Influența evreilor asupra națiunilor lumii

Studiind perioadele lungi ale evreilor în diaspora și exilul de două mii de ani, putem spune că același fenomen se reproduce din nou și din nou.

De fiecare dată când au ajuns într-o nouă țară, poporul evreu a căutat un adăpost și un loc unde ar putea locui și supraviețui, și nu puteau supraviețui decât unindu-se puternic între ei. Prin urmare, fără a avea alegere, ne-am apropiat când eram în exil și relații mutuale corecte s-au format între noi, nu pentru că ne-am fi dorit-o, ci pentru că am fost forțați să o facem.

Atitudinea noastră pozitivă față de celălalt atinge pe cei care ne înconjoară. Am adus știința și cultura persoanelor în țările unde am trăit și aceste țări au început să prospere. În momentul în care ne-am obișnuit cu asta, ego-ul a crescut între noi, la fel și concurența și ne-am ignorat.

Aceste relații negative s-au reflectat în oamenii care ne înconjurau și au trezit în ei ura și acuzațiile împotriva noastră. Prin urmare, am fost expulzați din aceste țări și țările au început să decadă. Starea internă a poporului evreu a fost mereu transmisă oamenilor cu care trăiau și le-a adus prosperitate sau recesiune.

Prin urmare, dacă vom începe să ne apropiem unii de ceilalți astăzi și să stabilim relații corecte reciproce, vom face ca națiunile să aibă o atitudine pozitivă în ceea ce ne privește și aceasta în întreaga lume.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 24.10.2014

O stare de repaus

Tora, Levitic, 19:1-4: Domnul a vorbit lui Moise astfel: ”Vorbește întregii comunități a copiilor lui Israel și spune-le: Fiți sfinți! Deoarece Eu sunt sfânt, Eu Domnul, Dumnezeul vostru. Onorați, fiecare, pe mama voastră și tatăl vostru, și țineți Sabaturile Mele: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Nu vă rugați idolilor și nu faceți dumnezei din metal: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”.

Există un plan care operează în lume și îl duce spre scop. Scopul creației este unitatea totală a întregii umanități care devine un singur sistem de forțe (dorințe) blocate și echilibrate care sunt corectate în iubire și dăruire. Această forță generală care conectează în totalitate pe fiecare dintre noi și care ne transformă în participanți egali în unicul sistem se numește Creator. ”Fiți sfinți! Deaorece eu sunt sfânt, eu Domnul, Dumnezeul vostru” înseamnă că noi trebuie să realizăm o conexiune absolută între noi, o cooperare reciprocă absolută și iubire absolută.

Creatorul se pare că ne cheamă pentru a păstra sfințenia noastră, să o menținem și să o facem să devină obiectivul nostru principal. Starea pe care trebuie să o atingem se numește Sabat (finalul corectării) ceea ce înseamnă că noi trebuie să o vedem ca scopul nostru final.

Sabat simbolizează, de asemenea, repaus absolut, când, de fapt, nu există nimic altceva de corectat, pentru că o persoană a corectat includerea sa în fiecare persoană, și fiecare a corectat încorporarea sa în El, până în punctul în care a atins o conexiune integrală absolută. Aceasta este ceea ce se numește repaus.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 26.03.2014

Înțelepciunea Cabala și cabaliștii

Înțelepciunea Cabala nu este o religie. Nu este misticism, nici o metodă de vindecare. Nu are puterea magică de a face miracole și nu este nici magie, nici o forță obscură. Înțelepciunea Cabala nu ajută o persoană să profite de ceilalți. Dimpotrivă, sub influența ei, o persoană devine iubitoare și își face griji cu privire la alții.

Înțelepciunea Cabala ne orientează pentru a percepe lumea de Sus și, prin urmare, toți parametrii inițiali ai unei persoane sunt modificați, ceea ce înseamnă caracteristicile sale și atitudinea față de lumea noastră și întreaga creație. Ea schimbă persoana într-o creatură absolut diferită. Inteligența sa (gândurile) și inima (dorințele) devin complet diferite și ea începe să gândească, să se comporte și să se simtă complet diferit față de o persoană obișnuită.

Pe de o parte, o imensă percepere a întregii lumi există în ea. Pe de altă parte, îi este dificil să trăiască în această lume așa cum este dificil pentru un adult să trăiască într-o grădiniță, deoarece este constrâns, fără încetare, să facă mari eforturi pentru a se echilibra cu copiii mici. Cu toate acestea, pentru acea care este a lumii superioare, trebuie de asemenea, să existe în lumea noastră. În plus, nu arată deloc particularitatea sa, și trebuie să facă compromisuri în orice moment.

Un cabalist nu poate să fie dușmanul nimănui. De fapt, este cel mai bun prieten al întregii omeniri, deoarece fiecare caracteristică este îndreptată pentru a aduce omenirea spre o existență fericită și perfectă.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 22.10.2014

Jocul vieții

Întrebare: Cum putem dobândi sensul importanței avansării spirituale?

Răspuns: Creșterea spirituală înseamnă:

  • A recunoaște că nu dispunem încă de sentimentul importanței avansării spirituale
  • A realiza că putem controla acest proces
  • A înțelege că importanța obiectivului nu poate fi dobândită împotriva influențelor externe deoarece suntem toți egoiști
  • ”influența exterioară”, impactul mediului, grupul
  • A atinge proporțional gradul importanței obiectivului pe care încercăm să-l realizăm
  • Întoarcerea la început (punctul 1) și anume, importanța obiectvului ne lipsește.

Există o soluție la această problemă?

Există un singur lucru pe care-l putem face: a pune în aplicare proprietatea geloziei față de lucrurile pe care alții le-au obținut deja și a obiectivului care este important pentru ei. Ce se întâmplă dacă persoana nu dispune de un sens al importanței obiectivului? În acest caz, tot ceea ce putem face este să inflamăm în mod deliberat inimile prietenilor noștri de o falsă importanță imaginară a creșterii noastre spirituale.

Acest gând nu este nou, nici original, deoarece tot ceea ce primim asupra importanței valorilor vieții este fals și imaginar, obiectivele asupra cărora muncim și aspirăm pentru dezvoltarea noastră. Este posibil pentru că aceste aspecte par foarte importante în ochii mediului nostru. Ele vor deveni, cu adevărat, esențiale pentru noi după ce ne-am oprit să ne jucăm!

Aceeași regulă se aplică în avansarea spirituală. Numai că, pe drumul dezvoltării spirituale, putem recunoaște și organiza conștiincios, sursa care va deveni extrem de importantă pentru noi mai târziu. Suntem cei care aranjăm mediul nostru și definim obiectivele care ne sunt importante.

Deci, avem de jucat un rol și să simulăm în fața celorlalți. Cel mai bine pentru noi este să jucăm rolul de a pretinde că am înțeles deja semnificația progresului spiritual, și cel mai rapid posibil vom trece de la o stare de indiferență spirituală la neliniște spirituală.

În fața prietenilor, trebuie să jucăm rolul unei persoane care-și face griji cu adevărat de corectarea lumii și care își iubește prietenii. Trebuie să jucăm rolul ”oamenilor care ard în interior”. Sentimentele noastre reale nu sunt deloc importante. Lucrul esențial este că trebuie să jucăm rolul cât mai bine posibil.

Folosiți toate căile disponibile pentru a demonstra prietenilor voștri cum grupul contează pentru voi, cât vă îngrijorați. Imaginați-vă că sunteți cu adevărat ”în foc”. Dacă vă comportați în acest mod, veți fi în măsură să aprindeți inimile prietenilor voștri și inima voastră va fi, de asemenea, aprinsă.

Puteți să jucați acest rol cu prietenii voștri, dar este mult mai bine dacă jucați împreună, în fața tuturor. Am primit mai multe sugestii de a invita actori profesioniști. Vă amintiți de cabalistul care a fost inspirat de muzicieni în stare de ebrietate? În același timp, cred că este un plus. Trebuie să înțelegem natura noastră și să învățăm să o controlăm.

Ridicându-ne deasupra golului larg deschis

Depresia este una dintre problemele moderne ale umanității; a apărut la schimbarea dintre secolele 17 și 18 într-o formă caracteristică aristocrației acelor zile. Oamenii care trăiau într-un mod inactiv nu știau ce să facă, cu ce să își mai ocupe viață. Astfel, ei au început să își pună întrebarea despre menirea vieții: pe de o parte, totul părea să existe undeva, pe de altă parte nu era nimic.

Pentru a distrage oamenii de la aceste gânduri și a sări peste acest gol, societatea a început să încurajeze romanțele, sexul și micile războaie. Apoi, a început dezvoltarea diferitelor tehnici, a sporturilor, călătoriilor și a fi în trend cu moda a devenit ceva popular. Totul a fost concentrat pe a ține omul ocupat, dându-i un sentiment de împlinire, în loc ca acesta să se concentreze pe adevăratul răspuns la întrebarea ”De ce sunt aici?”

Dar, în ciuda tuturor acestora, oricât se angaja omul în diferite lucruri, exista un simț din ce în ce mai mare a unei conștientizări interioare a insignifianței, lipsei de valoare și limita existenței. Întrebarea despre menirea vieții îi frământa pe toți, fie ei mai mult sau mai puțin educați. Acest vierme este înăuntrul omului și el trebuie să facă ceva.

Această tânjire a produs un nivel semnificativ al depresiei și, ca remediu, maselor li s-au oferit sedative și alte droguri recreaționale. Sub stindardul luptei pentru o umanitate sănătoasă, agențiile de sănătate interzic fumatul și în loc de asta omoară încet oamenii cu drogurile recreaționale.

Ignorarea adevărului și faptul că nu răspunsul la întrebarea corectă este cel spre care ne concentrăm, a făcut ca totul să fie permis. Umanitatea nu se mai limitează la nici un tip de comportament, adică la sex și la droguri. Împlinește-te cu orice, doar ca să nu mai simți depresia. Această abordare a făcut ca omul să fie dispus să omoare pe oricine și orice, inclusiv propria persoana, deoarece deja nu îi mai este frică de nimic.

Căutarea menirii vieții este cea mai dificilă, deoarece pentru a face asta omul trebuie să se ridice deasupra lui. Iar asta nu se poate face decât dacă omul, prin voința soartei, descoperă înțelepciunea Cabala. Cu toate că există și o cale mai lungă, cel puțin astfel omul vede un fel de perspectivă, nu prin sentimente și prin logică.

Reiese că depresia este o problemă a umanității. Cu cât umanitatea se va mișca înainte sub influența internetului și altor dezvoltări, din ce în ce mai mulți oameni vor simți cât de insignifiată este viața, îi vor simții limitările și termenul scurt.

Subconștient, simțim că există totuși un potențial mai mare în viața noastră, față de cel existent. Pentru că omul nu a fost creat să trăiască ca un animal, adică să se angajeze în propria persoană, în copiii lui și în aranjarea propriei vieți până la moarte. Omul are un anume embrion intern care cere propria realizare. Pe de o parte, există acest embrion în fiecare om și pe de altă parte, acest embrion este suprimat.

Astăzi, cea mai importantă industrie din lume este industria enterteinment, care consumă cantități imense de resurse, bani. Chiar și această industrie a început deja să experimenteze greutăți, iar noi nu mai suntem satisfăcuți de Hollyood și alte tipuri de distracții.

Omul a devenit mult mai nerăbdător în căutarea pentru menirea vieții. Nu mai poate să se uite la un video clip care durează mai mult de cinci minute. Peste un an, acest timp se va scurta cu un minut, apoi cu altul. Întrebarea care apare în om: ”Voi găsi ceva aici? Dacă nu, atunci nici măcar nu vreau să mă uit.” De fapt, urmărirea clipurilor lungi face să crească golul, așadar este mai bine să nu mă uit…

Problema este atunci când omul deschide o carte, sau se angajează într-o afacere, îi este frică să mai oprească această activitate datorită apariției unui și mai mare gol, a unei lipse a răspunsului la această întrebare; de aceea, încearcă să o prevină. De aceea, oamenii au scăzut discuțiile pe internet și la telefonul mobil, limitându-se la fraze scurte, ca ”Ne vedem mâine! Pe mai târziu!”, ca și cum vor să lase ceva pentru viitor. Și ce vor avea mâine? Același gol care este azi, dar pare mai bine să te întrerupi în mijlocul conversației, ca și cum ar rămâne ceva de discutat după aceea.

Omul trebuie să simtă că există un viitor! Cumva, astăzi, nu îl putem vedea. Poate pare fantomatic și cețos, dar ne putem minți în legătura cu asta. Dar zi după zi acest sentiment trece și nu se află nimic în mâinile umanității care să umple acest gol.

Orice am face, acest gol rămâne și devine mai adânc, negru. Generația tânără se adaptează în tăcere la această viață, deoarece este mult mai ușor să uiți tot când ești sub influența drogurilor și să trăiești astfel mai liniștit decât cu acest întuneric intern.

Suntem în fața unei uriașe probleme, faptul că ne lipsește dorința și abilitatea de a rezolva. Numai Cabala dă răspuns acestei probleme. Totuși, până când oamenii nu devin complet dezamăgiți, nu ne vor auzi. Trebuie să fim pregătiți să le prezentăm înțelepciunea Cabala într-o modalitatea pe care ei o vor înțelege. Trebuie să devină clar faptul că numai noi avem răspunsul, iar răspunsul este acela că trebuie numai să atingem existența perfectă, infinită, eternă, care nu este concentrată pe corpul nostru ci între noi, în a simții propriul ”eu”.

Corpul meu, substanța animală, moare după un timp; totuși, ființa umană din mine este eternă. Așadar trebuie să separ ”eul” de ceea ce consider acum a fi eu însumi, să îl trag deoparte, izolez de corpul meu și să încep să îl cresc, să îl hrănesc și să îl formez. Aceasta este ființa umană din mine pe care trebuie să o realizez.

Întrebare: Dacă cineva este pe acest drum, depresia va înceta?

Răspuns: Da, dar cu siguranță vor începe să apară alte probleme, pentru că omul trebuie să se dezvolte pe el însușii. Totuși, toate vor înceta cu despărțirea de animalul lor. După ridicarea deasupra corpului, omul rămâne în eternitate și perfecțiune. Înțelepciunea Cabala ne furnizează un răspuns real care este realizat de noi în această lume și înăuntrul nostru. Aici nu depind de nimeni și de nimic și nimeni nu ne poate restricționa! Acesta este liberul nostru arbitru. Pentru a realiza asta, nu avem nevoie de instrumente speciale; totul este în mâinile noastre.

 

Absența consensului

Întrebare: Vă rog, puteți să ne spuneți cum ați decis să acceptați misiunea de a disemina pe scară largă Cabala în lume, pentru ca să putem urma exemplul dumneavoastră?

Răspuns: Astăzi, nu aveți altă alegere, deoarece trăiți într-o altă generație. Mă aflam încă într-o perioadă de tranziție, stând cu un picior în epoca în care cabaliștii tuturor generațiilor trăiau pregătindu-și elevii lor în mici grupuri, ascunse de toată lumea.

A fost astfel cu profesorul meu Rabash, înainte de sosirea mea. Apoi, am avansat și am schimbat acel loc. La început, întreaga sa familie m-a întâmpinat foarte călduros pentru că am avut grijă de el. Apoi, s-au răcit rapid față de mine pentru că, prin mine, patruzeci de persoane absoluit laice din Tel Aviv au venit să studieze. În zona religioasă a Bnei Brak era neobișnuit de a avea acest gen de studenți și asta a aruncat o umbră asupra casei lor. Rabash era singurul care era fericit față de noi studenți, dar toți membrii familiei sale s-au supărat.

Eram încă în procesul de tranziție și am ajutat cumva această  revoluție pornită. Dar astăzi, trăți într-o perioadă diferită, și într-o nouă generație. Astăzi, doar aveți nevoie să vă uniți unii cu alții, și să trageți lumea întreagă în acest sens, începând cu cercurile cele mai apropiate, mai unite, la cele mai largi.

Altfel, presiunea și loviturile vor depăși progresul vostru și vor rula cu mare viteză, nu cum a fost secolul trecut. Politicienii și sociologii spun că principala problemă astăzi este sănătatea societății, și întreaga luptă politică va fi condusă în jurul acestei probleme.

Dar nimeni altcineva decât noi, nu posedă mijloacele de a ameliora societatea; toate celelalte căi s-au dovedit mult timp ineficiente. Omenirea a fost obligată să le verifice și să descopere nu numai că nu au adus nici un ajutor, ci au făcut rău.

Astfel,  se arată că întreaga societate poate reuși doar prin drumul Cabala. Și, dacă noi o facem împreună, atunci îmbunătățirea va  afecta toate domeniile de viață ale națiunii, precum securitatea și educația.

Întrebare: Cum putem să luăm prin noi înșine o astfel de decizie pentru a efectua, cu adevărat, această etapă?

Răspuns: Nu pot decide pentru voi! Mă priviți și așteptați de la mine să spun ceva. Dar, nu am nimic mai mult de spus. Vă spun ce să faceți și realizarea depinde de voi.

Întrebare: Ce ne împiedică să luăm această decizie?

Răspuns:  Ar trebui să existe un consens, ca voi să decideți, să vă angajați, să semnați un acord unii cu alții, apoi să cereți unii de la alții să efectuați această acțiune.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 14.11.2014, Atelier

 

De unde vine Lumina care reformează?

Întrebare: Ce acțiuni de dăruire suntem pregătiți să împlinim astăzi, înainte de a intra în lumea spirituală?

Răspuns: Pentru moment, acțiunile noastre sunt de a ne face griji ca prietenii noștri să vină  la lecție și să se susțină reciproc, menținând spiritul în grup și dând un exemplu pentru ceilalți legat de cât aspirăm la obiectiv și cât ne pasă de organizarea centrului nostru, astfel încât să fim în măsură să studiem și să ținem diferite activități și evenimente aici pentru a atinge adeziunea cu Creatorul.

A disemina și a studia în campus, etc. sunt toate acțiuni de dăruire. Efectuăm numeroase acțiuni de dăruire, dar le lipsesc intențiile corecte. Este principala noastră muncă. Oamenii mă întreabă constant: Ce altceva ar trebui să facem în scopul de a dărui mai mult, pentru a face mai mult?

Desigur, ar trebui să facem mai mult, dar trebuie să fim atenți la intențiile noastre și la acțiunile noastre, care sunt foarte importante. Nu ar trebui să reducem acțiunile noastre, nici intensitatea lor, nici cantitatea lor. Dar avem nevoie să ne stimulăm reciproc și să ne amintim obiectivul unul altuia.

Fiecare acțiune ar trebui să ne facă să simțim conexiunea și, în conexiune, trebuie să începem să simțim prezența Creatorului care ar trebui să ne ilumineze aici.

Primim Lumina care Reformează ca urmare a eforturilor noastre pentru a ne conecta. Lumina este în vase, în Malchut de Ein Sof (Infinit), care nu este spart, ci este întreg și complet cu Lumina de Ein Sof. Dar, în raport cu noi, Lumina de Malchut de Ein Sof care vine este sub o formă spartă după toate lumile, ceea ce înseamnă ascunderile.

Ea este întâi ascunsă, apoi ea este spartă, apoi ea trece prin mult mai multe partiții de ascundere, de niveluri de slăbire a Luminii prin filtre până la noi. Trebuie să facem un efort pentru a ne conecta, pentru a ne apropia de Lumina care Reformează, care se găsește într-un vas conectat.

Atunci când încerc să mă conectez, Lumina care Reformează începe să mă ilumineze, deoarece fac un efort. Colectez și conectez părțile sparte, adun și unesc grupul și Lumina strălucește asupra mea plecând de acolo, conform eforturilor mele.

Toată lumea muncește conform ascunderii sale, conform modului în care el este spart, și Lumina strălucește asupra mea în măsura în care încerc să conectez toate părțile în una singură, deoarece este într-un vas general care este spart doar în ceea ce mă privește.

Această imagine trebuie să fie constant în fața ochilor noștri.

Din Lecția zilnică de Cabala, 14.11.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

 

A cere forțe pentru iubirea de prieteni

Lucrul principal este de a simți că sunteți în AHP al superiorului. Ar trebui să încercăm să simțim asta din toate forțele noastre, și grupul ne ajută să o facem. Dacă vreau să intru în grup și să simt spiritul său, el mă impresionează și îmi permite să simt dorințele prietenilor.

Dacă efectuez diferite acțiuni și mă concentrez pe grup, cresc dorința mea, o conectez la dorințele prietenilor, și primesc Lumina care Reformează care este comună fiecăruia. Dorim conexiunea și dorim să ne conectăm deoarece rugăciunea individului nu funcționează. Dorința de a dărui nu poate exista într-o singură persoană, și ar trebui să se rezolve în materie pe care o numim o dorință de a dărui, ceea ce înseamnă că este exterioară mie.

Dacă vreau să vă dăruiesc, dorința mea de a dărui se ajustează și trăiește în interiorul vostru și nu în mine. Dorința de a primi este sentimentul de lipsă în mine care cere o umplere. Dorința de a dărui este când simt dorința voastră și vreau să fie umplută.

Se pare că dăruirea nu îmi aparține dar mă obligă să acționez în dorințele voastre. Astfel, vom atinge uniunea. Toate forțele pe care le cer de Sus nu îmi sunt destinate, ci sunt destinate să fie în interiorul prietenului, în ceilalți.

Nu am nevoie de nimic, rămân un singur punct atunci când cer ceva. Este, de fapt, modul în care cresc. Este astfel pentru că mărimea mea depinde și se măsoară conform mărimii prin care eu umplu dorințele celorlalți. Totul îmi aparține, devine sufletul meu, și este rezultatul acțiunii mele spirituale. În final, eu umplu toate dorințele care sunt externe punctului meu.

Tora ne învață despre astfel de acțiuni spirituale și oamenii nu înțeleg cu adevărat la ce se referă Tora cu concepte precum Israel, națiunile lumii, și toate evenimentele care se petrec, implicând națiunea israeliană. Este foarte dificil pentru o persoană să se identifice cu asta și să atribuie ceea ce este scris acolo la ea, deoarece ea este obișnuită să perceapă toate lucrurile în sens corporal, ca într-o poveste istorică.

Dar, înțelepciunea Cabala explică faptul că Tora vorbește despre stări spirituale pe care le traversează o persoană. Prin urmare, trebuie să ne întoarcem spre toate națiunile, la fel cum Avraam a făcut la timpul său. Suntem în același Babilon, și aceeași stare astăzi, și trebuie să ne întoarcem spre lumea întreagă cu strigătul nostru comun:”uniți-vă!” Nu există o altă corecție, ci doar Lumina înconjurătoare (Ohr Makif) de care toată lumea are nevoie.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 17.11.2014, Scrierile lui Rabash

Adevărul despre cele trei religii ale lumii, partea a doua

Începutul acestui articol se regăsește în Adevărul despre cele trei religii ale lumii, partea întâi.

Întrebare: Cum putem opri împrăștierea islamismului radical și îndeparta această sabie de deasupra întregii lumi?

Răspuns: Soluția este simplă. Ea nu se găsește nici în iudaism, nici în creștinism și nici în islamism, ci se află în înțelepciunea Cabalei, o metodă care le pune la dispoziție oamenilor un instrument de lucru cu forța superioară.

Omul îl folosește pentru a se conecta la program, la rădăcină, la scopul final al planului creației. El este conectat la forța superioară de la începutul și până la desăvârșirea Creației, pe fiecare treaptă parcursă. În plus, el poate experimenta toate acestea în timpul vieții sale și nu într-o lume viitoare.

Cabala nu spune că toți oamenii care practică aceeași religie sunt frați, ci vorbește despre necesitatea ca fiecare om să iubească omenirea întreagă la fel ca pe sine însuși.

Religiile s-au dezvoltat în scopul de a aduce oamenii la unitate, dar într-o formă greșită, prin Klipa, prin forțele egoiste, adică prin minciună. Creștinismul a chemat la unitate pentru întrajutorare și înălțarea de rugăciuni către zeul comun. Islamul afirmă același lucru: „Noi avem o putere superioară, să fim deci frați!”  

Orice ideologie bazată pe unitate afirmă același lucru, fără să aibă nici o legătură cu forța superioară. Din acest motiv toate își pierd avântul, trebuind să fie înlocuite de Cabala, aceasta fiind sursa inițială a tuturor acestor mișcări.

Existența lor a fost necesară pentru o anumită perioadă istorică, pentru ca adevărul să poată fi revelat, deoarece în lipsa religiilor acesta nu ar fi ieșit la lumină. Acum putem pune în practică înțelepciunea Cabalei, folosind-o pentru a demonstra întregii omeniri cum funcționează aceasta. Mai mult, ea conține forța superioară.

Cabala nu încearcă să ne unească la nivelul egoist al acestei lumi. Celelalte religii nu au reușit să facă acest lucru, au existat doar pentru o perioadă limitată de timp, adică atâta timp cât oamenii s-au lăsat derutați de acestea. Dar, de îndată ce devine evident că printr-o anumită metodă este imposibilă conectarea, aceasta dispare.

Cabala însă le permite oamenilor să se conecteze la forța superioară și să devină asemănători cu ea. Cabala îl ridică pe om mai presus de această lume, de natura sa. În acest fel, în loc să ne unim la nivelul acestei lumi, precum frații musulmani sau armata lui Cristos, noi atingem unitatea de fapt la un nivel mai înalt, realizând dăruirea și dragostea reciprocă.

Aceasta nu este iubirea materială și nu-i reunește pe oameni sub un singur steag verde, ci îi înalță până la cel mai înalt nivel spiritual, în timpul vieții în corpul material. Ea corespunde direct cu definiția Cabalei ca fiind o metodă de revelare a Creatorului de către creaturile din această lume.

Toate metodele au fost direcționate spre unitate, dar ele lucrau din interiorul egoismului. Doar Cabala lucrează peste egosim, de aceea ea a fost revelată mai târziu decât toate celelalte metode. Cabala îl înalță pe om mai presus de egoismul său, de aceea fiind capabilă să ne unească pe toți și, prin această conexiune, noi atingem un nivel mai înalt.

Nu este necesar să mori pentru a ajunge în ceruri, acolo nu există de fapt viață după moarte. Corpul fizic nu stă în calea acestei vieți, nefiind nimic altceva decât o bucată de carne care nu ne împiedică să experimentăm raiul în internalitatea noastră. De aceea este scris că vei vedea lumea ta în timpul vieții tale.

Toate acestea sunt atractive, dar oamenii trebuie să înțeleagă că este nevoie să se schimbe, dacă vor să învingă astfel moartea. A merge în rai înseamnă a te dizolva în dragostea față de semeni. Această stare se numește rai, cel mai înalt nivel la care mă conectez cu ceilalți, până într-acolo încât îmi pierd complet „eul”. Întreaga lume devine eu, în acest mod eu dobândesc totul. Aceasta este ceea ce numit lumea ce va să vină, nivelul superior.

În internalitate, omul a lucrat întotdeauna în acest scop, de aceea a trebuit să treacă prin tot acest proces al creștinismului și islamului. În acest fel el a înțeles care este starea sa actuală, țelul său și modul prin care îl poate realiza. În plus, el trebuie să-și dorească să atingă acest scop, fără intervenția morcovului sau a unui băț, doar din voința proprie de a crește până la acest nivel.

Procesul necesită ca omul să fie matur în internalitatea sa; toate acestea putând fi înțelese, acceptate și realizate într-un timp îndelungat.

Întrebare: Poate oricine să atingă acest nivel?

Răspuns: Toată lumea trebuie să-l atingă! În conformitate cu planul creației, toată omenirea trebuie să treacă prin întregul proces de dezvoltare a religiilor: o parte experimentează creștinismul iar cealaltă parte islamismul. Dar, în final, cu toții ajungem la înțelegerea adevărului, ridicându-ne deasupra naturii noastre și conectându-ne mai presus de ea, acolo unde căpătăm existența superioară

Din programul KabTV “A New Life” 8/31/14

Copiii universului, partea a treia

Astăzi ridicăm ușor vălul de deasupra materiei negre și al altor fenomene, dar nu le simțim; rezultatul este calculat în urma datelor colectate iar ceea ce lipsește din acestea este postulat.

Nu cunoaștem însă sursa forțelor care operează în natură, esența acțiunilor lor și relațiile dintre ele. Simplul fapt că acestea există este perceput de noi ca o consecință și nu ca pe ceva stabilit, dat.

Principalul lucru este acela că tot ce putem învăța, studia și însuși, este descris prin cele cinci simțuri pe care le posedăm, deoarece, la capătul tuturor experimentelor și cercetărilor se află o ființă omenească, cu mintea și senzțiile sale, cu imaginația și abilitatea sa de a construi modele specifice și de a le integra în modelul general al universului. Până acum, desigur că toate aceste modele și rezultate sunt foarte limitate.

În fond, nu știm nimic, fiind precum o mică țestoasă care a ieșit din carapace, s-a târât câțiva pași în afară și asta i-a luat o veșnicie. De fapt nu s-a îndepărtat prea mult de tufișul sub care stătea adăpostită sub carapacea sa. Și altceva nu știe.

Mai mult, avansând treptat nu va descoperi nimic. Nu are importanță cât de mult ne vom dezvolta în starea noastră curentă căci nu vom descoperi ceva calitativ diferit. Chiar dacă vom strânge cantități uriașe de fapte și date, nu vom fi capabili să le procesăm și să le studiem în așa fel încât acestea să ne descrie imaginea generală.

Toate acestea se datorează faptului că, pentru a cerceta cu adevărat cine suntem, trebuie să ne ridicăm la un alt nivel, la o minte și o inimă superioare, cu alte cuvinte, independente de cele trei axe ale timpului și spațiului pe care le avem astăzi, să ne ridicăm deasupra lor, să vedem totul într-o altă lumină, ca și cum nu am fi oameni de pe această planetă. Apoi vom ajunge să cunoaștem oamenii și să înțelegem cine sunt ei.

Este nevoie de o altă știință pentru aceasta. Nu este o întâmplare că oamenii de știință de astăzi sunt de acord că știința tradițională se găsește în criză. De ce? În fond, avem suficiente mijloace, știm cum să construim imense structuri complexe, trimitem telescoape pe orbită, în timp ce microscoapele și acceleratoarele noastre pătrund în particule.

În cercetarea științifică sunt investite miliarde, dar la final, beneficiile acestor studii se dovedesc iluzorii în asemenea măsură încât ajungem să-i luăm în derâdere pe oamenii de știință care ni se pare că-și satisfac doar curiozitatea lor naturală pe cheltuiala plătitorilor de taxe.

Nu mai privim știința cu aceeași seriozitate cu care eram obișnuiți, în special acum, când esența noastră, eul nostru, compromite toate fructele acesteia. Noi folosim de fapt știința pentru a-i domina pe ceilalți și a profita de pe urma altora, fiind imposibil astăzi să mai găsim vreun fruct bun în acest pom.

Din programul KabTV “A New Life” 3/2/14