Întrebare: Dacă am înţeles bine, suntem corectaţi văzând mai întâi ceva „în credinţa deasupra raţiunii”, apoi prin Lumina care reformează care o face parte din raţiunea noastră.

Răspuns: Atingerea stării reale de percepţie corectată este numită realizare „în raţiune”. Mai întâi, văd nivelul care este deasupra şi pe care nu pot să-l ating şi să-l împlinesc în interiorul meu, dar pot să ader la el printr-un mijloc numit „credinţă deasupra raţiunii”, să-l primesc deasupra raţiunii mele, a atributelor mele.

Eu mă aflu la un anumit nivel şi vreau să urc la starea următoare, la eul meu viitor, aşa cum mi-l imaginez eu, şi mă rog pentru asta şi cer asta. Dar în această stare viitoare, superioară, am nevoie să-mi imaginez grupul, învăţătorul, scopul, pe toată lumea la un nivel superior, iar pe mine aici jos.

Când ader la ei în felul acesta, tânjesc în totalitate să fiu acolo ca un copil care visează să fie adult. Deci, pornind de la nivelul superior, prima iluminare, numită Lumina reformatoare, ajunge la mine. Este ceea ce se întâmplă pentru că sunt întotdeuna două Reshimot (gene spirituale) în noi: Reshimo de Hitlabshut (de la Lumina viitoare) şi Reshimo de Aviut (grosime) (pornind de la dorinţa actuală). Determinarea Luminii este mereu la un nivel superior, de exemplu, patru/trei.

Reshimo de Aviut este numit „raţiune” şi Reshimo de Hitlabshut este numit „deasupra raţiunii”. Astfel sunt organizate treptele scării. Noi ne aflăm în sistem şi legile lui operează atunci când studiem înţelepciunea Cabalei. Aşteptând, nu putem să simţim influenţa lor asupra noastră, dar trăim în el. Din momentul în care o persoană începe să studieze, ea operează deja în sistemul superior şi are nevoie să simtă sensul din spatele fiecărui cuvânt.

Urcarea pe scară este ridicare „deasupra raţiunii” şi intrare „în raţiune”, apoi din nou ridicare deasupra raţiunii, etc. Avem nevoie de două lucruri ca să avansăm astfel şi să nu ne împotmolim pe drum: anularea de sine şi devotamentul faţă de superior. Nu există nimic în afară de asta. Acestea sunt principalele două semne de orientare; eu pot să urc numai dacă vreau să mă anulez şi să ridic partea superioară.

Dar nu există nicio frânghie care să mă lege de partea superioară. Creez această conexiune eu însumi anulându-mă şi aderând la El. Am impresia că superiorul acţionează într-un fel total iraţional şi că Îi reproşez multe păcate. Diferite stări ne sunt înfăţişate de sus, deoarece suntem atât de opuşi spiritualităţii şi nu putem să vedem adevărul, dar trebuie să-mi anulez părerea şi să ader la superior necondiţionat.

Este foarte dificil şi putem să ne bazăm doar pe întâmplare sau noroc aici, şi nu pe raţiune. În momentul în care hotărâţi că trebuie să vă urmaţi raţiunea, rămâneţi la nivelul vostru şi nu vă mai mişcaţi. Aţi rupt deja conexiunea, aţi scăpat frânghia care vă trăgea în sus, aţi pierdut sensul şi capacitatea de a avansa. Raţiunea voastră vă aruncă imediat în afară, la nivelul corporal, şi nu mai sunteţi o fiinţă umană în plină dezvoltare, căci aţi căzut din sistem.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 03.06.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

Totul depinde de eforturile noastre. Am atins un asemenea nivel, că suntem în măsură să ne pregătim, prin calea Luminii, cu timpul de accelerare şi ajutându-ne reciproc, aşa cum este spus: „Ajutaţi un partener”. Dar, acest lucru necesită unitate, demonstraţie mutuală interioară, inspiraţie totală şi pasiune. Toată lumea ar trebui să încerce să fie impresionată de alţii, chiar artificial. Priviţi o lecţie şi astăzi nu vă impresionează.

Dar, faceţi chiar şi tentative artificiale să vă agăţaţi de ceea ce se spune şi se va întâmpla. Astfel, obţinem o dorinţă comună. Drumul Luminii înseamnă că am primit dorinţa pregătită de la prieteni, deoarece sufletul meu este în ei, iar restul este egoism. Nu trebuie să o utilizez pe toată, ci trebuie să fiu constant, deasupra.

Este ceea ce numim, dorinţa deasupra raţiunii, atunci când sunt în grup, în loc să fiu în mintea mea şi în egoism, atunci când absorb toate dorinţele lor şi le satisfac. Putem vorbi astăzi despre aceste lucruri profunde, deoarece aţi avut parte de o pregătire corectă, timp de o săptămână. Există dorinţa de a atinge vasul spiritual, chiar dacă nu este clarificat, dar simt că eforturile voastre îmi dau ocazia de a descoperi anumite detalii ale pregătirii, conexiunea. Astfel, vom avansa, avem încă timp, înainte de congres.

Aceste zile rămase sunt cele mai importante, nu congresul în sine. Atunci, veţi înţelege ce înseamnă „mănânci ceea ce a fost păstrat o lungă perioadă de timp”, adică, a fi hrănit de ceea ce ai descoperit de-a lungul pregătirii. Ca egoişti, noi gândim acum, că vom atinge lumea spirituală şi obţinem tot acolo. Dar, ajungem la dezvăluirea sentimentului în care eram într-o stare perfectă înainte, chiar dacă ni se pare cu lipsuri.

La fel cum Cartea Zohar descrie „Sfântul Zohar a vorbit, spunând că, acela care este recompensat cu pocăinţă, Sfânta Divinitate îi apare ca o mamă cu inimă tandră, care nu şi-a văzut fiul de multe zile, în timp ce ei au făcut mari eforturi şi încercări dureroase pentru a se vedea şi, din cauza asta, au fost amândoi în mare pericol” (Baal HaSulam, Scrisoarea 25). Apoi, timpul dispare şi toate stările intră în una singură, deoarece, ceea ce ne arată este ceea ce eram, iniţial, în starea cea mai perfectă.

Deci, nu uitaţi că dorinţa voastră este în altcineva, în vasul colectiv. Acum, toată lumea se pregăteşte pentru congres şi, dacă sunteţi integraţi în ei şi, dacă doriţi să primiţi o dorinţă, speranţă şi inspiraţie de la ei, atunci acesta este modul în care veţi descoperi adevăratul vas spiritual. Aveţi nevoie să priviţi mai puţin în interiorul vostru, dacă este posibil să nu priviţi deloc acolo şi să luaţi golul acela ca un  aperitiv sărat sau condimentat şi să devină inclus în prieten, imediat. El conţine toate felurile principale, realizările, ambele vase şi Lumina. Şi am doar completări care-mi alimentează apetitul din golul meu interior.

Prima parte a Cursului zilnid de Cabala, 28.06.2013, Shamati N°117

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

Al treilea principiu din relaţiile familiale este acela că atunci când o persoană simte că ei îl iubesc şi sunt îngrijoraţi de bunăstarea lui, asta trezeşte în el o mare bucurie şi îl obligă să răspundă cu o relaţie similară. În acest fel, ne dăm exemplul unul altuia.

Suntem de acord să lucrăm la sistemul de relaţii dintre noi şi astfel acţionăm conştiincios şi înţelegem ce se întâmplă. Nimeni nu îşi permite „să vorbească repede fără să se gândească”  la ce îi vine legat de partener. Vrem să construim o familie bună, aşadar ne jucăm cu relaţii perfecte, care nu există cu adevărat pe moment, dar cu speranţă că vom ajunge la asta.  Ne arătăm unul altuia că acesta este doar un joc pe moment, dar este un joc care avansează şi devine tot timpul din ce în ce mai uşor şi mai aproape de adevăr.

Suntem obligaţi să jucăm, deoarece am fost de acord asupra acestui lucru!

Întrebare: Şi daca încerc să construiesc o relaţie bună cu soţia mea, dar nimic nu ajută pentru că ea este o egoistă aşa de mare încât refuză să facă vreun pas către mine?

Răspuns: Asta spune că nu am acţionat înţelept, altfel m-aş juca cu egoul ei  şi aş înconjura-o din toate părţile. Ea depinde de mine şi dacă este o mare egoistă este un semn că are mari dorinţe pe care le pot împlini. Astfel, eu controlez situaţia.

În general, întreaga problemă constă în faptul că noi nu ştim cum să ne jucăm cu acest ego. Cu cât creşte mai mult ego-ul uni om, cu atât acesta devine mai mult ca un copil, ca un copil mic. Este foarte uşor să obţii reacţia corectă de la el, dacă acţionezi corect cu el, deoarece nu el este stăpânul lui ci depinde complet de ego-ul lui.

Om (Gever) este acela care nu este capabil să se depăşească şi este imposibil să îl influenţezi în mod direct. Nu îl poţi rănii, te „prăbuşeşti” asupra lui şi el rămâne în picioare.  Dacă partenera ta este un egoist de acest gen, nepregătită să se controleze, te poţi juca cu ea la fel cum te joci cu un copil mic.

Trebuie să ne arătăm intenţionat unul altuia o bună relaţie, chiar să exagerăm, şi să verificăm dacă primim o relaţie similară în schimb. Dacă nu este o relaţie similară, trebuie să lucrăm la asta. Încerc să îi dau ei o relaţie bună tot timpul, dar dacă nu văd o relaţie similară în schimb, mă reţin de la a face asta. Încerc să fac ceva bun din nou şi dacă primesc o reacţie bună, îi dărui o şi mai caldă relaţie. Dacă nu, mă distanţez şi eu. Mă prezint intenţionat, arătându-i că sunt gata să o tratez bine, dar numai cu condiţia ca şi ea să facă la fel.

Astfel ne construim cuplul: unitate, comunicare, ceea ce se cheamă o „familie”. La fel trebuie să mă comport şi cu copiii, cu ajutorul „morcovului şi băţului”. Întreaga metodă se construieşte pe concesii; mă ridic deasupra egoului, într-o manieră calculată  şi controlată, conform cu un program care a fost specificat de la început.

Dar asta nu este doar iubire absolută necondiţionată care va trezi dispreţ în altă persoană.  Trebuie să arăt că iubesc, că cedez la tot, că mă anulez, dar nu astfel încât partenerul să facă orice vrea. Chiar şi părinţii care au o iubire infinită pentru copiii lor, nu trebuie să arate asta. Trebuie să adaug „judecată la milă” şi „milă la judecată”, controlând situaţia cu ajutorul acestor două mijloace, funcţie de reacţii.

Îmi stabilesc scopul de a ajunge la o conexiune şi îmi informez soţia despre asta. Dar ea trebuie să ştie că în această unificare eu am două mijloace în posesie: judecata şi mila, iubirea şi ura, iar una nu lucrează fără alta. Aşa cum este spus: „Iubirea acoperă toate păcatele”. Suntem de acord să descoperim toate păcatele şi să le acoperim cu iubire, sau nu? Daca da, haide să încercăm.

Este la fel ca atunci când conduc o maşină. Întorc volanul către dreapta sau stânga pentru a menţine direcţia corectă. Problema noastră este că nu suntem sensibili la partener, la celălalt. De aceea, mă întorc către soţie cu o cerere de a fi sensibil la ea. Ce soţie ar refuza asta? Este plângerea eternă a femeii legată de soţ, că nu o înţelege, nu se uită la ea şi nu vrea să împărtăşească experienţele ei.

Iar eu din contra, îi cer să se descopere în faţa mea  pentru a mă putea conecta cu ea. Depinde de mine să înţeleg cum înţelege ea, cum simte şi cum reacţionează în ceea ce mă priveşte. Dacă ştiu toate astea, atunci pot să stăpânesc relaţia noastră din familie cu ajutorul volanului. Şi va simţii şi ea şi va începe să îşi controleze volanul ei în ceea ce mă priveşte pe mine, pentru ca, în final, aceste două volane să se unească într-unul singur, pe care îl întoarcem împreună.

Acesta este un proces emoţional, ca şi cum doi dintre noi ne găsim pe o scala opusă, încercând să menţinem balanţa tot timpul. Egoul fiecăruia creşte tot timpul şi se echilibrează vis a vis de partener. Aşadar ne echilibrăm tot timpul, reînnoind mereu relaţiile noastre. Asta ne permite să avem o dezvoltare adâncă şi infinită, în care descoperim o întreagă simfonie a iubirii.

Din serial nr. 46 al emisiunii de pe KAB.TV “O nouă viaţă” 8/1/12

Filed under: Casatorie, Copii, Educatie | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Aţi spus că puteţi vorbi zece ore şi nu sunteţi obosit. Cum putem să ne asigurăm că nu obosim şi că nu adormim la curs?

Răspuns: Asta depinde de importanţă! Dacă asta este important pentru mine, atunci eu nu voi adormi. Deci, trebuie constant, să vă motivaţi. Importanţa este evaluată intenţionat de Sus, sau mai degrabă, egoismul este ridicat şi, de aceea, este blocat. Şi trebuie să-l ridicăm în ochii noştri.

Nu este o problemă de a rămâne treaz în clasă, după o odihnă bună. Problema este de a te trezi, în ciuda oboselii. Asta este important! Avem nevoie să muncim la asta.

Prietenii din jurul vostru trebuie, de asemenea, să alimenteze atmosfera. Acum, spun cuvinte familiare, pe care le-aţi auzit de multe ori, înainte. Vedeţi ceva nou în ele? Dacă nu, atunci este o problemă. O persoană nu trebuie să rămână indiferentă la faptul că nu simte noutatea. Asta depinde doar de ea. Iar cuvintele sunt toate la fel. Trebuie să fim  supăraţi pe noi înşine!

Din pregătirea Congresului Krasnoyarsk, 13.06.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

Nu trebuie să uităm că o persoană nu poate să atingă de una singură sentimentul măreţiei Creatorului şi asta înseamnă măreţia scopului, căci scopul este să adere la Creator pentru că, prin asta, Îi aducem mulţumire. Corectarea noastră finală se află în această adeziune, staţia destinaţiei finale, întregul scopul al creaţiei.

Creatorul a creat dorinţa de plăcere, dar noi ne aflăm acum în iluzia de a crede că am fost creaţi pentru a profita de primire. Ne aflăm în această amăgire şi, de aceea, de fiecare dată când primim o anumită plăcere, aceasta dispare imediat. Trebuie să înţelegem această contradicţie, faptul că avem nevoie tocmai de dorinţa de a dărui pentru că scopul creaţiei este să profităm de dăruire fără reţineri.

„A face plăcere creaturii” înseamnă să o aducă la starea în care ea va primi plăcerea de a dărui şi nu dăruirea egoistă pentru plăcerea de a primi, şi nici dăruirea pentru plăcerea dăruirii, dar primirea cu scopul dăruirii fără reţineri. Altfel spus, trebuie să ne folosim de dorinţele noastre, de toate capacităţile noastre, astfel încât să dăruim.

Se dovedeşte că orice schimbare în natura noastră nu este posibilă decât sub condiţia că noi ne hrănim pornind de la o sursă externă de inspiraţie, importanţă, dorinţă, atracţie, şi împingem spre un scop spiritual din care ne tragem toată forţa pentru a avansa spre corectare. Toată această energie vine din partea mediului. O persoană este capabilă să facă ceva numai dacă este influenţată de mediu. Şi dacă nu are o astfel de influenţă, nu va reuşi.

Există momente în care o persoană este trezită de sus şi este capabilă să se întoarcă spre mediu. Dar în majoritatea cazurilor, nu poate să se întoarcă cu de la sine putere, ci mediul trebuie să aibă grijă să transmită tuturor importanţa scopului şi inspiraţia. Doar atunci vom putea avansa în direcţia bună.

În consecinţă, nu există sarcină mai importantă decât construirea unui mediu bun. Este scris: „Dacă ar putea să Mă părăsească, să păstreze Tora, pentru că Lumina din ea îi va readuce spre bine”. Lumina nu vine decât atunci când suntem conectaţi între noi. De aceea construirea mediului este condiţia principală.

Este inutil să aşteptăm o veritabilă revelaţie spirituală de sus dacă ea nu vine datorită eforturilor noastre de a ne uni cu oameni ca noi. Trebuie să înţelegem şi să reţinem faptul că tot ceea ce se întâmplă în legăturile noastre cu lumea exterioară, de la noi spre ea şi de la ea spre noi, tot ceea ce ni se întâmplă nouă tuturor, vine numai din conexiunea noastră.

Din pregătirea pentru lecţia zilnică de Cabala, de pe 30.06.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Există grade în cursul perioadei de pregătire sau este vorba de un grad în total şi doar intrând în lumea spirituală vom începe să urcăm cele 125 grade?

Răspuns: Chiar şi la gradul zero de unde plecăm, trecem prin diferite stadii. Fiecare grad se compune din zece Sefirot, nici mai mult, nici mai puţin. Şi fiecare Sefira are propriile 10 Sefirot şi aşa mai departe, până la Infinit.

Nu există o altfel de condiţie care să fie complet solidă şi să includă toate elementele, întreaga realitate. Nu există decât o singură imagine a Universului, dar ea este văzută la o altă rezoluţie, ca în cazul unei hărţi cu scară diferită.

De exemplu, mergem la congres la St Petersburg. Dacă priviţi harta Rusiei, oraşul este doar un punct. Dar, dacă vă apropiaţi şi creşteţi scara, atunci acest punct se transformă într-un oraş mare. Vă apropiaţi şi vedeţi toate străzile, fiecare clădire, etc.

Astfel, starea noastră actuală ne pare numai un punct. Dar, în realitate, include întregul univers. Totul depinde de scara la care privim şi vedem toate detaliile din interior. Dezvăluirea tuturor detaliilor este ascensiunea celor 125 de grade.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 30.06.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

La ştiri (oe bakadesuyo.com) „Schimbarea comportamentului nu este uşoară. Dar există o importantă conferinţă TED care arată un mijloc simplu prin care oamenii sunt împinşi să facă un lucru bun. Şi se bazează pe principiul că putem să ne folosim de tot în viaţa noastră de zi cu zi.

Alex Laskey a vorbit despre felul în care noi ne putem folosi de psihologia schimbării comportamentului pentru a-i face pe oameni să reducă din consumul de energie.

Mai mulţi studenţi au agăţat afişe pe clanţele uşilor oamenilor pentru a le cere să închidă aerul condiţionat şi să pornească ventilatoarele. Mesajul afişelorr folosite era variat.

După dumneavoastră, care mesaj a fost cel mai eficient?

–          Economisiţi bani

–          Salvaţi planeta

–          Fiţi un bun cetăţean

De fapt, niciunul dintre ele nu era.

Nimeni nu le-a dat atenţie. Nimeni nu a oprit aerul condiţionat.

Dar un al patrulea mesaj a funcţionat.

–          Vecinii voştri o duc mai bine

Un sondaj arată că 77 la sută dintre vecinii voştri au spus că opresc aerul condiţionat şi pornesc ventilatoarele. Vă rugăm, alăturaţi-vă lor!

Este o probă de comportament social pusă în practică. Robert Cialdini, autorul cărţii „Influenţe”, mi-a explicat în cadrul unei întâlniri cu el că „oamenii vor fi gata să spună da cererii voastre, dacă le dovediţi că şi alţi oameni ca ei au spus da.”

Nu ne place să credem că suntem influenţaţi de comportamentul altor persoane, dar cu toţii suntem. Şi una dintre cele mai bune modalităţi de a provoca o schimbare de comportament este să exploatăm acest lucru.

Comentariul meu:Cabala apelează la această importantă proprietate a influenţei mediului asupra oamenilor pentru corectarea lor. Sub influenţa mediului, o persoană este gata să facă şi acţiuni altruiste. De aceea, atunci când se află într-un asemenea mediu, ea va fi în măsură să se supună fără un consimţământ prealabil. Astfel, în loc să încercăm să influenţăm o persoană, trebuie să creăm mediul potrivit în jurul ei.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala | Add Comment/Ask Question→

Baal HaSulam, „Libertatea”: Căci, deşi fiecare dintre noi posedă „propriul program”, nicio forţă nu se activează în afara mediului adecvat, ca bobul de grâu semănat în pământul în care forţele nu se activează decât prin mediu, care este pământul, ploaia şi lumina soarelui…Şi, aşa cum am explicat mai sus, problema constă în alegerea mediului, controlul pe care un om îl are asupra lui însuşi şi acesta este motivul pentru care el merită recompensa sau pedeapsa.

Înţelegem, deci, în ce măsură trebuie să ne îngrijorăm cu privire la consolidarea mediului, pentru a-l face cât mai mare posibil şi mai calitativ, adică puternic. El trebuie să fie invincibil, graţie dimensiunii şi calităţii, astfel că nicio societate neobişnuită sau gânduri neobişnuite ale persoanelor influente şi respectate în lume sau ale marilor mulţimi, nu vor fi în măsură să ne afecteze pe noi, drumul nostru, obiectivul nostru şi metoda noastră.

În momentul în care sentimentul că drumul nostru dispare, relaţia noastră cu acest proces slăbeşte un pic, chiar dacă nu suntem conştienţi de asta, atunci, în aceeaşi măsură, Lumina Superioară slăbeşte. Atunci, o persoană pierde „un moment important”, deoarece ea nu mai este sub influenţa unei forţe care poate schimba destinul său.

Deci, singurul angajament valabil în viaţă, este de a sensibiliza şi consolida societatea. Nu există liberă alegere pentru restul şi nu există o forţă care poate aduce schimbări. Lumea întreagă ne va urma, dacă păstrăm societatea noastră la un nivel corect. Conducem lumea prin Lumina care Reformează, pe care o atragem asupra societăţii noastre.

Dacă nu există lumină, cădem imediat pe drumul suferinţei şi revenim pe acelaşi drum al vieţii corporale care conduce lumea întreagă. Deci, trebuie constant să îmbunătăţim mediul nostru şi să-l extindem calitativ, deoarece este singurul lucrul pe care o persoană îl are. Aşadar, educaţia integrală este destinată să consolideze vasul nostru şi să atragă cât mai multe persoane noi, indiferent dacă sunt la curent cu metoda, atâta timp cât ele o acceptă şi se raportează la ea, şi ajunge să o cunoască.

Acum, când este „săptămâna cărţii” în Israel, trebuie să investim în public cât de mult putem, fără a ţine cont de cheltuieli şi efort fizic. Astfel, noi investim în propriul interior, crescând mediul nostru şi consolidându-l pe el şi zidurile lui. În plus, facem o muncă exterioară, în afara „zidurilor” noastre, realizând un sistem diferit de relaţii publice şi aducând oamenii la noi, consolidând astfel, opinia publică.

Totuşi, important este a munci, mereu, la conexiunea dintre noi, deoarece prin ea, în reţeaua care uneşte întreaga omenire peste tot în lume, precum apa subterană, Lumina care Reformează se va răspândi şi va schimba oamenii.

Pregătirea cursului zilnic de Cabala, 10.06.2013

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

Rabash, „Generalitatea omului”: Acum, să vorbim despre dragostea Creatorului. Mai întâi, o persoană trebuie să ştie că dragostea este dobândită prin acţiuni, dăruind prietenilor său cadouri, astfel încât fiecare cadou dăruit prietenului său este ca o săgeată şi ca un glonţ, care fac o gaură în inima prietenului.

Chiar dacă inima prietenului este de piatră, totuşi fiecare glonţ face o gaură în ea şi numeroasele găuri creează un spaţiu în ea. Apoi, dragostea celui care dăruieşte cadourile intră în acest spaţiu.

Căldura şi dragostea atrag scânteia afecţiunii pentru prieten şi apoi, o haină de iubire este ţesută de două iubiri, ce le acoperă pe amândouă. Asta înseamnă că dragostea pentru cineva îi înconjoară şi îi înveleşte pe amândoi şi ei devin un singur om, deoarece haina cu care sunt cei doi acoperiţi este una. Astfel, sunt amândoi anulaţi.

Dacă două persoane simt dragostea mutuală, atunci ei se completează reciproc. Fiecare persoană este încorporată în cealaltă şi apoi un al treilea apare între ele, Creatorul, care depune mărturie pentru dragostea lor şi o susţine.

O dragoste unilaterală nu poate fi menţinută mult timp. Trebuie să fie doi pentru a simţi o legătură de iubire reciprocă, chiar dacă sunt diferite niveluri de intensitate. Dacă una dintre ele este mai mare decât cealaltă, ea coboară la nivelul celeilalte, deoarece este mult mai dificil să urci, decât să cobori. Deci, ea creează un Partzuf spiritual special pentru ea însăşi, care este expresia sa la un nivel inferior şi care-i ajută prietenul, mult mai mic, pentru a se achita de dragostea lor reciprocă.

Astfel, ea îşi ajută prietenul să urce mai sus, de fiecare dată

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 19.06.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întreaga noastră cale de pregătire constă în: la fiecare nivel, în fiecare etapă, totul este determinat numai de toate pregătirile. De ce pregătirea, şi nu însăşi acţiunea, este atât de importantă? Ideea este că acţiunea este realizată de Lumina care reformează, dar pregătirea ei, pentru a stimula această Lumină să facă acţiunea, este munca unei persoane.

Potrivit acestui principiu, fiecare nivel este împărţit în două părţi. Prima parte este pregătirea, înţelegerea, supunerea unei persoane care trebuie să accepte în totalitate acţiunea Luminii, care este exprimată în deficienţa sa, în rugăciunea sa, ridicând omul. Dacă dorinţa, rugăciunea, ceea ce înseamnă pregătirea sa sunt corecte în cantitate şi calitate, atunci ele corespund schimbării pe care acea persoană trebuie să o trăiască, creând astfel prilejul pentru ca, şi locul în care, Lumina să poată acţiona. Apoi, vine Lumina şi realizează acele modificări şi corecţii la o persoană care-i permit să rămână în acea persoană.

Atunci când acţiunea ia sfârşit, o persoană are posibilitatea să facă prima parte a muncii pe care trebuie să o facă din nou: supunerea, anularea de sine, acceptarea jugului Cerului, aşteptatea ca Creatorul să facă următoarea acţiune asupra ei. Când o persoană duce la bun sfârşit pregătirea, ceea ce înseamnă că ea atinge o lipsă suficientă şi corectă pentru ca Lumina superioară să facă acţiunea, Lumina face această acţiune. Acest lucru înseamnă că o persoană trece la etapa următoare.

Astfel, ea avansează etapă cu etapă. Totul depinde de pregătirea unei persoane pentru că Lumina superioară este întotdeuna gata să-şi facă munca. Lumina este în repaos absolut şi singurul ei scop este să aducă o persoană la adeziunea cu Creatorul.

Prin urmare, trebuie să ne asigurăm  că noi facem ceea ce avem de făcut şi că ne pregătim în cel mai eficient şi rapid mod, fără să ne gândim la modul în care ar trebui să ne corectăm. Corecţia este opera Luminii, şi noi nici nu ştim măcar ce are ea de făcut. Munca noastră constă doar în a clarifica ceea ce avem de făcut pentru a ne pregăti lipsa. Această pregătire este, de asemenea, împărţită în mai multe părţi: pregătirea, anularea de sine, recunoaşterea măreţiei Luminii care reformează şi recunoaşterea măreţiei stării următoare pe care Lumina ne-o aduce. Putem să ne imaginăm toate astea prin mediul nostru şi exerciţiile pe care le facem atunci când muncim la legătura dintre noi şi folosind toate mijloacele care ne-au fost date.

Toate mijloacele care ni s-au dat aparţin de fapt pregătirii, ceea ce înseamnă munca pe care o avem de făcut. Dacă simţim că nu avem vasele, puterile, forţa, este pentru că noi încercăm să facem ceea ce este munca Luminii şi nu a noastră, corecţia reală. Deci, aceasta nu este în mâinile noastre şi nu stă în puterea noastră să o facem.

Dar dacă ne concentrăm pe ceea ce ar trebui să facem la toate nivelurile, ceea ce înseamnă pregătirea cererii ca Lumina să acţioneze, atunci avem toate mijloacele necesare pentru a o face.

Din pregătirea lecţiei zilnice de Cabala, 24.06.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→