Întrebare: Credeți că omul își pune întrebarea singur sau este cineva ca un mecanism care trebuie să o pună?

Răspuns: Desigur, nu își pune întrebarea singur. Aceasta este o dorință comună, mare, creată de Creator.

Așa cum să spunem, te uiți la un terci care fierbe într-o oală imensă care clocotește, fierbe și schimbă straturile, tot așa și noi, toate sufletele, digerăm și ne conectăm unii cu alții, iar întrebările apar; adică noi goluri neumplute care sunt capabile să se ridice, să urce la suprafață.

Cu alte cuvinte, prin ridicare, aceste goluri încearcă să obțină un fel de umplere, să ajungă la un fel de echilibru, și prin urmare să pună o anumită întrebare.

De aceea, mă conectez întotdeauna nu doar cu cei care pun întrebări sau chiar cu publicul imens care mă ascultă în întreaga lume, ci cu întregul suflet. La urma urmei, vorbim despre echilibrul său, despre împlinirea sa, despre aducerea sa la o corectare completă și despre dezvăluirea stării perfecte în care există, care este ascunsă de sine însuși.

Simt mereu ce muncă extraordinară facem în acest proces și cum afectează întreaga creație. Nu este vorba de mândrie, aroganță sau vanitate, ci de sentimentul și conștientizarea oportunității de a participa puțin la timpul dat, la partea minimă care ne-a fost acordată în mișcarea spre perfecțiune.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Răspuns la orice întrebare”, 12.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment →