Astăzi, oamenii au nevoie de un sistem de apărare foarte puternic, împotriva influențelor mentale negative. De fapt, există astăzi o puternică sursă de amenințări și hărțuiri, acesta este mediul nostru.

Ce ni se arată la televizor? În Africa, suferă de foame și foarte repede vor coborî în Europa. La liceu, un elev a fost bătut, un altul a fost împușcat mortal.

Privind această lume, puteți înnebuni. Acest gen de știri este dat unei persoane înainte de a merge la culcare, pentru ca să-l elibereze de stres și să-l odihnească bine! Nimic mai natural decât asta.

Pot da un exemplu de la profesorul meu Rav Baruch Ashlag. El nu asculta decât primele minute de știri, dacă ceva important s-a întâmplat și restul nu-l interesa. Îi plăceau umorul, o glumă bună atunci când îmbinarea contrariilor era brusc transformată în ceva vesel. Atunci când spunea glume, era fericit pentru că, prin asta, o persoană se relaxa.

Suntem mereu sub presiune de la problemele care nu au soluții și gluma are o problemă nerezolvată dar, printr-o revenire neașteptată, este rezolvată. În plus, cred că mediul este un mijloc corect împotriva grijilor și anxietății.

Umplu dorința mea cu umor și nu cu griji și amenințări. Atunci când nu sunt în măsură să studiez, dar nu simt nevoia să merg să dorm, îmi place să aud sau să văd ceva agreabil. În general, un film despre natură sau o comedie cu adevărat haioasă, un umor potrivit.

Nu mă gândesc că, făcând asta, dau impresia că sunt o persoană frivolă, deoarece toate știrile, temerile și presiunile, sunt create de cineva în scopul de a ne afecta. Și, cu cât mai multă energie pune în ea, cu atât atrage atenția supra lui, și o folosește mai târziu pentru auto-promovare. De ce trebuie să depind de asta?

Dacă era ceva cu adevărat interesant, esențial și crucial pentru viață, precum un tsunami, erupție vulcanică sau reale dificultăți economice, este altceva. Dar, 99% din știri, dacă nu 100%, le primim de la oameni iresponsabili, care, în afară de beneficiul lor, nu au alt interes. Astfel, trebuie să filtrăm tot ceea ce vine de la mediul general pentru ca să nu ne cauzeze griji și neliniști inutile.

Din kab.tv, ”O Viață Nouă”, 21.20.2014

Filed under: Diseminare, Educatie | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Atunci când diseminați înțelepciunea Cabala, dați un curs sau o lecție. Cum simțiți publicul în fața dumneavoastră și cât de mult le puteți da?

Răspuns: O lecție este foarte diferită de un curs pentru că un curs mai abstract, plecând de la o stropire, poate uda toate florile dintr-un rând fără diferență și ele cresc individual, conform potențialului lor. O lecție, pe de altă parte, este măsurată. Când iau nivelul mediu, intru în el și mă schimb pe mine între două niveluri: un nivel intern (care nu este personal, ci colectiv) și un nivel extern. Nivelul extern este transmis într-un limbaj care este mai comun și nivelul interior într-un limbaj al celor care au suferit starea care este descrisă într-o anumită măsură.

Întrebare: Simțiți pragul a cât de mult puteți da într-o lecție specială?

Răspuns: Nu, Când vorbesc la un astfel de nivel, nu îmi este teamă. În primul rând, mă ascund încă în interiorul meu și chiar nivelul meu interior este încă al meu.

În al doilea rând, modul în care afișăm în general lucrurile nu este nociv. Poate descuraja o persoană care încă nu este familiarizată cu asta, dar sentimentele sale se schimbă în interior și trece prin diferite schimbări de stări. Are nevoie să treacă de la o stare la alta și să simtă că este într-o lume unde există loc pentru tot ceea ce vorbim și este ca un punct central, un observator și un utilizator care duce toate astea.

