Întrebare: Un băiețel a smuls două pere dintr-un copac și le-a adus acasă. Mama a întrebat: „Pot să încerc o pară?” Băiatul s-a gândit la asta, apoi a luat o mușcătură din amândouă. Mama a crezut că fiul ei este lacom și că trebuie să poarte o conversație cu el despre lăcomie. Dar deodată, băiatul i-a dat o pară și i-a spus: „Ambele sunt delicioase, dar această pară este mult mai dulce”.

Cum poate să învețe cineva să ofere celuilalt lucrul mai bun?

Răspuns: În general, aceasta este starea corectă la copii. Este firesc pentru ei să ia o muşcătură, să încerce, apoi să o dea celuilalt, în acelaşi fel în care copiii mici scot o suzetă din gură și ți-o întind ca un semn că te iubesc.

Întrebare: Da, exact așa! Dar aici se pune accentul tocmai pe faptul că i-a dat mamei sale para mai bună, cea mai dulce. Asta vreţi să spuneţi?

Răspuns: Da.

Întrebare: De ce odată ce creștem, noi dăm celorlalți para mai puțin dulce?

Răspuns: Devenim mai deștepți. Acesta este un copil; încă nu are prea mult egoism și prin urmare o face din toată inima.

Întrebare: Care este inteligența noastră și care este maturizrea noastră? Adică maturizrea noastră este că nu dăm ce este mai bun celorlalți, ci păstrăm ce este mai bun pentru noi înșine. Asta maturizează?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: De ce se întâmplă asta?

Răspuns: Pentru că egoismul nostru transformă întotdeauna totul spre opus.

Întrebare: Suntem conștienți de acest lucru?

Răspuns: Suntem conștienți de acest lucru. Îmi amintesc chiar și de mine, că acum vreo doi ani am făcut și eu asta; i-am dat celuilalt ce este mai bun. Dar apoi a trebuit să mă dau peste cap. Mi-au dat două cărți poștale și mi-au spus să dau una dintre ele vărului meu. Nu știam pe care să i-o dau, pentru că ambele erau frumoase, atât de strălucitoare, colorate și drăguțe. A trebuit să fac ceva cu asta, așa că am îndoit colțul unei cărți poștale, am frecat-o puțin și apoi i-am dat-o. Eram deja mai inteligent.

Întrebare: Dar v-ai dat seama că a fost greșit din partea dvs.să deterioraţi în mod special cartea poştală pentru a o oferi fără griji?

Raspuns: Ca să ştiu pe care să o dau, altfel nu as fi putut alege între cele două.

Întrebare: Și cu cât mergi mai departe, cu atât este mai înfricoșător?

Răspuns: Desigur!

Întrebare: Când am acest sentiment mă întreb: „Ce fac?! Cum este posibil?!”

Răspuns: Trebuie să învățăm multe prin exemple. Acest lucru nu este ușor.

Întrebare: Dar întotdeauna se întâmplă unei personae, sau poate nu vine niciodată?

Răspuns: Depinde de persoană.

Comentariu: Adică s-ar putea să vină, și atunci este îngrozit că vrea să-i dea celuilalt tot timpul ce e mai rău.

Răspunsul meu: Da. Vedeți, încă îmi amintesc acest exemplu.

Întrebare: Se pare că intră în inimă.

Când o persoană înțelege acest lucru, simte că este așa și nu vrea să trăiască așa, într-o astfel de natură, care ar trebui să fie acțiunile sale? Să spunem că am simțit complet cum îi dau celuilalt ce e mai rău

Răspuns: Dacă acest lucru se schimbă deja la o persoană și începe să recunoască acest lucru, atunci acesta este deja drumul către corectare, către autoexaminare și așa mai departe. Acesta este deja un lucru bun.

Întrebare: Așadar, pot să-mi spun în interior că deja sunt pe o cale greșită?

Răspuns: Probabil, da. Undeva te apropii deja de autoexaminare.

Întrebare: Îmi amintesc că mi-aţi spus cum stăteaţi cu profesorul dvs., sortând boabele de cafea. Această sortare bob cu bob a fost cu adevărat enervantă. Deodată, profesorul dvs. v-a spus: „Imaginează-ți că sortezi boabele astea pentru profesorul tău iar profesorul va bea cafea făcută din aceste boabe.” Și să spunem că acestea sunt pentru prieteni.

Spuneți-mi, gândul ăsta v-a dat putere în acel moment? Dvs. în principiu l-aţi perceput pe profesorul dvs. practic ca pe un tată. Un exercițiu de gândire dă putere unei persoane?

Răspuns: Sincer vorbind, în acel moment încă nu cred că am înțeles. Dar în general desigur, acesta este un exemplu grozav.

Întrebare: A trăit el însuși așa, profesorul dvs. RABASH?

Răspuns: Așa a trăit. Îmi amintesc când mi-a spus asta, mi-am dat seama cât de mult nu eram la subiect.

Întrebare: Când o persoană înțelege în sfârșit că este la subiect, înseamnă că a ajuns la un fel de linie dreaptă, a ajuns pe cale?

Răspuns: Da, este bine ca o persoană să ajungă în această stare.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 8/6/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment →