„Și apoi să te rogi” înseamnă că fiecare ar trebui să se examineze și să vadă cât de mult efort dă societății. Apoi, când vede că nu are putere să facă ceva pentru societate, există loc de rugăciune către Creator pentru a-l ajuta și a-i da putere și dorință de a se angaja în iubirea față de alții (Rabaş, Articolul 17, Partea a doua, „Agenda Adunării”).

Întrebare: În articolul „Agenda adunării”, Rabaş scrie că, după ce o persoană s-a verificat, își dă seama că nu are putere și se întoarce la Creator, trebuie să creadă că rugăciunea sa a fost acceptată.

Ce înseamnă asta? Oare nu primești un răspuns evident, ci trebuie să crezi că rugăciunea ta este acceptată?

Răspuns: Nimeni nu primește un răspuns explicit de sus. Doar că atunci când depunem mult efort să ne apropiem unul de celălalt și să ne agățăm unul de celălalt, toți împreună în acest cerc de prieteni încercând să realizăm un fel de efort comun, începem să înțelegem cât de important este pentru noi, cât de necesar este, și în general, cât de real este.

Întrebare: Ni se pare că ne adresăm Creatorului, dar nu primim un răspuns. Adică prietenii nu devin importanți în ochii noştri. Este diferit de modul în care funcționează când ceea ce ceri este ceea ce primești?

Răspuns: Nu, ei devin importanţi. Nu există așa ceva de genul „a cerut și a primit”. Treptat, prietenii devin mai apropiați și încep să simtă că există cu adevărat o conexiune între ei. Și apoi o pot testa în simțirile lor.

Din KabTV „Cabala practică”, 4/4/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →