Invitaţie la unitate
Ca un singur om într-o singură inimă
Conexiunea dintre noi ne ţine în siguranţă
Poporul meu Israel,
În aceste zile simt nevoia să mă adresez vouă, oamenii care sunt cei mai aproape şi mai dragi inimii mele. Mă întorc spre voi cu o mare nelinişte şi vă cer: să ne amintim de rădăcinile noastre ca popor.
Dreptul de a exista şi a supravieţui al poporului Israel a depins mereu de calitatea uniunii dintre oameni. De aceea, chiar în aceste zile, noi trebuie să ne unim. Numai dacă vom reaprinde iubirea dintre noi şi ne vom prinde de aceasta, vom construi adevăratul „Dom de fier”. Prin aceasta, vom menţine unitatea chiar şi în calmul cotidian, pe care-l dorim cu toţii şi vom obţine aprobarea (bunăvoinţa) lumii.
Atunci, cu ajutorul lui Dumnezeu, forţa superioară se va dezvălui printre noi.
Rav, Dr. Michael Laitman
Naţiunea cea mai mică
Suntem un popor mic şi, fie că ne place sau nu, ceea ce se întâmplă evreilor ne afectează. Asta ne face că ne uităm aşa de des la ştiri, mai ale în ceea ce priveşte Israelul. mică unde toată lumea se cunoaşte.
Într-un astfel de moment dificil, nu putem decât să ne susţinem, să ne unim, să ne întărim interior şi să nu ne pierdem speranţa. Este motivul pentru care am decis să scriem această broşură. Deoarece, dincolo de imagini şi de informaţii, opinii şi interpretări, dincolo de poveştile care ne tulbură şi tensiunile care ne mănâncă, ne simţim obligaţi să vă vorbim despre un război diferit, cel al lipsei de uniune dintre noi, deoarece nimic altceva nu va determina destinul Israel în Orientul Mijlociu.
Uniunea dintre noi ne protejează soldaţii
Chiar înainte de a se lua decizia de a intra în Gaza, Hamas a difuzat un cântec menit să submineze moralul poporului israelian. Un anumit vers din acest cântec merită o notă specială: ”Inimile sioniştilor…fiecare ia o altă direcţie… nu sunt două în aceeaşi direcţie”.
Nu în zadar Hamas compune cântece lăudând divergenţa în poporul nostru. Atunci când suntem divizaţi, suntem slabi. Dar atunci când suntem uniţi, o copertină care ne apără apare deasupra noastră.
De aceea, responsabilitatea se află la noi. Separare dintre noi adaugă tone de ură împotriva noastră, în timp ce un centimetru dacă ne îndreptăm unul spre celălalt aduce toate naţiunile mai aproape de noi.
”Principala noastră protecţie împotriva haosului o reprezintă iubirea şi uniunea dintre noi” a scris Rav Kalman HaLevy în Maor VaShemesh ”Lumina şi soarele”, în urmă cu două secole.
Spus altfel, garanţia reciprocă dintre noi este secretul puterii noastre. Conexiunea dintre noi ne ţine în siguranţă.
De ce unitate?
Istoria războiului recent din Gaza şi de fapt toate războaiele noastre, sunt istoria identităţii noastre şi forţa care ne-a susţinut – poporul Israel – de milenii. Dacă vrem să oprim vărsarea de sânge odată pentru totdeauna, trebuie să luăm o pauză şi să reflectăm la această poveste.
Puterea naţiunii Israel
Poporul lui Israel îşi are originea în Babilonul antic, din triburile care trăiau în Mesopotamia acum 4000 de ani. Avraam (patriarhul) a strâns în jurul lui oameni din Babilon şi le-a spus ce avea în minte. Între timp, în Babilon erau conflicte constante, oamenii s-au înstrăinat şi s-au separat
Avram le-a spus oamenilor despre unitatea Naturii în care trăim cu toţi şi despre sentimentul de iubire nesfârşită care îi umple pe toţi cei care percep asta. „ Mii de oameni s-au strâns în jurul lui şi el le-a implantat o mare învăţătură în inimile lor” a scris Maimonides despre Avram în Mishneh Torah.
Astfel s-a născut poporul Ysrael (Israel ), o naţiune care se îndreaptă Yashar-El (Direct spre Creator). Observăm deci că originea acestui popor nu este biologică sau geografică, aşa cum este în cazul celorlalte naţiuni. Mai degrabă este o idee. În inima oamenilor noştri există iubirea care a fost ca un adeziv care ne-a ţinut împreună toate aceste secole.
Poporul lui Israel a ales viaţa
În vremea lui Moise, eram deja numiţi un ”popor” – ”poporul lui Israel”. Moise încorporează stadiul în care ne-a fost dată o misiune. Astfel, la poalele Muntelui Sinai, a trebuit să luăm o decizie ce ne-a însoţit de-a lungul istoriei noastre – ”fie vă uniţi ca un singur om într-o singură inimă, fie acesta va fi locul vostru de înmormântare!”
Astfel, poporul lui Israel a ales viaţa. Ei au ales uniunea dintre ei.
”Şi Israel a făcut tabără la picioarele Muntelui” (Ex, 19:2) şi Rashi a interpretat: ”Ca un singur om într-o singură inimă”. Astfel Tora nu le-a fost dată decât dacă fiecare din Israel a acceptat să ia pe deplin asupra lui Mitzvah (porunca): ”Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi„. Și, atunci când întreaga naţiune a acceptat în unanimitate şi a spus: ”Vom face şi vom auzi”, atunci ea a fost pregătită să primească Tora”.
Baal HaSulam, Garanţia mutuală
Misiunea noastră este de a aduce uniunea şi iubirea în lume
Noi suntem descendenţi ai grupului lui Avram, care a devenit o naţiune sub îndrumarea lui Moise la picioarele Muntelui Sinai. Am reuşit să implementăm metoda conexiunii asupra noastră, depăşind toate încercările de pe drum. Din acest motiv, trebuie să fim acum cei care o implementează din nou asupra lor şi ca urmare învaţă restul umanităţii cum să construiască o asemenea societate.
Totuşi, fugim fără oprire de această responsabilitate. Vorbim mult despre unitate dar nu reuşim să realizăm această obligaţie morală care este: ” Să iubeşti aproapele tău ca pe tine însuţi”.
Într-adevăr, suntem acum aproape de ceea ce ar trebui să fim – să trăim ca „oamni virtuoşi”, „o lumină pentru naţiuni”. Dar nu putem scăpa de acest rol, este datoria noastră. Trebuie să ne unim şi să fim un exemplu de unitate pentru lume.
Uniunea este „domul de fier” al poporului Israel
Poporul Israel a cunoscut timpuri de unitate şi succes şi timpuri de dispute şi eşecuri amare. Iar ultimul şi cel mai lung exil a fost, şi încă este, un exil din iubirea frăţească. Într-adevăr, este scris în toate scrierile vechi că Templul a fost ruinat datorită urii nefondate. Şi, oriunde se află locul în care ne aflăm, atâta timp cât rămânem în ură, suntem totdeauna exilaţi.
Atâta timp cât ne facem rău unul altuia, rămânem exemplul opus faţă de cel care ar trebui să fie. În loc să fim un model de unitate, suntem un model opus. Ne unim numai când sunt probleme, la fel ca nucile strânse într-un sac. Dar atunci când primejdia dispare, ne reîntoarcem la separarea dintre noi. Asta până când vine următoarea lovitură.
Soarta noastră încă aşteaptă
Ura latentă şi iraţională pe care mulţi ne-evrei o simt la auzul cuvântului „evrei” sau „Israel” ne aminteşte de misiunea noastră inevitabilă. Deşi nu sunt conştienţi de asta, ei cer de fapt să ne îndeplinim misiunea. În subconştientul lor, ei simt că noi deţinem cheile unui viitor prosper şi astfel se justifică faptul că ne blamează pentru toate problemele lor.
Lumea întreagă este împotriva noastră
În aceste zile, când atâtea ţări stau ferm în spatele Hamas, se pare că întreaga lume este împotriva noastră. Dar în loc să ne întrebăm de ce ne urăsc, ar trebui să acordăm o mai mare atenţie la ceea ce spun.
Mulţi dintre ei simt că soarta lor este legată de a noastră. Ei afirmă că noi suntem cauză tuturor problemelor din această lume. Ei cred că dacă noi ne-am schimba în mai bine, totul va fi OK. Henry Ford, unul dintre cei mai faimoşi anti-semiţi din toate timpurile, a scris în cartea sa, „Evreul internaţional – cea mai importantă problemă a lumii”: Societatea are o mare plângere împotriva lui… să înceteze exploatarea lumii… şi să înceapă să îndeplinească … profeţia antică că prin el toate naţiunile pământului vor fi binecuvântate.”
Centrul lumii
Unindu-ne, facem ca lumea să se unească. Şi astfel, puterea şi abundenţa pe care o simţim când suntem uniţi va curge spre toată lumea. În acelaşi timp, separarea dintre noi îi separă şi pe restul lumii, opreşte abundenţa şi puterea şi conduce la război şi ură. Asta face ca unitatea noastră să fie vitală pentru lume.
Lumină pentru naţiuni
Nu putem subestima responsabilitatea istorică pe care o purtăm. Suntem responsabili pentru unitatea noastră ca naţiune. Trebuie să ne deschidem inimile unul către celălalt, pentru că asta este singura cale în care putem fi în siguranţă, naţiunea noastră şi întreaga lume.
Ni s-a dat o şansă să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă”, să trăim în pace între noi şi cu lumea şi să câştigăm favoarea lumii. Nu putem să trecem peste această oportunitate. Dacă putem să ne unim şi să ne asumăm această sarcină să iubim aproapele ca pe noi înşine, sau numai să ţintim spre asta, vom fi de necontestat.
Ajungând la unitate
Viaţa noastră constă din cercuri: familie, apropiaţi, prietenii de muncă. Faceţi o listă şi invitaţi-i la o întâlnire prietenească. Staţi împreună în cerc şi începeţi să discutaţi despre conexiune, despre conexiunea voastră.
Putem vorbi despre cum să menţinem unitatea în oameni tot timpul, nu numai atunci când apar vremuri grele sau despre cum să fim cu inima mai deschisă şi să avem grijă cu adevărat unul de altul. De fapt, puteţi să vorbiţi despre orice vreţi, atâta timp cât menţineţi nişte reguli.
Înţelepciune cercului
În timpul discuţiilor încercaţi să urmaţi trei reguli:
- Toată lumea este egală, nimeni nu este mai important decât altul.
- Fără discuţii în paralel, fiecare vorbeşte pe rând, un timp rezonabil, de exemplu un minut.
- Fără contradicţii: nu ne contrazicem unul pe altul şi numai adăugam la ce s-a spus.
Discuţia trebuie să curgă calm de la un vorbitor la altul. După o scurtă perioadă de la începerea discuţie veţi începe să simţiţi un fel de căldură care se împrăştie printre voi, conectându-vă. În ea, veţi descoperi înţelepciunea conexiuneii – aceaşi înţelepciune în care ne-am născut ca naţiune. Dacă construim aceste conexiuni „circulare” între noi, vom obţine favoarea Naturii şi ni se va acorda siguranţa şi succes.
Filed under:
Fara categorie
|
Un comentariu →
Întrebare: Prietenii din Kli-ul mondial au nevoie să caute ocazii pentru a se alătura activităților noastre în Israel, în această perioadă de ostilitate?
Întrebare
Întrebare
Baal Hasulam, ”tu m-ai înconjurat din față și din spate”…Deși se pare că, calul conduce călărețul prin dorința sa de bază, adevărul nu este astfel. Călărețul conduce calul la destinația sa. Totuși, nu este vizibil acum, dar va fi în viitor. Astfel, în acest mod există un contact, dar este spate în spate, adică nu prin dorința călărețului, nici a celui care este condus.
O persoană are nevoie să trăiască metoda integrală cu propriile sentimente, să muncească din nou și din nou, să sape prin acest material, să-l caute în ea, să-l pătrundă emoțional și să transmită aceste senzații.
Întrebare
Întrebare
Întrebare
Întrebare
RSS Feeder Subscription
E-mail Subscription