Michael Laitman, pe Times of Israel: “Te-ai sacrifica pentru a salva alți oameni?”

Mulți oameni reflectează acum asupra acestei întrebări, pe măsură ce apar mai multe povești despre sacrificiul de sine pentru a salva pe alții în actualul război dintre Israel și Hamas. De exemplu, în prima zi a războiului șase prieteni supraviețuitori au povestit cum caporalul Matan Abergil le-a salvat viața sărind peste ei pentru a absorbi forța unei grenade aruncate în vehiculul lor blindat. De asemenea Tali Hadad, o mamă a șase copii, a condus încontinuu pentru a duce 13 persoane rănite la centrul medical de urgență din Ofakim, în timp ce orașul era sub atac.

Ce trece prin mintea acestor oameni care își pun propriile vieți în pericol în numele altora?

Este pur și simplu faptul că fac ceea ce este corect. Ei consideră salvarea altora ca pe o acțiune bună și corectă în acele momente, iar această perspectivă le oferă forța de a o realiza.

Este impresionant pentru că asta merge împotriva instinctului nostru de supraviețuire. Cu toate acestea, avem o înclinație de a ne pune propria viață în pericol în numele altora. În mod instinctiv suntem asemenea animalelor, chiar dacă regnul animal prezintă mai multe exemple de sacrificiu de sine pentru a salva alte animale. Cu toate acestea, acțiunile de sacrificiu de sine pentru a salva pe alții ne arată că avem capacități dincolo de instinctele noastre fundamentale de supraviețuire.

Ar trebui să învățăm din aceste acte de curaj că așa ar trebui să ne raportăm unii la alții. Fiecare persoană conţine un astfel de potențial. Este potențialul de a ne dedica complet în numele altora. Pentru a crea o societate cu conexiuni puternice și unitare trebuie să trezim acest potențial în inimile noastre.

Una dintre problemele actuale din Israel este că poveștile de curaj și sacrificiu de sine circulă într-un moment de urgență, dar unde este aprecierea noastră pentru aceste calități în viața noastră de zi cu zi? În perioadele mai liniștite trecem cu vederea astfel de povești în favoarea unui discurs mai diviziv, luând partea unora împotriva altora.

Deoarece unitatea deasupra divizării în primul rând ne-a adus împreună ca națiune, nimic nu ne va ajuta până când nu vom realiza în orice moment, că suntem într-o stare constantă de urgență până când realizăm „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.” Avem nevoie să atingem o stare în care susținem constant conexiuni pozitive de sprijin reciproc, grijă și iubire deasupra tuturor înclinațiilor noastre separatoare. Atunci când facem acest lucru, vom vedea conflictele lumii diminuându-se pe măsură ce o lume nouă, armonioasă și pașnică se deschide.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →