să facă acest lucru chiar în propria sa patrie, Babilonul, dar nu a reușit. Cu toate acestea, misiunea rămâne în sarcina succesorilor săi, poporul evreu.

În consecință, când Moise a primit Legea evreiască numită Tora, al cărei principiu esenţial este „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, a fost numai după ce națiunea s-a unit „ca un singur om cu o inimă”. Imediat după aceea, națiunea nou născută a primit sarcina de a fi „o lumină pentru națiuni”, să răspândească unitatea nou-înființată în întreaga lume.

De atunci, toți liderii noștri au urmat deviza unității și obligația de a o răspândi. Regele Solomon a afirmat că „Ura stârnește ceartă și iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12). În Cartea Zohar scrie (Aharei Mot) că atunci când prietenii, discipolii rabinului Shimon Bar Yochai, se unesc după ce au depășit ura reciprocă, aduc pacea lumii. Talmudul (Yevamot 63a) scrie: „Nicio calamitate nu vine pe lume decât pentru Israel”, iar Midrash (Beresheet Rabbah, 66) afirmă despre poporul Israel: „În această națiune, pacea mondială există în interiorul ei”. Cartea Sefat Emet scrie: „Adevărul este că totul depinde de copiii lui Israel. Pe măsură ce se corectează, toate creațiile îi urmează”. Și când reflecta la nenorocirile lumii, Rav Kook a declarat despre poporul nostru (Orot HaKodesh [Luminile sfințeniei]): „De vreme ce am fost ruinați de ura neîntemeiată și lumea a fost ruinată odată cu noi, vom fi reconstruiți de iubirea necondiţionată, iar lumea va fi reconstruită cu noi. ”

Mai ales acum, în aceste vremuri volatile, trebuie să ne ridicăm deasupra diviziunii noastre, să redobândim frăția și să deschidem supapa pentru ca iubirea și unitatea să curgă în întreaga lume.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca spirituala | Add Comment →