Dacă ne-am pregătit pentru coborâre, am putea spune acum că am făcut atât de mult, că ne-am pregătit pentru ea. Dar s-a dovedit că este mai puternică decât noi. Ne-am menținut cât de mult am putut cu puterea pe care am construit-o în prealabil, și totuși, pentru un moment nu ne-am putut menține și s-a întâmplat. Dar ne-am putea clarifica deja punctele slabe și înțelege de ce s-a întâmplat.

Creatorul „ne plimbă” undeva, dar de ce? El poate că vrea să ne arate deficiențele la un alt nivel, mai avansat, mai adânc în creație. Dar n-am învățat nimic și pur și simplu ne simțim ca morți.

Nu există de fapt nici o urcare fără o coborâre, așa că trebuie să rămânem fideli unul altuia, ca celulele într-un singur corp în care fiecare celulă este responsabilă pentru toate celelalte celule, iar dacă toate celelalte celule nu sunt responsabile pentru ea, va muri .

Ar putea fi ca o conductă de oxigen între noi. Conducta ajunge la mine după ce a trecut printr-o mie de prieteni înainte, și ceea ce este mai mult, nimeni nu știe cine sunt exact. Oricine poate opri robinetul, fără ca cineva să observe, iar oxigenul nu mă va atinge și așa voi muri.

Robinetul este lipsa noastră de atenție, lipsa de dorință. Poate deschide valva mai larg sau o poate închide, totul depinde de dorința prietenului cu privire la mine: Se gândește la mine și la întregul sistem? Dacă el adaugă o astfel de deficiență, valva se deschide, iar dacă diminuează deficiența și ea dispare, valva se închide, blochează conducta, și cu toții murim.

Înțelegi că toată lumea moare din cauza ta? Totul deoarece valva din inima ta este închisă. Cere Creatorului să te ajute, să devină partenerul tău dacă prietenii sunt morți și nu te pot ajuta. Întoarce-te la Creator pentru a te ajuta, ca la o altă ființă umană. Cel puțin El poate fi ca o ființă umană.

Întrebare: Ne putem întoarce la Creator ca la o ființă umană?

Răspuns: Nu te temi să-L condamni, nu-i așa? Deci, de ce nu poți apela la El ca la o altă ființă umană, astfel încât El să intervină și să te ajute? Crezi că este interzis?

Întoarce-te la El și spune: „Îți cer să mă ajuți! Să mergem la grup împreună și să reînviem morții, astfel încât ei să fie înviați! „Spune-o de mai multe ori în inima ta si vei vedea cât de folositor este.

Creatorul este gata să lucreze cu tine și să coopereze cu tine în tot. Nu este nimic care previne acest lucru. Poți apela la El în orice moment, cu orice cerere.

Știm că cererea către El ar trebui să treacă prin grup, deoarece în caz contrar nu va fi auzită, dar este atunci când grupul este gata să-ți răspundă și să lucreze cu tine reciproc. Dacă nu ai de ales, întoarce-te direct către Creator, pentru a merge cu El la Faraon. Nu aștepta după cei care sunt ocupați cu oalele pline de carne și care sunt plini de ceapă și de usturoi.

Din partea a 3-a a Lecției zilnice de Cabala 24/09/12, Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

Imaginează-ți că ai venit la lecție și brațul te doare rău, te vei gândi despre durere tot timpul, desigur. Aceasta va interfera cu studiul și va provoca disconfort mare, nu veți ști cum să scapi de această durere și nu vei putea uita de ea.

Întrebarea este cum am putea să simțim aceeași durere cauzata de faptul că nu am ajuns încă la sfârșitul corecției, că nu am atins inca scopul nostru final? Nu vreau să aștept o singură zi! Dacă este atât de important pentru mine, ard de nerăbdare, ca un copil,  vreau sa obtin aceasta acum și imediat!

Problema este că nu imi doresc ceea ce ar trebui să imi doresc. Cum pot obține dorința corectă? Acesta este un motiv pentru o rugăciune.

Nu văd nici o grabă in a ma conecta cu prietenii si a ajunge la iubirea pentru ceilalti, în scopul de a atinge obiectivul spiritual. Sunt probleme peste probleme care mi-au creat obstacole, unul după altul. Dacă intr-adevar as fi vrut sa ating obiectivul, as iubi prietenii, pentru ca la urma urmei, acest obiectiv este de neatins fără iubirea pentru prieteni. Dar ideea este ca nu am nevoie de acest obiectiv: Vrea cineva sa dea? Și astfel nu am nevoie de prieteni și nu vreau să mă straduiesc pentru obiectivul de a oferi iubire altora. Totul pare foarte îndepărtat, în ceață și nerealist. Stau în fața cărții în timpul Lecției si ma gândesc: „Ce caut eu aici, totusi?”

Deci, ni se dă un instrument numit Tora, în care există forța care ne duce catre obiectiv. Pentru noi acesta este nivelul superior de la care forța numită Lumină vine si ne trage înainte. Aceasta este ceea ce trebuie să  gândim în timpul lecției, la fel cum gândim despre brațul care doare și dorim să il vindecam.

Nu contează ceea ce citesti în acest moment, trebuie să te gândeasti la „boala” ta si să visezi vindecarea. Dacă nu simti o deficientă, o lipsă a vindecării, cere ca aceasta să iti fie dată, conecteaza-te la prieteni, verifică ce dorinte au.

Din partea a 3a a Lectia zilnica de Cabala 9/24/12, Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Nu e de ajuns să ne conectam pur și simplu la scânteile prietenilor noștri. De asemenea, trebuie să studiem; cunoașterea ne va modela, ne va învata cum să ne conectam cu scânteile. Până în prezent, nu avem nici o idee cum să ne unim, din moment ce nu suntem familiarizați cu sistemul spiritualitatatii. Deci, cititim despre el, ascultăm, studiem. Noi învățăm că trebuie să ne  conectam și să formam un sistem care constă in 10 Sefirot, Partzufim, lumi, Lumina Inconjuratoare si Lumina Directa. Toate aceste nume descriu legătura dintre noi pe care avem nevoie sa o realizam.

Principalul lucru este de a ne situa noi înșine pe frecventa potrivita pentru a primi ajutor de Sus. Nu e suficient doar să ne gândim la conectarea cu scânteile prietenilor nostri; avem nevoie de altceva care ne va lega împreună. Trebuie să apelam la forța superioară, ca sa faca acest lucru pentru noi.  Aducem legătura noastră gresita la forța suprema și ne plângem pentru incapacitatea noastră de a ne uni. Este similar cu plansetul unui copil, care se apropie de mama și tatăl său plângându-se că el nu poate face ceva, pentru că este lovit și nu mai funcționează.

Lumina superioara a rupt în mod deliberat legătura dintre noi, pentru ca sa cerem sa fie restaurata. Când cineva face apel la forța superioară cu această solicitare, împreună cu prietenii săi, aceasta înseamnă că este deja în interiorul sistemului corectat. Este numit „Israel, Tora si Creatorul sunt unul.”

Israelul este pentru noi toți, pentru cei care sunt orientati „direct catre Creator” (Yashar -. El) Tora este Lumina pe care o căutam, în scopul de a ne uni din nou. Noi studiem acțiunile sale cu ajutorul cărților. Creatorul este forța superioară, o sursă de lumină, care se întoarce la bunăvoință și ne asamblează din nou împreună. Asta explică de ce este numita întoarcea la sursa de buna stare care a existat înainte de zguduirea ce a stricat-o. Acesta este modul în care ne vom corecta.

Trebuie să clarificam numeroase faze în acest moment. Trebuie să înțelegem că o persoana este total incapabila să facă aceasta pe cont propriu, deoarece el va tinde întotdeauna să lucreze pe plan intern și sa presupuna că  are suficientă putere si calități pentru a face apel la Creator și a striga la El pe cont propriu.

Dar, eu nu voi fi capabil să ma adresez Creatorului, fără presiunea vasului spart, care constă din cel puțin 10 prieteni care doresc sa se reconecteze. Eu voi fi unul dintre ei. Și dacă prietenii înțeleg că au nevoie să se conecteze, în scopul de a descoperi Creatorul și dacă încearcă să facă apel la Creator, pentru ca daruirea si iubirea să domnească între ei, aceasta se întâmplă.

Dintr-o convorbire la Rabash meselor Comemorarea, 9/20/12

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→

Mulţumită garanţiei reciproce, omul atinge o stare în care simte că toată lumea îl sprijină şi îi furnizează tot ceea ce are nevoie. Apoi, el poate să se gândească la alţii. Numai în această condiţie se poate ridica deasupra egoului.

Nu există alte forţe. Egoul este singura forţă care ne domină şi numai într-un grup îl putem neutraliza.

Dacă grupul nu neutralizează şi anulează egoul  meu, eu nu o voi putea face niciodată singur. Voi fi îngropat în el pentru totdeauna şi nu voi fi capabil să ma nasc, să ies din  el. Garanţia reciprocă este legea vieţii pentru mine, este o precondiţie pentru naşterea mea spirituală.

Dacă nu primesc de la grup sentimentul de securitate, de protecţie totală şi de furnizare a tot ceea ce am nevoie, nu voi putea să mă ridică deasupra mea. De fapt, garanţia reciprocă este cea care dă naştere la acest sentiment în mine şi şi asta nu mai depinde de mine. Dacă prietenii mă influenţează prin garanţia reciprocă, eu nu voi înceta niciun moment să mă gândesc la ei. În acest fel merg lucrurile.

Este la fel ca un bebeluş în braţele mamei, care simte că nu are nicio problemă. Se simt în mod instictiv în siguranţă şi simte că va primi tot ceea ce are nevoie. Aşa trebuie să mă simt şi eu, ca un copil în braţele grupului, care simte că toate necazurile sale au dispărut, toate gândurile, toate anxietăţile, toate întrebările.

Nu mai este nimic care să fie conectat la mine; este ca şi cum aş pluti în aer. Din acest moment pot începe să mă gândesc la alţii.

Vorbim despre legi de neschimbat, despre forţe care operează în noi. Nu este fantezia mea. Este forţa garanţiei reciproce care operează în mine, apoi mă detaşez de mine însumi şi nu mai contează dacă vreau sau nu. Dacă prietenii operează asupra mea cu această forţă, sunt liber de dominaţia egoului. Din acel moment mă pot gândi la ceilalţi.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 9/24/12, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Egoism, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

Baal HaSulam, „Matan Tora (Dăruirea Torei)”: Este pentru că, într-adevăr, în ceea ce privește o persoană care se află încă în natura Creatiei, nu există nici o diferență între dragostea de Dumnezeu și dragostea fata de aproapele său. Acest lucru se datorează faptului că orice lucru care nu se identifica cu persoana, este ireal pentru aceasta.

Eu nu ii simt pe ceilalți. Ii simt în măsura în care depind de ei. Cu alte cuvinte, nu ii simt de fapt pe ceilalti, dar imi simt dependența mea fata de ei, simt cât de mult pot pierde în cazul în care se întâmplă ceva cu ei.

Aceasta este singura modalitate prin care noi calculam orice. Chiar și o mamă simte cât de mult poate ea pierde în cazul în care copilul sau are probleme. Aceasta este scala pe care noi o numim „iubire”.

„Te iubesc”, înseamnă că eu depind de tine. Deci, aceasta nu este dragoste spirituală, ci dragoste corporală. Îmi place cineva și imi este teama că ceva i s-ar putea întâmpla, deoarece voi suferi. Iubesc pe cineva cu care mă simt bine. El poate fi fiul meu, care îmi ofera plăcere.

Noi, cu toate acestea, vorbim despre ceva cu totul diferit: despre modul in care, de la iubirea catre ființele create, putem ajunge la iubirea pentru Creator. Deși vom folosi exemplul iubirii unei mame în lumea noastră, nu știm de fapt ce înseamnă  a iubi la un nivel „uman”.

Trebuie să dezvoltăm un tip cu totul nou de dragoste. Cuvântul în sine este înșelătoar, iar noi trebuie să fim atenți sa nu facem greșeli. Este vorba despre o  cu totul alta relație si alt discernământ, despre dăruiriea care vine dinspre mine spre exterior catre cineva care se află în afara sentimentelor mele.

Astăzi, simt toata lumea. Simt ceea ce se întâmplă în lume, și este numai în funcție de calcul meu de a câștiga sau de teama mea de a pierde. Dorinta de a primi este in cautare de surse de a primi placere si se departeaza de ceea ce poate dăuna.

Acestea sunt singurele lucruri pe care le percep, dar eu nu simt nimic care nu face parte din plăcerea sau suferința mea. Acest lucru se datorează faptului că „materialul meu sensibil” este dorința de bucurie. Acesta este Masach (ecranul) pe care imaginile din realitatea mea sunt reflectate. Într-un astfel de ecran, eu pot vedea doar lucrurile care sunt în registrul interesului meu, care ar putea sa-mi aduca auto-beneficiu sau durere și suferință.

Există lucruri pe care eu nu le simt pentru că nu-mi provoca placere sau durere, ca diverse câmpuri, unde, raze x, și așa mai departe. Pentru ca ne dezvoltam, vom recunoaște mai multe lucruri carora ar trebui să acordam atenție, deoarece acestea pot fi benefice sau dăunătoare.

Este același lucru atunci când vine vorba de dragostea de prieteni. Noi nu știm ce înseamnă acest lucru  și nu il simțim cu simțurile noastre. Cu ce putem să-l comparam? E rău, atunci când sunt iubit? Nu este vorba de dragostea prietenilor față de mine, ci de dragostea mea față de ei, atunci când ma dedic total lor, am grijă de ei, ma ingrijorez pentru ei, ii ajut.

Cine are nevoie de o astfel de iubire în lumea noastră? În cazul în care m-ar fi iubit și m-ar fi servit ei pe mine, ar fi fost o altă perspectiva: „Sunt gata pentru a primi dragostea voastra. Dati-i drumul, cine este primul „?

Cu toate acestea, vorbim despre o tranziție catre nivelul de iubire pentru Creator, despre garanția reciprocă. Scopul creației este de a iti iubi prietenul. Astfel, ne bucurăm de daruire, dar numai de daruire, nu de senzatia noastra de bucurie. Suntem dăruitori împotriva dorinței, depășind-o.

Deci, noi trebuie să acordam o atenție un pic mai mare sensului corect al muncii noastre în grup. Este imposibil să-l interpretam în funcție de imaginile din lumea noastră. Apropierea, dragostea, și conectarea sunt toate concepte care există dupa ce se realizeaza depășirea, dupa Machsom (barieră). Până atunci, eu nu voi depăși nimic, trec pur și simplu prin perioada de pregătire.

Din partea a 4-a 9/24/12 zilnica de Cabala Lectia „, Matan Tora (Dăruirea Torei)”

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

Baal HaSulam, „Introducere la Cartea, Panim Meirot uMasbirot„, Poz. 4: Aceasta este ceea ce ne-a susținut până acum să menținem armatele si zidul în jurul înțelepciunii adevărului, ca nici un străin sa nu il strice….

Înțelepciunea Cabalei a fost ascunsă, deoarece toate națiunile trebuiau să se dezvolte. Întreaga lume trebuie să avanseze până când este total dezamăgita de ego.

Apoi, atunci când oamenii ajung să se simtă neputincioși și nu mai pot continua, vor vedea că forma actuală a vieții pe pământ a ajuns la final. Acest lucru se referă la distrugerea socială și ecologică, precum și la distrugerea interioară a persoanei.

Deci, înțelepciunea Cabalei trebuie să fie ascunsă în scopul de a permite ego-ului să se dezvolte si de a nu opri la mijloc acest proces. Aceasta se datorează faptului că se vorbește despre depășirea ego-ul, dar dacă acesta nu este încă copt, nu este nimic de depășit. Astfel, trebuie să așteptăm până când ego-ul va ajunge la dezvoltarea completă. Cabalistii au stabilit că faza finală a început acum 500 de ani, în vremurile lui Ari, astfel încât, în zilele noastre, acesta va fi un fapt absolut clar.

Astăzi, întreaga lume începe să recunoască faptul că nu mai are unde să se dezvolte si să avanseze, si că nici una dintre metodele cunoscute nu ne poate ajuta să evoluăm in sensul corect. Deci, înțelepciunea Cabalei, care, până în prezent, a fost pe bună dreptate, ascunsă -acum este dezvăluită lumii.

Întrebare: Cui îi este de fapt revelată?

Răspuns: Este revelata treptat, fiecaruia. Dacă luăm, de exemplu, europenii și americanii, în cazul în care vor vedea că au ajuns la un punct mort, și ca nu au nici un mijloc de a corecta criză socială și nici crizele din industrie, comerț, educație, precum și din orice alt domeniu, în cele din urmă, datorită diseminării noastre interne și externe, vor fi capabili să înțeleagă că există o metodă care ii poate ajuta să depășească ego-ul, ce reprezinta distrugerea și răutatea ce ii consuma ca un cancer care crește. Această metodă le va permite să se descurce cu ajutorul ei și să înceapă din nou o viață bună.

În primul rând, celulele organismului uman au crescut separat, fiecare în funcție de forma sa proprie, la fel ca mugurii care cresc din pământ. A fost un proces firesc, și înțelepciunea Cabalei a așteptat cu răbdare, fiind ascunsă, ca celulele să crească pe deplin.

În cele din urmă, acestea au crescut și au început să se conecteze egoist, iar această conexiune egoista va duce curand la moarte, deoarece toate celulele sunt conectate, dar „trag pătura” fiecare în direcția ei. Aceasta este natura cancerului. Ca urmare, stadiul terminal este revelat, dar, împreună cu el si înțelepciunea Cabalei este, de asemenea, descoperită imediat, în scopul de a permite recuperarea acestora.

Remediul nu poate fi dezvăluit, cu excepția cazului în care pacientul descopera cat de critica este starea lui. Trebuie să existe „recunoașterea răului”cat și „liberul arbitru„, pentru ca pacientul să aleagă dacă să ia remediul sau să-l ignore. Noi, pe partea noastră, trebuie să lucram, iar omenirea trebuie să simtă că este bolnava. Acesta este procesul.

Din partea a 4-a 9/19/12 zilnica de Cabala Lectia, „Introducere la Cartea, Panim Meirot uMasbirot„

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce primim de la atelierele de lucru?

Răspuns: Atelierele ne permit să clarificăm tipurile de conexiuni dintre noi.

Întrebare: Descopăr de fapt o lipsă de conectare cu prietenii sau este opusul?

Răspuns: Ambele. Prin întrebările din atelier, clarific unde sunt si ce-mi lipsește, în scopul de a obține ceea ce doresc.

Împreună cu alți nouă prieteni, încep să clarific întrebarea care ne-a fost adresată și penetrez opiniile și gândurile lor, cum ar fi ceea ce cred ei despre același tip de conexiune sau de clarificare. Prin asta, deja sunt în contact cu ei. Văd deja în ce măsură ne „conectăm”.

Suntem cu toții diferiți, iar în ateliere clarificăm modul în care ar trebui să ne conectăm. Este posibil? Cu cine ar trebui să mă conectez? Sunt de acord sau nu sunt de acord?

Construiesc în mod constant formele de legătură dintre noi. Aceasta este atelierul, și deja clarifică și evidențiază această rețea colectivă. Astfel, am o sarcină dublă:

• Pe de o parte, trebuie să-mi văd prietenii ca mari, astfel încât să-mi pot coborî capul înaintea lor și să fiu mic printre ei. Comparativ cu ei, eu sunt un zero, în timp ce ei sunt toți numărul unu cu câteva zerouri după. Apoi, în consecință, sunt încorporat în ei și devin un „embrion spiritual.”

• Pe de altă parte, trebuie să fiu unul, sau zece, sau o sută, iar ei trebuie să fie zero. Cu toate acestea, „zero”, în acest context, înseamnă cât de mult le pot dărui și ce ajutor și sprijinim le pot da.

Deci, o linie de mijloc este creată între aceste două extreme, care le egalizează (= • =). Astfel, punctul de echilibru este creat, la care vom ajunge la un numitor comun. Fiecare respectă pe ceilalți cât de mult poate, fiecare se smerește înaintea celorlalți cât de mult poate și, în același timp, este gata să ridice scopul și munca în ochii lor.

Toate acestea se află în gândurile noastre atunci când suntem cu prietenii și discutăm întrebările din atelier. Îi aud și cred că unul vorbește prostii, celălalt nu a înțeles întrebarea, iar al treilea vorbește în mod logic în loc să vorbească în mod emoțional. Al patrulea pare să vorbească la subiect, dar îmi displace faptul că cuvintele lui sunt mai profunde și mai înțelepte decât ale mele.

Astfel, încep să lucrez reciproc cu prietenii și experimentez diferite stări, iar asta este minunat. Trebuie doar să luăm ceea ce se întâmplă în serios. „Am venit aici pentru a mă conecta cu scopul de a trece către ei energia mea și a primi puterea tuturor. Această oră și jumătate este timpul cel mai benefic pentru mine. ”

Desigur, văd cum gândurile stranii mă aruncă în direcții diferite și cum rezistența mea interioară nu-mi permite să fiu de acord cu prietenii. Minunat! Nu voi găsi o oportunitate pentru o clarificare mai intensă și pentru a lucra pe o „frecvență” mai înaltă.

Este un păcat că în timpul atelierelor de lucru sunt cei care schimbă cuvinte ca politicienii, alții care utilizează diferite expresii de la banca pe care o au în memorie, iar alții care devin psihologi și analiști. Principalul lucru, aici, este sentimentul  pe care îl experimentez în inima mea.

Trebuie să învățăm din nesfârșita cerere a ego-ului, deoarece este un „ajutor.” Ego-ul nostru este un „înger” în mâinile Creatorului prin care El ne evocă. Deci, trebuie să văd cum Creatorul nu mă lasă nici măcar o clipă să mă odihnesc, și cum evocă ego-ul meu din nou și din nou, în moduri diferite, în scopul de a-mi permite să avansez cât mai repede posibil.

Atelierele de lucru sunt cel mai util timp, dar, dacă vom începe să le avem în fiecare zi, participarea va scădea imediat și va deveni o povară, muncă grea. Am putea crede că este o idee bună să continuăm convenția pentru încă o săptămână sau două, sau o lună sau două, până când vom reuși, până când ne vom ridica la nivelul spiritual, dar noi suntem slabi. Ne putem menține pentru încă o zi sau două, dar nu mai mult decât atât.

Din partea 4 a Lectiei zilnice de Cabala, 23/9/12, Întrebări și Răspunsuri

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Este foarte important să iei parte la convenții și la întâlnirile pe care le ținem, deoarece acest atac într-adevăr avansează o persoană și îi permite să se apropie și să se conecteze cu ceilalți.

Există oameni care găsesc foarte greu chiar și să stea printre alții și numără orele până când în sfârșit s-a terminat și vor putea să meargă acasă. Dar este important să simți chiar și astfel de situații profund, deoarece este o modalitate foarte bună de a învăța. Ar trebui să încercăm numai să nu ne blocăm în această stare pentru o lungă perioadă de timp și să avansăm cât mai rapid posibil. Totul este determinat în funcție de modul în care te supui mediului înconjurător.

Nu ar trebui să credem că avansăm numai în timpul acestor atacuri, atunci când suntem sub influența mediului puternic, supunându-ne în fața sa, deoarece nu avem de ales. Este posibil să avansăm mai rapid în timpul lecției zilnice obișnuite. La fiecare lecție o lumină foarte puternică ne este revelată, chiar mai puternică decât în ​​timpul convenției.

Ideea este că, în timpul lecției, nu putem menține aceleași claritate a simțurilor și devotament la aceeași intensitate. În timpul congreselor, acțiunile speciale, conditiile speciale, precum și sentimentul de atac, ne influențează. În timpul lecției zilnice, este un război continuu.

Trebuie să construim puterea în timpul convenției, puterea pe care am obținut-o în timpul atacului, dar mai târziu trebuie să o împlinim zi de zi și să înțelegem că acestea sunt adevăratele condiții ale războiului. În timpul lecției suntem într-un război zilnic, până când vom ajunge în cele din urmă la adevărata rugăciune.

Trebuie să mă examinez în mod constant și să păstrez permanent cele trei condiții ale rugăciunii. Nu este nimic altceva decât o rugăciune, o cerere, care include sentimentul a cât de mare este Creatorul, o auto-verificare dacă am făcut tot ce este posibil și dacă sunt foarte devotat scopului cu tot sufletul meu și-l prețuiesc mai mult decât însăși viața. În scopul de a face acest lucru trebuie să mă examinez mereu, deoarece tot ce este conectat este esența atitudinii mele față de superior, față de nivelul mai înalt, față de sistemul unificat.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 23/09/12, Shamati # 209

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

 Noi nu suntem încă capabili să ne furnizam reciproc, cu forta constanta,  garantarea reciprocă, și, uneori, intram în această stare și apoi ieșim. Cu toate acestea, trebuie să încercăm să reducem la minimum starile de ieșire, acele momente când devenim din nou preocupati de grija pentru  noi înșine și ne îneacăm în dorința de a ne bucura. Încercați să ieși din această stare rapid și găsiti sprijinul care va ajută să vă ridicati deasupra grijii pentru voi înșivă.

A avea grijă de sine pare destul de corect și justificat pentru noi. Ne simtim nesiguri în legătură cu primirea necesităților noastre. Cu toate acestea, mai presus de acest sentiment, ar trebui să existe forța  încrederii numita forța credinței, forța de a dărui.

Poate că o persoană se va regăsi  în situații foarte periculoase, înfricoșătoare. Ele nu ar trebui să fie inchise pur si simplu. În schimb, trebuie ca persoana  să ceară vigoarea de a le acoperi de catre sine, grup și Creator, astfel incat vidul care există  să fie umplut cu necesitățile și lucrurile de dincolo de necesitate; o persoană construiește acest ecran peste sentimentul de goliciune și lipsă.

Persoana trebuie să încerce să facă acest lucru cât mai repede posibil, în acele situații, în acele momente de viață, atunci când forța de garanție reciprocă, protecția, dispare. Putem arăta devotamentul nostru catre scop în acele momente.

Noi nu suntem responsabili pentru momentele de origine, și nu trebuie să regreti că ai căzut, ai pierdut încrederea și credința în garanția si daruirea  reciproca. Creatorul construiește noi goluri în noi, pentru că nici un singur moment nu este similar cu celelalte.

Noi trebuie să  mulțumim pentru că, acum, mai presus de sentimentele de insecuritate, putem construi o conexiune si o daruire mai mare, pentru a consolida aceste concepte, astfel încât acestea să devină puternice, ecrane de protecție pentru noi. Corecția finala este umplerea tuturor momentelor de coborâre, tuturor golurilor care se deschid din cauza revelației egoismului, cu forța de garanție reciprocă și încrederea ce provin din daruire, adeziune.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 9/24/12, Scrieri lui Baal HaSulam

Filed under: Egoism, Garantia reciproca, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Cum putem folosi lecția, în scopul de a mări conexiunea dintre noi? Cum putem ca atunci cand  intrăm pe canalul de internet să ne apropiem unii de altii?

Raspuns: Trebuie să simțim că suntem reciproc conectati unul la celalat. Dacă nu simțim că suntem conectati în inimile noastre un pic mai mult astăzi decât am fost acum două zile, atunci nu am reusit nimic la congres. Acesta este indicele pentru succesul congresului. Simțim conexiunea un pic mai mult, căldura și apropierea dintre noi; am trecut printr-un anumit proces, am experimentat un anumit eveniment care ne-a conectat si a creat o înțelegere comună, sentimente, acțiune, putere, și cunoaștere a ceea ce am experimentat. Toate acestea au creat o conexiune, iar acum sentimentul de conexiune trebuie să se dezvolte în continuare.

Trebuie să simțim acest lucru în special în timpul lecțiilor, deoarece în timpul lecției dezvoltăm de fapt legăturile noastre mai profund, și să păstram modul în care simtim aceasta în interiorul nostru, pentru a avansa. Pas cu pas, de la o lecție la alta, de la o zi la alta, trebuie să simt, la fel cum fac eu acum, după ce ne-am apropiat un pic mai mult unul de altul, după congres.

Conexiunea nu se simte în minte și nici în inima, ci în sentimentul de conexiune, pentru ca am devenit tot mai apropiati unul de altul. Dupa inca cateva eforturi de acest fel  vom începe să simtim fenomene diferite printre noi ; ceva începe să se miște, să se agite în interiorul nostru, și acest lucru este deja embrionul spiritual.

Deci, ar trebui să ne dorim ca toate dorințele și gândurile noastre să faca parte din legătura noastră reciprocă. Aceasta se numește „centrul grupului,” sentimentul colectiv, care este construit din acțiuni similare.

Este imposibil de a organiza congrese in fiecare zi, nu este bine, am simți imediat că este inutil. Dar trebuie să reînnoim legăturile noastre în timpul lecției de dimineață. Desigur, vor exista în continuare problemele de zi cu zi, dificultățile și rigidizarea inimii, ca de obicei. Dar asta este ceea ce trebuie să facem: Trebuie să verificam  zi de zi și să evaluam punctul de legătura dintre noi și cu aceasta avansăm.

Cred că astăzi ar trebui să fie mai clar decât a fost înainte, pentru toată lumea.

Întrebare: Este Lecția de dimineață, un grup de lucru?

Raspuns: Da. Știm acest lucru de la elevii lui Rabbi Shimon, care, de asemenea, veneau la lecția de dimineață și au descoperit legătura reciprocă dintre ei și au scris despre aceasta in cartea Zohar. În primul rând au simțit răul dintre ei, ura, un foc ce arzând intre ei, nu s-au putut uita unul la altul sau conecta la unul cu altul. Apoi au biruit această stare și au atins conectarea: dragoste, unitate, reciprocitate, și au descris aceste niveluri, în cartea lor. Acesta este modul în care Zohar-ul a fost creat.

Nu este nimic mai mult decât acest lucru; numai în apropierea dintre oameni ne clarificăm și descoperim nivelurile și tipurile de conexiune. Aceasta este lumea spirituală. Daca in loc de a primi, în loc de dorința de a câștiga una si alta, vom ajunge la daruire, atunci când toată lumea vrea să daruiasca, atunci lumea materială se transformă în lumea spirituală și acolo vom găsi realitatea transcendentală.

Ar trebui să înțelegem că numai în această direcție vom descoperi sursele și le vom înțelege asa cum sunt descrise de către Cabalisti.

 Din partea 4 Lectia zilnica de Cabala 9/23/12, Întrebări și Răspunsuri

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Unitate | Add Comment/Ask Question→