Viață după granița nașterii și a morții, partea 1

Întrebare: Cum gestionăm pierderea unei persoane dragi? Este imposibil de acceptat că persoana respectivă era aici și acum nu mai este. Mintea nu este de acord cu faptul că viața este temporară. Moartea ni se pare ireală.

Răspuns: Oare nu ne indică această atitudine faptul că percepția noastră este limitată, că suntem naivi, imaturi și ne lipsește înțelegerea condiției noastre? Nu suntem capabili să înțelegem viață și moartea.

Aparent, suntem capabili să înțelegem un mic fragment al vieții noastre, precum copiii mici și nu știm de fapt ce se întâmplă cu adevărat. O întâlnire cu moartea ne bagă în șoc, când cineva trăia și deodată dispare brusc. Ne uităm la corpul fără viață și suntem uimiți că nu mai este o persoană vie, un prieten sau o rudă. Era o persoană și acum nu mai este. Cum este posibil?

Persoană aceea trăia în mine, era imprimata în calitățile, dorințele, sentimentele și memoria mea. Și brusc a dispărut. Cum este posibil ca acea persoană să înceteze să existe? Mintea noastră nu poate înțelege. Iar problemă este realitatea însăși, pentru că nimic nu este etern în lumea această. Problema este percepția noastră limitată care este capabilă să vadă doar pragul morții.

De ce este viața aranjată în felul acesta? De ce este o persoană într-un corp limitat care ocupă un mic volum al realității? Atașăm mare importantă acestui corp, mult mai mare și mai semnificativă decât este necesar să acordăm unui corp situat la nivelul animal.

Suntem obișnuiți cu timpul limitat al existenței noastre și trăim foarte puțin bine în el. Și asta nu din cauza că suntem deprimați de această cunoaștere. Ci pentru că trăim în el și nu ne putem vedea după viață această, suntem împăcați cu înțelegerea morții noastre și ne consolăm cu ridicarea acestor întrebări, convingându-ne că aceasta este viață.

Umanitatea a inventat religiile și convingerilor care ne povestesc despre viața de apoi. Oamenii cred în ele, din lipsă alegerii pentru că încă sunt o compensare a vieții efemere care se oprește brusc.

Vom fi noi capabili să vedem realitatea la un nivel mai înalt, să stopăm înțelegerea precum animalele care înțelege totul doar prin simțurile corporale: văz, auz, gust, miros și tactil? Vom dezvoltă noi o percepție nouă, în afară corpului material, în afară nivelului animal?

Înțelepciunea Cabalei explică toate acestea, de aceea se numește “știința percepției” deoarece “Cabala” înseamnă “recepție”.

Cabala ne ajută să deschidem ne ochii și să vedem realitatea, larga realitate, chiar acum și aici și nu după moartea fizică a corpului.

Din emisiunea de pe Kab TV ”O viață nouă” din 05.05.2016

 

 

 

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior:

Articolul următor: