Egoismul – un mare ajutor

Linia stângă ne ajută să construim conexiunea dintre noi. Fără ego, nu am putea să obţinem o formă, deci el nu este distrus. Este ca şi cum ai pune pe el o bucată de cupru sau aur şi ai începe să o ciocăneşti până când se conturează o formă.

Se spune că drumul spre iad este pavat cu bune intenţii, iar acesta este motivul pentru toate păcatele noastre, pentru că intenţiile noastre nu sunt cu adevărat bune. Eşti sigur că lucrezi cu toate intenţiile pentru a dărui, dar există un scurtcircuit şi totul este ars; deodată cazi în întuneric.

În timpul perioadei de pregătire trecem prin stări de urcare şi cădere, în procesul de tranziţie de la Lo Lişma (nu pentru numele Ei) la Lişma, intenţia de a dărui. Totuşi, deoarece acestea sunt minore, nu ne duc spre greşeli mari. Avem nevoie de această perioadă pentru a echilibra cele două atribute, astfel încât atât Lumina cât şi întunericul, dorinţa şi atributul dăruirii, să fie văzute ca egale iar omul va înţelege că este imposibil fără ele. Atributul întunericului şi atributul Luminii sunt egale în obţinerea Creatorului, şi nu poţi avea una fără alta.

Omul trebuie să urce în mod corect deasupra dorinţei sale, pentru a se elibera şi a dărui chiar mai mult. Este ca şi cum am spune cu toţii, de exemplu, cât de minunat şi de bun eşti, pentru că ai făcut un favor cuiva, iar tu, sub influenţa acestor vorbe, te avânţi cu entuziasm şi dărui chiar mai mult! Apoi, începi să regreţi. Acest regret de aruncă în jos de pe toate nivelurile. Totuşi, pentru a ne proteja de asta, ni se dă o anumită perioadă de timp, în care aceste două forţe trebuie să se echilibreze în mod corect în noi.

Atributul primirii este mintea superioară, deoarece numai mulţumită ego-ului începem să înţelegem şi să percepem lucrurile aşa cum sunt ele în realitate. Linia dreaptă, pe de altă parte, este dăruire şi iubire şi nu există Din (Judecată) aici, nu există limitări, contraste, dominare sau control. Linia stângă include totul în ea. Este imposibil să descoperim Lumina Creatorului fără ea. Ego-ul este marele nostru ajutor, dar împotriva noastră.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele Cărţii eterne” din 31.12.2014

De ce a creat Creatorul înclinaţia rea?

Întrebare: Cum a putut Creatorul, care este complet bun şi face bine, să creeze înclinaţia rea, care nu poartă proprietatea Lui? Cum a făcut El asta? De ce nu ne-am născut într-o lume plină de bunătate?

Răspuns: Dacă ne-am fi născut într-o lume perfectă, am fi fost ca îngerii care nu au înclinaţia rea. Adică, am fi existat numai conform unei forţe singulare.

Totuşi, scopul creaţiei este de a ajunge la nivelul Creatorului, să devenim mai deştepţi, să percepem şi să realizăm aceeaşi stare ca a Lui, să obţinem puteri şi proprietăţi similare Creatorului, adică să devenim la fel ca El.

Pentru a obţine acest nivel, trebuie să avem proprietăţi care sunt opuse Creatorului. Totuşi, trebuie să posedăm şi calităţi similare Lui, adică trebuie să fim alcătuiţi din două părţi. O parte este înclinaţia rea, proprietate opusă  Creatorului, cu care ne naştem în această lume.

Cea de a doua parte, calitatea Creatoului, trebuie să o obţinem pe cont propriu. Aşa trebuie să ne „construim” noi înşine, implicând ambele părţi mai mult, devenind astfel din ce în ce mai echivalenţi cu Creatorul.

Procesul obţinerii nivelului Lui constă din 125 de trepte. Continuă până când atingem starea numită „Fii Creatorului s-au întors la El”. Asta are loc atunci când atingem echivalenţă de proprietăţi cu Creatorul. Pentru asta, trebuie să fim alcătuiţi din două părţi.

De aceea a creat Dumnezeu înclinaţia rea, o dorinţă egoistă. Totuşi, El este Cel care ne acordă dorinţă bune, atunci când Îi cerem. Aceste două forţe ne permit nouă să atingem perfecţiunea.

Întrebare: Dar cum pot obţine proprietăţi despre care nu ştiu nimic?
Răspuns: Pentru a face asta trebuie să te alături unui grup care are acelaşi scop. Trebuie să te implici în el. Nu vei fi în stare să o faci singur, pe cont propriu. Conexiunea din grup atrage Lumina Reflectată şi astfel primeşti o a două forţă a naturii, pozitivă, care echilibrează negativul din fiecare dintre noi.

Din programul radio israelian de pe 103 FM din 17.05.2015

Binecuvântarea celui de al șaselea an

Tora, Leviticul 25:19 – 25:21: Pământul își va da rodul său, veți mânca să vă săturați și veți trăi liniștiți pe el. Iar de veți spune: Dar ce să mâncăm în anul al șaptelea, când nici nu vom semănă, nici nu vom aduna roadele noastre? Vă voi trimite binecuvântarea Mea în anul al șaselea și va aduce roadele sale pentru trei ani.

Dacă observ și țin legile spirituale, nu am nicio problemă și sunt sub protecția Naturii. Dar când mă îngrop în egoul meu și încep să lucrez pe cont propriu, nu pot conta pe strângerea recoltei pentru următorii trei ani.

Poți să-ți închipui ce s-ar putea întâmpla dacă am o recoltă săracă în al șaselea an? Ce voi mânca în următorii trei ani? Nimic. În vremurile antice, oamenii erau total dependenți de ceea ce le dădea pământul.

Întrebare: Ce înseamnă asta referitor la starea noastră interioară?

Răspuns: Îmi corectez dorința și îndeplinesc cele șase Sfirot: Hesed, Gvura; Tiferet; Nețah, Hod, Yesod. Ele toate se concentrează și se adună în Sfira Yesod care se mută la Malhut și o ridică pe Malhut tot drumul la Bina. Astfel, eu nu am nicio problemă să exist în Malhut. Malhut este vasul din care eu sunt hrănit trei ani.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 13/08/2014

 

 

Evreii ruși: atracție pentru autoexprimere

Hertzel știa ceva zvonuri despre evreimea rusă dar, după ce a devenit familiar cu reprezentanții din Rusia, el a notat că a fost convins că ei îi cer ajutorul și conducerea spirituală dar, la congresul din Basel, a văzut că evreimea rusă a adus o cultură atât de puternică pe care el, nu și-a putut-o imagina vreodată.

A continuat spunând că, ei au așa o plenitudine interioară pierdută de majoritatea evreilor din Europa. Ei nu au fost asimilați în nicio altă națiune, ci au tras tot ce a fost bun în acele popoare. Uitându-se la ei, a început să înțeleagă ce a dat putere înaintașilor noștri să supraviețuiască în cele mai grele timpuri. Odată, ei l-au întrebat pe Hertzel: „Ce s-ar fi întâmplat dacă numai evreii din Rusia te-ar fi urmat?”. El a răspuns: „Numai? Pentru mine ar fi fost absolut de ajuns.” (Din cartea lui Felix Kandel „Pământul de sub picioarele noastre” – Cartea 1, Partea 3, cap. 11)

Evreii ruși se caracterizează prin integrarea mai multor factori diferiți. Întâi, aceasta este cu foarte multe fațete. Evreii au fost risipiți în toate colțurile imperiului. S-au stabilit în Moldova, Crimea, Asia centrală și Caucaz. În al doilea rând, s-a observat în ei o atracție serioasă pentru dezvoltarea spirituală, deoarece mediul din jurul lor era foarte limitat. A fost așa, fiindcă la acea vreme era legea iobăgiei, monarhia și, într-un mod foarte rigid, specific rușilor, nu au lăsat pe evrei să facă nimic și, deasupra lor a planat permanent o amenințare și se temeau pentru viața lor. Așa că, au trebuit să se alimenteze singuri cu cel puțin acest fel de securitate.

Această stare de lucruri a dus la apariția unui apetit interior pentru găsirea unei modalități de a se exprima. Pentru a nu depinde de societate, evreii au avut nevoie să de prin ei înșiși o expresie unor valori, să ajungă la autoexprimare în interiorul lor fiindcă, din afară, nu li s-a dat permisiunea. În principiu, acest lucru continuă și în zilele noastre, poate nu la același nivel dar, dacă comparam aceste lucruri cu zilele tinereții mele, și eu am simțit violarea drepturilor omului.

Astfel, atmosfera generală din locurile izolate l-au împins pe om spre o mare obținere interioară fiindcă știa că el are doar ceea ce este în interiorul său. El nu putea fi doctor, politician sau profesor, cum era în Vest. La acea vreme a fost o distanțare continuă de iudaism. Mulți evrei și-au schimbat religia, ca Strauss sau, au fost complet asimilați de societatea din jurul lor. Mult mai târziu, ei au fost primii care au început să părăsească Europa de est și să se mute în America, unde și-au creat o comunitate absolut nouă în care nu și-au păstrat obiceiurile.

Când l-am întrebat pe bunicul meu „De ce n-ai plecat la vremea ta în America împreună cu toți ceilalți?” El a răspuns „Cum aș fi putut să plec acolo unde ar fi trebuit să lucrez în Șabat? Așa că, am rămas aici.” Pentru el, era foarte clar că, în ciuda tuturor presiunilor și a circumstanțelor teribile, el își putea menține legea interioară doar acolo. Aceasta a fost diferența esențială dintre evreii din Est și cei din Vest, chiar dacă, mai târziu, au fost și mai asupriți. Regimul țarist nu i-a putut lăsa în liniște și pace. Chestiunea evreilor era în țar ca o boală care îi provoca o mare suferință. Așa că, permanent erau date decrete care îngrădeau drepturile evreilor și, era împrăștiată ideea că aceștia ar trebui urmăriți și deportați în curtea din spate a imperiului. Acolo, dacă li s-ar fi dat posibilitatea, în ciuda la toate acestea, ei ar fi putut trăi mai mult sau mai puțin liniștiți.

Întrebare: A existat ceva specific în poporul rus care i-a obligat să violeze drepturile evreilor și, astfel, să-i pregătească pentru marea pătrundere?

Răspuns: Nu aș spune asta. Caracterul rusesc este foarte plin de contradicții fiindcă a fost creat din simbioza și conflictul diferitelor culturi. Un rus poate să înceapă să bată pe cineva și, imediat, să înceapă să-l îmbrățișeze și să-l sărute plângând în hohote. El însuși nu știe ce-l conduce și, asta este clar o caracteristică a rușilor. De aceea, în societatea rusă există o mulțime de explozii de relizări culturale, imposibile în Vest. Acest lucru a lăsat urme în evrei cât au stat în irascibila societate rusă.

Chiar această atmosferă a fost cea care i-a împins să se dezvolte. Fiindcă nu știi ce se va întâmpla în momentul următor trebuie să te orientezi numai după ce este în tine, după ceea ce știi și poți să faci, după ceea ce ești tu în tine însuți. Deci, cele mai importante au fost știința, cunoașterea și înțelegerea modului de a deveni ceva în comparație cu alții dar, această unicitate va fi în mine fiindcă mâine pot deveni gol și desculț, dar acestea nu pot fi luate din mine. Deci, evreii ruși care nu știau ce ar putea veni mâine, au fost obligați să pătrundă în știință și cultură, să adune în ei un bagaj cultural și științific și, când a venit vremea unei mici auto exprimări a început să erupă tot potențialul interior adunat. Lucrul cel mai important pentru ei era să se exprime.

Din KabTv „Despre viața noastră” 7/05/ 2015

Ce se întâmplă cu sufletul după moarte?

Întrebare: Ce se întâmplă cu o persoană după ce el sau ea moare?Ce  se întâmplă cu sufletul lor?

Răspuns: Cei care sunt capabili să perceapă sufletul lor trăiesc în el, pentru că nu el are legătură cu moartea trupului. Iar pentru cei care nu au atins sufletul, rămâne doar un Reshimot (din ebraica „roshem” – un record), care este o bucată de informații similare cu ADN-ul, un anumit cod, care include tot ceea ce o persoană a constatat vreodată.

Când corpul moare, această parte informațională (Reshimot) trebuie să se conecteze cu un nou organism în această lume și să înceapă din nou. Fiecare persoană are un Reshimot, care este particula din care vom dezvolta în cele din urmă un suflet.

Comentariu: Ați spus că persoanele care au un suflet sunt doar cei care îl construiesc.

Răspuns: Da, este adevărat. Ei construiesc din dorințele lor egoiste, care se bazează  pe Reshimot, unele particule de informații care funcționează în interiorul dorinței forțând oamenii să construiască un suflet.

Întrebare: Ce trebuie? Ce lipsește? Ce ar trebui să construiască?

Răspuns: Voința noastră egoistă de a primi este tot ce avem. Dar poate fi cazul în care brusc apare o dorință specială în noi. Aceasta este dorinţa de a percepe sufletul și ne dăm seama de ce trăim, care este scopul existenței noastre și sursa vieții. Aceasta înseamnă că un Reshimot, care scânteiază, trezeste in noi așa-numitul punct din inima.

În acest moment, vom începe să contemplăm la ceea ce ar trebui să facem în continuare, deoarece această aspirație pune presiune pe noi și nu ne lasă în pace. Apoi, ne spunem  dorința noastră egoistă și începem căutarea locului unde ne putem da seama de această scânteie. În cele din urmă, ajungem într-un loc în care se predă înțelepciunea autentică a Cabalei și în care primim o explicație a modului de a construi un suflet.

Crearea unui suflet înseamnă schimbarea voinţei de a primi de dragul nostru în pentru binele altora.

Din Programul israelian Radio 103FM, 5/10/15

Sufletul – unul pentru toți?

Întrebare: Are fiecare persoană un suflet al său propriu sau există un suflet comun pentru toți?

Răspuns: Într-adevăr, există doar un singur suflet comun, care este împărtășit de toată lumea. Fiecare persoană percepe un unghi diferit, din partea lui sau al e, al acestui mare sufle.

El este gata pentru a fi perceput de către noi toți. Creatorul a făcut o dorință de a se bucura, după cum este scris: „Am creat inclinatia rea​​”. Iar noi trebuie să acționăm împreună pentru a corecta toate aceste rele. În orice caz, noi toți suntem legaţi împreună ca un singur corp integral ca un singur om cu o singură inimă.

Prin urmare, vom corecta toată voinţa de a primi  împreună şi împreună vom ajunge la o stare care se numeşte ” suflet „.

Din Programul israelian Radio 103FM , 5/10/15

Unde este situat sufletul?

Întrebare: Au existat oameni în trecut, care şi-au aflat sufletele lor? Dacă da, unde sunt sufletele acelor oameni?

Răspuns: De-a lungul tuturor generațiilor, au existat mulţi cabaliști. Primul dintre ei a fost Adam HaRishon urmat de douăzeci de generații de cabaliști până la Avraam, după el a apărut Isaac, Iacov, Moise, etc …. până la timpul nostru.

Toţi aceşti cabaliști au atins o stare extraordinară, un vas special numit „suflet”, în care au evidențiat o putere mai mare și viața veșnică. Noi toți trebuie să facem la fel.

Întrebare: Unde sunt sufletele lor acum?

Răspuns: Aici ne confruntăm cu întrebarea: Ce înseamnă „unde este sufletul”, adică, există un loc în care locuieşte sufletul? Când ne percepem spiritualitatea, începem să realizăm că nu există nici un astfel de lucru ca şi loc.

Astăzi, chiar și fizicienii afirmă că nu există astfel de lucruri, adică loc, timp, sau mișcare. Toți acești parametri sunt relativi; nu este nimic tangibil sau real despre aceştia. Când ne oprim absorbția în eul nostru, şi vom da afară egoismul nostru în direcția vecinilor noștri, vom începe senzația de realitate externă, care este dincolo de graniţele egoului nostru. Apoi, toate aceste convenții de timp, mișcare, și spațiu vor dispărea.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă vom muri înainte de a ajunge la această stare? De fapt, toți acești cabaliștiipe care i-ați menționat, au trăit cu multe mii de ani în urmă …

Răspuns: Corpul moare, nivelul de animal, mai degrabă decât ceva care aparține sufletului. Dacă în timpul cuiva  viața atinge nivelul de dăruire către aproape, adică percepe sufletul cuiva, această senzație e ca şi cum  sufletul este prins. Această parte din noi nu moare.

Profesorul meu Rabash a spus că, dacă o persoană care a atins spiritualitatea moare, corpul fizic este ca o cămașă pe care el a dat-o jos seara și a aruncat-o în spălătorie. Nu mai mult decât atât. Corpul nostru fizic, comparativ cu sufletul nostru interior.

Din Programul israelian Radio  103FM, 5/10/15

Democratie si monarhie

Cele patru legiuni corespund celor patru legiuni de îngeri. Legiunea lui Iuda a reprezentat legiunea cerească condusă de îngerul Gabriel.

Îngerii sunt forțe ale naturii. Dacă, de exemplu, noi lăsăm să cadă un pahar cu apa în aer, va pică pe pământ, ceea ce înseamnă că există un înger care atrage acest pahar la pământ.

Când noi integrăm totul conform cu ce ne porunceșteTora, putem descoperi cele patru forțe care mențin un om în corectă integrare între ele. Rezultatul conexiunii corecte între toate cele 12 triburi ale poporului lui Israel, este revelația celor patru forțe majore: Hochma, Bina, Zeir Anpin, și Malchut, cei patru îngeri, cei patru piloni care au ținut totul împreună, și ne-au condus înainte într-un mod rigid, dar corect.

Această este o presiune extraordinară, pentru că totul este îndreptat spre evoluția noastră exactă. Legile spirituale nu sunt deloc democratice. Revelația lor obligă pe om să se exercite la o anumită măsură; astfel, fiecare lege este acompaniată de o forță cruntă, și în același timp de corectare. Nu e nicio democrație aici. Democrația este un concept inventat pentru a scăpa de dominarea imperială. Dar o monarhie, sprijinită de cabaliști, este ceea mai bună și sigură.

Lumile spirituale au fost create așa încât să fie doar o singură forță de sus, regele lumii și tot restul este subordonat Lui. Ar trebui să fie la fel și în lumea fizică. Nu văd nicio schimbare pozitivă în lume, de când au dispărut monarhiile. Un rege este responsabil de statul lui și de poporul sau. Ei sunt subiecții lui, deci el se gândește și are grijă de ei. Într-o democrație, statul este jefuit, fiecare politician trage pătură de partea lui, dorind să îi îngroape pe toți ceilalți.

Pe timpul monarhiilor, și conducerea și trezoreria erau mult mai eficiente. Dacă regele avea sprijinul înțelepților, totul era îndreptat spre beneficiul statului. Toți regii din Iudeea au avut de partea lor un consiliu de înțelepți, Sanhedrin. În afară de asta, tot timpul au existat profeți care i-au binecuvântat pe ei și pe stat. Putem cîți despre asta în „Cartea regilor”.

Când noi vorbim despre rădăcini spirituale care sunt împlinite în lumea noastră, noi trebuie să menționam că regele trebuia să păstreze anumite legi, pentru că deasupra lui era Creatorul. Rutină regelui corespundea  nivelului lui spiritual. Multă muncă!

Regele David descrie realizările lui în „Psalmi”, iar Regele Solomon, în „Cântarea cântărilor”. „Cântarea cântărilor” este cea mai sfântă carte, și este despre unitate, despre iubirea absolută dintre ființele create și Creator. Acestea sunt înaltele niveluri spirituale în care se aflau regii, judecătorii, și profeții.

În ciudă ierarhiei rigide, oamenii care nu erau preoți sau Leviți, puțeau și ei să fie membrii din Sanhedrin. Toți trebuiau să ajungă la o singură decizie, nu printr-un vot democratic, ci prin concesii reciproce, ceea ce este o atitudine total diferită față de lume.

Din „Secretele cartii eterne”, KabTV, 24/12/14

Simbolurile de pe steagurile lui Israel

Emblemele brodate ale celor patru steaguri principale, conform celor patru creaturi terestre care au înconjurat Tronul Măreției Cerești:

  1. Imaginea umană la picioarele Tronului, corespunde steagului lui Reuben brodat cu plante ale căror rădăcini se aseamănă la exterior cu o ființă umană.
  2. Exteriorul unui leu sub Tron, este o replică a steagului lui Yehuda, cu un leu descris pe el.
  3. Steagul lui Efraim brodat cu un taur, corespunde imaginii cerești a taurului.
  4. Vulturul brodat pe steagul lui Dan, se aseamănă cu imaginea vulturului de la Tron.

Spiritualitatea este o lume a forțelor. Astfel, cele patru embleme de pe steaguri, simbolizează calități spirituale: Hesed, Gvura, Tifferet, și Yesod.

Când aceste forțe interacționează și influențează egoul, fiecare forță demonstrează anumite proprietăți. Egoul, în sine, nu are nicio formă, și nu vrea altceva decât să primească. Dar, atunci când calitatea dăruirii și a iubirii îl influențează, egoul își manifestă impulsurile lui egoiste.

Astfel, imaginea unui leu sau fața unui vultur, etc., semnifica stările la care cineva poate ajunge, dacă el este gata să devină o unealtă a manifestării proprietăților Creatorului. Asta indică un nivel calitativ foarte înalt, pentru că fața animalului se transformă în fața unui om – Adam, (care se aseamănă cu Creatorul).

Fața omului, cafața soarelui, emană energie când atinge starea de dăruire.

Din „Secretele cartii eterne”, KabTV, 24/12/14

Cine are suflet?

Întrebare: Are fiecare persoană un suflet, și acesta este veșnic?

Răspuns: Numai o persoană care construiește sufletul are unul. Construirea unui suflet înseamnă atingerea nivelului iubirii altora. În măsura în care aş atinge dragostea altora, simt dragostea lor în dorința mea corectată, un sentiment care se numeşte Lumina Superioară.

Dorința cu Lumina în interiorul acesteia, care este absolut scopul dăruirii şi dragostea pentru alţii se numește suflet. Lumina este sentimentul de forță superioară, a Creatorului, în interiorul dorinţei. Dorința care are ca scop iubirea faţă de alții și Lumina care o umple, ceea ce înseamnă ceea ce simt în dorinţa mea de iubire cu scopul de a dărui altora este numit suflet.

Vasul sufletului este dorința și umplerea dorinţei este Lumina Superioară. Acesta este modul în care ne descoperim sufletul. Astfel, este clar că inițial nimeni nu are un suflet, dar toată lumea îl poate dobândi dacă îşi corectează atitudinea faţă de ceilalţi. Viața noastră este aranjată astfel încât în ​​cele din urmă toată lumea îşi va atinge sufletul, indiferent cum.

Dacă vorbim despre națiunea care îl va atinge prima, poporul Israel este destinat pentru a ajunge la atingerea sufletului primul. Acum, în generația noastră oricine poate face acest lucru.

Acesta este motivul pentru care înțelepciunea Cabalei este revelată, metoda care ne spune cum să atingem sufletul din dorința egoistă, cum se schimbă dorința în beneficiul altora, conform principiului „iubeşte-ţi prietenul tău ca pe tine însuți” , când întreaga națiune israeliană începe să se angajeze în ea și atinge acest nivel, statutul care se numește suflet, şi când toate națiunile lumii nu prea vor fi capabile să facă același lucru.

Oricare ar fi situaţia dacă îl poate atinge națiunea israeliană atunci  va curge, de asemenea şi înspre alte naţiuni. Toate problemele și corupția care au fost în ultimul timp descoperite în Israel anunţă că am început să corectăm sufletul nostru de mult timp, dar acum suntem rămaşi în urmă.

Din israelian Programul Radio 103FM, 5/10/15