Întrebare: Punctul din inimă este conectat cu corpul uman?

Răspuns: Corpul este controlat de dorinţe. Câteodată zac fără putere, somnoros, incapabil să mă forţez să mă mişc. În acelaşi timp, sunt fizic sănătos, tensiunea, nivelul glicemiei, inima, plămânii, totul este foarte bine, deci de ce nu mă pot mişca? Pentru că nu am nicio dorinţă. Nu vreau nimic şi este un fel de senzaţie de melancolie. Câteodată, chiar dacă am temperatură ridicată şi mă simt confuz, mă învârt de nebun toată ziua pentru a rezolva o problemă certă.

Dorinţa conduce carnea în acţiune. Asta înseamnă că mă întorc la înţelepciunea kabbalah şi vin la lecţie nu cu corpul ci cu dorinţa noastră.

Corpul este doar un „animal” pe care îl purtăm cu noi. Câinele sta pe covor lângă scaun, lângă stăpânul lui şi aşa îmi aşez corpul pe scaun. Eu sunt oricum dorinţa. Modul în care lucrez cu mine, modul în care mă formatez este modul în care operez cu corpul. Este o „maşinărie biologică” şi dacă i se dă motivaţie suficientă, atunci chiar şi cu o temperatură ridicată va avansa către scop împreună cu mine.

În orice caz, dorinţa decide şi determină ce să fac, în timp ce corpul suportă ordinele. Deci prima şi cea mai importantă grijă trebuie să fie faţă de dorinţă şi nu faţă de corp.

Dincolo de asta, poţi să intri şi să munceşti mai mult în punctul din inimă deasupra dorinţei şi deasupra corpului. Dar munca „împotrivă” lor şi punctul determină toate acţiunile tale prin alegerea a ce este important.

Dorinţele şi punctul din inimă se cearcă constant înăuntrul tău. Cearta provine din faptul că punctul din inimă este o altă dorinţă, care tânjeşte după Creator. În cele din urmă, este o luptă constantă între ele, dar corpul nu „intervine”. Acţionează în concordanţă cu dorinţa care câştigă, fie cu dorinţa din inimă fie cu punctul din inimă…

Acest punct deja s-a trezit în câţiva oameni, şi în alţii este încă în adormire în strâfundurile egoului corporal. Fiind în centrul inimii el trebuie să iasă şi să se ridice deasupra inimii. Ca şi viermele, în exemplul dat de Baal Ha Sulam, trebuie să iasă afară din ridiche. Timpul de pregătire durează de mii de anila nivelul „naţiunilor lumii”, până când acest punct se ridică deasupra suferinţelor. La finalul ridicării munca reală începe în el şi în acest punct oamenii vin la noi, la Bnei Baruch (BB).

Cât despre „naţiunile lumii” sunt simple stagii de-a lungul căii. Toţi aparţin sistemului general, dar azi ni se dă şansa să avansăm conştient. Asta e ceea ce face Luminca care Reformează (Lumina Înconjurătoare). De ce? Nu ştim, dar în general, procesul are loc în concordanţă cu ordinea apariţiei Reshimoturilor (genelor spirituale).

În timpul spargerii, cel mai de sus Reshimot a căzut în cel mai de jos loc. Acum trezirea începe şi aici totul depinde de care Reshimot aparţine o persoană, la rădăcina sufletului său. Atunci va descoperi această rădăcină şi va ştii toate detaliile acestei căi. În orice caz, nu depinde de cineva personal. Toţi sunt operaţi şi trebuie să-şi îndeplinească rolul său.

Întrebare: Câteodată mă percep pe mine ca fiind superior faţă de cei care nu au fost „treziţi” încă…

Răspuns: Acest lucru este pentru că Lumina nu a operat asupra ta suficient. Tu judeci în continuare după ego. În fapt, nu vei fi cababil să te simţi superior faţă de nimeni, nici măcat faţă de o furnică. Din contră, vei simţi că Creatorul este totul. El este în spatele unei persoane specifice sau a alteia, El este în faţa ta şi nu poţi avea nicio plângere sau lipsă de respect faţă de nimeni. Chiar şi în cei mai mari duşmani care îţi cauzează cele mai mari probleme şi ameninţări şi ameninţă naţiunea sau statul, vei vedea doar pe Creator; ei te forţează să te trezeşti şi să-ţi corectezi conexiunea cu El deasupra obstacolelor. El este cel care a plasat obstacolele înaintea ta şi intensitatea interpunerilor indică cât de puternic poţi fi tu conectat cu El.

De aceea se spune: „Chiar şi dacă o sabie ascuţită este plasată pe gâtul unei persoane, nu ar trebui să dispere după mila”

Din partea a patra a Lecţiei Zilnice de Kabbalah, 8.01.2013, „600.000 de Suflete”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Convenţia ne forţează să ne conectăm şi să ne unim, să acţionăm repede şi eficient, să atingem rezultate incredibile. Ce ne poate ajuta să facem aceasta în fiecare zi?

Răspuns: Un sentiment de responsabilitate. Imaginează-ţi părinţi obosiţi sau chiar bolnavi a căror copil plânge şi cere ceva; ei totuşi se vor ridica şi vor face totul pentru el. Nu este uşor din moment ce nimeni nu vrea să facă asta; este doar obligaţia. Este similar în grup unde toţi trebuie să simtă obligaţie şi responsabilitate. Trebuie să simt că sunt în aceeaşi barcă cu ei şi că nu pot face o gaură în ea.

Bineînţeles că pot spune, „Prieteni, nu mă simt bine astăzi, vă rog să mă scuzaţi că sunt bolnav” şi să dorm mai mult, dar cum pot să fac asta când ştiu că ei mă aşteaptă pe mine? Dacă te gândeşti că nimeni nu îţi va remarca absenţa din moment ce nu eşti atât de important şi că nu contezi, atunci te înşeli.

Îţi spun asta din experienţa mea de simţire a lumii superioare: Fiecare dintre voi nu este mai puţin important decât sunt eu. Deci inacţiunea ta este o lipsă de investiţie în vasul general. Ar trebui să înţelegi asta, şi să nu uiţi; să vă amintiţi aceasta responsabilitate unul altuia ca să fie tot timpul prioritatea ta.

Este prima condiţie din moment ce Creatorul a creat un om, eu şi toţi ceilalţi, doar ca să fiu capabil să mă stabilizez pe mine cu ajutorul lor. Pe de altă parte, Creatorul mi-a creat prietenul şi pe mine ca să-l ajut şi doar ca să servească ca motiv pentru acţiunea lui de ridicare către Creator. Este chiar aşa!

De aceea trebuie să ne complementăm reciproc şi să ne ţinem de asta din moment ce prin asta creem garanţie mutuală printre noi. Nu ar trebui să uităm asta. Nu îmi pot permite nicio concesie; nu pot să pretind că sunt bolnav sau să inventez vreo scuză pentru inactivitatea mea. Din contră, în ciuda obstacolelor pe care Creatorul le plasat în faţa mea, trebuie să particip atât cât pot de mult în tot. Din partea Lui va adăuga diferite scuze pentru egoul meu, bineînţeles, dar grupul trebuie să-mi reamintească că acesta e modul în care Creatorul se joacă cu mine.

Din Convenţia de la Novosibirsk, 9.12.2012, Lecţia 7

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce înseamnă termenul de „loc”, conform înțelepciunii Cabalei, atât din partea Luminii, cât și din partea dorinței?

Răspuns: Creatorul a creat o dorință de a primi, în forma sa inițială. Apoi Lumina a început să lucreze în cadrul dorinței de a primi. Ea a dat naștere dorinței de a primi și apoi a început să apară în ea din ce în ce mai mult. Apoi, dorința de a primi a început să se schimbe în calitate și a trecut prin cele cinci faze de dezvoltare și a început să ia diferite forme, îmbogățite cu diferite atribute și fațete.

Astfel, a ajuns la o stare numită „loc”.  Aceasta înseamnă că este diferită de ceea ce o umple. Umplutura nu este prima și nici Lumina, ci „locul” în care intră.

Ele au trebuit să se separe, deoarece se spune: Cu excepția cazului în care Lumina se separă de vas o singură dată, este imposibil să se determine ceva. Dar când se desparte o dată, ele sunt deja două lucruri distincte, iar acum este posibil să se identifice o „lumină” și „un vas” separate și, de asemenea, să se studieze legătura dintre ele. Acesta este modul în care „locul” este creat, dar nu este suficient; este posibil să se toarne niște băutură într-un ulcior, de exemplu, și să fie umplut până la capăt. Creatorul vrea ca acest „loc” să-L simtă pe El și cine este El.

Imaginează-ți că ai făcut un ulcior de lut, și acum vrei ca acest ulcior să simtă cine l-a făcut și în ce scop. Ce este mai mult, vrea să primească umplutura exactă: Să presupunem că nu este de acord să primească apă, lapte sau vin, ci are nevoie mai degrabă de ulei. Apoi, în funcție de ceea ce alege, e plin și respinge toate celelalte umpluturi. Asta înseamnă că „locul” ar trebui să diferențieze, de asemenea, între bine și rău, sau, cu alte cuvinte, să fie un „egoist înțelept „, ce depinde de ego-ul său, care a fost creat de Creator.

În continuare, Creatorul vrea ca această dorință să prefere singură natura opusă, și s-o aleagă prin libera voință. Ea trebuie să se „formeze” singură, să se aranjeze în așa fel încât să poată funcționa de la sine într-un mod opus, pe măsură ce se construiește din nou. Dacă dorința dobândește această capacitate, ea începe să acționeze din nou și să se umple și apoi se numește Adam care se aseamănă (Domeh) Creatorului.

Este ca și cum dorința se naște din nou prin libera voință și alege fiecare pas pe care îl face, orice umplere și orice mod. Pe de o parte, totul vine de la ea și nu depinde de nimeni, iar pe de altă parte, totul este întreg și în dăruire. Acesta se numește un „loc.” Aceasta este deficiența de care avem nevoie. Până atunci nu suntem nici măcar conștienți prin cât de multe stări trebuie să trecem pentru a ajunge la aceste discernăminte …

Întrebare: Există o legătură între „loc” și mediu?

Răspuns: Pentru ca dorința să fie independentă, să acționeze liber în discernămintele sale, în percepția sa, este împărțită în două sisteme: eu și în afara mea. În cadrul sistemului intern, există doar o scânteie, iar în sistemul extern, există întreaga lume. În măsura în care o persoană folosește „lumea” în mod corect, își crește scânteia. În măsura în care vrea să folosească lumea într-un mod opus, în mod greșit, își diminuează scânteia. Se verifică și învață în funcție de atitudinea ei față de lume, de mediul înconjurător.

În plus, o persoană are înțelepciunea Cabalei (un profesor, cărți și un grup), și toate sunt pentru a o ajuta să se împlinească în mod conștient și nu numai prin sentiment. La urma urmei, dacă învățăm din sentimentele noastre, aceasta va duce la un lanț întreg de eșecuri, într-un mod foarte lent și crud al celor cinci faze de dezvoltare. Dacă o persoană se dezvoltă prin mediu, atunci pentru ea mediul devine profesor, cărți, grup și Creator. Apoi, ea se dezvoltă prin „calea Torei,” prin calea Luminii care Reformează.

Diferența este că, prin calea Luminii, ea își aduce componenta proprie de dezvoltare și prin asta dezvoltă imaginea Creatorului în ea. Începe să se raporteze la realitate, nu ca o ființă creată, ci la fel ca Creatorul: „Cum folosesc grupul, profesorul, cărțile și Creatorul, toate forțele care mă influențează, în scopul de a mă stabiliza pe mine însumi în mod corect?”

Astfel, dezvoltăm umanul în noi și avansăm corect, în modul cel mai simplu și mai scurt pentru toți. Apoi, deficiența de a avansa pe care o stabilizăm din nou de fiecare dată este numită un adevărat „loc”, și este un astfel de loc la care ar trebui să ajungem.

Din partea a 3-a a Lecției zilnice de Cabala 11/01/13, „Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Pentru cine ar trebui să doresc a aduce mulţumire: pentru grup sau Creator ?

Răspuns: Nu puteţi aduce mulţumire Creatorului fără să aduceţi mulţumire grupului. Este vorba de o condiţie necesară. În caz contrar, vă înşelaţi crezând că veţi aspira la dăruire, atunci când, în realitate, vă pasă de propriul interes mai degrabă, decât de binele altora.

Imaginaţi-vă că aveţi posibilitatea să aduceţi mulţumire Creatorului, numai cu condiţia să aduceţi mulţumire copiilor Săi, care sunt, de fapt, grupul. Nu poţi face nimic pentru El, pentru că toate dorinţele Sale se concentrează exclusiv pe creatură.

Din partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 10.01.2013, TES

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Unii oameni sunt într-o mare tensiune interioară în timpul convenției; alții sunt veseli și merg împreună cu fluxul. Care ar trebui să fie starea noastră corectă?

Răspuns: Ambele sunt corecte, și este necesar să alături acestor două stări, astfel încât, cu toată puterea și tensiunea ta mare, să încerci să mergi cu fluxul, să rămâi cât mai aproape posibil de centru și să te miști împreună cu el. Avem nevoie să fim incluși în fluxul convenției ca două lichide care sunt amestecate împreună.

Dar pentru asta, este nevoie să depun efort, desigur, pentru că în fiecare clipă trebuie să simt că mă mișc. Nu pot merge spre scop fără această mișcare, trebuie să păstrez aceeași direcție tot timpul, ca o racheta care-și ajustează permanent traiectoria: alternativ, o dată forța primirii, apoi forța dăruirii, forța primirii, apoi forța dăruirii.

Păstrez echilibrul între cele două, fără a șterge nici una dintre ele; nu-mi pierd conștiința dorinței mele (Aviut), dar conectez toate acestea împreună și avansez.

Există oameni care se integrează firesc în fluxul general, pentru că dorința lor este mai ușoară în comparație cu a altora. Nimeni nu este de învinuit sau de lăudat; fiecare are propriul său caracter natural. Și sunt oameni cu o tensiune internă mult mai severă care nu pot merge cu fluxul general și este nevoie de eforturi mari din partea lor.

Primii, care cu ușurință se îmbină cu mediul, adaugă inspirație tuturor. Iar cea de-a doua categorie, cărora le este dificil să fie cu alții, adaugă efort. Se pare că există Reshimo din ecran și din dorință (Reshimo de Hitlabshut și de Reshimo de Aviut), și, astfel, conexiunea generală apare.

Din Convenția de la Arava 17/1/13, Lecția

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Am ajuns la convenția din deșert și, văzând prieteni atât de mari din jurul meu, întreb: De ce am fost onorat să fac parte din această societate mare, deoarece eu însumi nu am nimic deosebit?

Răspuns: Nici unul dintre noi nu a ales singur această cale, ci am fost adus de Sus. Dacă înțelegem acest lucru, trebuie să mulțumim pentru asta. Creatorul aduce o persoană la soarta bună și îi spune: „Ia asta!” Fiecare a fost adus aici pentru ca a venit timpul pentru sufletul său să înceapă corectarea și să devină inclus conștient în mecanismul general, numit Malchut sau Divinitate.

Dar dacă Creatorul aduce o persoană la această alegere, nu înseamnă că totul va continua fără eforturile noastre. Eforturile noastre trebuie să devină din ce în ce mai conștiente. Fiecare a fost deja dezamăgit de viața sa, în dorințele sale, și a trecut prin multe: a absolvit o universitate, a lucrat în câteva locuri, a servit în armată, s-a căsătorit și a divorțat.

Dar nu am făcut eu toate astea. Când mă uit înapoi, nu-mi vine să cred că am făcut toate acestea și totul mi s-a întâmplat mie. Încep să realizez că am fost condus de Sus prin toate aceste evenimente. Deși am empatizat din punct de vedere emoțional, senzațiile mele au fost evocate de Sus în mine.

Dar, de acum încolo, mi s-a dat libertatea de a alege, pe care o pot folosi. Există mulți care vin și pleacă. Ca urmare, se vor întoarce cândva în viitor. Înainte de convenție, am primit multe scrisori de la foștii mei studenți care au părăsit de mult studiul, au fost dezamăgiți, dar acum au decis să se întoarcă.

Asta este, de asemenea, soarta; nu ar trebui să credem că a fost propria lor decizie; conducerea superioară le-a cerut-o. Prin urmare, trebuie să-i acceptăm din nou, și astfel am deschis această convenție pentru toată lumea.

Tot ceea ce a fost făcut cu tine până astăzi, s-a întâmplat pentru că ți s-a permis să te întărești și să ai grijă de alții, și trebuie să mulțumim pentru aceasta.

Din Convenția de la Arava 17/1/13, Lecția 1

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns | Add Comment/Ask Question→

Un grup Cabalist este bazat pe legile care aparţin următorului nivel. De aceea ne întâlnim împreună să re-creem aceste condiţii. Ne jucăm ca şi cum am fi în viitorul apropiat într-o realitate şi construim relaţii şi conexiuni care, în final, se transformă în lumile pe care le studim în Cabala.

Lumea Assiya este prima de care avem nevoie ca să intrăm şi să ne simţim între noi. A fi în această lume înseamnă că devenim complet adecvaţi acestui nivel de internalitate (în dorinţele noastre, gânduri, inimi şi minte). Articolele lui Rabash explică modurile de a atinge unitatea realitatea și să începem să simțim spiritualitatea între noi.

Bineînțeles, nu ne „ridicăm” nicăieri. Ascendem la nivelul personal al înălţimii spirituale la nivelul conexiunii care există între noi. Mai târziu, simţurile noastre se schimbă, şi „potrivirea noastră” va deveni mai puternică şi adâncă. Nu ne vom trata unul pe altul egoist de acum înainte. Ne vom diminua egourile. Vom anula egoul şi-l vom scoate dintre noi în concordanţă cu principiul, „Ceea ce urăşti, nu face prietenului tău”. Ca şi rezultat, vom începem să simţim lumea superioară.

După aceea, ne vom uni şi mai mult şi ne vom îmbunătăţi interconectarea mutuală. Vom crea un sistem reciproc în concordanţă cu care vom fi capabili să simţim un nou tip de împlinire sub forma Luminii Nefesh, Ruach, Neshama, Haya şi Yechida. Totul depinde de cât de mult egoismul creşte şi în ciuda lui, ne conectăm unul cu altul, cum încercăm să neutralizăm egoismul şi să-l folosim să împreunăm cele două forţe opuse şi să creăm o legătură.

Imaginează-ţi că mii de oameni din grupurile nostre în toată lumea vor simţi conectarea mutuală: cine este unde şi cum ei sunt interconectaţi. Acest sistem multi-polar serios este o societate integrală. Egoismul nostru continuă să crească şi devenim mai uniţi şi „penetrăm” unul în altul chiar şi mai mult.

Şi egoismul nostru creşte nu doar în calitate cât şi în cantitate: Ne apare în totul felul de formle noi şi necunoascute. Dintr-o dată, începem să observăm nuanţe repulsive în alţii pe care nu le-am văzut înainte; înseamnă că egoismul nostru se elevează şi declanşează acele senzaţii în noi! Dintr-o dată, recunoaştem că egoismul prietenului nostru s-a mărit de o mie de ori şi nu ştim cum să abordăm personalitatea s-a înţepătoare şi zburlită. Noi încontinuare ne vedem ca fiind minunaţi şi buni. Nu ştim cum să ne tratăm prietenii şi nici nu ştim ce să facem cu noi înşine.

Dacă ne uităm la această poză de Sus (din postura Creatorului), devine evident că El este Cel care provocă aceste situaţii pentru a promova avansarea noastră. Din partea Creatorului ele sunt inevitabile, având în vedere că, e în beneficiul nostru să continuăm să ne corectăm pe noi pentru a ne ridica şi mai sus.

Articolele lui Rabash ne dau sfaturi precise de cum să ne conectăm cu prietenii. Ele derivă dintr-un singur principiu, „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” pentru că este legea nivelului superior în care noi toţi suntem întreg uniţi prin dorinţele şi gândurile noastre.

Acţiunile noastre se completează una cu cealaltă şi crează o dorinţă generală care a fost creată iniţial de Creator. În acest punct, fiecare dorinţă apare către noi de 620 de ori mai mare. Astfel, noi simţim pe toată lumea ca şi cum suntem noi. Dincolo de asta, fiecare dintre noi ne simţim de 620 de ori mai mare ca şi cum suntem „multiplicaţi” de ceilalţi. Este imposibil să descrii această formulă din moment ce defineşte starea calitativă numită lumea infinitului. Noi trebuie să atingem asta.

Din Convenţia de la Novosibirsk 8.12.2012, Lecţia 4

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum putem ști că acțiunile noastre sunt în favoarea Creatorului?

Răspuns: Dacă Creatorul este o formă certă pe care eu o pun împreună înăuntrul meu, atunci trebuie să știu ce este în favoarea Lui și ce nu este. Dacă forma pe care o pun împreună este o formă totală de dăruire, atunci este în favoarea acțiunii de a dărui.

Creatorul este în interiorul meu. O persoană nu știe nimic despre ce este în afara lui; lumea ce mi se pare mie că mă înconjoară este o iluzie. Este o minciună care a fost creată astfel încât atitudinea mea înspre ea, ca şi către o lume externă, să fiu capabil să-i învăţ cele mai mai detalii, prin scoaterea acestor lucruri în afara mea.

Dacă aş putea să-mi scot sentimentele şi gândurile mele şi să văd că le împrăştiu în toată lumea, atunci ar putea fi Lumea Ein Sof (Infinitatea). Atunci aş descoperi că lumea noastră nu există, că sunt părţi ale vaselor mele. În fapt nu există nimic, nici imaginile şi nici oamenii din jurul meu. Toate acestea sunt eu, numit „Adam” (om) care stă înaintea forţei Creatorului. Acum nu îl văd pe El, dar mi s-a dat o şansă să încep să-L simt.

Noi nu suntem capabili să ştim ceva despre nimic din ce este în afara noastră din moment ce totul este „din acţiunile Tale te Vom cunoaște”, și pentru a face asta trebuie să obținem atributele spirituale prin noi înșine. Lumile spirituale sunt diferite de lumea corporală.

Există o regiune în noi care este ca un punct alb, în care nu simțim nimic nou. Această regiune este gradat revelată și se numește „lumea superioară”.

Există o altă regiune pe care o simt ca „lumea aceasta”, şi atunci încep să mă simt rău în ea ca şi cum este aglomerată în înghesuită în acest cerc. Încep să cercetez; poate că există ceva în afara ei.

Câteva din simţurile mele îmi spun că există ceva dincolo de barierele mele pentru că această parte a simţurilor mele îmi este ascunsă: Simt că trăiesc în ele şi că mor. Sunt de asemenea şi diferite discernăminte în mine: natura nemişcată, vegetativă şi cea „vorbitoare”, pe care de asemenea o simt ca „această lume”. Ele de asemenea apar şi dispar, sunt născute şi moarte. Văd viaţa lor după moarte şi prin asta încep să mă gândesc că totul este temporar şi expandabil; totul se schimbă şi atunci simt un fel de gol. Deci încep să cercetez şi să investighez ce este dincolo de graniţele acestei vieţi corporale.

Dacă nu sparg graniţele barierelor mele, cum voi fi capabil să descopăr ce se întâmplă acolo? Aşa este cum intrăm în Lumea Superioară care este dincolo de graniţele acestei lumi şi lumea superioară este toate dorinţele de a primi, şi dacă le unim, rezultatul este Lumea Ein Sof.

Din partea întâi a Lecţiei Zilnice de Kabbalah, 15.01.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→

Noi suntem într-o stare foarte specială acum între două convenţii, convenţia femeilor şi convenţia bărbaţilor, când noi trebuie să aducem toată deficienţa împreună. Din partea femeilor este deja o mare deficienţă. Din partea bărbaţilor deficienţa este relativ gata, dar nu este mai mare şi nu este organizată destul. Dar mai sunt câteva zile pentru a ne pregăti şi să ajungem la convenţia din deşert corect, ceea ce înseamnă „un om cu o singură inimă”.

Cred că este posibil. Vedem prin avansarea lumii şi prin avansarea noastră în concordanţă cu discernămintele pe care le-am acumulat, care sunt operate corect şi asta pentru că nu este nicio alternativă. Ni s-a dat o rară oportunitate; un tratament special de Sus şi condiţii confortabile care susţin cu adevărat ceea ce facem.

Nu mai trebuie să fugim cu ochii închişi. Zi după zi realizăm că aceasta este calea corectă. Când vedem că întreaga lume este atrasă în acest proces şi cât de necesar este el pentru noi, pentru lume şi pentru Creator. Finalmente este o concentrare de decizii corecte, care este rezultatul tuturor anilor de acţiuni care au fost făcute, a multe stări, discernăminte şi impresii pe care le-am experimentat în fiecare moment, peste tot şi de fiecare dintre noi.

Trebuie să aducem toate experienţele şi discernămintele pe care fiecare dintre noi le-a acumulat de-a lungul acestui timp cât am fost împreună şi să le concentrăm într-o singură dorinţă ascuţită. Şi ca răspuns la această dorinţă care tânjeşte după corectarea ei, pentru atributul dăruirii, vom fi capabili să primim Lumina Superioară care ne va influenţa şi ne va ridica la primul nivel spiritual.

Din prima parte a Lecţiei Zilnice de Kabbalah 15.01.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum poate fi atinsă intenția corectă?

Răspuns: Pentru intenția corectă, prima dată trebuie să te legi pe tine de întreaga lume, care este un rezultat al acţiunii Creatorului. Prin lume, Creatorul îşi arată acţiunile, astfel încât prin relaţia corectă cu lumea eşti capabil să te apropii de Creator.

Să presupunem că sunt proprietarul unei ferme mari unde deţin pământ şi cai. Şi te iau pe tine să lucrezi la fermă pentru că văd că mă tratezi bine şi că vei fi un muncitor loial sau chiar un sclav loial. Se dovedeşte că eu te evaluez nu datorită atitudinii tale faţă de mine, ci potrivit propriilor mele proprietăţi, în concordanţă cum îmi tratez eu caii, pământul şi grădinarii, adică cu „lumea mea”.

În acelaşi mod noi venim şi, mulţumită dorinţei venite de Sus, vrem să devenim muncitorii Creatorului. Atâta timp cât această dorinţă nu s-a trezit în noi, noi trăim ca şi caii de la fermă. Şi acelora cărora Creatorul le dă dorinţa devin muncitori în fermă. Şi ei sunt diferinţi muncitori: Sunt muncitori loiali care sunt devotaţi total către Creator ca şi sclavii şi sunt muncitori care nu sunt aşa de loiali.

Creatorul găseşte persoanele în care puntul din inimă s-a trezit care vor să adere la Creator, dar care nu pot fi ridicaţi la rang de ministru instantaneu. De aceea dă persoanei tot felul de oportunităţi, joburi mici, prin care urcă foarte încet . Exact aceste oportunităţi ne sunt date nouă: Prin acţiunile pe care le facem prin noi înşine, putem arăta Creatorului cât de mult dorim să ne apropiem de El, să aderăm la El şi să trăim cu El într-un singur gând şi intenţie, în o acţiune.

Din partea a doua a Lecţiei Zilnice de Kabbalah, 1.01.2013, Zoharul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→