Există destul de multe persoane care nu se pot concentra astfel. Ei au alte reacții, care sunt mai grosiere și mai lente în raport cu ceea ce vorbim. Astfel, în timpul unui curs (prelegeri) de zece minute simt două sau trei stări, în timp ce altcineva poate să simtă douăzeci sau treizeci de stări.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 2.04.2014

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns | Add Comment/Ask Question→

O dezvoltare se compune din două procese: interfața și expansiunea părților. Așa cum natura devine mai complexă și se dezvoltă, dobândește diversitate, este îmbogățită cu noi forme și fațete.

În consecință, fiecare din elementele naturii se conectează, interacționează și îndeplinește rolul său exact în locul său special, pentru beneficiul întregului sistem.

Întrebare: Cum se leagă aceasta la dezvoltarea omenirii, în acest moment?

Răspuns: Am ajuns la o nouă etapă, care deja apare în fața noastră. Brusc, toată lumea a devenit interconectată, iar omenirea a devenit un mic ”sat” unde depind unii de alții, pentru bine sau pentru rău.

Este imposibil să scăpăm afară din această rețea; nu putem realiza etapele pe cont propriu. Sunt câţiva oameni care cred că încă sunt capabili să ia decizii cu privire la distrugerea a jumătate din omenire și întreruperea conexiunii dintre noi. Totuși, aceste evenimente dramatice nu vor atinge obiectivul. Nu putem rupe conexiunea.

Întrebare: Asta îmi aduce aminte de semințele de linte dintr-o farfurie care, o dată ingerate, își pierd forma. Nu este precum modul în care ne pierdem forma individuală, fiind fierți în cazanul istoriei? Ce suntem obligați să facem astăzi?

Răspuns: Trebuie să ne unim în mod rațional, înțelegând ce facem și de ce.

Întrebare: Ce se va întămpla dacă vom continua pe aceeași linie, a individualismului egoist?

Răspuns: Această tendință nu ne va aduce nimic, doar mizerie. La urma urmei, lumea a devenit diferită. Se manifestă forțe integrale care afectează pe toată lumea, din toate părțile și vom vedea cum abordarea individualistă cauzează un prejudiciu, în loc de bine.

Să presupunem că suntem în aceeași cameră. Eu vreau să cânt la tobe, altă persoană vrea să doarmă, a treia vrea să privească la televizor și a patra persoană vrea să gătească chiar supa de linte. Putem să ne înțelegem cu toții?

Şi de fapt, exact asta se întâmplă în prezent. Iar situația se aprinde la toate nivelurile. De exemplu, șocurile climaterice nu fac decât să înceapă și impactul lor este  deja enorm .

Prin urmare, nu va fi posibil să se trăiască precum înainte. La urma urmei, suntem precum insectele pe suprafața Pământului care își construiesc locuințe fragile. Forțele noastre nu se potrivesc forțelor naturii. În același timp, demolăm fundamentul bunăstării. De aceea nu există o alternativă, este timpul de a recunoaște că lumea este solidară, că depind cu toții unii de ceilalți și trăiesc într-o ”cameră”, într-o ”sferă” și nu au unde să fugă de asta. Alte ”camere” nu mai sunt disponibile aici.

Poate datorită disperării, folosind mintea noastră așa cum este prevăzut, vom fi în măsură să ”controlăm” propriul nostru egoism, astfel încât să ne permită acordul dintre noi. Rezultă din ceea ce cunoaștem, privind dezvoltarea naturii, că astăzi suntem obligaţi să fim ca un sistem integrat. Și sistemul integrat cuprinde două părți: ”plus” și ”minus”, dăruire și primire.

Primim multă vigoare de la primire, dar nu suficientă de la forța de dăruire. Forța de dăruire este ceea ce avem de găsit și dezvoltat.

Acest lucru se poate face și există o tehnică specială pentru relizare, numită ”educație integrală” . Cu ajutorul acesteia este necesar să se ”insereze” în fiecare persoană bazele de dăruire, și atunci vom învăța să folosim cele două părți ale naturii. O persoană se va construi pe sine câștigând încredere în viitor, încredere în sine, încredere pentru copiii săi și pentru lumea întreagă.

Altfel, dacă vom alege un mod egoist, atunci întreaga noastră forță, toate bogătțiile și resursele pe care le avem vor fi folosite pentru a lupta împotriva forțelor naturii, căldură și frig, secetă și inundații, boli, etc.

De exemplu, dacă dispariția albinelor continuă, nu vom mai avea de mâncare. Depindem cu disperare de sistemele naturale, în măsura în care nu putem să realizăm pe deplin acest lucru.

Și, de fapt, o încălcare a legilor integrale implică un număr de consecințe în lume. La urma urmei, totul în natură este un sistem interconectat; de fapt, este un mecanism unic. Culturile și livezile asigură hrana nu doar pentru noi, dar și pentru animalele pe care le creștem. Asta înseamnă că intervenția asupra sistemului amenință nevoile noastre vitale, și acest lucru este foarte periculos.

Pe de altă parte, aceste nenorociri trebuie să arate că ne lipsește a doua forță. La urma urmei, dacă nu suntem conectați unii cu ceilalți, nu vom fi în măsură să negociem și să încheiem acorduri necesare pentru supraviețuire. De aici, vedem că toate forțele sunt concepute pentru a constrânge o persoană să studieze și să tragă concluzii asupra proceselor prin care a trecut planeta Pământ. Și, principala concluzie este că totul vine de la conectivitatea dintre părți. Dezvoltarea derivă din alcătuire, interfața părților în sisteme mai complexe, și aceasta trebuie să ajungem să înțelegem.

Din kab.tv, ”O viață Nouă”, 2.03.2014

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Isaac i-a interzis lui Iacov să se însoare cu una din fiicele lui Canaan. De ce este atât de important să nu se ”amestece”? Ce înseamnă asta?

Răspuns: Conform sistemului general, Iacov a trebuit să coboare doar din linia mediană. Prin urmare a trebuit să realizeze proprietatea Israel și să realizeze o stare mare, starea adultă (Gadlut) și să dea naștere celor douăsprezece seminții ale lui Israel. Cu alte cuvinte, a fost acela care a trebuit să genereze un sistem complet, corect și echilibrat, care a trebuit să aibă o formă astfel încât să poată să susțină ascensiuni, spargeri, și dizolvarea în Esau, ceea ce înseamnă în omenire, și de a renaște, a revitaliza astfel întreaga omenire.

Astăzi suntem cei care trebuie să completeze trezirea noastră spirituală. Totuși, asta nu înseamnă că trebuie să terminăm întâi auto-corectarea și apoi va veni rândul omenirii. Deloc! Suntem incluși în interiorul omenirii. La gradul auto-corectării noastre și la nivelul renașterii spirituale a fiecăruia dintre noi, partea care corespunde pentru fiecare dintre noi va fi modificată instantaneu. Astfel, noi progresăm în conformitate cu ceea ce trebuie să modificăm la ceilalți.

Întrebare: Este responsabilitatea nostră de a acționa pe teritoriul altor națiuni?

Răspuns: Da. Noi suntem pregătiți să le aducem corectarea pe umerii noștri și ei vor începe să ne ajute imediat ce vom reuși. Dacă vom începe să acționăm în mod corect, ni se vor alătura imediat și ne vor urma, și ne vor cere să le spunem ce trebuie să facă.

Din kab.tv, ”Porțiunea săptămânală”, 14.11.2014

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

O persoană se umple cu adevărat atunci când dobândeşte o nouă viaţă, de a dărui, a oferi şi atunci când descoperă că forţa care umple lumea este forţa de iubire şi dăruire.

Multe persoane în vârstă descoperă asta la finalul vieţii lor, şi regretă faptul că nu s-au putut identifica cu această forţă. Prin urmare, noi trebuie să învăţăm oamenii că o viaţă nouă eternă este reală. Astfel, chiar la o vârstă fragedă, o persoană va şti la ce să se aştepte şi cum să facă uz de timp. Umplerea corectă a timpului este necesară pentru a ne duce la un nivel de existenţă deasupra timpului.

Timpul ne este dat efectiv pentru ca noi să putem să ne ridicăm deasupra.

Asta se obţine servind societatea în mod corect, atunci când persoana ajută societatea şi societatea o ajută şi astfel, cele două, omul şi societatea, se ridică deasupra timpului.

Trebuie să înţelegem că noi resimţim timpul în corpul nostru fizic, în timp ce în exteriorul corpului, timpul nu există. O persoană are o percepţie interioară foarte subiectivă privind timpul, deoarece noi măsurăm timpul în funcţie de modul în care corpul nostru funcţionează: frecvenţa respiraţiei noastre, ritmul nostru cardiac şi metabolismul nostru, adică în conformitate cu corpul nostru fizic.

Dacă mă detaşez de corpul meu fiziologic, pot să mă ridic pe o altă axă a timpului. Nu mai percep trecerea timpului, ci numărul acţiunilor pe care pot să le efectuez de fiecare dată când sunt în această axă. Prin urmare, sunt total independent de timp.

Este dificil de imaginat, dar această dimensiune există. Chiar Einstein a spus că timpul este relativ. Putem spune multe despre timp, atunci când se termină, atunci când se schimbă, cum putem să-l întindem sau să-l comprimăm. Timpul nostru psihologic depinde total de corpul nostru fizic. Dacă dorim să ne ridicăm în afara acestui corp spre nivelul următor, spre noul nivel spiritual, spre conştiinţa noastră, putem să ne detaşăm de timpul corpului nostru.

Corpul va continua să trăiască, dar vom dobândi o percepţie adiţională de absorbţie şi extracţie şi, în intrările şi ieşirile din acest sistem, vom începe să simţim viaţa în termenii timpului care este măsurat doar în funcţie de acţiunile de dăruire şi de primire, şi nu în funcţie de ceasul sau orbita Pământului sau alte obiecte cereşti în spaţiiu. Asta nu are de-a face cu vieţile noastre, deoarece noi suntem mult mai complecşi şi sublimi decât aceste orbite şi aceste cicluri care măsoară timpul şi viaţa.

Din kab.tv, “O Nouă Viaţă”, 22.04.2014

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Diseminarea Cabalei | Add Comment/Ask Question→

Tora, Leviticul, 19:15: Nu veți face nici o nedreptate în judecată; să nu protejezi persoanele sărace, nici să favorizezi persoanele bogate; dar, în dreptate să-l judeci pe aproapele tău”. Tora ne avertizează să nu corupem sentimentele noastre și că nu trebuie să tratăm oamenii așa cum dictează ego-ul nemilos.

Fiecare dintre noi este un judecător. Trebuie să judecați o persoană fără prejudecăţi și fără să vă uitați la ea. Poate să fie neagră sau galbenă, urâtă sau frumoasă sau poate vorbi într-un mod uimitor și să vă miște până la lacrimi și așa mai departe.

Cum se poate asigura un judecător că poate să conducă un proces fără prejudecăţi? Pentru a face asta, trebuie să se judece pe sine. La urma urmei, dacă judeci o altă persoană din perspectiva că este liberă de orice preconcepţii, asta înseamnă că te îmbraci în Creator la nivelul lor, și verdictul este fals, deci trebuie să îți asumi vinovăția acuzatului și să plătești pentru datoria sa a întregii societăți, a întregului suflet general.

Dacă trimiți la închisoare un hoț și după ispășirea timpului său este liber și fură din nou, asta înseamnă că trebuie să fii închis în locul lui pentru că sentința a fost incorectă. Dacă nu s-a îndreptat din diferite motive în închisoare și fură din nou, asta înseamnă că tu ești de vină, nu el, deoarece tu și societatea ar trebui să-l corectați și nu ați făcut acest lucru.

Astfel, când va fi liber, te vei confrunta cu problema de a nu ști ce să faci cu el, în timp ce știm exact ce să facem cu tine: te ducem în închisoare sau recurgem la alte forme de corecție.

Comentariu: Dacă urmăm acest principiu, toți judecătorii ar fi în închisoare până acum dar, după cum știm, închisoarea nu îndreaptă.

Răspuns: Nu există nici o mențiune despre închisori în Tora. De fapt, închisoarea nu reformează și vedem acest lucru în conformitate cu ceea ce se întâmplă astăzi. Înțelepții știau asta acum 5000 de ani.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 2.04.2014

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns | Add Comment/Ask Question→

Natura minerală, vegetală şi animată funcţionează aşa cum este de aşteptat. Nu există liber arbitru. Plantele şi animalele au limite în capacitatea lor de a distruge lumea şi nu au cerinţe excesive.

Nu au nevoie de zece ţinute, nu au nevoie de spaţiu de depozitare, şi nu au nevoie să-şi exercite puterea în pădure sau în junglă.

Orice animal are limitele sale naturale, teritoriul lui, propria familie. Dar brusc, o ”coadă mică” iese din animal la nivelul uman. O persoană este diferită de alte niveluri datorită dezvoltării forţelor negative gata să distrugă totul pentru ca această forţă să se simtă bine.

Nu există nici o forţă bună într-o persoană, şi nu are deloc impulsul spre unitate, totul este concentrat pe câştigul personal, succesul personal în detrimentul altora, chiar cu costul propriei vieţi.

În natură, speciile se mănâncă unele pe altele, ca hrană pentru a menţine viaţa. O persoană are nevoie de hrană spirituală; cineva este neliniştit, în timp ce alţii au ceva bun. O persoană vrea să fie singura care este în regulă.

Cineva este consumat de invidie, poftă, vanitate, ură, sete de putere, puterea negativă a forţei individualiste. Este negativă deoarece duce la confruntare reciprocă, care nu este din motive de subzistenţă, precum la animale.

Această forţă nu cunoaşte limite. Toată lumea ar dori să menţină un anumit număr de persoane şi să le transforme în roboţi, complet sub controlul lor: ”Altfel, de ce există dacă nu pentru mine? Să-i fac să se supună complet şi să mă servească, să trăiască numai pentru a mă lăuda şi a mă slăvi pe mine”.

Se pare că, la cel mai înalt nivel al naturii o creatură specială vine în existenţă, o persoană din această lume, cu o forţă negativă în creştere în interior. La nivelurile inferioare forţa pozitivă acţionează automat cu cea negativă. Restricţiile vitale în sine sunt pozitive. Pe de altă parte, din generaţie în generaţie, oamenii dobândesc un mai mare potenţial distructiv.

Negativitatea unei persoane este un alt tip de calitate: cineva vrea să domnească peste ceilalţi, doreşte excelenţa şi măreţia pentru sine, pentru secolele ce vor veni. ”Napoleon este încă evocat şi vreau să-l depăşesc, astfel că eu sunt cunoscut pentru mii de ani”.

Nu există limite la egoismul nostru. Egoismul este gata să înlăture pe toată lumea, să distrugă întreaga planetă şi pe sine împreună cu ea. Aceasta este forţa negativă a lipsei de conectare.

Pe de altă parte, dezvoltarea universului, pământul, natura indică faptul că ne lipseşte forţa pozitivă a conexiunii, dăruirea pentru ceilalţi şi echilibrul. Dar nu numai la nivelul schimbului material.

Înainte de toate, trebuie să ne corectăm atitudinea noastră, abordarea noastră, inima noastră care este complet otrăvită de egoism. Este necesar să adăugăm o parte bună, să corectăm modul de a gândi, criteriile noastre, modul în care privim lucrurile, tot ceea ce gândim, tot ceea ce ne conduce la a răspunde.

Dorinţa mea, mintea mea, şi simţurile mele au nevoie de corectare în plus, realizare şi echilibru. Această nebună ”cârmă la stânga” separare negativă, vreau să echilibreze ”cârma la dreapta” cu unitate pozitivă. Nu putem permite dezechilibrului să se producă într-un sens sau altul, echilibrul este necesar aici. La urma urmei, echilibrul acestor două forţe ne dau dezvoltarea vieţii.

Întrebare: Ce se va întâmpla cu dorinţa mea de a fi stăpânul lumii?

Răspuns: Vei simţi că întreaga lume este a ta. Întregul sistem se va face simţit, înţeles şi menit muncii tale. Şi acum, formezi întreaga lume, de fapt, toate lumile, universuri paralele şi mai mult.

Întrebare: Asta înseamnă că forţa pozitivă nu mă limitează?

Răspuns: Dimpotrivă, aceasta este adevărata forţă diseminată în lăţime, fără să obţin nimic în schimb. Ies din mine, limitele mele, apoi văd fenomene naturale care înainte nu au fost recunoscute.

La urma urmei, am simţit totul în egoismul meu şi, în timp ce iese cu ajutorul celei de a doua forţe, văd ceea ce se întâmplă cu adevărat în natură, dincolo de percepţia celor cinci simţuri, dincolo de gama limitată a instrumentelor de măsură. Simt natura aşa cum este.

Spre deosebire de animale, această forţă pozitivă nu ne limitează. În loc de asta, suntem limitaţi de forţa negativă care provoacă pe fiecare dintre noi să profite de toată lumea din jurul nostru. Sunt mereu încuiat cu privire la punctul de vedere al lumii, nu înţeleg nimic în afară, şi consider totul prin prisma câştigului personal.

Este posibil, în aceste condiţii, să se bucure de frumuseţe, a vedea ceva bun, a percepe ceva? Nu, este o grijă permanentă spre primirea care mă roade, nefericitul. Nu ştiu cum să privesc obiectiv lumea.

Totuşi, conform programului naturii trebuie să începem să găsim bunătatea, forţa pozitivă pentru echilibrul global. Şi, dacă suntem în întârziere, atunci plonjăm constant şi metodic în probleme, din cauza cărora vieţile noastre devin mai dezechilibrate.

Întrebare: Cum arată echilibrul necesar al celor două forţe în perfectă stare?

Răspuns: Folosesc forţa de primire într-o stare de echilibru luând tot ceea ce alţii îmi oferă, pe de altă parte, dau oamenilor tot ceea ce este cerut de la mine. Astfel, întreaga abundenţă care există în realitate trece prin mine, şi atunci trăiesc o viaţă eternă la stadiul unui om (Adam). Acum, exist cu toată lumea în aceste sisteme. Deşi corpul meu moare, eu nu mor, spiritul meu este viu, şi încă vede viaţă prin sistemul comun. Astfel viaţa veşnică este atinsă.

Întrebare: Poate fiecare să obţină o conştiinţă eternă?

Răspuns: Oricine doreşte. În cele din urmă, toţi vom realiza asta, dar în moduri diferite: unii intelectual şi cu bună ştiinţă şi alţii ”sub presiune”.

În concluzie, astăzi omul este mai rău decât toate animalele. Nu din întâmplare a fost creat ultimul. Trebuie să se umple şi să se compenseze pe sine. Acesta este modul în care o persoană atinge stadiul de ”coroana creaţiei”.

Din kab.tv, ”O viaţă Nouă”, 3.02.2014

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Atunci când inocenţa şi corectitudinea lui Iov sunt testate de fiecare dată prin suferinţă, trei prieteni se apropie de el să-şi exprime regretul. Ei lasă să se înţeleagă că ar fi făcut ceva rău şi că nu se poate ca loviturile să vină din nimic.

Dar Iov nu acceptă acest lucru, continuând să insiste în inocenţa sa. Aceşti prieteni reprezintă întrebarea pe care ne-o adresăm adesea: Am făcut ceva rău, pentru care primesc pedeapsa ori este altceva?

Răspuns: Natura nu întreabă dacă am făcut sau nu ceva rău. Ne imaginăm soarta astfel că răul urmează binele şi binele urmează răul. Dar legea naturii nu funcţionează conform acestei formule. Dacă la început este spus că ”inima omului este rea din tinereţea sa”, automat se găseşte pe sine într-un cont negativ.

Întrebare: Se pare că sfaturile prietenilor de a căuta răul în sine sunt eronate?

Răspuns: El nu-l va găsi. Va veni doar cu diferite formule prin care ar trebui să se comporte, dar nu va explora natura însăşi. Nu ţine cont de faptul că legea ”iubeşte aproapele ca pe tine însuţi” se aplică la el.

De exemplu, în lumea noastră, există diferite legi de comportament şi cultură, precum modul de a se comporta în familie, în societate, în natură, etc. De unde provin aceste legi? Sunt bazate pe cunoaşterea naturi, a binelui, etc.? Nu. De obicei, oamenii vin cu ele, conform calculelor lor şi trebuie să le respectăm.

Se pare că formăm întâi relaţii între noi într-un mod deformat şi atunci nu ştim de unde vine ghinionul. Cum venim cu acest nonsens în care spunem că Creatorul a dat, Creatorul a luat, Creatorul este binecuvântat, şi eu nu am de-a face cu asta? Simt că sunt un sfânt. Accept această soartă că vine de sus şi nu văd participarea mea. Cum nu vor veni noi nenorociri pe calea mea?

Întrebare: Oamenii au tendinţa să creadă că, dacă răul apare la cineva, este evident că a făcut ceva rău individual. Şi descrieţi sistemul, adică nu priviţi la destinul individual, ci la destinul societăţii.

Răspuns: Este dificil să se considere destinul unui individ, pentru că viziunea noastră este limitată. Există păcătoşi notorii care se simt bine. Şi, dacă privesc cu ochii mei egoişti, văd oameni bucuroşi înşelându-i pe alţii şi furând întreaga lor viaţă. Ei au totul, sunt chiar respectaţi, iar după moarte sunt numiţi drepţi. Întrebarea este dacă servesc sau nu drept exemplu. Desigur că nu! O viaţă a unei singure persoane nu poate să fie un exemplu.

Întrebare: Dacă necazurile vin la o persoană unul după altul, la final, va blestema ziua în care s-a născut. Mulţi oameni cred că moartea este de preferat unei astfel de vieţi.

Răspuns: Aceasta este o evadare de responsabilitate, de la scop şi un refuz de a asculta. Este necesar să formăm opinia publică care va ajuta o persoană să audă că există un scop şi că este necesar să-şi organizeze viaţa.

Nu este nici soarta oarbă, nici destinul. Totul este în mâinile omului!

Din ”O viaţă Nouă”, kab.tv, 28.05.2014

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Israel | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Tora spune că Iacov a urmat sfaturile mamei sale şi a pretins că era fratele său Esau. Prin asta, în mod viclean, a primit binecuvântarea lui Isaac. Ce este această povestire?

Răspuns: Isaac reprezintă linia stângă. Esau şi Iacov reprezintă două linii care derivă din el. Nici unul nu poate exista fără celălalt.

Iacov a fost acela care era menit să primească binecuvântarea deoarece el a fost ales pentru a defini şi executa întregul proces de corectare. El este cel care a oferit totul pentru a realiza starea corectată la finalul procesului.

Totuşi, Isaac a dat naştere lui Esau, deoarece este absolut imposibil să avansezi fără linia sa. În esenţă, linia lui Esau este linia dorinţei, golul, o nevoie şi o cerere de împlinit. Cu alte cuvinte, Esau reprezintă o senzaţie de gol, de suferinţă, preocupare.

Acesta este motivul pentru care Esau a mers la câmp (domeniu, câmpul vieţii) care reprezintă fundamentul existenţei umane în calitatea sa de persoană relativ liberă. Fără această bază, viaţa umană nu ar avea sens. Fără calitatea numită Esau, nu putem trece la o stare numită Adam (om) şi astfel, rămânem la nivelul animal. Asta explică de ce Esau a fost primul născut al lui Isaac căruia trebuia să-i transfere tot ce avea.

În schimb, pentru soţia lui Isaac, Rivkah, nu a fost aşa, deoarece programul creaţiei a fost iniţial inerent în Iacov, nu în Esau. În esenţă, Iacov nu este descendentul lui Isaac, ci mai degrabă al lui Avraam. El este fiul lui Isaac, dar nu primul născut.

Acest aranjament demonstrează modul clar că programul creaţiei este un factor auxiliar, în timp ce substanţa creaţiei este chestiunea de bază. Acelaşi lucru se aplică în natură. Chiar şi Israel (”un cap pentru mine” – לי ראש) este capul omenirii, umanitatea este încă materialul de bază al voinţei care trebuie să conducă la unitate, la adeziunea cu Creatorul.

Întrebare: Putem spune că Esau (o dorinţă goală care necesită umplere) reprezintă lumea contemporană?

Răspuns: Forţele cele mai întunecate şi puternice trebuie să fie transformate în cele mai uşoare. Poporul evreu are obligaţia să conducă masele să fuzioneze cu Creatorul. Creatorul este în aşteptarea lui Esau, în timp ce Iacov este destinat să-şi împlinească rolul său.

Aceasta este o bătălie pentru supremaţie, pentru care dintre ei este mai importantă. Este vorba despre separarea funcţiilor şi identificarea cărui tip de conexiune cu Creatorul poartă fiecare dintre ei. Lupta continuă până la ultima stare, moment în care competiţia dintre ei se transformă în conexiune şi completare reciprocă. Egoismul nu poate realiza acest lucru pe cont propriu.

De fapt, Iacov nu a înţeles niciodată de ce a fost implicat în această dispută. El a fost fiul mamei; nu a avut dorinţe imense, nici nevoi fără sfârşit aşa cum a fost Esau. Pe de altă parte, Esau este enorm, puternic şi măreţ dar, în acelaşi timp, nefericit şi gol. Trebuie să înţelegem rolul său care nu este de invidiat. Dacă privim la tristeţea, nefericirea, suferinţa omenirii care câştigă miliarde de dolari fără cea mai mică idee despre ce să facă cu ele, este greu să-i invidiez. Esau reprezintă masele generale care trebuie să fie aduse la comandă.

Esau cere un răspuns de la Iacov. Unul din cei mai importanţi antisemiţi, cum ar fi Henry Ford, a înţeles acest fapt şi a scris despre asta. Totuşi, evreii doresc încă să scape în America şi să fie asimilaţi. Ei fac tot posibilul să nu fie identificaţi ca evrei.

Întrebare: Iacov a făcut, de asemenea, mici eforturi pentru a rezista misiunii sale, dar mama sa l-a forţat să continue. De fapt, cine este ”mama”? Cine împinge poporul evreu să acţioneze ca Iacov?

Răspuns: Mama este proprietatea Bina. Este o calitate de dăruire şi iubire care realizează în mod clar că altfel nu se va aplica niciodată pe scara întregii omenirii.

Această mamă specială are doi copii, ambii s-au născut din dragostea numită Bina. Ei sunt împărţiţi în scopul de a arăta omenirii modul de a uni proprietăţile Esau şi calităţile Iacov şi a demonstra omenirii cum se conduc corect aceste calităţi. Proprietatea numită Iacov trebuie să acopere calitatea Esau cu intenţie. Dacă asta se întâmplă, totul va funcţiona corect.

În general, nici unul din fraţi nu poate fi învinuit de ceva. Doar dobândind o reală libertate de voinţă putem implementa asta în viaţă. Aş spune că astăzi ne îndreptăm spre asta. Deşi nu este un curent în sine, mai degrabă a început de la Ari, în secolul al 16-lea.

Totuşi, suntem în întârziere. Priviţi ceea ce se întâmplă în lume! Trebuie să îndeplinim misiunea lui Iacov cât mai repede posibil. Altfel, Esau ne va presa tot mai puternic. Lucrul cel mai important este să realizăm că noi declanşăm presiunea nefăcând nimic.

Din kab.tv, ”Porţiunea săptămânală Tora”, 14.11.2014

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Israel | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: De ce cabaliștii afirmă că înțelepciunea Cabala este o știință, însemnând că este un studiu bazat pe fapte și dovezi?

Răspuns: Un cabalist nu modifică condițiile exterioare așa cum o face un om de știință ci, mai degrabă, schimbă atributele sale interne și studiază schimbările percepției interne ale lumii.

Un om de știință studiază natura mineral, vegetal și animal, în timp ce un cabalist studiază natura la nivelul ființei umane, Adam, de la cuvântul în ebraică Domeh – asemănător Creatorului, deoarece el spune că, Creatorul a creat omul după chipul și asemănarea Sa.

Prin urmare, atunci când studiem omul așa cum o sugerează înțelepciunea Cabala, studiem Creatorul prin studiul asupra noastră și, prin urmare, ne schimbăm până ce devenim ca El. Astfel, vom atinge gândul, planul și scopul final al creației, și lumea devine mai clară și mai ușor de condus…

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→