Trei condiții în rugăciunie sunt condițiile care ne permit să ne unim cu gradul următor: GE inferior cu AHP superior. Ele demonstrează loialitatea sufletului care este obligatorie și deziluzia propriilor forţe, dăruirea Celui superior, credința în măreția gradului superior, precum și sentimentul de inutilitate al cuiva, care îi permite să se anuleze.

Acest lucru se referă la credința în măreția Celui superior, care depinde pe deplin de influența mediului înconjurător. O persoană nu este în măsură să îl atingă pe cont propriu. Nevoia de cel de sus depinde numai de mediu, deoarece o persoană nu este în măsură să dezvolte o nevoie de a dărui pe cont propriu. Acesta este un obiectiv abstract, care contrazice natura sa și de aceea poate veni doar de la mediul care îl conduce.

Numai mediului îmi poate da puterea care îmi va permite să mă ridic deasupra corpului meu și să decid că moartea este mai bună decât o viață fără calitatea de a darui, fără o senzație spirituală, așa că aş fi de acord cu a dărui în loc de a primi, ne mai dorind să continui să trăiesc în propriul egoism. Capacitatea de a efectua aceste trei condiții depinde de loialitatea unei persoane faţă de mediul său, de capacitatea mediului de a-l convinge de aceste valori.

El nu este în măsură să-şi dezvolte această calitate pe cont propriu și, chiar dacă el mental și logic înțelege că în cărţi se precizează că acestea sunt condițiile din lumea spirituală, el tot va fi în imposibilitatea de a veni mai aproape de ele. Mediul ne-a dat puterea de a ne influența, în scopul de a ne ajuta să atingem sistemul perfect, calitatea de a darui, pentru a ieși din noi înșine și a ne conecta cu alte suflete sparte.

Este un fapt cunoscut că, atunci când intră într-o societate nepotrivită, un copil care a fost anterior bun și manierat, într-un timp scurt devine un criminal şi devine chiar cel mai rău dintre toţi, deoarece el îşi foloseşte educaţia primită pentru ce e mai rău. Invers, un mediu bun poate corecta un fost infractor, chiar dacă acest lucru este mai dificil de făcut.

Ce este special la un mediu care se străduieşte spre un scop spiritual și conexiune este faptul că Lumina de la un grad superior îl ajută. Acesta efectuează acțiunea efectivă de ridicare a noastră din planul în care ne aflăm acum.

Ne dorim să ne conectăm cum trebuie pentru a deveni la fel ca gradul superior și de aceea atragem Lumina care Reformează. Asemănarea cu un grad mai mare reprezintă o legătură mare între noi și, atunci când dorim să ne conectăm cu scopul de a oferi plăcere Creatorului, pentru a materializa dorința Lui de a se revela pe Sine creaturii, conexiunea noastră primeşte o putere nefirească de la gradul superior.

Această putere depinde de efortul nostru de a ne conecta, în ciuda faptului că nu-l putem atinge. În viața obișnuită, este foarte ușor să ne conectăm de dragul unui scop egoist. Există o absolută unitate și loialitatea în mafie, dar nu putem să realizăm asta și, bineînțeles, nu vom fi capabili să o facem până când Lumina nu ne corectează.

Cu toate acestea, atragem Lumina care Reformează cu doar o singură dorinţă de a atinge acest lucru. Grupul devine sursa forţei superioare, care are un efect indirect ca Lumină Înconjuratoare. Aceasta nu este încă Lumina Directă a unui grad spiritual, dar, de fiecare dată, când Lumina Înconjuratoare ne influențează ca răspuns la încercările noastre de a conecta, ea ne ajută puţin câte puţin, construind treptat legătura noastră.

În acest fel, prin eforturile noastre comune atunci când operăm de jos şi Lumina operează de sus, în cele din urmă ajungem la primul contact cu El. Această Lumină îmbracă vasul nostru și ne dezvăluie primul nostru grad spiritual.
Din partea a doua a Lecţiei zilnice de cabala, 9/23/12, Shamati #209

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Singurul mijloc pentru avansarea spirituală este munca în grup, prin intermediul căreia clarificăm dacă dorim să ne conectăm unul cu celălalt. Eventual, descoperim că nu putem să ne conectăm, că nici măcar nu dorim acest lucru şi că respingem total conexiunea mutuală.

Întreaga noastră natură se opune unei astfel de conexiuni. Suntem gata să facem orice altceva, înafară de asta. Sunt relaţii de care ne bucurăm şi pe care le dorim, dar o conexiune cu prietenii, o conectare mutuală în care fiecare să servească generalul –niciodată inima noastră,  nu va agreea aşa ceva.

Doar o astfel de relaţie mutuală este numită “conexiune”, relaţie în care toţi sunt precum părţile componente dintr-un circuit electric, sau dintr-un motor. Astfel că, în fiecare sistem, fiecare parte componentă este integrată în system, trebuie să-şi îndeplinească funcţia şi să-şi respecte obligaţiile faţă de celelalte părţi.

Pentru a face asta, trebuie să anulăm egoul. Oamenii a căror ego nu este foarte dezvoltat, sunt pregătiţi să fie cu ceilalţi şi pentru ei este uşor să fie aproape, să se simtă unul pe celălalt, să fie prieteni. Totuşi, cu cât mai mult se dezvoltă o persoană, cu atât mai mult îi creşte egoul şi cu atât mai mult îi este dificil ca să se conecteze cu ceilalţi. Acest om nu simte că are vreun prieten.

Înainte, chiar cu câteva decenii în urmă, oamenii se simţeau apropiaţi unii faţă de alţii, dar astăzi, fiecare se gândeşte doar la el. Nici măcar nu observăm cum fiecare  este închis în propria carapace. Ne ascundem în spatele ecranului computerului şi numim acest lucru, o relaţie. Ne simţim mai bine în acest mod, mult mai comfortabil! Toată umanitatea este aşa acum.

Există diferite metode pentru a conecta oamenii, majoritatea bazate pe Nazism, fascism şi fundamentalism. Aceste metode sunt menite să evoce sentimentul de solidaritate în mase. Până la un anumit punct, aceasta opreşte dezvoltarea lor psihologică, astfel fiind mult mai uşor a-i manipula.

Dar, în dezvoltarea spirituală, sunt două abordări opuse care sunt integrate. Pe de o parte, un om trebuie să fie foarte dezvoltat, un mare individualist. Toţi trebuie să simtă că el este total izolat şi că nu aparţine nimănui altcuiva. Este atât de evident, încât pare ca şi cum el nu ar aparţine acestei lumi.

Pe de altă parte, ni se cere să ne conectăm atât de puternic, încât fiecare să se anuleze total, împotriva dorinţei sale de a anula pe ceilalţi. Este cea mai nerealistă cerere ce poate exista în lumea noastră şi este împotriva direcţiei de dezvoltare umană. De fapt, egoul dezvoltă oamenii astfel încât să devină din ce în ce mai detaşaţi unul faţă de celălalt. Fiecare se îndepărtează de ceilalţi şi se ascunde în spatele unui computer, a telefonului său mobil sau în casă.

Fiecare trăieşte într-o cuşcă pe care şi-a creat-o singur. Dintr-o dată i se cere să facă opusul acestui lucru: să-şi părăsească colivia şi să se conecteze în inima şi sufletul său. Chiar mai mult, trebuie să facem asta, nu sub presiune, ci din proprie voinţă! Şi în final descoperim că această unitate are o valoare nepreţuită.

Nu este nici un avantaj în asta, dar aici se află adevărul. Astfel că, este foarte grea abordarea dăruirii şi iubirii, dacă nu găsim o justificare pentru acestea, în interiorul sentimentelor noastre.

Dar acesta este principiul după care funcţionează lumea spirituală! Pentru a dobândi aceste valori, care sunt total opuse valorilor noastre actuale, trebuie să cerem ajutorul forţei superioare, astfel ca aceasta să ne influenţeze şi să ne schimbe.

Trebuie să cerem acest lucru în timpul studiului. De fapt, studiem acţiunile ce au loc la un nivel mai înalt – acţiuni de dăruire, iubire şi conexiune – ce lucrează la nivelul sistemelor sufletelor. Nu este un sistem mecanic lipsit de emoţie, ci un sistem viu în care raţiunea şi sentimentele operează în concordanţă cu legea garanţiei mutuale.

Studiem relaţiile dintre dorinţele noastre, care sunt în dăruire mutuală şi dorim să le asamblăm, cu alte cuvinte să le studiem, să le conectăm şi să intrăm în acelaşi stadiu. De aceea, ne îndreptăm către acest stadiu şi grăbim influenţa forţei numită Lumina care Corectează.

Trebuie să ne gândim şi să studiem despre aceste stadii, despre modul în care dorinţele noastre egoiste acţionează loial, în dăruire mutuală.
Din a doua parte a Lecţiei zilnice de Cabala 19/09/2012, Zohar

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

Omul duce crude bătălii în drumul spre obţinerea scopului creaţiei, atacuri şi zbateri cu problemele. Este aşa de greu de obţinut acest scop şi, de fapt, este practic imposibil, deoarece este împotriva naturii noastre. Nu putem transcede natura; nu avem puterea pentru asta.

Omul poate numai munci în gama opurtunităţilor care i-au fost date. Scopul pe care îl căutăm, încercând să descoperim lumea spirituală şi să atingem echivalenţa de formă cu Creatorul, este deasupra noastră şi este opus atributelor noastre, astfel încât, un om simplu, nu poate face asta.

De aceea, Rabash a spus că un grup unit de oameni ar trebui să se adune, într-un singur loc, sub conducerea unui singur om, sub influenţă de Sus, de la învăţător, Creator, grup şi de la toţi membrii grupului. Numai atunci va putea să facă un pas pentru a-şi schimba natura.

Nu este aşa de rău faptul că nu ne putem schimba singuri. Problema este că, în ciuda a tot, noi încercăm constant să ne atingem scopul singuri: devenim furioşi, simţim presiune şi acţionăm aşa cum suntem obişnuiţi în această lume – atacând din nou şi din nou, făcând un efort colectiv. Credem că vom lupta şi vom câştiga.

Dar nu putem câştiga în acest fel. Eventual, vom ajunge la o stare în care vom vrea cu adevărat scopul dorit, dar nu îl vom putea obţine. Aceasta este recunoaşterea la care ar trebui să ajungem.

Trebuie să luptăm, trebuie să încercăm, dar cu cât ne spunem unul altuia că avem nevoie de ajutor de Sus, cu atât vom pierde mai puţină energie în van.

De ce să luptăm în van împotriva acestui monstru, care este natura noastră egoistă? Nu vom putea să batem egoul prin propriile puteri, deoarece şi acestea provin din acelaşi ego. Este imposibil să învingi egoul cu puterii egoiste; omul se păcăleşte singur!

De aceea ni s-a dat un grup. Omul începe să înţeleagă că atâta timp cât luptă singur, va rămâne în acelaşi sistem, într-un singur vas, în propriul cocon. Se va învârti în jurul lui însuşi ca un câine care îşi urmăreşte propria coadă.

Dacă înţelege asta, începe să caute un grup. Se poate ca el să fie deja într-un grup de mult timp, dar nu este conştient că acest mediu i-a fost dat ca să lucreze cu el. A crezut că aceştia sunt doar prieteni cu care să studieze şi să ia masa, aşa cum este acceptat în lumea noastră. Dar eventual va ajunge la disperare datorită propriilo puteri şi va înţelege că are nevoie de Sus.

Nu îl vede pe Creator şi nu ştie cum să se întoarcă către El. Nu ştie dacă Creatorul aude sau nu cererile lui şi dacă El îi răspunde. Poate strigă doar în deşert, risipindu-şi eforturile şi chinuindu-şi inima. Dar nu simte că asta l-ar duce la vreun rezultat.

Când înţelge că este pierdut fără sprijinul prietenilor, are cu adevărat nevoie de un grup.

Altfel, nimic nu îl va ajuta şi îşi va termina viaţa la fel ca animalul care a fost de la naştere. Din acel moment începe să se uite la acest mediu în mod diferit. Înţelege că i-a fost dat pentru un motiv şi că Creatorul l-a adus la această soartă bună şi i-a spus: Ia-l!

Din discuţie dedicată zilei memoriale a lui Rabash din 20.09.2012

Filed under: Egoism, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→

Totul începe și se termină cu vasele pe care le avem de pregătit. Lumina superioară există într-o stare de repaos absolut, ceea ce înseamnă că starea de împlinire există de la început. Cu toate acestea, motivați de deficiențele noastre, prin efortul nostru, vom stimula această stare de implinire să părăsească sursă și să urmeaze a fi dezvăluită de 620 de ori mai mult decât forma de scântei în care se ascunde.

Toată Lumina din Ein Sof (Infinit) reprezintă cel mai mic nivel, nivelul minim, Nefesh de Nefesh, care exista înainte ca noi să începem să îl solicitam. Prin cererea noastră, prin deficiența din vasele pe care le-am extins, transformăm aceasta Lumină în NRNHY de NRNHY.  Deci, totul depinde de măsura în care ne-am pregătit deficiențele noastre.

Suflarea Shofar simbolizează Rosh Hashanah (Anul Nou). Aceasta înseamnă apariția, răsărirea  frumuseții (Shufra) din daruire, iubire, și conectarea la atributele Creatorului. Acest lucru este un motiv pentru o vacanță: capacitatea noastră de a ne ridica în noi insine și de a prefera atributul de a darui, în locul atributului de a primi.

Astfel, vom pregăti vasul corect în interiorul nostru, pentru a începe noul an, o nouă fază, un nou nivel. Aceasta este o lege pentru Israel, adică pentru cei care doresc să urce la Yashar El (direct la Creator), în conformitate cu cele trei linii.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 9/19/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Să spunem că sunt patruzeci – cincizeci de oameni într-un grup de învǎţare integralǎ. Unde ar trebui să fie femeile în timpul studiilor?

Rǎspuns: La figurat vorbind, femeile trebuie să ia bǎrbaţii de mâna, sǎ îi ducǎ la locul lor și sǎ îi aşeze. În același timp, ele pot participa de asemenea la acest grup, dar din exterior. Barbaţii nu ar trebui să le simtă sau să le vadǎ.

Femeile nu trebuie să fie în calea bărbaților. Cel mai bine pentru ele este să observe bărbații pe o camera video dintr-o altǎ cameră.

Bǎrbaţii stau într-un cerc. Ei se pot îmbrățișa, sunt apropiaţi unul de altul şi îşi percep unitatea, proximitatea lor, în diferite moduri, indiferent de cuvintele pe care doresc să le utilizeze. Ei pot plânge și admira.

Femeile, practic, nu pot avea acest tip de stare între ele, desigur, excepție fǎcând anumite persoane excentrice. Acesta este motivul pentru care trebuie să stea într-o sală separată, nu într-un cerc, dar în rânduri, în orice mod doresc să aranjeze scaunele sau pur și simplu împrăștiate la întâmplare de jur împrejur și sǎ aibǎ un ecran unde sǎ poatǎ vedea grupul de bărbați.

Acesta este modul în care femeile învață. Ele ascultǎ același articol, simt și înțeleg ceea ce bǎrbaţii fac între ei și îşi fac pregătirea interioarǎ. Practic, nu au nevoie de mai mult de atât.

Ele înțeleg importanța obiectivului pe care bǎrbaţii l-au preluat și pe care numai ei îl pot realiza. În același timp, femeile se schimbǎ și se modeleazǎ ele însele, iar acest lucru este absolut suficient. Cu alte cuvinte, bǎrbaţii conduc importanța și realizarea obiectivelor cu sprijinul absolut al femeilor din spatele lor.

Întrebare: Cu alte cuvinte, femeile nu trebuie să participe la o discuție despre ceea ce vǎd?

Rǎspuns: Nu, absolut, bărbații nu au nevoie de asta! Femeile trebuie doar să-și exprime sprijinul lor, admirația și participarea. Totuşi, ele pot face unele lucruri pentru a ajuta.

Bǎrbaţii trebuie să simtă că sunt sprijiniţi în mod constant și cu pasiune, că femeile participă serios și, în același timp, sunt foarte exigente și atente, ca o mamă. Cer un rezultat la ceea ce se întâmplă. De îndatǎ ce bǎrbaţii ajung la un rezultat, femeile trebuie sǎ le arate admirația lor și aprobarea lor, fără de care aceştia nu pot avansa.

Întrebare: Când femeile se adunǎ într-un loc separat, pot ele comunica în vreun fel, pot vorbi și discuta diverse lucruri?

Rǎspuns: Desigur. Mai întâi de toate, ele trebuie să se ajute singure. Aduc prăjituri, fructe și dulciuri. Ele trebuie sǎ creeze un mediu frumos pentru toată lumea, dar niciodatǎ sǎ nu-şi impunǎ reciproc munca interioarǎ! Acesta trebuie să fie voluntară.

Firește, ele se vor simți apropiate spiritual, un fel de uniune a femeilor, dar nu mai mult de atât. Totul se face doar în jurul bărbaților.

Dintr-o convorbire despre Educaţia integralǎ 3/4/12

Filed under: Ateliere, Femeia, Intrebare si Raspuns | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce este cel mai bine sǎ discutǎm într-un grup de educaţie integralǎ și ce e mai bine să nu discutăm?

Rǎspuns: La figurat vorbind, ar trebui să discutǎm doar despre dragoste şi prietenie. Noi nu examinǎm stǎrile noastre, deoarece toate existǎ la nivel animal.

În primul rând trebuie să ne ridicăm la nivel „uman”, sǎ creǎm o imagine generalizată a acestuia, calitatea noastră comună de dǎruire şi iubire, atitudinea noastră unul față de celǎlalt. Noi putem avea doar discuții cu privire la nivelul acestei rețele a interrelațiilor corecte între noi și numai despre lucruri care întăresc starea noastră colectivă.

De ce așa? Pentru că, devenind mai puternici în cadrul acestui nivel vom începe sǎ generǎm o anumită forță care luminează stadiul nostru actual animal și începe să îl schimbe. Numai de la un nivel mai înalt ne putem schimba nivelul nostru mai mic. Toate conflictele noastre vor dispărea treptat sau se vor amplifica înainte de a dispărea și pe fondul acesta vom dezvolta conexiunea noastră.

Dintr-o convorbire despre Educaţia integralǎ 3/4/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum mă poate trezi pe mine grupul?

Raspuns: Aceasta face parte din garanția reciprocă. Trebuie să simt că dacă eu nu-i trezesc pe ei, ei nu vor face la fel pentru mine.

Aceasta este de fapt problema: de ce adormim și nu avansăm, lăsand în urmă lumea? În loc să conducem din spate lumea spre corectare, așteptăm ca lumea să iși descopere singura boala sa, nimicitoare, mai mult și mai mult.

Dacă o rudă apropiată, cineva care îți este foarte drag, copilul tau, de exemplu, ar fi fost grav bolnav și s-ar fi simțit mai rău de la o zi la alta, ai fi așteptat liniștit până când el ar fi fost în stare fatală? Nu ai fi cautat pentru el un leac în toate modurile posibile? Nu ai fi făcut orice să îl convingi să ia remediul?

Iți faci griji, cu privire la lume, în același fel? Dacă nu, atunci nu îți îndeplinești slujba ta; grupul nu te face să te trezești și tu nu trezești grupul.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 9/14/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Baal HaSulam, Shamati, articolul 209: „Trei condiţii în rugăciune”: În rugăciune sunt trei condiţii:

1. Să crezi că El îl poate salva, chiar dacă el are condiţiile cele mai grele din toată generaţia lui, fiindcă „Este mâna Domnului prea scurtă ca să-l salveze?” Dacă nu, „Stăpânul nu poate salva vasul Lui”.

2. El nu mai are niciun sfătuitor, deja a făcut tot ce a putut dar a văzut că nu există niciun leac pentru suferinţa lui.

3. Dacă El nu îl ajută, mai bună îi va fi moartea decât viaţa.

Aceste trei condiții rezumă multe alte condiții  pe care o persoană trebuie să le adune în ea, în scopul de a ajunge la o rugăciune adevărată, la un strigăt. Strigarea este dorința din inimă. Se naște momentul în care ajungem la o dorință ce este adaptată la revelația lumii spirituale, revelația atributului dăruirii, momentul când suntem pregătiți pentru asta, chiar dacă suntem în această parte a Machsom -lui (barieră), care înseamnă că ne așteptăm să obținem ceva de la această descoperire.

Aceasta încă nu este o cerere pură și nu poate fi pură deoarece există zguduire între nivele.

Noi întotdeauna ne rugăm în Lo Lishma (nu pentru numele Ei), pentru noi înșine și de aici ajungem la Lishma (pentru numele Ei), daruire. Se spune: „Am lucrat și am găsit.” Dar totuși, dorința noastră trebuie să fie adaptată nivelului pe care suntem pe cale să-l atingem. Este imposibil a urca fără a respecta cele trei condiții.

Să presupunem că am respectat două condiții și înţeleg că am făcut tot ce mi-a stat în putere, dar nu există nici o mântuire. Cum pot determina că am făcut tot ce s-a putut? Chiar dacă brusc decid că este așa, este doar pentru un scurt moment şi apoi imediat,  încep deja să caut altceva ce pot face. La urma urmei, cum pot fi sigur că am încercat totul?

Aşadar există a treia condiție „mai bine mort decât viu” . O persoană ajunge la disperarea absolută și nu poate merge pe acest drum. Apoi, a treia condiție pare să crească a doua condiție prin aducerea unei persoane la un astfel de nivel extrem încât nu mai poate aștepta pentru a verifica și  a vedea ce altceva poate face, decât să strige o rugăciune.

Dacă eu nu primesc ceea ce vreau, atunci îmi e mai bine mort decât viu. Apoi, a doua condiție mă ajută, din moment ce funcționează în două sisteme: mintea și inima. Deci, eu pot spune mereu în minte că nu am făcut suficient în inimă. Emoțional pot să recunosc întotdeauna că nu am atins în minte examinarea necesară și clarificarea sentimentelor mele.

Deci în cele din urmă, toate condițiile duc la aceste trei condiții, care duc la o singură condiție: o rugăciune, înălţarea MAN.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 9/23/2012 Shamati #209

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

In om se trezesc tot timpul cerinte. Dar, daca cu toate astea, el se afla in grup si continua sa invete, trage inspre el ” maor-ul” si atunci incepe sa inteleaga ca toate problemele , chinurile , greutatile din inima , dispretul, toate situatiile pe care Creatorul ni le aranjeaza in viata , chiar cele mai neplacute  au fost predestinate pentru a arata ca totul vine de la Creator.

Si in al doilea rand, trebuie sa inteleaga ca nu trebuie sa ceara sa corecteze toate problemelea cestea. Pentru ca atunci s-ar adresa Creatorului din dorinta de a primi. Ci omul (Adam) trebuie sa se adreseze Creatorului deasupra  acestor probleme, fiind de accord cu el, fiind multumit si vazand in toate aceste actiuni care ii aduc tot felul de reactii neplacute , binele si harul Creatorului care o sa-l urmareasca toata viata. El trebuie sa ceara corectarea relatiei lui catre Creator .

Trebuie sa incerce sa se autocorecteze, netinand cont de ceea ce simte neplacut, privind neplacerile ca pe obstacole paste care poate sa se ridice, daca vrea sa le priveasca ca pe un ajutor bun in cucerirea „thunat haaspaa” . Si atunci toate aceste situatii neplacute, durerea , dispretul , derutarea, o sa i se para ca ajutor si har (Hesed) din partea Creatorului, care le-a trimis ca omul sa le primeasca ca pe un bun si peste ele sa poate cere pentru corectarea lui.

Cand omul termina aceasta etapa, el cere posibilitatea sa fie pregatit la orice vine de la Creator si din capul locului binecuvanteaza orice rau care vine la fel cum binecuvanteaza orice lucru bun. Si asta arata ca el primeste conducerea directa si inconjuratoare a Creatorului, asa cum s-a spus :”ahor vekadem tzartani”

Deci, noi nu trebui sa cerem sa gonim sentimentele, situatiile, influentele, deranjamentele neplacute si sa rezolvam toate problemele. In acest loc trebuie sa fim pregatiti sa vedem in toate aceste actiuni mana lui Dumnezeu si toate acestea au fost trimise intentionat ca sa ne construim peste ele relatia adevarata si sa formam vase de influenta (Kli ashpaa). Pana la aceasta masura, cand toate deranjarile si problemele nu numai ca o sa se opreasca de a deranja ci o sa vedem in ele har si o relatie speciala.

Si atunci nu o sa cerem Creatorului sa ne corecteze problemele noastre ci o sa ne autocorectam caracterul nostru prin faptul ca o sa vedem ceea ce castigam din asta si in locul raului cu toate aspectele lui vom vedea in acele locuri binele.

Lectie din „Notitele lui Baal Hasulam 23.08.2012

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: De ce nu ne lasă Creatorul să reuşim în nimic şi ne forţează să ne îndreptăm către El?

Răspuns: El vă dă întreaga lume, vă obligă să faceţi anumite acţiuni şi face în aşa fel încât să vă îndreptaţi către El. Altfel, cum şi în ce mod aţi putea reuşi?

De fapt, tot ceea ce aveţi nevoie este să vă întoarceţi către Creator. Cum altfel vă puteţi corecta şi cum puteţi deveni similari cu El? Nu o să reuşiţi să vă ridicaţi din mlaştină trăgându-vă singuri de păr, sau, după cum este scris: „Un prizonier nu se poate elibera singur”, din moment ce sunteţi doar o dorinţă de a primi.

Deci, treceţi prin stadii diferite, la fel ca şi restul omenirii. Europenii, de exemplu, încearcă cu disperare să menţină „uniunea” între ei. De fapt, ei par a fi orbi şi stupizi, dar ce altceva pot face?

Nimic nu se va întâmpla până când ei nu vor trece prin întreg procesul şi în final îl vor abandona. Vor trebui să recunoască eşecul lor, indiferent că o vor face înainte de război sau după şi vor spune: „Asta este. Nu ştim ce să facem”. Apoi, ei ne vor asculta.

Deci, trebuie să pregătim o scrisoare în avans, cu instrucţiuni pentru ei şi să le-o trimitem. Este obligaţia noastră. Nu contează cine o primeşte şi cine o citeşte. Nu contează în ce coş uitat este aruncat şi nici ce filă va fi distrusă. Trebuie s-o facem.

Este la fel pentru fiecare dintre noi, dar diferit faţă de europeni. Trebuie să ne întoarcem către Creator, deoarece El este sursa tuturor forţelor. Cine ne poate ajuta? Avem nevoie de Lumina care Corectează şi de forţa dăruirii, pentru a ne ridica deasupra forţei de primire şi pentru a ne stabiliza în legătură cu ea.

Toată munca noastră provine din întoarcerea către Creator. Tot liberul nostru arbitru constă în accelerarea procesului, prin evitarea conflictelor. De ce ar trebui să experimentez eşecuri an după an, cu scopul de a le depăşi şi apoi să mă întorc către Creator?

După cum este scris: „Cine este înţelept? Acela care vede viitorul”. Astfel că, eu vreau să devin un om înţelept, acum! De ce ar trebui să sufăr ani întregi? Ce aş avea de câştigat din asta? Această avansare este numită „calea suferinţei”.

Calea bună este atunci când – fără întârzieri, prin intermediul grupului şi prin alte mijloace – eu atrag Lumina şi înţeleg imediat ce am de făcut, cum să mă înalţ. De ce ar trebui să mă adâncesc din ce în ce mai mult în conflicte, boli, dezastre şi lovituri constante?

Întrebare: Cum aş putea să doresc asta, dacă Creatorul îmi controlează dorinţa?

Răspuns: El îmi controlează dorinţa şi inserează în ea o nevoie motivantă pentru următorul nivel. Acum, acest nivel pare a fi întunecat. Întoarceţi-vă către grup, cereţi Lumina care Corectează şi totul va fi iluminat. Este întunecat pentru că priviţi la el prin intermediul calităţilor opuse.
Din a 4-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 29/8/12, “Exil şi Eliberare”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→