La Ştiri (NBC News): „În realizarea filmullui Oppenheimer, scriitorul și regizorul Christopher Nolan a spus că a devenit evident că dilemele morale create de inteligența artificială le oglindesc pe cele cu care se confruntă Robert Oppenheimer, a cărui poveste despre dezvoltarea bombei atomice este spusă în film… .

„Pe măsură ce Oppenheimer a dezvoltat arma la începutul anilor 1940, fizicianul teoretician s-a confruntat cu reacții și incertitudini din partea armatei și a Congresului SUA, în acelaşi fel în care industria tehnologică se confruntă astăzi în cursa de a face inteligența artificială mai puternică”, a spus Nolan într-un interviu recent… .

„‘Când vorbesc cu cercetătorii de frunte în domeniul IA chiar acum, de exemplu, ei se referă literalmente la asta drept momentul lor Oppenheimer’, a spus Nolan. „Se uită la povestea lui pentru a spune „OK, care sunt responsabilitățile oamenilor de știință care dezvoltă noi tehnologii care ar putea avea consecințe nedorite?””

Întrebare: Vă rugăm să explicați de ce intenţiile noastre nu se potrivesc niciodată cu rezultatele?

Răspuns: Pentru că ne considerăm buni și nu reușim să înțelegem că natura noastră este în mod inerent rea!

Credem că putem media între noi, că putem fi la mijloc între calitățile rele și cele bune și așa mai departe. Cu alte cuvinte, credem că, în principiu nu suntem oameni răi. Dar în realitate desigur, nu există nimeni mai răi și mai proşti decât noi.

Vrem să obținem energie ieftină, creăm o bombă; vrem să dezvoltăm medicina, creăm arme chimice și așa se întâmplă totul.

Întrebare: Am o întrebare: Unde și când are loc punctul de cotitură? În ce moment?

Răspuns: Este atunci când o persoană descoperă că rezultatul acțiunilor sale va fi distrugerea viitorului frumos pe care și-l construia pentru sine. Dar deja e prea târziu.

Întrebare: Și în ce moment se întâmplă asta? Când vede brusc o bombă explodând în New Mexico?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și cu o secundă înainte de asta, el nu a simțit asta?

Răspuns: Nu a putut.

Întrebare: Nici măcar nu a putut? Înseamnă că i se arată brusc în realitate ce a făcut?

Răspuns: Da, nu s-a putut face nimic.

Întrebare: În general, este păcat, păcat și pentru Oppenheimer să fiu sincer.

Răspuns: Cu siguranță! Un număr mare de oameni descoperă sfârșitul impulsurilor, planurilor lor bune și așa mai departe.

Întrebare: Dacă știm asta, putem să o întoarcem?

Răspuns: Nu, nu simțim. Vom mai fi înșelați de încă o mie de ori!

Întrebare: Chiar dacă o persoană aude și spune: „Oh, ce dreptate are!”, tot va merge…

Răspuns: Da, nu simțim asta. Trebuie să fie în credință mai presus de rațiune! Acest lucru ar trebui să fie doar din perspectiva vederilor cabaliste asupra naturii umane.

Întrebare: Înseamnă că fără cunoașterea naturii umane, pur și simplu prin decizia mea: „Voi face asta, cu bunăvoință”, nu va funcționa?

Răspuns: Nu. Înțelegi singur că nu așa funcționează.

Întrebare: Care sunt acțiunile atunci? Cum putem ajusta puțin lumea, astfel încât intențiile noastre să coincidă măcar puțin?

Răspuns: Interzicere! Doar interziceți tuturor.

Întrebare: Deci acum tratați lumea ca pe niște copii?

Răspuns: Chiar mai rău decât pe copiii. Copiii nu au astfel de capacități.

Întrebare: Este clar. Aici mâna este în foc și este necesar să loveşti mâna?

Răspuns: Da.

Întrebare: Pur și simplu pentru a-i interzice?

Răspuns: Cum altfel s-ar putea face asta?

Comentariu: Interziceți dezvoltarea inteligenței artificiale pentru că va dăuna.

Răspunsul meu: Este oribilă! Este mai rea decât o bombă atomică.

Comentariu: Nici măcar nu știu cum să continui.

Răspunsul meu: Și nu mai este nimic de continuat. Este mai bine să o interziceți și atât. „Strânge toate cărțile și arde-le.”

Întrebare: Bine, interzisă. În această perioadă, de la interdicție, poate o mică permisiune și încă o mică permisiune, ce ar trebui să se întâmple?

Răspuns: În această perioadă, suntem obligați să educăm oamenii în credință mai presus de rațiune.

Întrebare: Nimeni nu va înțelege această expresie „credință mai presus de rațiune”.

Răspuns: Nu contează. Dar există o astfel de condiție încât dacă vrei să te dezvolți exact într-un mod bun, fără a provoca niciun rău nimănui, trebuie să mergi înainte și să dezvălui natura cu credinţă mai presus de raţiune.

Această expresie „credință deasupra rațiunii” este piatra de temelie principală, decisivă aici!

Dacă înțelegem cum să tratăm natura și pe noi înșine corect, cu credință, mai presus de rațiune, atunci vom face totul numai bine pentru noi înșine, pentru ceilalți și pentru natură.

Întrebare: Nici măcar nu vreţi să explicaţi? Vreţi ca această frază să fie imprimată unei persoane și atât. Și atunci ne dăm seama?

Răspuns: Da. Oricum, este greu de perceput. Unei personae îi ia ani și ani și ani.

Întrebare: Știu că profesorul dvs. a tot repetat: „Credința mai presus de rațiune. Credința mai presus de rațiune.” Chiar și printre marii înțelepți este relevantă această expresie?

Răspuns: Desigur! În fața noastră a tuturor nu există altă sarcină decât să urcăm această treaptă, a credinței mai presus de rațiune.

Comentariu: Să presupunem că există cunoștințe că o persoană poate face bine oamenilor, cunoștințe pe care eu le voi putea obţine, iar dvs. spuneţi: „Totul este necesar…”

Răspunsul meu: A nu folosi.

Întrebare: Și în ce putem crede?

Răspuns: În primul rând, stăpânirea foarte amănunțită și adecvată a metodei de obținere a credinței mai presus de rațiune, iar după aceea, déjà puteţi dezvolta jucăriile voastre, ale lui Oppenheimer și tot felul de alţii.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 31/7/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →