Concepția spirituală este un sentiment al modului în care dorințele, calitățile, intențiile, înțelegerea și definițiile se schimbă în mine. Întreaga lume interioară se răstoarnă.

Pentru prima dată în viața mea, simt că sunt capabil să mă deconectez de propriul meu interes și să acționez de dragul altora, adică să mă despart de „eu-ul” meu și să fac ceea ce Creatorul dorește și ceea ce este necesar pentru omenire. .

O astfel de disponibilitate într-o persoană este începutul concepției spirituale. Trec de la puterea dorinței egoiste care pictează această lume pentru mine, la dorința altruistă și mă simt în lumea Creatorului, în puterea grupului. Și aceasta nu este o înrobire forțată, ci dorința mea de a mă preda pentru a mă elibera de cătușele egoismului meu.

Nu sunt încă în stare să execut o acțiune de dăruire vecinului meu, dar deja simt că o astfel de posibilitate există cu adevărat. Adică, ies de sub puterea egoismului spre puterea Creatorului.

Mă mișc sub puterea dăruirii, parcă dintr-o cameră în alta. Prima cameră a fost guvernată de egoism, pe care Creatorul l-a numit să mă controleze. Eram sclavul egoismului, obligat să-i îndeplinesc toate cerințele.

Și acum, mă mut într-o altă cameră în care domnește dorința de dăruire și simt această tranziție. Și aceasta se numește o concepție spirituală. Treptat, în locul egoismului, dorința de dăruire intră în mine și îmi schimbă gândurile, dorințele, intențiile și acțiunile.

Uneori, această dorință de daruire dispare și apoi revine. Și vreau să o trag cu forța spre mine pentru a nu mă părăsi. Și uneori încep să mă joc cu ea, cântărind care va depăși, dorința de a ma bucura sau dorința de a dărui și studiez această tranziție de la o putere la alta.

Astfel, încep să intru din ce în ce mai profund în starea embrionului spiritual. Acest lucru continuă timp de nouă luni de sarcină până când o persoană se naște în lumea spirituală.

Din prima parte a Leției zilnice de Kabbalah 11.01.2021, „Ibur (Concepție) și pregătirea până la naștere”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Distanța dintre stările dorite și cele reale conține întreaga noastră viață. Acest lucru este adevărat de spus atât despre viața corporală, cât și despre cea spirituală. Pentru orice situație există o stare reală și starea în care am dori să fim. Și diferența dintre aceste două stari se numește viața noastră.

Prin urmare, dacă vrem să realizăm adevăratele stări descrise de cabaliști, trebuie să ne imaginăm pe noi înșine într-o stare de perfecțiune, adică sub controlul deplin al Creatorului.

Această perfecțiune este singura stare care există, dar trebuie să o descoperim. Și pe drumul către această perfecțiune, va trebui să descoperim multe stări diferite: cele pe care le simțim în acest moment, precum și cele pe care dorim să le atingem.

Când ne apropiem de starea dorită, toate stările pe care le-am experimentat înainte vor părea un vis. Toate acestea nu erau reale, ci ni se păreau doar în egoismul nostru, creat de Creator. Am privit totul prin egoismul nostru: la noi înșine, la lume și, prin urmare, ne-am  perceput starea ca fiind defectuoasă.

Creatorul a aranjat această iluzie pentru  noi, dar El explică prin cabaliști că starea noastră este de fapt perfectă și nu a fost niciodată diferită pentru că este sub controlul deplin al Creatorului. Suntem pur și simplu într-un vis, într-o iluzie, în ascundere. Există ceva care ne ascunde starea perfectă și provoacă această împărțire în cea dorită și realitate.

Pe de o parte, trebuie să fii conștient de starea ta reală. La urma urmei, asta simt acum, așa cum se spune: „Un judecător are doar ceea ce văd ochii săi”. Dar, pe de altă parte, trebuie să construim o stare dorită peste această realitate – modul în care ne imaginăm  lumea sub controlul forței superioare perfecte, adică ceea ce ar trebui să fie lumea de fapt.

Prin diferența dintre aceste două stări, putem estima unde suntem față de adevăr, la ce stare față de cea finală. În acest fel ne vom  mișca în mod constant către Creator, către starea luminii superioare neschimbătoare care umple întregul univers.

Cu cât ne apropiem de mai mult de Creator, cu atât poate fi mai mare distanța dintre starea reală și starea dorită, deoarece avem o idee mai bună despre cum ar trebui să fie perfecțiunea în raport cu starea noastră actuală.

Starea noastră ni se pare din ce în ce mai egoistă, dăunătoare, rea și defectuoasă, iar starea dorită din ce în ce mai perfectă. Diferența dintre dorit și real se mareste până ce crește de la zero la plus infinit și minus infinit.

Pentru a ne imagina o stare perfectă de legătură cu Creatorul, trebuie să ne anulăm egoismul. Și trebuie să-I cerem această stare, pentru că Creatorul a creat această diferență în mod  intenționat, astfel încât atunci când  ne deznădăjduim de egoismul nostru, să începem să ne întoarcem către El și să căutăm  legătura cu El. Fără ajutorul Lui, nu putem  ieși din această stare.

Trebuie să visezi la această stare dorită, deoarece omul este in locul în care se află gândurile sale. Prin urmare, merită să ne gândim mai mult la perfecțiune, la bine, să ne dăm  seama că starea pe care o trăim acum este o înșelăciune pregătită în mod deliberat de Creator, astfel încât să ne dorim să ieșim din această lume a minciunilor, întunericului și ascunderii.

Toată munca este să depui un efort pentru a ieși din ascundere și a te apropia de lumină. Se poate părea că astfel de exerciții sunt auto-înșelăciune, deoarece simt lumea așa cum este acum. Aceasta este realitatea mea, viața mea. De ce am nevoie de fantezii?

Dar întotdeauna ne facem planuri pentru viitor și, fără astfel de planuri, nu se poate realiza nimic. Și dacă de fiecare dată când construim starea dorită peste cea reală, înseamnă că suntem ghidați de credința în înțelepți: încercăm  să ne imaginăm stările pe care le-au atins și le realizăm și pe ele.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala din 20.01.2021, „Lucrarea dintre starea dorita și cel existenta”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Aflându-se în Egipt (în egoism), oamenii trec prin „șapte ani de abundență”. Ce este această stare?

Răspuns: Încep să înțeleagă că munca împreună, ceea ce nu exista deloc înaintea Egiptului, le aduce beneficii.

Ei văd beneficiul în faptul că înțeleg mai mult, știu mai multe și obțin un succes corporal în unitatea lor. Și asta se numește „șapte ani de abundență”.

Comentariu: Chiar și astăzi știința demonstrează că atunci când oamenii interacționează, acest lucru aduce o mulțime de beneficii.

Răspunsul meu: Da. Dar aceasta cu siguranță nu este  o mișcare spre înțelegerea Creatorului.

Întrebare: Și apoi încep șapte ani de foamete. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Încep să-și dea seama că starea în care se află nu îi duce la rezultatul corect, nu le oferă o conexiune cu Creatorul, la ceea ce vor să realizeze, să dezvăluie și să înțeleagă.

Apoi încep să strige către Creator: „Ce ar trebui să facem? La urma urmei, aceasta este dorința noastră. La urma urmei, suntem fiii lui Iacov. Vrem să-l descoperim pe Creator, să-L înțelegem. Pentru aceasta existăm. Și brusc vedem că totul ne este dat în egoism, dar nimic nu este dat în proprietățile Creatorului. În niciun caz nu simțim că ne apropiem de El ”.

Această stare, înțeleasă de ei, se numește „Pithom și Ramses”.

Întrebare: De ce se întâmplă acest lucru timp de șapte ani? De unde vine numărul șapte?

Răspuns: Sufletul este format din zece Sefirot, zece părți: trei părți ale capului (Keter, Hochma și Bina) și șapte părți inferioare, în care părțile capului sunt reflectate, adică le umple, acționează în ele.

Prin urmare, cele șapte Sefirot inferioare (Hesed, Gevura, Tifferet, Netzach, Hod și Yesod) primesc de la capul sufletului. Și așa continuă: șapte ani de abundență înainte de a-și da seama de lipsa de valoare, de goliciune și de impasul căii, și apoi șapte ani de foamete. Abundență în egoism, foamete în dorința de a ieși din el.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” 15.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Există un anumit paradox în procesul de avansare spirituală. Suntem obișnuiți cu faptul că, pe măsură ce creștem mai mult, cu atât înțelegem mai mult viața și conexiunile din societate, familie, țară și lume. Pe măsură ce îmbătrânim, înțelegem mai bine ce se întâmplă, pentru că ajungem să știm deja ce se află în fața noastră în această lume.

Dar în lumea spirituală nu este așa. Cu cât avansăm mai departe, la fiecare pas ulterior, dezvăluim tot mai multe ascunderi și numai atunci, în consecință, există revelare. Mai întâi trebuie să detectăm întreaga ascundere, punând măsura necesară a efortului și apoi începem să atingem acest nou grad.

În viața noastră de zi cu zi, o persoană obișnuită este diferită de un om de știință, care pe măsură ce avansează mai departe în munca sa științifică, cu cât cercetările sale devin mai dificile, cu atât sunt mai mari obstacolele pe care trebuie să le depășească. Dar este imposibil altfel, deoarece el face noi descoperiri de fiecare dată. În timp ce, o persoană obișnuită nu descoperă nimic nou, ci doar se familiarizează cu ceea ce au descoperit alții.

Prin urmare, trebuie să înțelegem că vom întâlni întotdeauna obstacole pe calea spirituală, pe care trebuie să le depășim prin credință deasupra rațiunii, prin conexiunea noastră, de fiecare dată cu efort, și să trecem la un nou nivel.

Toate obstacolele sunt o revelare a dorinței mai puternice de a primi, o altă etapă a egoismului. Ni se pare că suntem aruncați din spiritualitate și vedem o nouă etapă a dorinței necorectate în fața noastră ca o barieră, un zid, pe parcurs. Nu putem vedea ce se află în spatele acestui zid și nu putem merge decât prin credință deasupra rațiunii.

Vrem să ne înarmăm cu puterea credinței, dăruirea, fără nicio dovadă sau confirmare și căutăm modalități de a depăși această barieră egoistă – dorința noastră de a ne bucura – prin credință mai presus de rațiune, astfel încât dăruirea să devină mai mare decât primirea. Trebuie să ridic măreția Creatorului mai presus de toate comorile acestei lumi, iar acest lucru este posibil doar prin importanța grupului.

Drept urmare, aflăm că nici eu, nici grupul nu putem reuși și rămâne doar rugăciunea, o cerere de ajutor către Creator. Rugăciunea ne ajută să facem ultimul pas, care ne va duce către cealaltă parte a barierei.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala – 1/22/21, „Spargerea barierelor către spiritualitate”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Astăzi, în multe țări europene, în viața lor de zi cu zi oamenii sunt obligați să își verifice fiecare cuvânt pentru a nu fi acuzați de intoleranță, sexism sau rasism. În societate s-a realizat artificial o astfel de atitudine față de minorități. Ce crezi despre asta?

Răspuns: Astfel de excese locale sunt absolut inacceptabile. Minoritățile folosesc acest lucru în scopuri politice proprii. Dar, în cele din urmă, vom ajunge într-un stat când toată lumea câștigă, nu o parte a societății în fața alteia.

Întrebare: În prezent, sarcina corectitudinii și toleranței politice este de a preveni utilizarea expresiilor care indică discriminarea și rasismul, deoarece acestea împiedică comunicarea între oameni.

Se pare că toleranța este bună. Chiar dacă nu îi tratez pe alții așa, dar joc acest joc, nu jignesc intenționat o persoană. Ar putea un joc ca acesta să ne conducă la o stare mai bună?

Să spunem că sunt rasist prin natura mea. Dar există o lege în țară și, pentru a o respecta, nu pot jigni o persoană. Cu toate acestea, putem vedea că acest lucru nu se dezvoltă mai departe, nu trece în atenție, ci rămâne întotdeauna la nivel extern. Și cu prima ocazie, totul se prăbușește.

Răspuns: Acest lucru va trece treptat. Între timp, merită să se introducă legi de toleranță, chiar și prin metode violente, cu atenție, treptat. Drept urmare, oamenii vor vedea că funcționează cu adevărat.

Întrebare: Prin examinarea tuturor cauzelor bolii, nu ne lăsăm să stabilim diagnosticul corect și să îmi dau seama că sunt într-adevăr rasist. Nu ne vă împiedică o astfel de corectitudine politică să ajungem la realizarea răului?

Răspuns: Nu. Dimpotrivă, lucrând asupra ta, începi să-ți dai seama cine ești cu adevărat. Pe plan intern, îți dai seama de răul naturii tale, că îi urăști cu adevărat pe ceilalți, că ești rasist. Pe de altă parte, legile, corectitudinea politică, încă te mențin în limite.

Din emisiunea de pe KabTV„Abilități de comunicare” din 16.10.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cât durează să atingi lumea superioară? La urma urmei, probabil că nu este ușor.

Răspuns: Cu toții punem această întrebare, deoarece în general acestea sunt nevoile noastre egoiste. Dar nu ne punem această întrebare atunci când ne uităm la un nou-născut. Știm că va dura cel puțin 18-20 de ani să se adapteze la această lume.

Și aici vorbim despre mutarea din lumea noastră în lumea superioară și adaptarea la ea. Adică vorbim de câțiva ani.

Astăzi este mult mai ușor și nu se întâmplă în același mod în care am trecut în timpul meu. Am parcurs etapele mele individual. Și astăzi lumea a devenit globală. De la sfârșitul anilor nouăzeci ai secolului al XX-lea, lumea s-a găsit interconectată.

Prin urmare, datorită influenței noastre reciproce și diseminării reciproce, totul se accelerează.

În zilele noastre, milioane de oameni din lume sunt implicați în dezvoltarea spirituală în cadrul organizației noastre și a altora. Cabala este deschisă tuturor. În sfârșit, oamenii încep să înțeleagă ce înseamnă. Înainte de asta, ei aveau o concepție greșită despre Cabala.

Astăzi, influențându-ne reciproc cu gândurile și proprietățile, ne ajutăm reciproc. Prin urmare, dezvoltarea spirituală a tuturor durează mult mai puțin timp decât zeci de ani, așa cum se făcea înainte.

Văd cum oamenii care vin acum la noi, atât tineri, cât și bătrâni, literalmente într-o perioadă scurtă de timp, intră într-un sentiment de spiritualitate. Încă din primele lecții este clar că o persoană înțelege deja despre ce se vorbește. Mi-au luat luni și ani și, în zilele noastre, un an mai târziu, eram o persoană deja diferită.

Din emisiunea de pe KabtV „Puterea cărții Zohar” # 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

În momentul în care simt că mă deconectez de grupul de zece, cad în această lume. Și indiferent de ce gânduri și dorințe aș avea în acest moment, tot nu voi părăsi cadrul acestei lumi.

Și de îndată ce mă alătur celor zece cu toate dorințele și gândurile mele și doresc să construiesc o rețea comună de conexiuni cu prietenii mei, chiar dacă nu simt niciun beneficiu sau câștig în acest sens, sunt deja angajat în munca spirituală, construind un  Kli spiritual.

Este o greșeală să crezi că este posibil să obții realizarea spirituală, senzația sau înțelegerea, de unul singur. Acest lucru nu se va întâmpla deoarece spiritualul este în conexiunea cu alți oameni. Totul a început cu ruperea sufletului comun și, prin urmare, ascensiunea spirituală se realizează prin unirea Kelimului (vasului) spart.

Și rămân rupte, adică toate diferențele lor sunt păstrate, dar deasupra lor trebuie să ne conectăm. Despre aceasta se spune: „Iubirea va acoperi toate nelegiuirile”. Egoismul crește din ce în ce mai mult și, deasupra acestuia, conexiunea crește din ce în ce mai mult, ceea ce înseamnă că urcați pe scara spirituală.

Dacă nu mi-l imaginez în această formă, atunci mă întorc învȃrt cerc și nu avansez. Nicio dorință nu poate fi realizată singur. Aceasta este o amăgire crudă și cine crede așa își pierde timpul și va muri fără a obține vreo revelare spirituală.

Înaintarea spirituală se realizează numai prin conexiunea ȋn grupul de zece. Până când nu sunt într-un grup de zece, nu mă mișc deloc. Creatorul conduce o persoană la locul potrivit, la o soartă bună și spune: „Alege-o!” Altfel este imposibil. Este extrem de dificil, dar trebuie să faceți schimbarea în minte pentru a realiza că avansarea spirituală este posibilă doar prin apropierea de prieteni.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala – 1/22/21, „Spargerea barierelor către  spiritualitate”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum poate omenirea să se ridice la provocarea naturii cu care se confruntă acum? Este clar că toată lumea ia o decizie despre sine. Medicii merg la spitale pentru a salva vieți. Oamenii de știință dezvoltă vaccinuri. Cum se poate întâmpla acest lucru cu întreaga omenire?

Răspuns: Numai dacă există cu adevărat o problemă uriașă cu care se confruntă absolut toți oamenii de pe Pământ și toată lumea își va simți dependența totală de o amenințare superioară, atunci, probabil, toți oamenii lumii se vor ridica și se vor uni depășind această amenințare. Ar fi grozav!

Între timp, nu văd asta. Totul depinde de apariția unei amenințări externe universale. Chiar dacă ceva răsună undeva, cum ar fi tsunami-ul din Japonia sau centrala nucleară de la Cernobîl, este posibil ca restul să nu știe despre asta. Avem nevoie să se întâmple ceva atât de extrem, încât toată lumea de pe Pământ să tremure și să înceapă să se gândească la ce să facem cu viața noastră.

Întrebare: Sentimentul unei astfel de probleme are în sine o forță de conectare a oamenilor? Poate că va fi un fel de schimbare psihologică, o scuturare psihologică?

Răspuns: Nu. Cred că trebuie să se întâmple ceva foarte grav, cum ar fi, să zicem, un cutremur mondial, astfel încât Pământul să fie zguduit corespunzător. Apoi, va fi nevoie să ne unim în fața unei amenințări externe globale.

Chiar și căderea unui meteorit nu ar putea aduce o astfel de teamă umanității, deoarece doar o parte a Pământului ar fi afectată de aceasta. Dacă un continent întreg intră sub apă, nu este o pierdere pentru întreaga omenire. Este necesar ca toată lumea să experimenteze groaza pierderii într-o asemenea măsură încât va fi gata să acționeze corect după aceea.

Am văzut astfel de oameni care au fost eliberați din închisorile sovietice. Ei spuneau: „Doar pâine și apă, de atât avem nevoie. Suntem gata să trăim așa tot timpul: muncă, pâine și apă. Și dacă vom avea o familie și o farfurie cu supă cu pâine și apă, atunci este un paradis ”. Acesta este șocul pe care toți trebuie să-l experimenteze pentru a avea ocazia de a corecta umanitatea. O persoană este înmuiată de suferință.

Din emisiunea de pe KabTV „Kabbalah Express” 12.01.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Noul meu articol pe Linkedin “De fiecare dată când noi facem Zig, Covid face imediat Zag”

Ei bine, suntem în a treia noastră închidere în Israel, dar cifrele nu se îmbunătățesc. Mai mult de o treime din populație a primit prima doză a vaccinului Pfizer și mai mult de o optime a primit-o pe a doua, iar epidemia se răspândește de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Prof. Ran Blitzer, șeful cabinetului Corona de la Magen Israel, programul național de combatere a coronavirusului, este nedumerit.

Potrivit lui Blitzer, „După toate așteptările și modelele, ar fi trebuit să fim într-un loc diferit … Ar fi trebuit să vedem o scădere mai mare a numărului de cazuri confirmate decât vedem. De asemenea, ar fi trebuit să începem să vedem o scădere a numărului de cazuri dificile, dar nu vedem această tendință atât de mult pe cât ne așteptam”.

În conformitate cu consternarea prof. Blitzer, dispoziția națiunii este mohorâtă și gri. Se pare că, de fiecare dată când noi facem zig, Covid face zag înapoi.

De fiecare dată când credem că am găsit o cale de ieșire din epidemie, aceasta găsește noi modalități de întoarcere. Și de fiecare dată când se întoarce, se întoarce mai puternică. În prima închidere, doar o fracțiune dintre pacienți erau copii sub 18 ani. În cea de-a treia închidere, mai mult de 35% din pacienții activi sunt copii. Mai rău încă, nu suntem siguri că vaccinurile funcționează pentru toate noile tulpini care au apărut recent din Marea Britanie, Africa de Sud, California, Brazilia și cine știe ce alte tulpini vor apare.

Coronavirusul ne expune punctele slabe, unul câte unul. Ȋşi bate joc de eforturile noastre de a-l restrânge și arată cât de ușor este pentru natură să păcălească medicamentul nostru de înaltă tehnologie, care consumă atât de mult din resursele noastre. De fiecare dată când refuzăm să vedem adevărul, virusul ni-l arată puțin mai convingător, dar oamenii îl plătesc cu viața lor. Când a izbucnit epidemia, medicii ne-au asigurat că nu afectează copiii. Am spus atunci, că va afecta copiii, că ne va afecta nu doar plămânii ci și creierul, și toate din cauza insistenței noastre de a nu vedea că nu există nici un remediu pentru virus la nivelul la care se manifestă, ci doar la sursă – în abuzul nostru unul față de celălalt și față de natură. Acum, unii copii sunt deja în stare critică în Israel, ajutați de ventilatoare, în timp ce alți copii, deși nu încă în Israel, suferă de sindromul Kawasaki ca efect secundar care le distruge creierul.

În aceste condiții, trebuie să reiterez că singura modalitate de a face față Covidului este prin vindecarea relațiilor noastre sociale, deoarece nu vom distruge niciodată virusul. Relațiile noastre sociale slabe sunt cele care ne determină să concurăm și să căutăm distrugerea reciprocă și tocmai acea acțiune face ca toate mijloacele să fie acceptabile. În lupta noastră de a ne anihila reciproc, anihilăm oameni nevinovați, animale nevinovate, plante nevinovate și pământul pe care păşim.

Nu este nimic în neregulă cu planeta noastră; ar putea susține toate ființele care trăiesc pe el și mult mai mult decât atât, dacă nu am căuta să depășim, să umilim și să exploatăm alți oameni, clase, națiuni, credințe și rase. Pe scurt, ura noastră unul față de celălalt ne distruge planeta, ne distruge sănătatea și în cele din urmă ne va distruge.

Dacă vrem să învingem virusul Covid, trebuie să învingem ura pe care o simțim unul față de celălalt. Doar dacă facem acest lucru, vom începe să ducem o viață mai echilibrată, vom permite naturii să-și restabilească propriul echilibru, iar nenumărații agenți patogeni care au migrat de la animale sălbatice la oameni se vor întoarce acolo unde le este locul. Nu vom restabili echilibrul Pământului până nu încetăm să-l distrugem și nu vom înceta să îl distrugem până când nu încetăm să ne distrugem reciproc. Acesta este lanțul de corectări care trebuie să aibă loc, dacă vrem să avem o viață normală și nimic din ceea ce putem face nu va schimba asta. Sper că nu va dura mult până să ascultăm realitatea, deoarece loviturile care apar se înrăutățesc în mod clar, iar noi am suferit suficientă agonie inutilă.

Filed under: Coronavirus | Add Comment/Ask Question→

 

Noul meu articol pe Linkedin “Popor al Israelului, uniţi-vă înainte de a fi prea târziu”

Orice perioadă înainte de alegeri este urâtă, iar campania din Israel, înainte ca israelienii să meargă la urne în martie pentru a-l alege pe primul ministru, nu este diferită. Scindarea este la apogeu, disprețul reciproc este sărbătorit în timp ce toată lumea trage în direcții opuse, cu un singur scop în comun, de a-l calomnia pe celălalt. Diferența dintre noi și alte națiuni este că însăși existența Israelului depinde de unitatea sa, pentru a se apăra de toate forțele duşmănoase care doresc să-l anihileze, inclusiv cele din America.

Singura perioadă care poate fi comparată cu cea actuală, pentru a obține o mică estimare a situației noastre triste, este timpul dinainte de distrugerea celui de-al Doilea Templu – zile de ură nestăpȃnită, zile de dezgust și respingere, zile care invită forțe negative la dezmembrarea poporului nostru.

Atât timp cât nu reușim să rotim ȋmpreunăvolanul cu toată puterea pe drumul cel bun, deteriorarea adusă de diviziune ne va conduce pe panta alunecoasă către un adevărat dezastru, la nimic mai mult decât distrugerea societății noastre. În spatele actualei administrații americane se află forțe extremiste a căror ambiție este să distrugă Israelul, să ne șteargă de pe fața pământului și să impună idealuri opuse tradiției iudeo-creștine. Pionii acestor forțe se vor grăbi să semneze cu bucurie, în beneficiul lor, pentru abrogarea validităţii legale a statului Israel – nu cu o mână, ci cu ambele mâini!

Prin urmare, dacă nu ne venim în fire și realizăm cât de scufundați suntem în nămolul social și ego-ul care invită relele asupra noastră, situația se va deteriora și forțele distrugerii vor fi dezvăluite. În cel mai bun caz, câțiva israelieni vor putea scăpa cu un bilet de plecare de aici.

Există un nucleu interior puternic în această administrație, care este încrezător în poziția sa și puternic în voința sa, și este susținut în continuare de un număr de evrei americani care nu au învățat nimic din cea mai întunecată perioadă a poporului evreu. Istoria se repetă.

Dar ȋn măsura ȋn care această amenințare se arată, la fel se dezvăluie și soluția. Soarta noastră viitoare depinde de faptul că știm să concentrăm corect cea mai puternică forţălatentă din poporul evreu: să ne conectăm ca un singur om cu o singură inimă, deasupra forțelor de separare și conflictelor dintre noi. Faptul că brusc ne confruntăm față în față cu forțele amenințătoare care se iniţiază împotriva noastră, ne poate stimula și ne poate împuternici să construim și să ȋntărim o conexiune de iubire între noi, mai presus de toată ura care ne desparte.

Conexiunea dintre noi ne va salva atât pe noi, cât și întreaga lume. Conform cărții antice de bază a Cabalei, Cartea Zohar, care explică secretele Torei: „Israelul este inima întregii lumi, aşa cum organele corpului nu ar putea exista în lume nici măcar pentru o clipă fără inimă, la fel toate națiunile lumii nu pot exista pe lume fără Israel”. Prin urmare, poporul Israel trebuie să funcționeze ca o inimă, care respectă legea conexiunii iubitoare și o transmite lumii – cu alte cuvinte, acționează ca o lumină pentru națiuni.

Iubirea frățească israeliană evocă o forță pozitivă – o forță supremă care este deasupra tuturor micilor noastre forțe individuale – care are capacitatea de a neutraliza tot răul. Această putere corectează, îndreaptă, stabilește și organizează realitatea într-un mod integral și acceptabil pentru toată lumea. Trebuie să ne încredem doar în El, numai pe El trebuie să ne sprijinim; aceasta este calea scurtă și bună. Calea lungă și chinuitoare ar fi să ignorăm semnele de avertizare și chemarea la unitate ȋntre noi – forța care a stat la baza poporului Israel din timpuri imemoriale – și să permitem în continuare urii să roadă coeziunea până cȃnd fundația va fi subminată și distrusă.

Trump și-a finalizat mandatul de președinte. El a răsfățat poporul Israel, ne-a dat miliarde pentru a semna acorduri cu statele din Golf și multe altele, dar am folosit acele daruri pentru a ne întări mândria, ȋndreptăţindu-ne să ne agățăm de ea. Pe de altă parte, Biden și în spatele lui, Obama funcţionează pe o linie rigidă. Cu ajutorul Iranului și al restului țărilor ostile din Orientul Mijlociu, forța lor ne va face cu adevărat viața amară.

În perioada lui Trump a existat o oportunitate pentru noi să ne trezim, să ne recuperăm, să ne influențăm reciproc, fără a fi nevoie de lovituri care să ne conducă spre unitate, dar am ratat șansa de a o face ȋntr-un mod blând. Acum, odată cu noua administrație mediul s-a schimbat, iar provocările vor crește. După cum este scris, „Permisiunea a fost dată Distrugătorului”.

De acum înainte, chiar și milioanele de americani pro-israeliți care au votat pentru Trump vor merge treptat către direcţia principală, se vor alătura liniei opuse și vor abandona sprijinul pentru Israel. Acești oameni nu sunt mai puțin antisemiti prin natura lor decât alții și acum că nu trebuie să lupte pentru partidul lor, nici ei nu vor lupta pentru noi. Prin urmare, linia israeliană trebuie să fie fermă și fără compromisuri: vom reuși doar dacă ne conectăm deasupra diferențelor dintre noi, iar aceasta include toate sectoarele și cele mai mici părţi din poporul nostru. Vom reuși numai dacă acoperim cu iubire toate crimele, fără excepție, şi cu devotament. Doar așa vom putea învinge pe cei care vor să ne distrugă.

Tocmai atunci când totul din jurul nostru se desparte, se sparge și este pe punctul de a se dezintegra, timpul este copt și pregătit pentru conexiunea și unirea noastră, deoarece revelarea răului trebuie să preceadă revelarea binelui. Din cel mai rău loc, în care pare imposibil să se găsească un punct comun, va crește binele.

Orice forță malefică împotriva Israelului poate fi inversată în bine, iar inversarea depinde doar de unitatea dintre noi. Dacă știm să ne unim ca atare, atunci ne vom alinia cu o forță auxiliară, care ne va ajuta pe drumul nostru de a calma inamicul și de a ne îndeplini destinul în lume.

Filed under: Antisemitism | Add Comment/Ask Question→