Întrebare: V-aţi săturat vreodată de presiunea egoismului, atunci când oamenii vă pun întrebări? Aveţi vreo limită?

Răspuns: De îndată ce relevanța întrebărilor dispare, încetez imediat să mai răspund.

Întrebare: Să presupunem că o seară durează cinci ore. Nu puteți răspunde la întrebări timp de cinci ore încontinuu, nu-i așa? Aveţii vreo limită de resurse?

Răspuns: Nu! De obicei, întrebările se termină de la sine. Există o anumită limită a cât de mult pot fi umpluți ascultătorii și atunci nu are rost să continui.

La fel este și cu lecţiile. Lecțiile noastre se desfășoară în funcție de timp: trei părți de câte 45 de minute fiecare. Dar uneori sparg această barieră și dau, în loc de 45 de minute pentru o parte, două blocuri consecutive de 45 de minute, pentru că văd că există un gol serios care poate fi umplut.

La congresele noastre, mai întâi țin o prelegere de 40 până la 50 de minute, apoi alte 40 până la 50 de minute răspund la întrebări. După aceea, ascultătorii nu mai sunt capabili să absoarbă materialul. Chiar și atât este deja prea mult pentru ei. Cu alte cuvinte, dacă aș ține o prelegere de o oră și jumătate, nu ar absorbi-o.

Numai dacă suntem antrenați să studiem trei ore încontinuu (este posibil să studiem cinci sau șase ore, așa cum am studiat odată cu Rabaş opt sau nouă ore încontinuu, aceasta este o altă chestiune), atunci nu există probleme.

Când intri în propria ta lume și în interiorul ei îți dezvolți propriile calități și simţiri, trăiești în ea și comunici cu ea din unghiuri diferite, aceasta este o cu totul altă chestiune. Cabaliștii pot rămâne în ea fără limită: zile întregi, o viață întreagă, o eternitate.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Limita egoismului”, 12.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →