Întrebare: Dintr-o scrisoare. „Iată câteva versuri dintr-un cântec popular boșiman:

“Felul în care murim”
cântec din Boşimania sudică

Ziua în care vom muri

coboară vântul

să şteargă

urmele paşilor noştri.

Vântul naşte praful

ca să acoperie

urmele pe care le-am lăsat

în timp ce păşeam.

Căci altfel

totul ar părea

de parcă încă

am fi în viaţă.

Prin urmare vântul

este cel care vine

să împrăştie

      urmele paşilor noştri.

„De ce civilizația europeană își dorește atât de mult să lase în urmă un fel de urmă fizică: lucruri, orașe, opere de artă și cărți? De ce este important să fim amintiți? De ce ne este atât de frică să dispărem fără urmă? Dar oamenii care trăiesc în armonie cu natura nu se tem. Dimpotrivă, ei spun: „Urmele paşilor noştri ar trebui să dispară”.

„De ce se întâmplă așa? Ne dorim foarte mult să părăsim monumentele noastre.”

Răspuns: Egoism! Este egoismul nostru! Ne obligă să avem grijă de noi, cei nemuritori.

Întrebare: Nu murim după moarte?

Răspuns: Da. Dacă aș putea ridica un asemenea monument, o coloană, care ar rămâne pentru totdeauna, nu mi-ar fi frică să mor. Adică eu continui să trăiesc prin asta. Toată lumea o va vedea și o va cunoaşte și nu o va putea distruge chiar dacă ar vrea. Monumentul se va vizita astfel încât va fi etern. Iar pe el, pe piedestal, eu voi sta cu mândrie!

Întrebare: Nici măcar nu credem că noi vom fi acolo, ci un monument va fi acolo? Vreau să fiu acolo, nu?

Răspuns: Da, înseamnă că voi fi acolo. Pentru o persoană, acesta este totul!

Ce altceva, corpul meu? Mi-e clar ce se va întâmpla cu el. Cu toate acestea, să fiu înfățișat aşa în piatră, veșnic, respectat și înțelept, aceasta este orice altceva numai simplu nu.

Întrebare: Înseamnă că egoismul este indestructibil? Atât înainte de moarte, cât și după moarte. Este ceva de neimaginat?

Răspuns: Egoismul este mai presus decât moartea, este o forță a naturii. Este împotriva Creatorului. Există forța Creatorului și egoismul care este împotriva Lui.

Întrebare: Deci ce șansă avem să devenim astfel de „boșimani”?

Răspuns: Ne modificăm egoismul, îl schimbăm.

Întrebare: De la ce, la ce? Din acest etern unu?

Răspuns: Da, îi dăm eternitate. Vrei eternitate? Fii invitatul meu. Vrei perfectiune? Nici o problema. Faimă? Orice vrei. Dar pentru a face asta, trebuie să te schimbi.

Întrebare: În ce ar trebui să mă transform?

Răspuns: De la respingerea celuilalt la iubirea de ceilalți. Este acest proces prin care o persoană trebuie să treacă. Mai mult, el de unul singur trebuie să îl înțeleagă, să îl parcurgă și să îl termine.

Comentariu: Dar există scântei ale acestei înțelegeri în momentul în care o persoană moare. Ea înțelege că „nu voi lua asta cu mine”. Există multe povești diferite despre asta.

Răspunsul meu: Totul este literatură. La urma urmei, o persoană rămâne cu ideea că acțiunile mele vor rămâne după mine. În schimb, trebuie să ajungă la ideea că nimic nu este important pentru mine, doar să las totul în seama altora.

Comentariu: Deci, plec ca totul să rămână pentru alții? Nu mai am nevoie de nimic. Fără monumente, nimic.

Răspunsul meu: Nimic.

Comentariu: A existat un astfel de film, se numea All Remains to People.

Răspunsul meu: Am vrut să spun și eu asta.

Comentariu: A fost un film socialist, comunist. Îmi amintesc chiar că Cherkasov juca acolo.

Răspunsul meu: Da, Cherkasov. El caută un om nobil. De fapt în mod ideal persoana ar trebui să moară așa.

Comentariu: După cum știm, acest lucru nu a dispărut împreună cu ideile comuniste.

Răspunsul meu: Este clar că nu va dispărea pentru că egoiştii au fost în fruntea acestor idei.

Întrebare: Și dacă i-am pune un sens cabalist, cum ar arăta?

Răspuns: Ar arăta precum Cabala.

Întrebare: Ce fac cu acest egoist din mine?

Răspuns: Îl transform într-un altruist.

Întrebare: De ce acolo nu a funcționat, dar va funcționa aici?

Răspuns: În primul rând, am devenit deja dezamăgiți de toate „ismele” anterioare și de alte teorii. Asta este în primul rând. În al doilea rând, înțelegem că altfel nu vom mai putea exista.

Trebuie să înțelegem că doar în conexiunea corectă dintre noi, care va deveni legea de bază a societății, se află viitorul nostru.

Întrebare: Unde este Forța superioară despre care vorbiți tot timpul?

Răspuns: Este în faptul că O creăm noi înșine încercând să ne conectăm. Dacă nu este acolo această Forță superioară, atunci nu am reușit conexiunea.

Întrebare: Deci am eșuat și trebuie să încercăm din nou și din nou?

Răspuns: Absolut!

Întrebare: Pânâ când?

Răspuns: Până reușiţi!

Întrebare: Cum vom înțelege că am reușit?

Răspuns: Când vezi că această conexiune funcționează între tine și ceilalți.

Întrebare: Cum funcționează atunci?

Răspuns: Te vei uita la ceilalți și vei vedea că toată lumea își dorește fericire unul altuia. Cred că mai avem nevoie de mult timp pentru a ajunge la asta.

Întrebare: Dar mergem spre asta?

Răspuns: Acest lucru nu depinde de noi.

Întrebare: Deci, se va întâmpla asta într-un fel sau altul?

Răspuns: Asta se va întâmpla, asta nu depinde de noi, dar va trebui să vedem asta.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 6/29/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →