Olga scrie:

M-a surprins afirmația dvs. că nimic nu aparține unei persoane. Aţi mai spus că dacă o persoană are două dorințe, pe de o parte el crede că întreaga lume aparține Creatorului, dar pe de altă parte ceva aparține și unei persoane, atunci aceasta este o problemă.

Pe de o parte înțeleg că dacă ar fi așa, atunci nu ar exista aceste războaie groaznice – nimic nu-mi aparține și atât. Dar este adevărat că nimic nu aparține unei persoane?

Răspuns: Da, nimic nu aparține unei persoane. Ce poate să-i aparțină?

Comentariu: Apoi ea scrie: „Dar totuși, viața mea, familia mea, apartamentul meu și așa mai departe sunt ale mele!”

Răspunsul meu: Acestea sunt ale tale. Pentru doar câțiva ani și atât. Vei părăsi toate acestea, așa cum ei, familia ta le va părăsi la timpul lor. Nimic nu aparține unei persoane. A venit, a vizitat și a plecat.

Întrebare: Aţi spus că dacă o persoană are două dorințe, atunci aceasta este o problemă. Pe de o parte, el crede că întreaga lume aparține Creatorului. El chiar crede asta, până la urmă. Dar pe de altă parte, ceva aparține unei persoane. Este această ciudăţenie o mare problemă?

Răspuns: Da.

Comentariu: Asta înseamnă că totul aparține Creatorului, aceasta este formula ta de care te ții.

Răspunsul meu: Sau invers, nimic nu aparține unei persoane.

Comentariu: Fie totul aparține Creatorului, fie nimic nu aparține unei persoane.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Atunci întrebarea este: cui îi aparține totul?

Răspuns: Care este diferența?

Întrebare: Nu există nicio diferență? Înseamnă că pot trăi cu această formulă: nimic nu-mi aparține?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Atunci nu ar exista deloc războaie sau granițe?

Răspuns: Ce pot să spun despre asta? Nu ar fi războaie… De parcă oamenii trăiesc după această formulă. Fiecare vrea să trăiască de dragul lui, pentru sine și pentru ca toți ceilalți să-l asculte.

Întrebare: Apoi există această întrebare și ea o pune: „Atunci de ce ni se dă sentimentul că ceva ne aparține?”

Răspuns: Ca să lupți cu el, să îl corectezi, să tai tot ce crezi că este al tău și să-l dai Creatorului!

Întrebare: Deci, vreţi să spuneţi aici că există o gazdă pentru toate?

Răspuns: Desigur, există o gazdă. El a fost, este și va fi.

Întrebare: Spuneţi-mi cum să ajung în această stare că nu totul este al meu?

Răspuns: În general, este foarte bine și foarte simplu. Trebuie doar să te acordezi la asta. Apoi, de dimineață până seara, de seară până dimineață, o persoană trăiește de parcă toate acestea nu ar fi ale ei.

Întrebare: În principiu, acesta este sentimentul cabaliştilor care au scris acest citat?

Răspuns: Acesta este sentimentul lor; ei trăiesc și trăiau așa. Ce este greșit sau greu la asta? Nimic.

Întrebare: Adică, în principiu, dacă ajungi în această stare, apare ușurarea ființei?

Răspuns: Nu! Nu aș spune că aceasta este ușurare. Ca și cum ar face asta din cauza uşurării! Nu.

Intrebare: Ei nu recomandă asta pentru ca iti va face viata mai usoara?

Răspuns: Nu, desigur că nu! Acestea nu sunt condițiile; acestea nu sunt deloc motivele. Acestea sunt motivele pentru care o persoană se schimbă pentru a ajunge la această stare.

Întrebare: Ce ar trebui să dispară în mine? Ce ar trebui să omor, să zdrobesc sau să răsturn în mine?

Răspuns: Egoismul. Că nu există nimic al tău în tine, inclus în tine.

Întrebare: Acesta este egoismul meu care spune: „Totul este al meu”? Este aceasta la baza tuturor necazurilor, în general? Că „Totul este al meu” este egoism.

Răspuns: Da.

Întrebare: Este natura noastră – egoismul. Când spun „totul este al meu”, este natura noastră?

Răspuns: Da.

Întrebare: De ce să complici atât de mult munca?! În această măsură?!

Răspuns: Pentru ca, de la acest punct încolo, să lucrezi pe tine însuți și să înțelegi că nici tu nu îți aparții în niciun fel. Când ajungi la asta, treci calm și ușor granița dintre viață și moarte.

Întrebare: Vreţi să spuneţi că moartea este rezultatul a ceva care îmi aparține?

Răspuns: Desigur. Viața îți aparține.

Comentariu: Viața mea îmi aparține.

Răspunsul meu: Da. Ți-o iau. Aceasta se numește moarte.

Comentariu: Și dacă viața mea nu-mi aparține, atunci nu există nici moarte.

Răspunsul meu: Nu există moarte.

Întrebare: Am ajuns dvs. și cu mine la formula nemuririi?

Răspuns: Da. Până acum. Există și mai departe, dar cel puțin asta este acum.

Întrebare: Vreau să rezum. Credeţi că este posibil ca o persoană să ajungă în această stare în care nimic nu-mi aparține?

Răspuns: Este în puterea persoanei să ajungă într-o stare în care nimic nu îi aparține și nici ea nu îşi aparține.

Întrebare: Această adăugare „Nu îmi aparțin”, de ce o adaugaţi în mod obositor?

Răspuns: Pentru că acesta este cel mai important lucru.

Întrebare: Nu îmi aparțin?

Răspuns: Nu.

Întrebare: Aparțin cuiva?

Răspuns: Forței superioare.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 30/10/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment →