Întrebare: Există o vorbă înțeleaptă despre diferența dintre placere și iubire. Când îți place o floare, o culegi. Dacă iubeşti o floare, o uzi zilnic.

Ce înseamnă a iubi, a uda o floare?

Răspuns: Este foarte simplu, să înțelegi de ce are nevoie persoana iubită și să îi oferi lui sau ei, să o umpleți, să o „uzi”.

Întrebare: Deci trebuie mai întâi să aflu de ce are nevoie această persoană și să i-l ofer? Aceasta se numește iubire?

Răspuns: Aceasta se numește într-adevăr iubire.

Întrebare: Deci, când văd o floare ofilită de exemplu, îmi este mai ușor să o ud, să văd că începe să-și ridice capul și dintr-o dată prinde viață. Și când iubirea se ofilește complet și floarea moare, atunci ne pierdem speranța, sau o mai udăm?

Răspuns: Ce mai rămâne de udat?

Comentariu: Lasă asta… Caut o altă floare. Sau ar trebui să o ud în continuare?

Răspunsul meu: Cred că ar trebui să o uzi în continuare.

Comentariu: Adică această speranță ar trebui să fie.

Răspunsul meu: O poți reînvia cu sentimentele tale și dându-i apă.

Comentariu: Vorbim despre iubire, despre care se crede că nu există. Cu toate acestea, simți că nu există iubire acolo. Spuneţi că o putem reînvia.

Răspunsul meu: Da, absolut nimic nu dispare.

Întrebare: Mai este ceva în viață acolo? Este atât de dincolo de rațiune până la urmă! Cum putem crede?

Răspuns: Este dincolo de rațiune, dar o putem vedea și în natură.

Întrebare: Ca atunci când ceva răsare dintr-o dată dintr-un pământ complet steril?

Răspuns: Da. Putem depăși chiar și starea de moarte.

Întrebare: Putem depăși o stare moarte, ofilire?

Răspuns: Din orice stare, la nivel vegetal, la nivel animal și uman.

Întrebare: Cum mă pot convinge de asta? Acesta este cel mai important lucru.

Răspuns: Totul depinde numai de extinderea sentimentelor tale interioare. Dacă vrei, chiar și mumia faraonului va prinde viață. Să spunem că a fost îngropat în urmă cu două sau trei mii de ani, iar atitudinea ta față de el se reorientează astfel încât el începe să prindă viață.

Întrebare: Când spuneţi „la viață”, ce vreţi să spuneţi?

Răspuns: Să trăim la nivelul nostru.

Întrebare: Adică, toate forțele vitale se vor întoarce în el? Asta nu este ficțiune?

Răspuns: Nu va fi ficțiune.

Comentariu: Dar în starea noastră actuală, felul în care înțelegem lucrurile acum, aceasta este doar fantezie pură.

Răspuns: Desigur. Aceasta este descompunerea în elemente naturale.

Întrebare: Putem să le punem înapoi împreună prin eforturile noastre?

Răspuns: Le putem aduce înapoi împreună; o putem face.

Întrebare: De unde pot obține răbdarea de a lucra în acest fel?

Răspuns: Nimeni nu are răbdare. Dar există o înțelegere a procesului despre care vorbiți. Să spunem că iubirea a murit în tine acum. Si apoi, ce?

Întrebare: De unde să obții răbdarea așa cum spuneți, să învii chiar morții?

Răspuns: Să spunem că ți-ai dat seama că poți să-l reînvii cu eforturile tale în să spunem, cincizeci de ani.

Întrebare: Trebuie să investesc cincizeci de ani în asta?

Răspuns: Nu, nu te gândești să investești cincizeci de ani în asta. Te gândești la ceea ce reînvie. Anii devin lipsiți de importanță; deja trăiești rezultatul.

Întrebare: Asta este frumos! Acesta este modul de a trăi?

Răspuns: Da.

Întrebare: Atunci toate eforturile mele contează mai puțin, tot ce investesc în asta se estompează în fața acestui scop, a acestei renașteri. Și apoi o voi reînvia?

Răspuns: Da, desigur. Spiritul tău va pătrunde în această stare moartă și va încolți.

Întrebare: Când pot să renunț, să ridic mâinile pentru că nu reușesc să-l reînviu? Există aşa ceva?

Răspuns: Aceasta este slăbiciune.

Întrebare: Este într-adevăr o slăbiciune? Și ajunge la persoană tot timpul? Cum lucrez cu ea?

Răspuns: Am avut odată un vecin în apartamentul alăturat al cărui fiu mic era bolnav de inflamație a creierului. Îmi amintesc cum, pe la două sau trei dimineața, când mergeam la lecție, mi-a bătut la ușă și mi-a adus acest copil, un pacheţel mic, mi l-a predat și a spus fără speranță: „Ia-l”. Asta a fost. Acesta este genul de stare la care nu putem ajunge. Luptă-te!

Întrebare: Deci, nu predare, nici cu ceea ce văd, nici cu ceea ce aud? Asta e tot?

Răspuns: Mergi mai departe!

Întrebare: Aceasta este ceea ce numim a ajunge la rugăciune adevărată?

Răspuns: Da.

Comentariu: Nu este ușor!

Răspuns: Dar în povestea mea, era deja prea târziu. Copilul era deja… cadavrul încă reacționa cumva, dar totul în interior era deja aproape mort.

Întrebare: Și totuși, spuneţi că nu putem renunța? Nu ar trebui să se întâmple asta niciodată?

Răspuns: Niciodată.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 27/11/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →