Intrebare: De ce coborarile sunt mai impresionante decat urcarile?

Raspuns: Deoarece suntem egoisti. Am fost creati din dorinta de a ne bucura, care experimenteaza placerea sau suferinta. Nu exista mijloc intre ele, si deci chiar cand sunt intr-o stare neutra unde si placerea si suferinta lipsesc, ma simt rau. Imi lipseste placerea. Intotdeauna cer pozitivul; zero nu imi ajunge.

Acesta este motivul pentru care persoana este nesatisfacuta. Are casa, servici, mancare din plin, dar totusi ceva lipseste. Ori iarba e mai verde la vecini ori viata este lipsita de sens.

Dorinta noastra egoista nu este satisfacuta cu ce are. Ca rezultat suferim din cauza lipsei de completare, iar aceasta completare trebuie sa cresca la fel cum ne creste si egoismul.

In plus, sursa noastra este Creatorul, care ne-a creat. El este unicul, singurul si de neinlocuit iar  fiecare din noi simte asta. Deci cum putem gasi implinirea pentru cineva care este atat de unic?

De aici reiese ca noi niciodata nu putem gasi satisfactia, nici prin placere nici prin auto-realizare. Aceasta este natura egoismului. Cea mai mica coborare este de ajuns pentru ca tot eroismul sa ni risipeasca intr-o clipa. Am fi de acord cu orice doar sa nu ne mai simtim goi pe dinauntru!

Dorinta pentru placere depinde in intregime de Lumina. Atat timp cat primeste Lumina, este plin de energie, chiar daca nu intelege de unde vine acea energie. Dar pe masura ce Lumina se distanteaza, se simte neajutorat si ar fi de acord cu orice doar ca sa schimbe cumva situatia.

Priveste lumea: exista terorism, crime, hotie si minciuni. Pare ca daca ii dai fiecarei persoane ceea ce doreste nimeni nu ar face ceva rau. Deci a cui e vina? Este a Creatorului, care nu ni se reveleaza si deci ne arata lucruri rele. Tot ce ramane este sa tragem cocluzia potrivita din cele de mai sus.
Din prima parte a lectiei zilnice de Cabala 11/16/10, Introducere la  Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Suferinta, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Care este sfarsitul corectiei pentru care ne zbatem? Este o stare permanenta pe care initial Creatorul a creat-o.

Noi suntem in aceasta stare chiar si acum; nimic altceva nu a fost creat, doar Lumea Infinitului. Totusi, pentru a percepe si realiza ca existam in acest stadiu, Creatorul a pregatit o iesire din aceasta stare in senzatia „acestei lumi” si consecventa intoarcere la ea.

Se refera la calea in jos ca la o coborare a lumilor, care a mai fost de asemenea interpretata in spargerea kelim (vaselor) si formarea celor 125 grade spirituale. Toate acestea sunt pregatirea care se manifesta pentru noi de Sus in jos si apoi ne reintoarcem acasa.

Initial, fiecare dintre noi suntem un punct (ca o samanta) in Lumea Infinitului. In lumea noastra, fiecare dintre noi este de asemenea un punct. Simplu, acest punct a devenit egoist (o dorinta egoista spre Creator, in intelesul vietii) in timpul coborarii de Sus in jos, si a fost crescut peste masura de catre egoism (dorintele acestei lumi).

Ne intoarcem la Malchut al Lumii Infinitului prin cele cinci lumi ABYA (Atzilut, Beria, Yetzira, Assiya) si Adam Kadmon. Pe masura ce urcam, ne crestem  dorinta fata de Creator, proprietatea de a darui, si castigam independenta.

Ca rezultat, fiecare devine Infinitul (in functie de marime si calitate). Apoi, ca niciodata inainte, Infinitul tuturor se umple cu Lumina NRNHY (Nefesh, Ruach, Neshama, Haya, Yechida) in locul Lumini anterioare al lui Nefesh.

In aceasta lume avem Reshimo spiritual (gene spirituale, reminiscente) asemanatoare unei seminte care contine informatia despre corp si despre intregul proces al dezvoltarii sale. Punctul Reshimo de asemenea contine toate informatiile despre calea spirituala si despre felul in care el va vedea Lumea Infinitului in perceptia sa.

Cu toate acestea, totul este pre-determinat. Pe masura ce imi realizez Reshimo-ul meu si il fortez sa se dezvolte, imi implinesc senzatia de independenta. Acum exist in mod constient, simt si iau decizii constiente. Am ajuns la gradul spiritual de „Eu” care se dezvolta din Reshimo ca si o crestere, o forma umana independenta iesita dintr-o samanta in lumea noastra.

Avem un punct si, cu privire la volum are nevoie sa se dezvolte la infinit. Fiecare persoana trebuie sa devina asemeni Creatorului. In aceasi timp, fiecare persoana urca in Lumea sa a Infinitului iar acolo, toate infiniturile se unesc.

Ca sa afli de ce depinde acest proces, citeste Trebuie sa fii gata pentru mine!
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 11/7/10, Rabash, Scrisoarea #40

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Intrebare (de la o femeie): Am vorbit despre faptul ca trebuie sa cerem totul doar de la Creator. Dar ce trebuie sa fac daca sunt timida? Sau poate nici macar nu merit sa Ii cer ceva?

Raspuns: Ti-as recomanda sa nu Ii ceri, ci sa pretinzi. Si femeile stiu sa faca asta foarte bine.

Intr-o nota mai serioasa, daca ne rusinam sa ii cerem Creatorului, inseama ca simtim ca inca sunt distanti fata de El, ca nu avem nimic in comun cu El.

Barbatii adesea se simt mandrii la inceput si se poarta ca si cocosii: „De ce trebuie sa Ii cer ceva? Ce ar trebui sa Ii cer?” Deci pe de o parte exista rusine si pe de alta parte mandrie. Totusi, ambele senzatii in timp se vor depasi. Daca cineva este inclus in grup, se va intampla chiar foarte repede.

Te-as sfatui sa fii mai impertinenta.  Creatorului ii place cand o persoana spune: „Merit asta. Trebuie sa ma ajuti!”

Din lectia “Nu exista nimeni in afara de El” din 11/12/10

Filed under: Femeia, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Care este sursa bucuriei? Daca vorbim despre bucuria egoista, baza sa este implinirea prin primire. Un copil este fericit cand ii dai ceva si plange cand ii iei inapoi. O persoana mai dezvoltata experimenteaza bucuria din actiunile bune sau rele. Am furat si nu am fost prins deci sunt fericit, sau poate am facut ceva pentru cineva si asta ma bucura.

Totul depinde de ce anume bucura persoana. Dar bucuria este intotdeauna declansata de faptul ca dorintele egoiste ni se implinesc. Nevoile noastre primare sunt mancarea, familia, sanatatea, puterea si cunoasterea. Totusi problema consta in neputinta de a ne implini prin ele.

Lumina Superioara, placerea care doreste sa ne implineasca cererea, este un plus iar dorinta este un minus. Cand plus intalneste pe minus, un scurt circuit apare, insemnand ca cu cat mai repede intalnesc dorinta cu atat mai repede ea dispare.

Dar acolo este o alta forma de a primi placerea, si gasim un exemplu asemanator in electronica. In loc de a scurtcircuita plusul cu minusul direct sau a primi placerea prin dorinta, creez un rezistor intre ele, un ecran de rezistenta. Este acum posibil sa conectez plusul si minusul prin rezistenta fara sa anulez nici una din ele, si va putea aduce un rezultat pozitiv. In felul acesta eu experimentez viata.

Din  Kabbalah pentru Incepatori, “Fericirea” 10/28/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Am obținut ceva mare și precis în timpul Convenției: Am descoperit pentru prima dată faptul că Faraonul stă în interiorul nostru și ne urăște, iar noi trebuie să scăpăm de el, să fugim, să ieșim din Egipt… dar suntem incapabil să o facem.

Nu am fi realizat niciodata că trebuie să fugim de el. Am sperat că putem descoperi spiritualitatea în egoismul nostru, în Egipt. Dar noi nici măcar nu ne gândeam că asta este Egipt. Totuși, acum începem să înțelegem că trebuie să ne eliberăm de el.

Egoismul nostru, Faraonul, a primit o lovitură și această dezamăgire a trecut prin el. Acum vedem că trebuie să ne distanțăm de dorința în care revelăm dezamăgire și amărăciune.

Totuși, dacă nu am fi mers până la capăt, nu am fi simțit deziluzia; nu am fi simțit că, cu adevărat, ceva ne oprește. Nu există justificare de mijloc în spiritualitate; trebuie să mergem până la capăt.

Deci, acum, o anumită senzație noua s-a manifestat în noi. Această dezamăgire, forța suferinței pe care noi o simțim acum (deoarece am investit așa de mult efort, am avut așa de multe speranțe și nimic nu s-a întâmplat) este Faraonul meu, care a primit o lovitură și acum suferă.

Totuși, Faraonul trebuie să simtă loviturile deoarece altfel nu vom fi în stare să fugim departe de el. Într-adevăr, noi fugim numai de rău.

Dacă descopăr dorințele mele egoiste, natura mea ca fiind rea, voi vrea să scap de ea. Și, poate, va trebui să experimentez mai multe astfel de lovituri înainte de a mă decide că trebuie să o fac. Pur și simplu trebuie să ies din pielea mea, să ies din corpul meu. Asta se numește faptul că Faraonul primește lovituri, cele zece plăgi ale Egiptului.

Am obținut asta numai pentru că noi, cu toate astea, ne-am unit între noi. Unul este întotdeauna revelat împotriva celuilalt, așa cum este spus: În Lumina Ta voi vedea Lumina. Mulțumită acestei unificări și pregătirii noastre, am realizat că suferim datorită naturii noastre egoiste. Și asta este o mare realizare!

Milioane de oameni care au participat la Convenție virtual, au fost împreună cu noi. Ei, de asemenea, au trecut prin aceleași stări.

Din lecția de Portiunea săptămânala de Tora 11/12/10

Filed under: Congrese, Egoism | Add Comment/Ask Question→

Introducere la Cartea Zohar, „Noaptea miresei” (Laila de Kala) : Exista o carte a aducerii aminte in fata Creatorului de pacatele si greselile care au loc in lume. Pentru ca El are nevoie de ele pentru ziua in care va infaptui miracolul (Segula)

Intrebare: Ce este Segula?

Raspuns: Forta Superioara, sau Creatorul, sau Lumina este inauntrul grupului. Pot primi corectia doar daca studiez sursele primare impreuna cu grupul.

Aceasta este Segula – intelesul special, munca Cabalistilor, care fac posibila uniunea unei persoane, grupului si Creatorului intr-un intreg. Unitatea lor este posibila doar in conditiile in care sistemul in care se afla este folosit in mod corespunzator.

Chiar si acum suntem parte din el. Lumile si Partzufim sunt toate aici, dar pentru a le putea trece trebuie sa evocam influenta fortelor de dorinta singura nu este de ajuns. Avem nevoie de un mijloc care sa puna sistemul in miscare ca sa poata incepe sa lucreze pe mine prin grup.

Sistemul este pus in miscare cu ajutorul sursei primare. De aceea studiem lucrarile lui Baal HaSulam, Rabash, Ari si Rashbi. Fara asta nu pot stabili o conectare cu sistemul spiritual si sa il pun in miscare.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala  11/15/10, Zohar

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Am incercat foarte mult să trec Machsom-ul (bariera care ne separă de spiritualitate), dar Faraonul a câștigat tot timpul. La un anumit moment mi-am pierdut credința și m-am unit cu grupul doar din obișnuință, nu datorită unei aspirații adevărate. Asta mă face furios. Ce trebuie să fac acum? Să-i cer Faraonului să mă lase să trec către Creator?

Răspuns: Nu, trebuie să-l bați. El te urăște și nu te lasă să treci către Creator. Stă între voi doi.

Trebuie să înțelegi că Creatorul însuși l-a pus pe Faraon înaintea ta. Pentru a dezvolta o dorință puternică și corectă în tine, el a pus un obstacol special în calea ta. Acest obstacol, egosimul tău, Faraonul însuși, te sculptează, formează în tine un nou tip de cerere, o nouă și puternică dorință pentru lumea spirituală. Dacă nu ar fi Faraonul, nu ai căuta spiritualitatea. Ai dori corporalitatea, presupunând că este spiritualitate.

Totuși, Faraonul îndreaptă această lipsă de corespondență. Tu depui presiune, el îți dă lovituri; tu depui presiune, el îți dă lovituri, din nou și din nou. Datorită acestor bătăi, El formează bulgărele dorinței tale într-o dorință de dăruire (Tzura Melubeshet Be Homer)  .

Ca rezultat, tu, ca o cheie, te potrivești broaștei  și ușa se deschide. De aceea este spus: Faraonul aduce pe copiii lui Israel (aceia care aspiră către El) mai aproape de Creator.

Credem că există forțe rele în natură dar, în realitate, nu este așa. Atunci când proprietatea dăruirii va reapare în mine, voi descoperi că nu există niciun rău și toți factorii negativi au fost chemați pentru a forma din mine dorința de a dărui. Sunt toți ajutor de Sus. De îndată ce îmi asum forma dăruirii, ei nu vor mai avea niciun motiv să mă preseze.

Trebui doar să înțelegem cum să lucrăm cu aceste forțe. Cu cât mai repede o facem, cu atât mai repede vom obține o nouă formă și ne vom naște.

Din lecția pe articolele lui Rabash 11/12/10

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

1. Malchut si primii 9 Sefirot

Primii 9 Sefirot sunt proprietatea Creatorului, si Malchut este dorinta de a primi placerea in ceea ce priveste creatura. Cum poate atunci Malchut sa primeasca Lumina? Poate face asta doar prin faptul ca cei 9 Sefirot sunt inclusi. Malchut bsoarbe toti cei 9 Sefirot si devine al 10lea Sefira. U alte cuvinte, creatura, Malchut, devine asemenea Creatorului. Toti cei 9 Sefirot, proprietatea Lui, intra in Malchut. Aceasta este implinita prin implicarea reciproca.

2. Bina si Malchut

Noi invatam ca toata munca noastra este intre Malchut si Bina. Malchut se ridica spre Bina si se include in ea. Atunci Bina coboara in Malchut si se include in el. In timpul acestei integrari reciproce ale lui Bina si Malchut, primim sansa sa ne corectam pe noi insine.

De fapt, Malchut – el insusi – este o dorinta egoista de a primi placere, in timp ce Bina este dorinta de a darui. Totusi, integrarea lor reciproca in fiecare aduce proprietatea Creatorului spre creatura.

In masura in care urcam spre Bina in timp ce dorim sa devenim asemenea Creatorului, Creatorul este in masura sa coboare la noi si sa ne aduca proprietatile Sale.

Din emisiunea “Kabbalah pentru incepatori” din 10.27.2010

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Baal HaSulam scrie ca o persoana il dezvaluie pe Creator doar din disperare. Inseamna ca la un anumit punct trebuie sa cedam, sa refuzam sa continuam lupta?

Raspuns: Nu, nu cedam. Luptam sa intram in lumea spirituala prin fortele noastre. Apoi vom dispera si vom intelege ca nu putem trece prin Machsom (bariera care ne separa de spiritualitate) in felul nostru. Dar este doar cand simtim cu adevarat nevoia de Creator, cand ii evocam puterea, si cand ne eliberam din temnita.

Este imposibil sa simtim nevoia de Creator pana cand nu vom dispera prin eforturile noastre. Acum vrem sa ne unim, sa schimbam si sa ne indreptam relatiile prin fortele noastre, prin puterea noastra. Incercam sa actionam singuri, ca si cand Creatorul nu ar exista.

In orice caz, cand dorim cu adevarat sa venim mai aproape unii de altii, o sa intelegem ce am simtit in timpul Conventiei: Suntem incapabili de ea. Fiecare este separat de ceilalti printr-o partitie, si nu poate trece prin ea. Fieacre sta singur in celula sa, ca si albinele in stup, izolate intre ele.

Cand vreau sa ies din aceasta celula, cand depun toate eforturile si inteleg ca sunt neajutorat, atunci imi devine clar ca acolo este Creatorul care imi da putere si ma salveaza. Am citit si am auzit despre El inainte, dar El nu a fost in campul dorintelor mele si aspiratiilor. Nu a fost inca partenerul meu. Acum simt pentru prima data ca sunt neajutorat fara El.

In acest fel Creatorul trezeste Faraonul din mine. Dupa ce am experimentat cateva astfel de actiuni, realizez ca nu ma pot elibera fara ajutorul Lui. Cu cat mai repede voi simti asta, ma voi plange Lui, si El  imediat va „deschide usa” pentru mine.

Toata munca mea este de dori Creatorul, sa vreau sa se manifeste prin mine si sa imi schimbe natura, sa vreau ca forta Sa de a darui sa ma invaluie.
Din lectia asupra articolelor lui Rabash din 11/12/10

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune | Add Comment/Ask Question→

Zohar, „Introducere la Zohar”, Capitolul „BeLaila d Kala” (Noaptea Miresei): …. membrii dormitorului miresei trebuie sa fie cu ea in acea noapte si sa se bucure cu ea de corectia in care este corectata…

Intrebare: Care este criteriul avansarii noastre? Este ura care ni se dezvaluie la inceput sau opusul, bucuria?

Raspuns: Intai de toate avansez daca nu contenesc sa privesc la locul in care vreau sa mi se dezvaluie. Este numit „mireasa”,  si este cu siguranta acolo unde „mirele” (Lumina care va umple „mireasa”, uniunea noastra) va cobora. (In ebraica, mirele este „Hatan” care vine de la „Nochet”, cel care coboara.)

Daca cererea de a dezvalui acel loc persista in mine, atunci sunt fericit pentru efortul pe care il pot depune constant. Si nu este important cat de des ma ratacesc, uit sau sunt distras de catre o analiza rationala.

Se spune despre asta, „Din Zion vom merge spre Torah”. Cu alte cuvinte, avansarea este cuprinsa in aceste iesiri (Yetziot) de la asteptarile de a re-defini locul unificarii noastre.

De fiecare data trebuie sa imi pierd concentrarea. De fapt, fiecare stare consta in 10 Sefirot completi. In spiritualitate, o actiune are loc doar daca toti cei zece Sefirot sunt prezenti (Ein Mi Ksta Be Ruchaniut). Daca corectez ceva, trebuie sa corectez total. Fiecare parte a dorintei cere separarea fata de starea precedenta si o noua apropiere de unitate, la un nou 10 Sefirot.

De aceea ne deconectam de la scop iar si iar, chiar daca doar pentru o fractiune de secunda. De fiecare data pierdem scopul si iar il regasim pe drumurile laturalnice.

In timpul acestor eforturi noaptea „impodobim mireasa” (o imbracam in Lumina Hassadim (Milei)). Asta este, construim Kli (vasul) pana cand se dezvaluie si este gata sa accepte mirele, Lumina Hochma (Intelepciunea), Creatorul.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/14/10, “Hakdama, Laila de Kale (Noaptea Miresei)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Zohar | Add Comment/Ask Question→