În primul rând, omul trebuie să înțeleagă starea în care se află. El este trimis într-o stare foarte joasă, chiar umilitoare. Descoperă că este o creatură de care pare să nu existe deloc nevoie, iar o astfel de condiție nu este nicidecum onorabilă; nu are nici cauză, nici scop.

Tocmai din acest moment, omul ar trebui să-și folosească libertatea de alegere. Adică, trebuie totuși să găsească putere în mediu, deoarece fără mediu suntem ca animalele. Dacă nu ar fi mediul, aș trăi cu soția mea în pădure, aș avea copii, aș obține hrană pentru ei și pentru mine, ca toate animalele și fiarele.

Dar spre deosebire de animale și fiare, dorința mea de a primi continuă să crească, în timp ce a lor nu crește. Se spune: „Un vițel de o zi se numește deja bou”. Un vițel nou-născut știe deja să meargă; într-o zi sau două el se ridică și merge, știe deja tot ce are nevoie și nu se va răni și nu-şi va provoca nicio durere niciodată. Vițelul este încă mic ca mărime, dar mintea lui este aceeași cu cea a unei vaci adulte.

Cu o ființă umană totul este diferit. Dorința de a primi crește constant și ea se ridică deasupra nivelului animalic. Nu se poate face nimic în privința acestei dorințe.

Prin urmare, apar metode care susțin că omul trebuie să suprime dorința din interiorul său, să devină ca un animal și atunci nu va mai simți nicio suferință, să trăiască precum un animal.

Mâncare? Vei obține întotdeauna puțină hrană. Adăpost? Ai nevoie de un colț, de o colibă ​​- nicio problemă, vei găsi întotdeauna un loc unde să dormi. Familie? Vei găsi o soție potrivită, vei avea copii – totul va fi bine. Dacă nu ceri mult, cobori la un nivel foarte scăzut. Ți se spune că dieta este bună, că și respirația mai puțină este bună. În general, redu-ți nevoile și vei deveni drept.

Acționând astfel, începi să te simți bine. Cobori la nivelul animalic, te limitezi strict la ceea ce este necesar pentru viață și nu ai probleme. Un animal are mult mai puține probleme decât o ființă umană. Spunem „viață de câine”. Dar este o viață de câine pentru o ființă umană, nu pentru un câine. Există însă o altă metodă: să nu înduri privațiunile, ci dimpotrivă, să înveți cum să folosești dorința de a primi. Atunci trebuie să o accepți pe deplin și complet, nu să o suprimi, ci să înveți cum să o folosești corect. Pentru aceasta, ai nevoie de o metodă specifică, nu de metode de suprimare, care sunt incluse de obicei în învățăturile orientale sau diverse abordări religioase bazate pe suprimarea dorinței de a primi, ci de metoda Cabala.

Cabala este singura metodă care susține contrariul: nu suprima dorința de a primi, ci folosește-o cât mai mult posibil.

Este adevărat, că lumea a preferat întotdeauna să reducă dorința de a primi doar pentru a nu suferi, deoarece așa este mai convenabil, mai calm și mai ușor. Acest lucru era posibil în generațiile anterioare, când dorința de a primi nu ardea atât de intens în om. „Cel care sporește cunoașterea sporește tristețea”; acest lucru este de înțeles.

În zilele noastre, când dorința de a primi arde deja atât de puternic în om, iar în anii următori va crește și mai mult, omul nu va putea să o restricționeze și să coboare la un mod de viață natural, simplu, precum cel propus de yoga și alte metode care spun „Du-te la o mănăstire, stai liniștit și pașnic în chilia ta și mulțumește-te cu puțin”.

Trăim într-o perioadă de tranziție în care toate metodele de suprimare devin de nesuportat. Ele nu mai funcționează și atunci nu mai rămâne cu adevărat altă opțiune decât să apelezi la metoda Cabala.

Din Lecţia zilnică de Cabala 26/01/26, Rabaș – Art.29, 1986-Lișma și LoLișma

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →