Comentariu: Există o mică pildă despre trei frați care au văzut Fericirea stând într-o groapă. Unul a venit și i-a cerut Fericirii bani și i-a primit. Un altul a cerut o soție frumoasă și a primit și el una.

Al treilea se aplecă peste groapă. „De ce ai nevoie?”, a întrebat Fericirea.

Bărbatul a întrebat: „De ce ai nevoie?”

„Frate, scoate-mă de aici”, a cerut Fericirea.

Fratele și-a întins mâna, a scos Fericirea din groapă, s-a întors și a plecat. Iar Fericirea l-a urmat.

Ce ar trebui să facă omul pentru a o face să-l urmeze? Ce a făcut el oricum?

Răspunsul meu: El nu a cerut nimic. Dimpotrivă, a făcut o faptă bună; el a oferit Fericirii un serviciu.

Întrebare: Aceasta este condiția în care Fericirea te urmează?

Răspuns: Nu știu.

Întrebare: Nu putem generaliza că nu ar trebui să cerem nimic etc.?

Răspuns: Nu.

Întrebare: Când ceri fericire, ca în această pildă, primești un segment – ​​bani sau o soție. Mai târziu, totul se poate schimba. Poți să divorțezi, să dai faliment și așa mai departe. Dar când vrei să dăruieşti celuilalt, acesta este secretul?

Răspuns: Nu-mi pot imagina cum poți oferi fericire oamenilor, cum poți transfera fericirea sau cum poți lua fericirea. Cred că nu depinde de persoană.

Întrebare: De ce depinde?

Răspuns: Cred că depinde de soartă.

Întrebare: Înseamnă că te vei comporta conform a ceea ce ți se dă? Ori oferi fericirea, ori o ceri pentru tine.

Răspuns: Da, iar principalul lucru este să fii de acord cu asta.

Întrebare: Aceasta este cererea principală?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci, mă pot schimba?

Răspuns: Practic, nu mă pot schimba. Poate că Creatorul poate face asta uneori, la cererea noastră serioasă. Dar personal nu pot schimba nimic.

Întrebare: Dar pot ajunge într-o stare în care să nu mă plac așa cum sunt? Nu spun „ură”, ci nu-mi place de mine când cer fericire doar pentru mine. Pot să ajung în această stare?

Răspuns: Nu este ușor să ajungi la asta, dar este posibil.

Întrebare: Poate fi acesta punctul de plecare când cer să mi se dea ocazia de a oferi cumva fericire?

Răspuns: Pentru ce? Ai de gând să oferi oamenilor fericire? Îți asumi o astfel de misiune?

Comentariu: Înţeleg. În loc de fericire, voi da altceva: nefericire.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Întrebarea dvs.: „Pentru ce?” Dacă răspund egoist: „Pentru ca fericirea să vină la mine, înțeleg că trebuie să o dau.” Este posibilă o astfel de formulă?

Răspuns: Nu, oricum este egoistă.

Întrebare: Se mai numește „Dă-mi fericire”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Se dovedeşte astfel a fi o fundătură. Cum poate o persoană să iasă din asta?

Răspuns: Nu există nicio cale. Așa cum prevede și decide Creatorul, aşa va fi.

Întrebare: Este necesar să cauți fericirea până la urmă, sau nu? Sau este tot în mâinile Creatorului?

Răspuns: Nu cred că fericirea poate fi găsită. Trebuie să faci fericirea. Adică trebuie să te pui într-o stare în care știi exact cum să o forţezi să se dezvăluie. Atunci o vei vedea.

Întrebare: Atunci o întrebare foarte importantă este: ce vreţi să spuneţi prin cuvântul „fericire”?

Răspuns: Prin fericire, mă refer la sentimentul unei persoane că viața lui a fost un succes. A fost un succes.

Întrebare: Are omul acest sentiment spre sfârșitul vieții sau are acest sentiment în timpul vieții: „Trăiesc viața corectă, viața mea a fost un succes”?

Răspuns: Nu, cred că este deja mai aproape de final.

Întrebare: Și în timpul vieții, omul lucrează tot timpul? Se dovedește că viața noastră, în opinia dumneavoastră, este o muncă constantă?

Răspuns: Da. Este atunci când o persoană caută modalități de a-și reconstrui viața din nou și din nou, astfel încât să aducă fericirea pe care și-o imaginează, să spunem să facă oamenii fericiți, să facă fericiți rudele, tot ceea ce își poate imagina.

Întrebare: Dar acum încă direcționați vectorul „de la mine” – la a-i face pe alții fericiți. Găsesc eu în acest fel sensul vieții pentru mine? Prin asta ajung la concluzia că sunt fericit în acest caz?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este aceasta muncă constantă?

Răspuns: Este o muncă constantă și nu se poate opri. O persoană ar trebui să înțeleagă clar cum să facă acest lucru.

Comentariu: Dar pe parcurs ar trebui să fie dezamăgit, să se ridice din nou, și așa mai departe, și așa mai departe.

Răspunsul meu: Nu știu dacă ar trebui să fie dezamăgit. Ar trebui doar să-și imagineze calea. Și apoi „Drumul se predă celui care îl parcurge”.

Comentariu: Adică dacă fericirea te urmărește, nu înseamnă că ești fericit; trebuie să muncești tot timpul pentru a-i face pe ceilalți fericiți. Și acest lucru nu este ușor, așa cum înțelegem noi.

Răspunsul meu: Nu contează că nu este ușor. Ce este ușor în viață? Nimic nu este ușor.

Întrebare: Dar aceasta este calea? Tocmai aceasta este calea?

Răspuns: Da.

Întrebare: Când spuneţi „calea luminii” și „calea întunericului”, ce vreţi să spuneţi prin asta?

Răspuns: Calea luminii este atunci când aduci lumină oamenilor. Și calea întunericului este atunci când nu poți face asta.

Întrebare: Nu pot s-o fac, sau nu o voi face?

Răspuns: Cred că nu poţi şi nu vrei este acelaşi lucru.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 14.12.23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment →